Decizia nr. 11 din 19 septembrie 2011, recurs in interesul legii
|
|
Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.
Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.
|
Detaliu speta
|
Decizia nr. 11 din 19 septembrie 2011, recurs in interesul legii
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Data: 19-09-2011 |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Decizia nr. 11 din 19 septembrie 2011, recurs in interesul legii, cu privire la acordarea in perioada 2005—2007 de catre
Societatea Comerciala OMV Petrom — S.A. Bucuresti, in calitate de angajator, in baza contractelor colective de munca, a unui
ajutor material reprezentand contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000 metri cubi de gaze naturale si a unei cote-parti de 5—10%
din profitul realizat de societate
Dosar nr. 13/2011
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 13/2011 este constituit conform
art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si art. 27^2 alin. (2) lit. b) din
Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si
completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.
Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror
Antonia Eleonora Constantin.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent-sef al Sectiei civile si de proprietate intelectuala a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, doamna Mihaela Calabiciov, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind
organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul
in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau cu privire la acordarea in perioada 2005—2007 de catre
Societatea Comerciala OMV Petrom — S.A. Bucuresti, in calitate de angajator, in baza contractelor colective de munca, a unui
ajutor material reprezentand contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000 metri cubi de gaze naturale si a unei cote-parti de 5—10%
din profitul realizat de societate.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut ca, in cauza,
nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila pentru dezlegarea pe calea recursului
in interesul legii a problemelor de drept ce vizeaza acordarea in perioada 2005—2007 de catre Societatea Comerciala OMV
Petrom — S.A. Bucuresti, in calitate de angajator, in baza contractelor colective de munca, a unui ajutor material reprezentand
contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000 metri cubi de gaze naturale si a unei cote-parti de 5—10% din profitul realizat de societate,
intrucat solutiile diferite ale instantelor decurg din interpretarea clauzelor din contractele colective de munca la nivel de ramura
energie electrica, termica, petrol si gaze pe anii 2005—2007, precum si a probelor administrate in fiecare cauza in privinta
modalitatii de executare la nivelul angajatorului a acestor clauze.
Presedintele completului, doamna judecator dr. Rodica Aida Popa, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea
membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata
urmatoarele:
1. Problema de drept supusa analizei
Prin Sesizarea nr. 974/1/A/38 din 4 aprilie 2011 a Colegiului
de conducere al Curtii de Apel Bacau, transmisa Inaltei Curti de
Casatie si Justitie si inregistrata sub nr. 4/SU/2011, s-a solicitat,
prin prisma dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila,
modificate si completate prin Legea nr. 202/2010, examinarea
problemelor de drept care vizeaza:
I. obligarea Societatii Comerciale OMV Petrom — S.A.
Bucuresti, in calitate de angajator, la plata catre salariati a unui ajutor material reprezentand contravaloarea cantitatii de
2.500—4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada
2005—2007;
II. obligarea Societatii Comerciale OMV Petrom — S.A.
Bucuresti, in calitate de angajator, la plata catre salariati a unei
cote-parti de 5—10% din profitul realizat de societate in
perioada 2005—2007.
2. Examenul jurisprudential
Prin actul de sesizare al Colegiului de conducere al Curtii de
Apel Bacau s-a sustinut ca nu exista un punct de vedere unitar
cu privire la solutionarea problemelor de drept in materia litigiilor
de munca privind cererile salariatilor Societatii Comerciale OMV
Petrom — S.A. Bucuresti prin care acestia au solicitat obligarea
societatii comerciale angajatoare la plata ajutorului material
reprezentand contravaloarea a 4.000 metri cubi de gaze
naturale pentru perioada 2005—2007 si a sumei reprezentand
cota-parte din profitul realizat de Societatea Comerciala OMV
Petrom — S.A. Bucuresti in perioada 2005—2007.
Examenul jurisprudential a relevat ca, referitor la aceste
probleme de drept sesizate, in practica instantelor judecatoresti
s-au conturat doua opinii.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.I. Cu privire la problema de drept care vizeaza acordarea
de catre Societatea Comerciala OMV Petrom — S.A. Bucuresti,
in calitate de angajator, a unui ajutor material reprezentand
contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000 metri cubi de gaze
naturale pentru perioada 2005—2007, s-au conturat doua opinii:
3.I.1. Intr-o prima opinie, instantele de judecata au admis
actiunile reclamantilor, intemeiate pe dispozitiile art. 178 din
contractul colectiv de munca la nivel de grup de entitati din
industria petroliera si ale art. 187 alin. 1 din contractele colective
de munca la nivel de ramura, in vigoare in perioada 2005—2007,
cu motivarea ca acest ajutor material a fost recunoscut prin
contractele colective de munca succesive, stabilindu-se in mod
explicit sa fie acordat, in conditiile in care nu a fost compensat,
prin majorarea salariului de baza, printr-un act aditional la
contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
De asemenea, s-a sustinut ca din clauza cuprinsa in art. 176
din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate pe
anul 2008 (asemenea clauzelor din contractele colective de
munca incheiate pentru perioadele anterioare, respectiv 2004—2007)
cu privire la neacordarea ajutorului material reprezentand
contravaloarea gazelor naturale si compensarea prin majorarea
salariului in baza contractului colectiv de munca la nivel de
unitate pe anul 1997 nu rezulta vointa partilor de a explicita
pentru trecut modalitatea de executare, deoarece aceasta
trebuia efectuata anual prin incheierea unui act aditional la
contractul colectiv de munca in care sa fie stabilita in mod
expres o asemenea masura.
Dimpotriva, parata Societatea Comerciala OMV Petrom —
S.A. Bucuresti nu a dovedit ca a executat in concret si in mod
real aceasta clauza contractuala, in conformitate cu dispozitiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv
de munca*) si ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 — Codul
muncii.
----------------
*) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca a fost abrogata prin Legea dialogului social nr. 62/2011, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
3.I.2. Intr-o alta opinie, actiunile reclamantilor au fost respinse
cu motivarea ca, potrivit dispozitiilor art. 187 alin. (1), (2) si (3)
din contractele colective de munca incheiate pentru perioada
2005—2007, salariatii beneficiaza de un ajutor material
reprezentat de contravaloarea cotei de gaze, in cazul in care
acest ajutor nu a fost compensat prin majorarea salariului de
baza.
Or, in cuprinsul dispozitiilor art. 176 din contractul colectiv de
munca la nivel de unitate pe anul 1997 s-a prevazut ca acest
ajutor va fi inclus in salariul de baza, incepand cu data de
11 iunie 1997, iar ulterior nu au mai existat negocieri privind
salariul de baza.
Unitatea parata a procedat la majorarea salariilor de baza, in
care a fost inclus si acest ajutor material, iar, potrivit dispozitiilor
art. 176 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate,
incepand cu anul 2004, ajutorul material, reprezentand
contravaloarea unei cantitati de gaze naturale, a fost compensat
prin majorarea salariului, conform contractului colectiv de munca
la nivel de unitate pe anul 1997.
3.II. Cu privire la problema de drept care vizeaza acordarea
de catre Societatea Comerciala OMV Petrom — S.A. Bucuresti,
in calitate de angajator, a unei cote-parti de 5—10% din profitul
realizat de societate in perioada 2005—2007, s-au conturat
doua orientari jurisprudentiale:
3.II.1. Unele instante au admis actiunile reclamantilor, fosti
si actuali angajati ai Societatii Comerciale OMV Petrom — S.A.,
intemeiate pe dispozitiile art. 41 alin. (2) lit. a) din contractul
colectiv de munca unic la nivel national pentru perioada 2005—2006,
prevederi reluate prin dispozitiile art. 42 alin. (2) lit. a) din
contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007—2010,
potrivit carora in categoria altor venituri recunoscute salariatilor
se include si cota-parte din profit de 10% in cazul societatilor
comerciale, respectiv de 5% in cazul regiilor autonome.
In contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie
electrica, termica, petrol si gaze pe anul 2006, prelungit
succesiv, s-a stabilit, la art. 140, ca atat cota de participare a
salariatilor la profitul anual, cat si conditiile de diferentiere vor fi
prevazute prin contractele colective de munca incheiate la nivele
inferioare.
Prin art. 139 din contractele colective de munca incheiate la
nivel de unitate „Petrom”, incepand cu anul 2004, s-a prevazut
ca atat cota de participare a salariatilor SNP „Petrom” — S.A. la
profitul anual, cat si modalitatea concreta de acordare si
conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negocieri cu
organizatia sindicala FSLI Petrom.
S-a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 7 alin. (2) din Legea
nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata,
contractele colective de munca, incheiate cu respectarea
dispozitiilor legale, constituie legea partilor, iar angajatorului ii
revine obligatia de a acorda salariatului toate drepturile care
decurg din lege si din contractele colective si individuale de
munca.
Dreptul salariatilor Societatii Comerciale OMV Petrom —
S.A. la cota de participare la profitul anual al societatii a fost
stabilit la negocierea contractului colectiv de munca si a devenit
aplicabil de la data semnarii acestuia. Pe cale de consecinta,
Societatea Comerciala Petrom — S.A. si FSLI Petrom aveau
doar indrituirea de a stabili cuantumul drepturilor castigate prin
negociere, criteriile de acordare si conditiile de diferentiere, si
nicidecum existenta acestor drepturi prevazute in contractele
colective de munca.
Prin mentinerea negocierii de catre patron, care este titularul
obligatiei prevazute de art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii,
s-a considerat ca s-a urmarit inlaturarea dreptului recunoscut
reclamantilor prin contractele colective de munca.
3.II.2. Alte instante au respins aceste actiuni, retinand ca
dreptul salariatilor la cota-parte din profit, prevazut in contractul
colectiv de munca la nivel national, are caracterul unei facilitati,
a carei acordare se stabileste in urma negocierilor ulterioare.
Prevederile art. 139 din contractele colective de munca
incheiate la nivel de unitate pentru perioada 2005—2007 sunt
afectate de o conditie suspensiva, de a carei realizare depinde
chiar nasterea dreptului, conform dispozitiilor art. 1017 din Codul
civil.
De asemenea, s-a considerat ca exista o culpa comuna in
nerealizarea acestor negocieri, atat a patronului, cat si a
organizatiei sindicale sau a reprezentatilor salariatilor, conform
prevederilor art. 3 alin. (5) si (6) din Legea nr. 130/1996.
4. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel
Bacau
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau a apreciat ca
problemele de drept in materia litigiilor de munca privind cererile
salariatilor Societatii Comerciale OMV Petrom — S.A. Bucuresti
prin care acestia au solicitat obligarea societatii comerciale
angajatoare la plata ajutorului material reprezentand
contravaloarea a 4.000 metri cubi de gaze naturale pentru
perioada 2005—2007 si a sumei reprezentand cota-parte din
profitul realizat de societate in perioada 2005—2007 au generat
o practica judiciara neunitara in aceasta materie si solicita Inaltei
Curti de Casatie si Justitie ca, in temeiul art. 329 si 330^5 din
Codul de procedura civila, cu referire la art. 23 alin. (2) din
Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti,
sa analizeze aceste probleme de drept in vederea promovarii
unui eventual recurs in interesul legii.
5. Opinia procurorului general
Procurorul general a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite
conditiile prevazute de art. 329 din Codul de procedura civila
pentru dezlegarea acestor probleme pe calea recursului in
interesul legii, intrucat solutiile diferite ale instantelor decurg din
interpretarea clauzelor din contractele colective de munca la
nivel de ramura energie electrica, termica, petrol si gaze pe anii
2006—2007, precum si a probelor administrate in fiecare cauza
in privinta modalitatii de executare la nivelul angajatorului a
acestor clauze.
Prin argumentele expuse s-au sustinut urmatoarele:
5.1. Cu privire la acordarea ajutorului material reprezentand
contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000 metri cubi de gaze
naturale pentru perioada 2005—2007, dreptul pretins de
reclamanti isi are izvorul in continutul dispozitiilor art. 187 din
contractul colectiv de munca nr. 288/2 din 15 februarie 2006
incheiat la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si
gaze pe anul 2006, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea a V-a, nr. 9 din 26 martie 2007, preluate succesiv si in
contractele din anii 2007—2008 in urmatoarea redactare:
„(1) Salariatii agentilor economici nominalizati in anexa nr. 1,
punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu
contravaloarea unei cote de gaze naturale.
(2) De acelasi drept beneficiaza salariatii avuti in vedere la
alineatul (1) si cei ai agentilor economici din industria petroliera
nominalizati in anexa nr. 1, in cazul in care acesta nu a fost
compensat prin majorarea salariului de baza.
(3) Cuantumul si conditiile de acordare vor fi stabilite prin
contractele colective de munca la nivele inferioare.”
Instantele care au pronuntat solutii de admitere a actiunilor
au inlaturat sustinerile angajatorului in sensul ca aceste
adaosuri salariale ar fi fost incluse in salariul de baza, retinand
lipsa unor dovezi in acest sens, precum si faptul ca un calcul
matematic (uneori confirmat si pe cale de expertiza) demonstra
ca, daca s-ar deduce din salariul de baza contravaloarea acestui
adaos, ar rezulta un salariu de baza mai mic decat salariul
minim pe economie, ceea ce s-a considerat inacceptabil.
In conformitate cu prevederile art. 176 alin. (1) din contractele
colective de munca incheiate la nivelul Societatii Comerciale
„Petrom” — S.A. in perioada 2005—2007, „ajutorul material
reprezentand contravaloarea unei cantitati de gaze naturale a
fost compensat prin contractul colectiv de munca pe anul 2007”.
Instantele judecatoresti au retinut si ca in anul 1997, prin
art. 176 din contractul colectiv de munca incheiat Ia nivel de
unitate, s-a prevazut ca incepand cu anul 1997 acest ajutor va
fi inclus in salariu.
Asadar, interpretand clauza contractuala mai sus citata ca
avand semnificatia unui acord al salariatilor, prin organizatia
sindicala reprezentativa, cu privire la includerea in salariul de
baza a drepturilor banesti supuse analizei, s-a dedus si ca
ajutoarele materiale in discutie nu mai sunt individualizate in
mod distinct, ci reprezinta parte a salariului de baza.
In unele cauze, angajatorul a depus inscrisuri din care
rezulta modalitatea in care a inteles sa puna in executare clauza
contractului colectiv de munca, iar in alte cauze a fost
administrata proba raportului de expertiza contabila, ale carui
concluzii au fost, in majoritatea situatiilor, in sensul ca ajutorul
material a fost inclus in salariul de baza, prin compensarea
acestuia la nivelul anului 1997, in conditiile art. 176 alin. (1) din
contractul colectiv de munca la nivelul Societatii Comerciale
OMV Petrom — S.A., iar de atunci acest ajutor a fost platit luna
de luna, ca parte integranta din salariu, prin aplicarea unui
coeficient mediu de majorare, la nivelul anului 1997.
5.2. Referitor la acordarea unei cote-parti de 5—10% din
profitul realizat de catre societate pentru perioada 2005—2007,
dreptul solicitat de reclamanti isi avea consacrarea in dispozitiile
art. 41 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel
national pe anii 2005—2006, precum si in dispozitiile art. 42
alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel national
pe anii 2007—2010, care in categoria „alte venituri” ce se
acorda salariatilor au inclus si cota-parte din profit ce se
repartizeaza salariatilor, de pana la 10% in cazul societatilor
comerciale si de pana la 5% in cazul regiilor autonome.
Potrivit alineatelor (3) ale acelorasi articole, „conditiile de
diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de
stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si
perioada pentru care se acorda cota din profit salariatilor, care
nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul
colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie”.
Prin art. 139 din contractele colective de munca incheiate la
nivelul Societatii Comerciale „Petrom” — S.A. Bucuresti, in
perioada 2005—2007, s-a stipulat faptul ca aceasta cota de
participare a salariatilor societatii la profitul anual, modalitatea
concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi
stabilite prin negociere cu FSLI Petrom.
Instantele judecatoresti, care au respins aceasta categorie
de actiuni, au retinut inexistenta ulterioara a negocierilor
referitoare la dreptul patrimonial solicitat, ca o conditie
suspensiva, conform art. 1017 din Codul civil, de a carei
realizare depinde insasi nasterea dreptului.
S-a retinut si ca adunarile generale ale actionarilor nu au
aprobat in perioada respectiva repartizarea cotei de profit
salariatilor.
S-a considerat si ca negocierile ulterioare dintre angajator si
angajati, avand ca obiect cuantumul concret al cotei-parti de
participare la profit, au caracterul unei obligatii de diligenta, iar
nu de rezultat, ceea ce corespunde principiului libertatii
contractuale, iar cerinta negocierii nu contravine principiilor
egalitatii de tratament al angajatilor si angajatorilor, nerenuntarii
la drepturile recunoscute prin lege si nediscriminarii la acordarea
salariului, consacrate prin art. 5, 38 si art. 154 alin. (3) din Codul
muncii [devenit art. 159 alin. (3) in urma republicarii acestui act
normativ in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din
18 mai 2011].
De asemenea, analiza instantelor a fost diferita si in privinta
stabilirii culpei in neindeplinirea obligatiei de negociere a actelor
aditionale la contractele colective de munca, raportat la acest
beneficiu al salariatilor, in conditiile in care dispozitiile art. 3
alin. (5) si (6) din Legea nr. 130/1996 prevedeau ca initiativa
negocierii apartinea patronului, iar, in cazul in care patronul nu
angaja negocierea, aceasta avea loc la cererea organizatiei
sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz, in termen
de 15 zile de la formularea cererii.
In consecinta, rezulta ca ambele probleme sesizate privesc
interpretarea si executarea contractelor colective de munca,
solutiile pronuntate fiind si rezultatul aprecierii asupra
materialului probator administrat in aceste cauze.
Or, interpretarea contractului colectiv de munca, act juridic
cu o natura mixta conventionala si normativa, se realizeaza
dupa regulile prevazute de art. 977—985 din Codul civil in
materia conventiilor, ceea ce presupune o referire nemijlocita la
vointa partilor si, implicit, la probele administrate in cauza.
In acest context, s-a considerat ca problemele de drept
deduse examinarii instantei supreme pe calea recursului in
interesul legii presupun un grad ridicat de abstractizare, cu
eludarea referirilor la probele administrate, intrucat situatiilepremisa
de la care se porneste in sustinerea silogismului judiciar
ce se cere a fi dezlegat trebuie sa fie intotdeauna aceleasi: pe
de o parte, situatia de fapt care trebuie sa fie neschimbata in
toate litigiile analizate, iar, pe de alta parte, dreptul ce se cere a
fi interpretat (acesta constituind, de fapt, elementul variabil care
genereaza practica neunitara).
De altfel, in practica instantei supreme, s-a statuat ca scopul
recursului in interesul legii este acela de „a se asigura
interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii”,
in urma sesizarii unor chestiuni de drept care au primit o
solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti.
Or, asa cum s-a mentionat anterior, dezlegarea problemelor
de drept sesizate presupune interpretarea unor prevederi din
contractul colectiv de munca, ceea ce este in afara textului
art. 329 din Codul de procedura civila, care vizeaza doar
dispozitii ale legii.
6. Raportul asupra recursului in interesul legii
Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a
fost in sensul respingerii, ca inadmisibil, a recursului in interesul
legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau
cu privire la acordarea in perioada 2005—2007 de catre
Societatea Comerciala OMV Petrom — S.A. Bucuresti, in
calitate de angajator, in baza contractelor colective de munca, a
unui ajutor material reprezentand contravaloarea cantitatii de
2.500—4.000 metri cubi de gaze naturale si a unei cote-parti de
5—10% din profitul realizat de societate.
7. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Din examinarea Sesizarii nr. 974/1/A/38 din 4 aprilie 2011
formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau, a
punctului de vedere formulat de Ministerul Public — Parchetul
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Adresa
nr. 723/C/2177/11-5/2011 si a hotararilor judecatoresti anexate
acestui punct de vedere se constata ca nu sunt indeplinite
conditiile prevazute de art. 329 si 330^5 din Codul de procedura
civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, pentru
dezlegarea acestor probleme de drept pe calea recursului in
interesul legii, intrucat solutionarea diferita a cauzelor este
rezultatul interpretarii date in fiecare dosar clauzelor din
contractele colective de munca Ia nivel de ramura energie
electrica, termica, petrol si gaze pe anii 2005—2007 si probelor
administrate cu privire Ia modalitatea de executare a clauzelor
respective la nivelul angajatorului.
Astfel, se retine ca dreptul salariatilor la acordarea ajutorului
material reprezentand contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000
metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005—2007 a fost
prevazut in art. 187 din contractul colectiv de munca nr. 288/2
din 15 februarie 2006 incheiat la nivelul ramurii energie electrica,
termica, petrol si gaze pe anul 2006 si a fost preluat succesiv si
in contractele pentru anii 2007—2008.
Conform dispozitiilor art. 176 alin. (1) din contractele
colective de munca incheiate la nivelul Societatii Comerciale
„Petrom” — S.A. in perioada 2005—2007, ajutorul material
reprezentand contravaloarea unei cantitati de gaze naturale a
fost compensat in conditiile contractului colectiv de munca la
nivel de unitate pe anul 1997 prin aplicarea unui coeficient de
majorare a salariului la nivelul anului 1997.
De asemenea, dreptul salariatilor la acordarea unei cote-parti
de 5—10% din profilul realizat de societate in perioada 2005—2007
a fost prevazut de dispozitiile art. 41 alin. (2) lit. a) din contractul
colectiv de munca la nivel national pe anii 2005—2006 si ale
art. 42 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel
national pe anii 2007—2010, care in categoria „alte venituri”
acordate salariatilor au inclus si cota-parte din profit, care se
repartizeaza salariatilor in procent de pana la 10% in cazul
societatilor comerciale si de pana Ia 5% in cazul regiilor
autonome.
Potrivit alineatelor (3) ale acelorasi articole, conditiile de
diferentiere, diminuare sau anulare a participarii Ia fondul de
stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si
perioada pentru care se acorda salariatilor cota din profit, care
nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul
colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie.
In consecinta, ambele probleme de drept deduse examinarii
pe calea recursului in interesul legii se refera la interpretarea
clauzelor contractelor colective de munca si la aprecierea
probelor administrate in fiecare dosar cu privire la modalitatea
de executare a acestor clauze.
Scopul recursului in interesul legii, astfel cum este
reglementat in art. 329 si 330^5 din Codul de procedura civila,
modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, este acela de a
se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate
instantele judecatoresti in urma sesizarii unor chestiuni de drept
care au primit o solutionare diferita prin hotarari judecatoresti
irevocabile.
Recursul in interesul legii este, dupa cum sugereaza chiar
numele sau, acea cale de atac speciala de indreptare, prin care
Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin complet constituit potrivit
art. 330^6 din Codul de procedura civila, asigura interpretarea si
aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti,
prin dezlegarea problemelor de drept care au primit o
solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti.
Recursul in interesul legii poate fi admisibil numai atunci
cand dispozitiile legale sunt neclare, confuze, indoielnice,
incomplete si primesc o interpretare diferita din partea
instantelor de judecata, astfel ca pana la interventia legiuitorului
instanta suprema este chemata sa dea dezlegarea corecta
problemelor de drept ridicate.
Notiunea de „interpretare”, precum si expresia „aplicarea
unitara a legii”, folosite de legiuitor, exprima ideea ca s-a cautat,
cu fireasca prudenta, evitarea nesocotirii principiului
constitutional al suprematiei legii, precum si a schimbarii rolului
instantei supreme din acela de „a zice dreptul” cu acela de „a
face dreptul”.
A interpreta un text de lege inseamna a lamuri intelesul
acestuia, a-l explica, a determina configuratia reala a normei de
drept, si nu a da o alta reglementare raporturilor sociale
respective.
Actul de sesizare al Colegiului de conducere al Curtii de Apel
Bacau nu intruneste aceste cerinte legale, fiind inadmisibil,
intrucat vizeaza interpretarea si aplicarea unitara a unor clauze
din contractele colective de munca si nu se refera la
interpretarea si aplicarea unitara a unor prevederi legale, care
pot constitui obiectul recursului in interesul legii.
In acelasi sens Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat
Decizia nr. 33 din 16 noiembrie 2009 a Sectiilor Unite si Decizia
nr. 1 din 21 februarie 2011 in completul constituit conform
dispozitiilor art. 330^6 alin. 1—2 din Codul de procedura civila,
modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 335 din 16 mai 2011.
Aceste decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul
in interesul legii vizand interpretarea si aplicarea unitara a unor
clauze din contractele colective de munca au caracter
obligatoriu pentru instante de la data publicarii deciziei in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit dispozitiilor
art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila, modificat si
completat prin Legea nr. 202/2010.
Pentru considerentele expuse, in sensul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, modificat si completat
prin Legea nr. 202/2010,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau cu privire la
acordarea in perioada 2005—2007 de catre Societatea Comerciala OMV Petrom — S.A. Bucuresti, in calitate de angajator, in baza
contractelor colective de munca, a unui ajutor material reprezentand contravaloarea cantitatii de 2.500—4.000 metri cubi de gaze
naturale si a unei cote-parti de 5—10% din profitul realizat de societate.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 septembrie 2011. |
|
Lista spete
Cautare text
Termeni juridici, grupare tematica
|
