Decizia nr. 76/A din 12 martie 2008, Sectia civila, Curtea de Apel Cluj

Dreptul reclamantului, cetatean strain, asupra terenului restituit prin dispozitia contestata, este unul de proprietate si nu doar unul de folosinta speciala.

Intrucat imobilul a fost preluat abuziv, fara titlu, de la reclamant si fratele, respectiv mama acestuia, conform disp. art. 2 alin. 1 lit. i raportat la disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, acestia nu au pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra terenului. Iata, deci, ca nu este vorba de o dobandire pentru viitor, ci de recunoasterea imprejurarii ca dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodata. Mai mult, daca era vorba de mostenitorii fostului proprietar, acestia ar putea dobandi dreptul de proprietate prin mostenire. Cu atat mai mult trebuie recunoscut acest drept in favoarea vechiului proprietar.

Chiar daca existenta dreptului de proprietate nu este afectata de lipsa dispozitiei de restituire, exercitiul sau este conditionat de emiterea ei.

Cesiunea drepturilor privind masuri reparatorii de orice natura, inclusiv prin echivalent, oneroasa sau gratuita, nu este prohibita de lege, insa produce efecte inter partes, chiar daca s-ar realiza conditiile de publicitate prevazute de art.1393 C.civ., respectiv notificarea cesiunii, ca in speta, intrucat primarul nu este un simplu debitor cedat, fiind abilitat prin lege sa stabileasca masurile reparatorii, si nu obligat personal fata de fostii proprietari sau mostenitorii acestora.

Prin sentinta civila nr. 759/7.11.2007 a Tribunalului Cluj, a fost admisa in parte plangerea formulata de T.V.N. impotriva paratului Primarul Municipiului Cluj-Napoca si, in consecinta, a fost anulata dispozitia nr. 4211/8.03.2007 si dispusa restituirea in natura catre petent a cotei de 28/32 parte din imobilul constructii situat in Cluj-Napoca, str. H., inscris in C.F. 6307 A 1, nr. top 6293.

A fost acordat un drept de folosinta special in favoarea petentului cu privire la terenul in suprafata de 425 mp.

A fost respinsa cererea privind intabularea dreptului de proprietate ca prematura.

In considerentele acestei sentinte, tribunalul a retinut ca imobilul in litigiu este inscris in C.F. 6307 Cluj A 1, nr. top 6293 - casa cu 2 camere, dependinte si teren in suprafata de 118 stj.p.

Imobilul a intrat in proprietatea lui N.I. si sotia nasc. P.R. prin cumparare, in anul 1947, conform mentiunilor de sub B 4-5, iar apoi, dupa decesul lui N.I., a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea lui N.R. asupra cotei de 2/16 parte, cu titlu de mostenire (B6), aceasta cota fiind ulterior donata lui N.I. (intabulata sub B7).

In temeiul art. 30 din Legea 58/1974, cota de 53/425 parte teren a fost trecuta in proprietatea statului, dreptul de proprietate fiind intabulat sub B 8-9.

La 31.08.1990, asupra cotei de 2/16 parte din constructii, se intabuleaza dreptul de proprietate prin cumparare in favoarea lui V.R. si sotia A. (B 10-11). Prin Decizia nr. 365/23.10.1989 a Consiliului Popular al Judetului Cluj, constructia si terenul in suprafata de 425 mp trec in proprietatea statului astfel: cota de 6/32 parte al lui N.I. este preluata fara plata, cota de 6/32 parte al lui N.T. si cota de 20/32 parte al lui N.R. se preiau cu plata despagubirilor de 5220 lei si respectiv 17.401 lei.

Aceasta decizie a fost emisa in aplicarea Decretului 223/1974.

La data de 9 august 2001, N.T. - fiul lui N.I. sen., apoi, N.I. si N.R., au notificat paratul pentru restituirea in natura a imobilului. Conform certificatului de mostenitor nr. 214/1981 emis de Notariatul de Stat Cluj, masa succesorala ramasa dupa defunctul N.I., decedat la 10.09.1980, se compune din imobilul in litigiu, succesorii defunctului fiind N.R., sotie supravietuitoare, in cota de 2/8 parte, precum si fiii I. si T. in cote de cate 3/8 parte.

Petentul N.T. a fost mandatat de ceilalti succesori pentru a intreprinde toate demersurile in vederea restituirii imobilului, iar acesta l-a mandatat, la randul sau, pe numitul T.S. cu acelasi mandat.

Conform actului emis la 21.08.2002 , N.R. si fiul I. au cedat cotele lor de proprietate catre petent, iar apoi, la 26.09.2005, N.R. a decedat. Din continutul notificarii, rezulta ca se contesta donatia facuta de N.R. numitei N.I., fara, insa, a se solicita anularea donatiei sau a contractului de vanzarecumparare pentru aceasta cota dobandita in final de numitii V.

Potrivit art. 6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale bunurile dobandite in perioada 6.03.1945-22.12.1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania este parte, precum si a legilor in vigoare la data preluarii.

Decretul 223/1974 contravenea dispozitiilor Constitutiei din 1965, potrivit careia dreptul de proprietate personala era ocrotit de lege, iar terenurile si constructiile puteau fi expropriate numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste despagubiri.

Acelasi decret incalca si normele cuprinse in Codul Civil, norme potrivit carora nimeni nu putea fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.

Decizia administrativa nr. 365 nu reprezinta un act/titlu valid de preluare, astfel ca sunt incidente in cauza disp. art. 1,2 si 7 din Legea 10/2001.

Prin Dispozitia emisa, nu s-a solutionat notificarea si sub aspectul terenului solicitat, sustinerile paratului privind valabilitatea preluarii fiind neintemeiate, intrucat Legea 10/2001, definind notiunea de imobil preluat abuziv, nu face nicio distinctie cu privire la diferitele categorii de legi ce au putut constitui temeiul preluarii cu titlu.

Reglementarea inscrisa la pct.1.4 lit.B din Normele metodologice prin care se stabileste caracterul neabuziv al preluarii in situatia in care s-au acordat despagubiri este in evidenta contradictie cu dispozitiile legii in aplicarea careia au fost emise normele.

Din considerentele aratate, plangerea a fost admisa, dispunandu-se restituirea in natura a cotei de 28/32 parte din constructii. Cererea privind intabularea dreptului de proprietate asupra constructiei a fost respinsa, avand in vedere neformularea unei cereri pentru intabularea succesiva a dreptului de proprietate al succesorilor, petentul avand posibilitatea solicitarii intabularii pe calea unei actiuni separate.

In ce priveste terenul, tribunalul a considerat plangerea neintemeiata, intrucat textul OUG 184/2002 a fost mentinut si dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005, in sensul ca cetatenii straini nu au calitatea de persoane indreptatite in sensul Legii 10/2001 la restituirea in natura a unor terenuri intravilane, dar ei pot opta pentru dobandirea unui drept de folosinta special, drept care confera titularului drepturile si obligatiile unui proprietar, exceptand dreptul de dispozitie.

Atat petentul, cat si ceilalti succesori in numele carora a actionat, sunt cetateni straini, conform actelor depuse.

In ceea ce priveste despagubirile, rezulta ca acestea au fost doar stabilite fara a se face dovada ca au fost si achitate fostului proprietar, in acelasi sens fiind si declaratiile date de petent la Ambasada Romaniei la Stockholm.

Asa fiind, cu privire la terenul in suprafata de 425 mp s-a acordat un drept de folosinta special in favoarea petentului.

Impotriva acestei decizii, a declarat in termen legal apel reclamantul, solicitand schimbarea ei, in sensul admiterii in totalitate a plangerii.

In motivarea apelului sau, reclamantul invedereaza ca gresit a restituit prima instanta doar cota de 28/32 parte din constructie in loc de cota de 32/32 parte, fara a tine seama de declaratiile de renuntare la drepturi ale celorlalti mostenitori, respectiv a lui N.R. si a lui N.I. in favoarea reclamantului.

In ceea ce priveste cota numitei N.R., de 2/16 parte, aceasta nu avea cum sa fie donata numitei N.I., cata vreme, la data incheierii contractului de donatie, imobilul era deja trecut in proprietatea statului.

In apel, reclamantul a si cerut anularea contractului de donatie, insa, ulterior, raportat la disp.art.294 alin.1 Cod proc.civ., puse in discutie de instanta la primul termen de judecata, conform incheierii din 6.02.2008, a aratat ca nu mai sustine aceasta cerere noua, formuland o actiune separata in justitie inregistrata sub nr.3031/211/2008 la Judecatoria Cluj-Napoca.

In fine, reclamantul a sustinut ca se impune restituirea integrala in natura si a terenului, in conformitate cu legislatia Uniunii Europene, Romania avand calitatea de stat membru.

Analizand apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.292 alin. 1 si 295 alin.1 Cod proc.civ., curtea apreciaza ca acesta este doar partial fondat, din considerentele ce urmeaza a fi expuse.

Astfel, asa cum rezulta din copia cartii funciare nr. 6307 Cluj, corpul funciar A+1, compus din parcela cu nr.top 6293, casa si teren in suprafata de 118 stjp, a fost proprietatea tabulara a sotilor N.I. si N.R., nasc. P., sub B 4, 5.

N.I. a decedat la data de 10.09.1980, mostenitorii sai fiind N.R., sotie supravietuitoare, cota de 2/8 parte si copiii N.I. si N.T., cota de cate 3/8 parte, conform certificatului de mostenitor nr.814/18.02.1981 eliberat de Notariatul de Stat Judetean Cluj. Din masa succesorala a acestuia, facea parte si cota de ½ parte din imobil obiect al prezentului litigiu, astfel ca, prin succesiune, N.R. a dobandit cota de 2/16 parte din imobil, iar cei doi copii de cate 3/16 parte.

Dintre cei trei mostenitori, doar sotia supravietuitoare si-a inscris cota de proprietate de 2/16 parte dobandita cu titlu de mostenire sub B 6.

Aceasta cota de 2/16 a fost donata numitei N.I. prin contractul autentificat sub nr.1548/26.01.1989 de acelasi Notariat de Stat, N.I. intabulandu-si dreptul de proprietate sub B 7 in aceeasi zi.

Cota ei a fost vanduta numitilor V.R. si sotia A. prin contractul autentificat la data de 30.08.1990 de acelasi Notariat de Stat, acestia intabulandu-si dreptul de proprietate sub B 10-11 si fiind si in prezent proprietarii tabulari ai acestei cote.

Intrucat, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, dreptul de proprietate asupra terenurilor nu putea fi transmis prin acte juridice incheiate intre vii, in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, cota reala de 53/425 parte din teren, aferenta cotei ideale de 2/16, a trecut in proprietatea Statului Roman si administrarea ICRAL Cluj-Napoca, care si-au intabulat dreptul sub B 8,9.

Prin decizia nr.365 din 23.10.1989 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al judetului Cluj, imobilul a trecut in proprietatea Statului Roman, dupa cum urmeaza: cota de 6/32 parte a lui N.I. fara plata, cota de 6/32 parte a lui N.T. cu plata, respectiv 5220 lei, iar cota de 20/32 parte a numitei N.R. cu plata, contra sumei de 17401 lei.

In realitate, la data emiterii acestei decizii, N.R. nu mai era titulara cotei de 20/32 parte, ci doar a cotei de 16/32 parte, intrucat cota de 4/32 parte (2/16 parte) dobandita cu titlu de mostenire dupa sotul ei, de sub B 6, a fost instrainata anterior numitei N.I..

Iata, deci, ca o cota de 2/16 parte solicitata prin notificare si, inclusiv, prin prezentul apel, nu a fost preluata abuziv de stat de la antecesoarea reclamantului N.R., putandu-se vorbi, eventual, de o preluare abuziva de la N.I., care nici macar nu a fost trecuta in decizia de preluare, desi, la data emiterii ei, era proprietara tabulara a acestei cote.

De altfel, Statul Roman nici nu si-a intabulat dreptul de proprietate in baza deciziei de preluare, iar asupra cotei numitei N.I. nici nu putea sa-si inscrie dreptul, neexistand conditiile de opozabilitate cerute de art.19 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv art. 22 din Legea nr. 7/1996 republicata.

In ceea ce priveste dreptul asupra terenului, este adevarat ca, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 si a OUG nr. 94/2000, „cetatenii straini si apatrizii care au calitatea de persoane indreptatite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea in natura a unor terenuri, situate in intravilanul localitatilor, pot opta pentru dobandirea unui drept de folosinta special care confera titularului drepturile si obligatiile conferite de lege proprietarului, cu exceptia dreptului de dispozitie”.

Conform alin. 3 al aceluiasi articol, acest drept de folosinta se converteste in drept de proprietate in cazul transmiterii sale in favoarea unui cetatean roman sau a unei persoane juridice romane.

De remarcat, insa, ca ordonanta de urgenta a fost emisa sub imperiul Constitutiei din anul 1991 nerevizuita, ce nu permitea dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini sau apatrizi.

Aceasta Constitutie, insa, a fost revizuita prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin Referendumul national din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotararea Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003. Potrivit Constitutiei revizuite, respectiv art. 44 alin. 2 Teza a II-a, „cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale din care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala”.

Asadar, Constitutia revizuita dupa intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta permite dobandirea dreptului de proprietate si de catre cetatenii straini in anumite conditii.

Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, “persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi”.

Intrucat imobilul a fost preluat abuziv, fara titlu, de la reclamant si fratele, respectiv mama acestuia, conform disp. art. 2 alin. 1 lit. i raportat la disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, acestia nu au pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra terenului. Iata, deci, ca nu este vorba de o dobandire pentru viitor, ci de recunoasterea imprejurarii ca dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodata. Mai mult, daca era vorba de mostenitorii fostului proprietar, acestia ar putea dobandi dreptul de proprietate prin mostenire. Cu atat mai mult trebuie recunoscut acest drept in favoarea vechiului proprietar.

Din considerentele aratate, in temeiul art. 296 C.pr.civ, curtea va admite in parte apelul reclamantului, in ceea ce priveste dreptul asupra terenului restituit prin dispozitia contestata, care este unul de proprietate si nu doar unul de folosinta speciala.

Mai trebuie amintit ca portiunea de 53/425 parte trecuta in proprietatea statului in baza art.30 din Legea nr. 58/1974 face obiectul Legii nr. 18/1991 (art.36 alin. 3), persoane indreptatite la constituirea dreptului de proprietate fiind titularii cotei corespunzatoare asupra constructiei. Cum aceasta imprejurare nu a fost invocata de parat, curtea nu poate inrautati situatia reclamantului in propria sa cale de atac, conform art.296 Teza a II-a Cod proc.civ.

In conditiile in care prezenta hotarare, in fapt, suplineste dispozitia primarului, anuland-o partial si dispunand pe fond asupra masurilor reparatorii, ea va putea fi contestata de tertii interesati in aceleasi conditii ca si dispozitia motivata.

Este, de asemenea, de mentionat ca actele incheiate intre fostii proprietari de la care a fost preluat imobilul privind transferul drepturilor anterior emiterii dispozitiei asupra notificarii nu sunt opozabile primarului, care este obligat sa solutioneze notificarea, intrucat, potrivit dispozitiilor legii, el trebuie sa stabileasca masuri reparatorii prin echivalent in favoarea persoanelor indreptatite, adica a fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora, nicidecum in favoarea dobanditorilor cu titlu particular. Aceasta cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 2 alin. 2 din lege, in cazul preluarii fara titlu valabil, chiar daca persoana indreptatita isi pastreaza calitatea de proprietar avuta anterior preluarii, si-o exercita abia dupa primirea dispozitiei sau hotararii judecatoresti de restituire. In plus, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 in forma actuala, dupa ultima republicare, dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra imobilului, are valoare de act autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.

Prin urmare, chiar daca existenta dreptului nu este afectata de lipsa dispozitiei de restituire, exercitiul sau este conditionat de emiterea ei.

Cesiunea drepturilor privind masuri reparatorii de orice natura, inclusiv prin echivalent, oneroasa sau gratuita, nu este prohibita de lege, insa produce efecte inter partes, chiar daca s-ar realiza conditiile de publicitate prevazute de art.1393 C.civ., respectiv notificarea cesiunii, ca in speta, intrucat primarul nu este un simplu debitor cedat, fiind abilitat prin lege sa stabileasca masurile reparatorii, si nu obligat personal fata de fostii proprietari sau mostenitorii acestora.

Daca s-ar aprecia ca este vorba de o instrainare sub conditie suspensiva, in cazul restituirii in natura a imobilului sau a stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent ori a respingerii cererii avand un astfel de obiect, instrainarea se consolideaza ori se desfiinteaza retroactiv, dupa caz, neinsemnand, in nici un caz, o sarcina a organului abilitat de lege de a emite dispozitia pe numele cesionarului.

Toate aceste imprejurari, insa, nu au fost invocate de parat, astfel ca instanta de apel, aplicand dispozitiile art. 296 Teza a II-a C.pr.civ., nu va inrautati situatia reclamantului in propria cale de atac.

Sursa materialului: Curtea de Apel Cluj