Decizia nr. 22 din 17 octombrie 2011 privind competenta functionala a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in solutionarea recursului in materie de contestatie la executare propriu-zisa, prevazuta de dispozitiil
|
|
Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.
Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.
|
Detaliu speta
|
Decizia nr. 22 din 17 octombrie 2011 privind competenta functionala a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in solutionarea recursului in materie de contestatie la executare propriu-zisa, prevazuta de dispozitiil
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Data: 22-10-2011 |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Decizia nr. 22 din 17 octombrie 2011 privind competenta functionala a tribunalelor (civil
sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in
solutionarea recursului in materie de contestatie la executare
propriu-zisa, prevazuta de dispozitiile art. 399 din Codul de
procedura civila
Dosar nr. 24/2011
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce
formeaza obiectul Dosarului nr. 24/2011 este legal constituit
conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 1 si 2 din Codul de procedura
civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale
art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si
functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Conform dispozitiilor art. 330^6 alin. (8) din Codul de
procedura civila, la sedinta de judecata participa toti judecatorii
Completului competent sa judece recursul in interesul legii.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator
Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si
Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia
Eleonora Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare —
Serviciul judiciar civil.
La sedinta de judecata participa doamna Niculina Vrancut,
magistrat-asistent in cadrul Sectiilor Unite, desemnata in
conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind
organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent
sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul
in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de
Apel Galati privind competenta functionala a tribunalelor (civil
sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in
solutionarea recursului in materie de contestatie la executare
propriu-zisa, prevazuta de dispozitiile art. 399 din Codul de
procedura civila.
Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin a sustinut
punctul de vedere exprimat in scris si depus la dosar de
procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie cu referire la hotararile judecatoresti anexate
acestui punct de vedere.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata
urmatoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de Colegiul de
conducere al Curtii de Apel Galati s-a aratat ca la nivelul
tribunalelor din raza teritoriala a Curtii de Apel Galati exista o
practica neunitara in ceea ce priveste competenta functionala a
tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si
fiscal) in solutionarea recursului in materia contestatiei la
executare propriu-zise, prevazute de art. 399 din Codul de
procedura civila.
2. Examenul jurisprudential
Se sustine in cuprinsul recursului in interesul legii ca
tribunalele din raza teritoriala a Curtii de Apel Galati au solutionat
in mod divergent problema competentei functionale a sectiilor
din cadrul aceleiasi instante, investite cu solutionarea
recursurilor in materia contestatiei la executare propriu-zisa,
reglementata de dispozitiile art. 399 din Codul de procedura
civila.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima opinie s-a considerat ca sectia competenta
sa solutioneze contestatia la executare propriu-zisa este cea
comerciala si/sau de contencios administrativ, in functie de
natura litigiului.
In sustinerea acestei opinii s-a avut in vedere, ca prim
argument, necesitatea respectarii principiului specializarii
judecatorului.
S-a mai retinut ca etapa executarii este ultima in cadrul
procesului civil si, atata vreme cat se recunoaste competenta
functionala a sectiei comerciale si/sau de contencios administrativ de a judeca in fond/cai de atac actiunile privitoare
la actele juridice comerciale sau administrative fiscale, nu ar fi
logic ca faza finala a procesului sa intre in competenta altei
sectii, creandu-se astfel o deosebire artificiala intre faza judecatii
si cea a executarii.
In contextul examinat au fost invocate si considerentele
referitoare la principiul specializarii, retinute in Decizia
nr. XV/2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie,
constituita in Sectii Unite.
S-a mai apreciat ca din interpretarea dispozitiilor generale
ale art. 2 alin. 3 din Codul de procedura civila, in raport cu cele
speciale ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale
Ordonantei Guvernului nr. 2/2011 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, nu rezulta
ca ar fi exclusa competenta Sectiei de contencios administrativ
si fiscal a tribunalului de a solutiona astfel de recursuri, in
conditiile in care competenta in prima instanta revine
judecatoriei.
Totodata, s-a invocat ca argument si natura speciala,
derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de Codul de
procedura civila, a dispozitiilor Codului de procedura fiscala,
care reprezinta sediul materiei pentru contestatia la executare,
in situatia in care titlul executoriu este un act administrativ fiscal
si care nu contine nicio norma de trimitere la Codul de procedura
civila.
3.2. Intr-o alta opinie, contestatia la executare se
solutioneaza de sectia civila a tribunalului, deoarece in cadrul
acesteia se analizeaza aspectele ce vizeaza modul de aplicare
si interpretare a dispozitiilor legale privitoare la executarea silita,
ce constituie ultima faza a procesului civil, indiferent de natura
sau materia juridica in cadrul careia s-a emis titlul executoriu.
Cat priveste imprejurarea ca, in considerentele Deciziei
nr. XV/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, constituita in
Sectii Unite, s-a exprimat opinia ca, in anumite situatii, ar trebui
ca anumite recursuri in materia contestatiei la executare sa se
judece la sectia comerciala, s-a considerat ca nu pot fi aplicabile
dispozitiile deciziei in interesul legii mentionate, deoarece
obiectul examinarii in acel caz l-au constituit divergentele
jurisprudentiale referitoare la competenta materiala de
solutionare a diverselor categorii de contestatii la executare, iar
nu solutiile diferite privind competenta functionala a sectiilor din
cadrul aceleiasi instante — cazul in speta.
Pe de alta parte, s-a retinut ca ceea ce produce efecte
obligatorii pentru instante este dispozitivul deciziei in interesul
legii, iar nu considerentele acesteia, mai ales acele parti din
considerente care excedeaza limitelor sesizarii.
4. Raportul asupra recursului in interesul legii
Proiectul de solutie propus prin raportul in cauza a vizat
respingerea sesizarii Colegiului de conducere al Curtii de Apel
Galati, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 3
din Codul de procedura civila, raportat la prevederile art. 399—
400 din Codul de procedura civila, intrucat nu sunt indeplinite
cumulativ conditiile prevazute de art. 329 si art. 330^5 din Codul
de procedura civila.
5. Inalta Curte:
Inainte de a proceda la o analiza in fond a problemei de drept
supuse dezbaterii, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata
ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a recursului in
interesul legii fata de prevederile art. 329 din Codul de
procedura civila.
Potrivit art. 329 din Codul de procedura civila "Pentru a se
asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate
instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea
ministrului justitiei, colegiul de conducere al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel,
precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei
Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor
de drept care au fost solutionate diferit de instantele
judecatoresti", iar conform art. 3305 din acelasi act normativ,
"Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face
dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii
au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti
irevocabile, care se anexeaza cererii".
Din aceste dispozitii legale rezulta ca obiectul recursului in
interesul legii vizeaza problemele de drept care au fost
solutionate diferit prin hotarari judecatoresti irevocabile.
Recursul in interesul legii poate avea ca obiect numai acele
parti din hotarari care se refera la probleme de drept ce au primit
o solutionare diferita din partea instantelor; per a contrario, nu
poate avea ca obiect elemente de fapt ale cauzei sau chestiuni
de organizare si functionare administrativa a instantelor.
O alta conditie de admisibilitate a recursului in interesul legii
este existenta unor hotarari judecatoresti irevocabile, prin care
sa se fi statuat in mod diferit asupra aceleiasi probleme de drept.
Din hotararile anexate sesizarii in cauza, in numar de 19,
pronuntate de doua tribunale din raza teritoriala a Curtii de Apel
Galati, nu rezulta indeplinirea acestor conditii.
Astfel, problema de drept evocata in recursul in interesul legii
de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati isi
gaseste rezolvarea doar intr-o singura hotarare anexata
(Incheierea din 12 octombrie 2010, Dosarul nr. 4.599/231/2010,
a Tribunalului Vrancea, Sectia civila), prin celelalte hotarari
anexate nefiind analizata problema de drept a competentei
functionale a sectiilor. In aceste din urma hotarari, problema
competentei functionale a fost rezolvata exclusiv pe cale
administrativa, nefacand obiect de dezbatere juridica.
Reiese, asadar, ca argumentele cuprinse in sesizare privind
conturarea in practica instantelor de judecata a doua opinii
privind competenta de solutionare a recursului in materia
contestatiei la executare nu se regasesc in continutul hotararilor
anexate de catre autorul sesizarii.
Sesizat ulterior de Inalta Curte de Casatie si Justitie in
vederea verificarii existentei unei practici neunitare la nivelul
tarii, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie a exprimat si a depus la dosar punctul sau
de vedere si a facut un examen jurisprudential referitor la
problema de drept in discutie, anexand o serie de hotarari
judecatoresti, care ar releva orientari jurisprudentiale diferite in
materie.
In legatura cu problema de drept in privinta careia s-a
considerat ca instantele nu au un punct de vedere unitar, se
constata ca situatiile invocate in sprijinul solicitarii de pronuntare
a unei decizii de interpretare a legii nu constituie aspecte de
aplicare diferita a vreunei dispozitii legale. De altfel, nici in
sesizarea formulata de Colegiul de conducere al Curtii de Apel
Galati si nici in punctul de vedere exprimat de procurorul general
al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu
au fost indicate expres reglementari susceptibile de interpretari
diferite. Rezolvarea diferita a chestiunii referitoare la competenta
functionala a tribunalelor in solutionarea contestatiei in anulare
nu isi are temeiul in niciun text care sa poata fi propus spre
interpretare Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Scopul urmarit prin reglementarea institutiei recursului in
interesul legii, astfel cum rezulta din prevederile art. 329 din
Codul de procedura civila, este acela de a asigura
interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate
instantele judecatoresti.
In cauza insa, asa cum s-a aratat, problema in legatura cu
care a fost sesizat Completul competent sa judece recursul in
interesul legii nu vizeaza dispozitii ale legii.
Invocarea drept temei al prezentei sesizari a principiului
specializarii sau a considerentelor unei decizii anterioare,
pronuntate in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si
Justitie, constituita in Sectii Unite, asupra unei alte probleme de
drept, ca si a dispozitiilor art. 2 din Codul de procedura civila,
care reglementeaza competenta materiala (ratione materiae),
stabilita atat sub aspect functional (ratione oficii), cat si sub
aspect procesual, nu este de natura sa atraga incidenta
dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila.
Ceea ce intereseaza in prezenta cauza este ca aspectele
sesizate, desi reprezinta o problema practica, reclama, in fapt,
absenta unei norme clare si lipsite de echivoc in materie, insa
acestea nu pot fi solutionate prin mijlocul procedural ales, Inalta
Curte avand rolul de a asigura interpretarea si aplicarea unitara
a legii, iar nu pe acela de a crea norme de drept.
Pe de alta parte, noile dispozitii legale in materie, respectiv
cele ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile
ulterioare, in vigoare la momentul solutionarii recursului in
interesul legii, acorda o configuratie distincta competentei
functionale a tribunalelor.
In consecinta, Inalta Curte constata ca nu sunt indeplinite
conditiile prevazute de art. 329 din Codul de procedura civila,
astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010.
In raport cu noile reglementari legale incidente si cu evolutia
jurisprudentei instantelor nationale in materie, este posibila
luarea in examinare a unei alte sesizari, formulate, eventual,
dintr-o alta perspectiva.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7, cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost
modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul in interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati privind
competenta functionala a tribunalelor (civil sau comercial si de contencios administrativ si fiscal) in solutionarea recursului in
materia contestatiei la executare propriu-zisa, prevazuta de dispozitiile art. 399 din Codul de procedura civila.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 17 octombrie 2011. |
|
Lista spete
Cautare text
Termeni juridici, grupare tematica
|
