Decizia nr.669/R din 18 martie 2008, Sectia civila, Curtea de Apel Cluj

Prin sentinta civila 2523 din 17 dec.2007, Tribunalul Salaj a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata SC P. SA Bucuresti.

A admis actiunea formulata de reclamanta S.E. si a obligat pe parata SC P. SA Bucuresti sa achite reclamantei suma de 6.264,06 lei reprezentand prima de Pasti si de Craciun cuvenite pentru perioada 2004-2006, actualizata in raport de indicele de inflatie la data platii.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-au retinut urmatoarele: Reclamanta a fost angajata societatii comerciale parate. Conform contractului colectiv de munca pe anul 2004 (art.168 alin.1) cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun salariatii SNP P. SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP P. SA. S-a prevazut de asemenea ca, pentru anul 2003, suplimentarea va fi introdusa in salariul de baza al fiecarui salariat.

Contractul colectiv de munca a fost mentinut pentru anii 2004-2005, dar reclamanta nu a beneficiat de suplimentarile respective.

S-a apreciat de catre prima instanta ca actiunea este intemeiata, fiind obligata parata sa plateasca suma aratata in dispozitiv.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC P. SA Bucuresti, solicitand modificarea ei in sensul respingerii ca nefondate a actiunii.

In motive s-a aratat in esenta ca, in anul 2003 primele de Pasti si de Craciun au fost achitate salariatilor, prin includerea in salariul de baza, iar in anii ulteriori, sumele ce reprezinta primele de mai sus au fost impartite la 12, si au fost de asemenea introduse in salariul de baza al fiecarui angajat, determinand astfel, majorarea salariului. Prin urmare, gresit prima instanta a retinut ca suplimentarile salariale au fost introduse in salariul de baza numai in anul 2003, nu si in anii 2004- 2007, desi suma initial atribuita (in anul 2003) nu a mai fost redusa niciodata. Astfel fiind daca introducerea unor noi sume in salariul de baza in anii urmatori (2004- 2007) s-ar fi dispus, ar fi insemnat ca angajatii sa beneficieze de mai multe ori de suplimentarile salariale, inclusiv de cele primite anterior.

Faptul ca in contractele colective de munca pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia ca angajatii au avut dreptul si in anii urmatori la suma cuprinsa in salariul de baza pentru anul 2003, in caz contrar, acel salariu ar fi scazut, prin eliminarea sumei ce reprezinta suplimentarea dispusa.

S-a mai aratat ca, suma stabilita de prima instanta este si eronata, cata vreme s-a avut in vedere salariul mediu brut pe P., desi conform art.168 alin.1 din CCM suplimentarile se calculeaza in raport de salariul de baza mediu pe SNP P. SA, in consecinta, in subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate in raport de acest salariu.

S-a aratat de asemenea ca, actiunea reclamantului este prescrisa, in raport de dispozitiile art.283 alin.1 din C. muncii, care arata ca, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, indiferent de natura obiectului cauzei.

Recursul nu este intemeiat.

Astfel, in ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune se constata ca exceptia formulata de societatea comerciala parata este neintemeiata.

Asa cum a retinut si prima instanta, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.166 din Codul muncii, conform carora, actiunile vizand drepturi salariale sunt supuse termenului de prescriptie de 3 ani. Avand in vedere data la care s-a formulat actiunea (10 sept.2007) rezulta ca pretentiile pentru anul 2004 cu titlu de drepturi de natura salariala au fost formulate in termen.

In ceea ce priveste fondul cauzei se constata ca motivele de recurs formulate nu sunt intemeiate.

Din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii comerciale rezulta ca partenerii sociali au convenit ca salariatii SNP P. SA sa beneficieze cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu mediu pe SNP P. SA.

Valoarea concreta, modalitatile de acordare, conditiile, criteriile si beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri intre patronat si F.S.L.I. P. (art.168 alin.1).

S-a mai precizat in art.168 alin.2 din C.C.M. ca, pentru anul 2003, suplimentarile de la alin.1 se vor introduce in salariul de baza al fiecarui salariat.

Din cuprinsul articolului 168, asa cum s-a aratat mai sus se desprinde regula obligatiei angajatorului de a plati de doua ori pe an (de Pasti si de Craciun) cate o suma de bani egala pentru toti angajatii – stabilita la nivelul unui salariu de baza mediu pe SNP – suma ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul si exceptia referitoare la anul 2003 cand suplimentarile sunt cuprinse in salariul de baza al fiecarui salariat.

Intrucat exceptiile sunt de stricta interpretare, sustinerea paratei in sensul in care suplimentarile pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse in salariul fiecarui angajat in anul 2003 nu are nici un temei.

Aceasta intrucat, daca ar fi asa, dispozitiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferand o obligatie care deja fusese executata inca in anul 2003.

In consecinta, cu totul corect prima instanta a retinut ca suplimentarile de salariu cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun se cuvin angajatilor, cu atat mai mult cu cat din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezulta ca la evenimentele respective se plateste cate o suplimentare, facand exceptie doar anul 2003, cand plata s-a facut esalonat pe intregul an (alin.2).

Sub acest aspect nu are nici o relevanta faptul ca in acest mod salariul fiecarui angajat a crescut putandu-se retine eventual un consens al partenerilor sociali in acest sens.

In ceea ce priveste suma la care a fost obligata SNC P. SA, critica formulata in recurs este de asemenea, nefondata, prima instanta stabilind prima pentru Craciun 2004 la suma de 980 lei, din care rezulta ca salariul mediu brut la nivelul societatii comerciale este de 9.800.000 lei (vechi).

Fata de cele de mai sus se constata ca nici unul din motivele de recurs formulate de societatea parata nu este intemeiat, iar sentinta fiind legala si temeinica, va fi mentinuta in intregime.

Sursa materialului: Curtea de Apel Cluj