DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Minor. Individualizarea pedepselor. Nedenuntarea unor infractiuni. Elemente constitutive

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Minor. Individualizarea pedepselor. Nedenuntarea unor infractiuni. Elemente constitutive

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 19-01-2009


Decizia nr. 96 din 19 ianuarie 2009, Sectia penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

1. In conformitate cu prevederile art. 100 C. pen., la alegerea sanctiunii - masura educativa sau pedeapsa - care se aplica infractorului minor se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Prin urmare, la alegerea sanctiunii care se aplica infractorului minor instanta trebuie sa tina seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, iar nu numai de elementele de natura sa caracterizeze persoana minorului.

Aplicarea unei pedepse este justificata, in cazul in care infractorul minor a savarsit infractiunile de omor calificat si deosebit de grav si de talharie, aflate in concurs, aducand atingere atat vietii, cat si patrimoniului victimei, iar modalitatea de comitere a faptei dovedeste un comportament de o extrema violenta si indiferenta fata de viata victimei, pe care, dupa ce a lovit-o in cap, cu putere, cu o piatra, pentru a-i sustrage un bun pe care victima il avea asupra sa, a lasat-o in stare de inconstienta in strada.

2. Potrivit art. 262 alin. (1) C. pen., infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni consta in omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, art. 175, art. 176, art. 211, art. 212, art. 2151, art. 217 alin. (2) - (4), art. 218 alin. (1) si art. 276 alin. (3) C. pen. Sub aspectul laturii obiective, infractiunea prevazuta in art. 262 C. pen. consta in inactiunea aceluia care, luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni grave, la care se refera acest text de lege, omite sa o denunte de indata.

Verificarea masurii in care obligatia de denuntare a fost indeplinita de indata se face in raport cu imprejurarile concrete ale fiecarei cauze, intrucat, numai in raport cu aceste imprejurari, se poate stabili momentul in care faptuitorul a avut posibilitatea reala de a incunostinta autoritatile.

Prin sentinta nr. 197 din 10 octombrie 2007 pronuntata de Tribunalul Sibiu, Sectia penala, s-a dispus, in baza art. 104 alin. (1) C. pen., internarea inculpatului S.P. intr-un centru de reeducare, pentru savarsirea infractiunilor de omor calificat si deosebit de grav, prevazute in art. 174 alin. (1) coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i) si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. si talharie, prevazuta in art. 211 alin. (1) si (2) lit. b) si c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) si art. 99 C. pen.

In baza art. 221 alin. (1) C. pen., a fost condamnata inculpata D.A. pentru savarsirea infractiunii de tainuire, la o pedeapsa de 6 luni inchisoare.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlul de pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen.

In baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de incercare de 2 ani si 6 luni, conform art. 82 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitati inculpatii M.A. si M.L. sub aspectul infractiunii prevazute in art. 262 alin. (1) C. pen. (nedenuntarea unor infractiuni).

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in seara zilei de 21 iunie 2006, inculpatii S.P., M.A., M.L. si D.A., intentionand sa faca unele cumparaturi, au ajuns in apropierea hotelului C., unde au intalnit-o pe victima G.V.

In intentia de a-l deposeda pe G.V. de bunurile pe care le avea asupra sa, inculpatul S.P. a lovit victima cu o piatra in cap, aceasta cazand la pamant, in urma loviturii primite.

Imediat, inculpatul i-a sustras victimei punga pe care aceasta o avea asupra sa, dupa care s-a alaturat celorlalti inculpati, care se aflau in apropierea locului faptei. Cu totii s-au deplasat apoi la locuinta inculpatilor M., unde verificand continutul pungii au constatat ca aceasta continea un pachet de pampers pentru copii.

A doua zi, inculpata M.L. i-a dat punga cu pampers inculpatei D.A., care avea un copil mic.

La putin timp dupa incident, victima a fost descoperita in stare de inconstienta, la locul faptei, de catre martorii C.E. si S.R., fiind transportata la Spitalul Municipal M. Ulterior, victima a fost dusa la Spitalul Clinic Judetean S., unde a incetat din viata la data de 25 iunie 2006. Din concluziile raportului de autopsie a rezultat ca moartea victimei a fost violenta si s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fractura de bolta si baza craniana. S-a stabilit, totodata, ca leziunile pot data din 21 iunie 2006 si s-au putut produce prin lovire cu un corp dur si cadere pe un plan dur.

Prima instanta a retinut ca inculpatul minor S.P. se face vinovat de savarsirea infractiunilor de omor calificat si deosebit de grav, prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. si talharie, prevazuta in art. 211 alin. (1) si (2) lit. b) si c) C. pen., in concurs real.

In raport cu prevederile art. 100 C. pen., prima instanta a apreciat ca, fata de inculpatul minor, se impune luarea unei masuri educative, respectiv cea a internarii intr-un centru de reeducare, considerata ca fiind suficienta pentru indreptarea acestuia. Astfel, s-a retinut ca minorul avea cu putin peste varsta de 14 ani la data comiterii infractiunilor, s-a nascut si a trait intr-un mediu sarac, iar din raportul de evaluare a rezultat ca in ultimul timp a suferit influenta negativa a inculpatilor M.A. si M.L.

Referitor la inculpata D.A., prima instanta a retinut ca din declaratiile date de aceasta in timpul urmaririi penale, mentinute in cursul cercetarii judecatoresti, coroborate cu declaratiile celorlalti inculpati si cu cele ale martorei R.C., a rezultat ca primind punga cu pampers a stiut ca aceasta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Drept urmare, s-a retinut ca inculpata a savarsit, in modalitatea aratata mai sus, infractiunea de tainuire prevazuta in art. 221 alin. (1) C. pen.

In ceea ce-i priveste pe inculpatii M.A. si M.L., prima instanta a dispus achitarea acestora, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., constatand lipsa elementelor constitutive ale infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni, prevazuta in art. 262 alin. (1) C. pen. S-a apreciat ca, in cauza, nu s-a putut demonstra ca a existat intentia acestora de a omite denuntarea infractiunilor comise de inculpatul S.P., atata timp cat ambii inculpati au fost audiati in ziua imediat urmatoare savarsirii faptelor, relatand despre acestea tot ce stiau.

Prin decizia nr. 24/A din 5 septembrie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia pentru cauze cu minori si de familie, a fost admis apelul declarat de procuror impotriva sentintei penale nr. 197 din 10 octombrie 2007 pronuntata de Tribunalul Sibiu si, in consecinta:

A fost desfiintata sentinta penala atacata, numai sub aspectul solutionarii laturii penale privind pe inculpatii M.A. si M.L., al individualizarii sanctiunii penale aplicate inculpatului minor S.P. si al aplicarii pedepsei accesorii, prevazuta in art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. in ce o priveste pe inculpata D.A. si, procedandu-se la o noua judecata in fond a cauzei, in aceste limite:

I. A fost condamnat inculpatul M.A. la o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni, prevazuta in art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozitiilor art. 99 si art. 109 C. pen., dispunandu-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata unui termen de incercare de un an si 6 luni, format din durata pedepsei aplicate, la care s-a adaugat un interval de timp de un an.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., in conditiile si pe durata prevazuta in art. 71 C. pen.

In baza dispozitiilor art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii aplicate inculpatului, a fost suspendata si executarea pedepsei accesorii.

II. A fost condamnata inculpata M.L. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni, prevazuta in art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. (1) lit. a) si b) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., in conditiile si pe durata prevazuta in art. 71 C. pen.

In baza dispozitiilor art. 61 alin. (1) C. pen. a fost mentinut beneficiul liberarii conditionate, privind restul de pedeapsa de 559 zile, ramas neexecutat din pedeapsa de 5 ani inchisoare, aplicata inculpatei prin sentinta penala nr. 177/2002 a Tribunalului Sibiu, modificata prin decizia penala nr. 319/A/2002 a Curtii de Apel Alba Iulia.

III. A fost condamnat inculpatul minor S.P. la pedepsele de:

  • 8 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor calificat si deosebit de grav, prevazuta in art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea dispozitiilor art. 99 si art. 109 C. pen;
  • 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, prevazuta in art. 211 alin. (1) si (2) lit. b) si c) C. pen., cu aplicarea dispozitiilor art. 99 si art. 109 C. pen.

    In baza dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului minor, in pedeapsa cea mai grea de 8 ani inchisoare.

    S-a aplicat inculpatului S.P. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., in conditiile si pe durata prevazuta in art. 71 alin. (1) C. pen., dupa implinirea varstei de 18 ani.

    IV. A fost inlaturata pedeapsa accesorie prevazuta in art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. aplicata inculpatei D.A., fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate.

    Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a retinut ca inculpatii M.A. si M.L. se fac vinovati de savarsirea infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni, prevazuta in art. 262 alin. (1) C. pen., atata vreme cat au avut posibilitatea reala de a incunostinta autoritatile, lucru pe care insa nu l-au facut.

    In ceea ce-l priveste pe inculpatul minor S.P., s-a retinut ca prima instanta nu a avut in vedere toate criteriile mentionate in textul art. 100 C. pen., ci numai pe cele legate strict de persoana inculpatului minor, lasand la o parte, in mod nejustificat, gradul de pericol social al faptelor savarsite, precum si urmarea produsa, astfel ca s-a apreciat ca numai o pedeapsa cu privare de libertate este de natura sa asigure indreptarea minorului.

    Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs inculpatul S.P. care, prin aparatorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevazut in art. 385^9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., sustinand ca instanta de apel a gresit, aplicandu-i inculpatului pedepse pentru faptele savarsite, cu executare prin privare de libertate si ca sanctiunea stabilita de prima instanta, respectiv internarea intr-un centru de reeducare, era cea corecta, temeinica, corespunzatoare datelor care caracterizeaza persoana inculpatului.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand atat motivele de recurs invocate, cat si din oficiu ambele hotarari, conform prevederilor art. 385^9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385^6 alin. (1) si art. 385^7 C. proc. pen., constata ca prima instanta a retinut, in mod corect, situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dand faptei comise de acesta incadrarea juridica corespunzatoare.

    De asemenea, instanta de apel a efectuat o justa individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atat sub aspectul naturii si al cuantumului acestora, cat si ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevazute in art. 72 C. pen.

    Desi instanta de fond a luat fata de inculpatul S.P. masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare pentru savarsirea infractiunilor de talharie si de omor calificat si deosebit de grav, considerand ca luarea masurii este suficienta pentru indreptarea minorului, cu toate acestea, in alegerea sanctiunii, s-a argumentat doar ca inculpatul avea putin peste varsta de 14 ani la data savarsirii faptelor, provine dintr-o familie numeroasa care isi asigura cu greu traiul, prezinta tulburari de conduita si ca a abandonat scoala, absolvind trei clase, pana la varsta de 16 ani.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca alegerea sanctiunii de catre instanta de fond nu s-a facut conform art. 100 C. pen., fiind exclus criteriul gradului de pericol social al faptelor comise si urmarilor pe care acestea le-au produs.

    Prin savarsirea celor doua infractiuni s-a adus atingere nu doar patrimoniului persoanei atacate, dar si vietii acesteia, fiind in mod direct afectata si familia victimei.

    Relevanta este si modalitatea de comitere a faptelor, care dovedeste nu doar un comportament de o extrema violenta, dar si indiferenta fata de viata victimei. Astfel, nu poate fi ignorat faptul ca, dupa ce inculpatul a lovit victima in cap, cu putere, cu o piatra, pentru a-i sustrage punga de pampers pe care aceasta o avea asupra sa, a lasat-o in stare de inconstienta in strada.

    Alegerea unei masuri educative pentru inculpatul minor era cu atat mai putin indicata cu cat dupa punerea sa in libertate in prezenta cauza, a savarsit alte infractiuni - furt calificat si talharie - pentru care s-a luat din nou masura arestarii preventive a acestuia.

    Toate aceste aspecte, combinate cu atitudinea oscilanta adoptata de inculpat pe parcursul cercetarilor, prin prezentarea mai multor variante ale savarsirii faptelor, din care ultima exclude orice participare a sa si a inculpatei M.L., incriminandu-l doar pe inculpatul M.A., in pofida probelor administrate in cauza, demonstreaza ca inculpatul prezinta un real pericol pentru ordinea publica si ca este predispus sa comita si alte fapte antisociale. De aceea, o masura educativa, care dureaza pana la implinirea varstei de 18 ani si care ar putea fi prelungita pe o durata de cel mult doi ani, dupa implinirea acestei varste, nu este de natura sa asigure indreptarea minorului.

    Avand in vedere si faptul ca partea civila G.I. a suferit o severa trauma psihica prin pierderea sotului sau si, respectiv, a tatalui minorului rezultat din casatoria sa, precum si faptul ca inculpatul S.P. a comis o infractiune de o gravitate deosebita, sanctionata in toate timpurile si tipurile de societate sub forma paricidului, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de apel a efectuat o corecta individualizare in cauza, atat sub aspectul naturii sanctiunii aplicate inculpatului, cat si a modalitatii de executare a acesteia.

    Examinand din oficiu cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata, de asemenea, ca instanta de apel, in mod legal, a dispus condamnarea inculpatilor M.A. si M.L.

    Cei doi inculpati au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni prevazuta in art. 262 alin. (1) C. pen., constand in aceea ca, desi au fost de fata cand inculpatul S.P. a comis faptele, au omis sa le denunte de indata.

    Obligatia de a denunta de indata savarsirea unei infractiuni apare ca o exceptie de la regula potrivit careia, in legislatia penala, nu este stabilita obligatia generala de denuntare a infractiunilor.

    In raport cu infractiunile ce trebuiau denuntate, fapta de nedenuntare apare ca o infractiune subsecventa, dar autonoma.

    Sub aspectul laturii obiective, infractiunea cuprinde, ca element material, o inactiune ce se infatiseaza sub forma unei atitudini pasive a celui care, luand cunostinta de savarsirea unor infractiuni grave, omite a le denunta de indata.

    Nedenuntarea unor infractiuni implica asadar savarsirea, in prealabil, de catre o anumita persoana a uneia dintre infractiunile expres prevazute in art. 262 alin. (1) C. pen.

    Pentru realizarea laturii obiective este suficient ca subiectul activ sa fi omis a denunta una dintre infractiunile enumerate de textul legal.

    Verificarea masurii in care obligatia de denuntare a fost indeplinita, de indata, se face in raport cu imprejurarile concrete ale fiecarei cauze, deoarece, numai in raport cu aceste imprejurari, se poate stabili momentul in care faptuitorul a avut posibilitatea reala de a incunostinta autoritatile.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca probele administrate in cauza au relevat faptul ca despre savarsirea de catre inculpatul S.P. a infractiunii de talharie au avut cunostinta, din momentul comiterii ei, atat inculpatul M.A., cat si inculpata M.L., acestia fiind de fata atunci cand inculpatul a luat victimei, cazuta la pamant, punga pe care aceasta o avea asupra sa si care continea mai multe bucati de pampers.

    Cu toate acestea, inculpatii nu au incunostintat organele de politie, nici in noaptea savarsirii faptei si nici a doua zi dimineata, cand - conform declaratiei date de inculpata M.L. in fata instantei de fond - au fost opriti de doi politisti in targul de animale si intrebati unde se afla inculpatul S.P.

    Primele declaratii au fost date de catre inculpati abia in dupa amiaza zilei de 22 iunie 2006, cand au fost convocati la politie.

    In raport cu aceste circumstante, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca, in mod corect, instanta de apel a constatat ca obligatia denuntarii de indata a infractiunii de talharie nu a fost indeplinita de catre cei doi inculpati, desi acestia aveau posibilitatea reala de a incunostinta autoritatile in acea noapte sau in dimineata zilei urmatoare. Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovatie cu care inculpatii au savarsit infractiunea este intentia.

    In acest sens se poate observa ca inculpatii nu numai ca nu au anuntat organele de politie despre comiterea faptei de talharie de catre inculpatul S.P., dar au si lasat victima cazuta la pamant.

    Ca atare, in mod gresit, instanta de fond a retinut lipsa intentiei de a omite denuntarea infractiunii de talharie, atata vreme cat inculpatii au avut posibilitatea reala de a incunostinta autoritatile, lucru pe care nu l-au facut, implicarea lor in procesul penal, intr-un interval relativ scurt de timp, datorandu-se doar diligentei organelor de urmarire penala.

    Fata de cele mentionate mai sus, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conformitate cu prevederile art. 385^15pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.


    Sursa materialului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, site oficial





  • Lista spete


    Cautare text




    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    51 useri online

    Useri autentificati: