Decizia nr.538/R/ din 6 martie 2008, Sectia civila, Curtea de Apel Cluj

Omisiunea persoanei indreptatite de a accepta in scris oferta de despagubiri propusa in cuprinsul dispozitiei primarului, conform art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, in forma initiala, aceasta persoana decedand la scurt timp dupa emiterea dispozitiei, ca si lipsa unui raspuns scris in acest sens si din partea mostenitorilor, nu pot fi interpretate ca o neacceptare a ofertei si deci inexistenta unei propuneri de acordare a despagubirilor banesti, cat timp dispozitia nu a fost atacata in instanta in termen de 30 de zile de la comunicare, ceea ce inseamna ca solutia propusa de primar a ramas definitiva.

Prin sentinta civila nr. 2212/09.11.2007 a Tribunalului Salaj, s-a admis contestatia reclamantilor S.I. si S.D. impotriva paratului Primarul comunei Marca, avand ca obiect anularea dispozitiei nr. 844/15.06.2007 emisa de parat.

A fost anulata partial dispozitia, iar paratul a fost obligat sa restituie reclamantilor, ca mostenitori testamentari ai defunctei C.E., in natura, constructiile identificate in CF 5 Sumal, nr. top. 155.

A fost mentinuta dispozitia in partea privitoare la respingerea cererii de restituire a terenului aferent constructiilor, asupra caruia este notat numai un drept de uzufruct viager.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin dispozitia nr. 844/15.06.2007, Primarul comunei Marca a respins notificarea depusa de autoarea reclamantilor, C.E., decedata la data de 15.02.2002, referitoare la restituirea in natura a imobilului inscris in CF 5 Sumal nr. top. 155, casa de locuit si teren in suprafata de 1076 mp.

S-a motivat de catre parat ca reclamantii nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului si nu s-a facut dovada filiatiei fata de proprietarii tabulari.

Anterior, cererea lui C.E. a mai fost solutionata de catre Primarul comunei Marca prin dispozitia nr. 2/23.01.2002, prin care s-a respins solicitarea de restituire in natura, dar s-a propus acordarea de despagubiri banesti, in valoare de 110.000.000 lei.

Reclamantii sunt mostenitorii testamentari ai defunctei C.E., asa cum se probeaza prin certificatul de mostenitor nr. 86/2004, emis de Biroul Notarului Public R.E..

Desi Prefectura jud. Salaj a inapoiat dosarul Primariei comunei Marca, ulterior modificarii Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, in vederea restituirii in natura, aceasta noua dispozitie respinge in intregime notificarea si refuza sa recunoasca reclamantilor calitatea de persoane indreptatite la masuri reparatorii.

Potrivit CF 5 Sumal, nr. top. 155, imobilul casa a apartinut lui W.K., sotia lui F.L., si lui F.I., care au detinut un drept de uzufruct viager asupra terenului aferent. F.E. a fost fiica lui F.I., iar acesta din urma a decedat in anul 1927. Prin urmare, proprietara tabulara a imobilului din CF este bunica paterna a defunctei C.E..

Intreg imobilul a trecut in proprietate de stat in baza Decretului nr. 111/1951. Reclamantii au facut dovada proprietatii asupra constructiilor, ca si a relatiei de rudenie dintre proprietarii tabulari si testatoarea C.E..

Imobilul se incadreaza in lista prevazuta la lit. a pct. 2, anexa 2 la Legea nr. 10/2001 si poate fi restituit in natura.

Impotriva sentintei a declarat recurs, in termen legal, paratul Primarul comunei Marca, solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii actiunii reclamantilor si mentinerii dispozitiei nr. 844/2007, pe care a emis-o.

In motivare, paratul sustine ca hotararea este nelegala, deoarece instanta nu a analizat si nu a tinut cont de toate actele depuse la dosar.

Imobilul evidentiat in CF 5 Sumal, nu a fost cuprins in masa succesorala ramasa dupa defuncta C.E., descrisa in certificatul de mostenitor, iar reclamantii nu au reusit sa dovedeasca faptul ca aceasta este succesoarea legala a proprietarilor tabulari.

Instanta de fond a verificat actele de stare civila depuse de reclamanti, dar fara sa lamureasca relatia de rudenie cu W.K..

Mai mult, la dosar exista un certificat de deces pentru un anume F.L., putand fi vorba de proprietarul intabulat in CF, insa C.E. se refera la F.L. ca fiind unchiul ei. Primarul nu poate fi obligat la retrocedarea unor imobile, numai pe baza unor prezumtii relative si deductii, fara existenta unor acte necontestate.

Prima dispozitie, nr. 2/2002, acorda lui C.E. despagubiri banesti pentru imobil, dar suma mentionata in cuprinsul dispozitiei nu a fost acceptata de catre notificatoare, in termen de 60 de zile de la comunicare, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001. Dupa expirarea acestei perioada, daca nu s-a primit raspuns in scris, oferta se considera neacceptata.

Prin intampinare, intimatii reclamanti au solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei, ca fiind legala si temeinica.

Arata ca lui C.E. i-a fost recunoscuta calitatea de mostenitoare a proprietarilor tabulari chiar de catre Primarul comunei Marca, prin dispozitia nr. 2/2002, precum si de Prefectura jud. Salaj, prin adresa nr. 7389/2005.

Recurentul a recunoscut in fata tribunalului ca imobilul nu a mai fost revendicat de vreo alta persoana pe baza Legii nr. 10/2001.

Calea de atac declarata de parat impotriva sentintei tribunalului a fost calificata ca fiind apel si repartizata, in cadrul programului informatizat al instantei, ECRIS, unui complet de apeluri, insa, in sedinta publica de astazi, in conformitate cu prevederile art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, calea de atac a fost recalificata ca fiind recurs, asa cum a fost stabilita de catre prima instanta si de catre paratul Primarul comunei Marca.

Instanta de recurs a pus in discutia partilor un motiv de recurs de ordine publica, reglementat in art. 304 pct. 6 C.pr.civ., in sensul ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut atunci cand, desi reclamantii au solicitat prin intermediul Legii nr. 10/2001 doar casa ce a fost evidentiata pe parcela nr. top. 155 in favoarea antecesorilor lui C.E., tribunalul a dispus restituirea catre reclamanti a tuturor constructiilor inscrise pe parcela nr. top. 155, inclusiv a casei evidentiata in CF in anul 1983, in prezent proprietatea numitilor P.G. si P.M.

Recursul este fondat in parte, pentru urmatoarele considerente:

Autoarea reclamantilor, C.E., decedata la data de 15.02.2002, a trimis notificare in baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, in forma initiala, pentru restituirea in natura a imobilului inscris in CF 5 Sumal nr. top 155, casa si teren in suprafata de 1076 mp, ce a apartinut antecesorilor sai, W.K., sotia lui F.L., si F.I., de la care imobilul a fost preluat de stat in baza Decretului nr. 111/1951, prin sentinta civila nr. 970/22.12.1964 a Tribunalului Popular al raionului Simleu.

Notificarea a fost solutionata prin dispozitia nr. 2/23.01.2002 a Primarului comunei Marca, prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului casa, situat in satul Sumal nr. 99, ocupat de Dispensarul uman Marca, necesar continuarii activitatii de interes public, dar s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru valoarea estimativa de 110.000.000 lei.

Aceasta prima dispozitie a ramas definitiva, caci nu a fost atacata in instanta de catre notificatoarea C.E..

Dupa decesul lui C.E., survenit la data de 15.02.2002, prin certificatul de mostenitor nr. 86/14.06.2004 eliberat de Biroul Notarului Public R.E. s-a stabilit ca reclamantii sunt legatari universali ai defunctei, pe baza testamentului autentic nr. 1911/1994.

Despagubirile banesti nu au fost achitate lui C.E. sau succesorilor testamentari ai acesteia pana la data modificarii Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, cand, pe temeiul procedurii reglementate in Titlul VII, vizand regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, dispozitia si documentatia aferenta acesteia comunicate anterior Prefecturii jud. Salaj, conform dispozitiilor art. 36-40 din Legea nr. 10/2001, in forma initiala, au fost restituite Primarului comunei Marca, potrivit prevederilor art. 25 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pe temeiul obligatiei de reanalizare a proceselor-verbale incheiate de prefecturi, prin care s-au consemnat sume care urmeaza a se acorda ca despagubire, stipulata in art. 24 din Titlul VII, constatandu-se ca, potrivit modificarilor aduse Legii nr. 10/2001, restituirea in natura este posibila, dosarul lui C.E. a fost inaintat entitatii investite cu solutionarea notificarii, respectiv Primarului comunei Marca.

In acest sens, Prefectura jud. Salaj a adus la cunostinta unitatii detinatoare ca, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, imobilul casa exista in natura, se incadreaza in lista imobilelor mentionate la lit. a, pct. 2 din anexa 2 la Legea nr. 10/2001 si exista posibilitatea restituirii in natura.

Cu toate acestea, noua dispozitie emisa de primar si atacata in acest litigiu, nr. 844/15.06.2007, nu numai ca nu restituie in natura constructia catre reclamanti, dar respinge in intregime notificarea autoarei lor, contestandu-i calitatea de succesoare a proprietarilor tabulari de la care imobilul a fost preluat abuziv.

In cadrul plangerii formulata de reclamanti pentru anularea acestei de-a doua dispozitii, prima instanta, cercetand si interpretand probele administrate, extrase CF, acte de stare civila, a conchis ca notificatoarea C.E. a fost nepoata de fiu a lui W.K. si fiica lui F.I., iar cererea de restituire trimisa in termen legal, in conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, are valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul in litigiu.

Dupa cum rezulta din memoriul de recurs, singurele critici aduse sentintei vizeaza calitatea lui C.E. de mostenitoare a fostilor proprietari tabulari de la care imobilul a fost preluat abuziv, in anul 1964, fara sa se conteste, ulterior stabilirii acestei calitati, masura restituirii in natura la care a recurs tribunalul, urmare a modificarilor aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.

Corect au sesizat intimatii, prin intampinarea depusa, ca aceasta problema a calitatii lui C.E. de succesoare a fostilor proprietari tabulari si indreptatirea ei la acordarea masurilor reparatorii pentru casa ce a fost evidentiata pe parcela nr. top. 155, a fost definitiv si irevocabil transata la data epuizarii procedurii speciale administrative reglementate in Legea nr. 10/2001, prin emiterea dispozitiei nr. 2/23.01.2002 de catre Primarul comunei Marca, care recunoaste si confirma aceasta calitate a lui C.E., propunand acordarea despagubirilor banesti si evaluand imobilul la suma de 110.000.000 lei.

Prin neatacarea in instanta a acestei dispozitii a fost finalizata procedura de acordare a masurilor reparatorii, iar antecesoarei apelantilor i s-a stabilit calitatea de persoana indreptatita sa obtina aceste masuri reparatorii, in echivalent, sub forma despagubirilor banesti.

C.E. a devenit beneficiara unui drept castigat, detinatoarea unui bun, in sensul art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, iar conduita adoptata de parat, prin care repune in discutie acest drept si ii neaga calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii, se constituie intr-o incercare de eludare a dispozitiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, o nesocotire a dreptului validat in patrimoniul lui C.E. si o atingere adusa dreptului de proprietate privata al reclamantilor.

Imprejurarea ca acest imobil cu destinatie de casa, in care functioneaza in prezent dispensarul uman din localitate, nu a fost cuprins in activul succesoral al defunctei C.E., nu are relevanta asupra problemei deduse judecatii, cu atat mai mult cu cat, la data emiterii certificatului de mostenitor, in patrimoniul lui C.E. a fost recunoscut numai un drept de creanta reprezentat de valoarea imobilului trecut in proprietate de stat.

Dar, chiar facand abstractie de acest rationament, in cauza a fost pe deplin dovedita calitatea lui C.E. de mostenitoare legala a fostilor proprietari tabulari ai constructiei, cu toate ca aceasta calitate nu a fost justificata prin certificate de mostenitor. Proba filiatiei a fost considerata admisibila, in cadrul procedurii reglementata in Legea nr. 10/2001, si de pe temeiul actelor de stare civila, conform interpretarii date prin normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 498/2003, respectiv H.G. nr. 250/2007, iar in speta s-a demonstrat ca nu au existat notificari din partea altor potentiali succesibili ai fostilor proprietari tabulari, cererea de restituire facand dovada acceptarii mostenirii pentru imobilul revendicat.

Omisiunea lui C.E. de a accepta in scris oferta de despagubiri propusa in cuprinsul dispozitiei nr. 2/2002, conform art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, in forma initiala, ea decedand la scurt timp dupa emiterea dispozitiei, respectiv in 15.02.2002, lipsa unui raspuns scris in acest sens si din partea mostenitorilor ei, nu pot fi interpretate de catre recurent ca o neacceptare a ofertei, deci inexistenta unei propuneri de acordare a despagubirilor banesti, cat timp aceasta dispozitie nu a fost atacata in instanta in termen de 30 de zile de la comunicare, ceea ce inseamna ca solutia propusa de primar a ramas definitiva.

Examinand hotararea criticata in limitele criticilor formulate prin memoriul de recurs, se constata ca este legala si temeinica, masura restituirii in natura a constructiei ce a apartinut autorilor lui C.E. fiind dispusa de catre prima instanta cu respectarea textului art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Insa, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., se observa ca, atunci cand a hotarat restituirea in natura catre reclamanti a constructiilor evidentiate in CF 5 Sumal, nr. top. 155, tribunalul a dat si ceea ce nu s-a cerut, caci una dintre casele care au fost inscrise pe parcela nr. top. 155 reprezinta proprietatea tabulara a unor terte persoane fizice, P.G. si sotia P.M., iar aceasta nu a facut obiectul notificarii trimise de C.E. si nici al plangerii introdusa la instanta de judecata.

Aceasta a doua casa de locuit a fost notata in CF 5 Sumal, nr. top. 155, in data de 21.01.1983, asa cum reiese din coala funciara si copia CF, in favoarea lui A.E., prin constructie in regie proprie, sub B.19, transcrisa in aceeasi zi, sub B.20 si B.21, in beneficiul lui P.G. si sotia M., prin contract autentic de vanzare-cumparare, ca bun comun.

Fata de aceasta imprejurare, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul paratului se va admite in parte si sentinta va fi modificata in parte, prin inserarea elementelor de identificare a casei ce se restituie in natura catre reclamanti si inlaturarea dispozitiei de restituire a casei ce apartine lui P.G. si M.

Sursa materialului: Curtea de Apel Cluj