DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Locuinte. Cerere pentru evacuarea unor persoane tolerate

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Locuinte. Cerere pentru evacuarea unor persoane tolerate

Curtea de Apel Craiova

Data: 19-04-2010


Decizie nr. 546 din 19.04.2010, Sectia civila, Curtea de Apel Craiova

La data 08.01.2008, reclamantii T.I. si T.S. au chemat in judecata paratii T.G. si T.G., solicitand ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna evacuarea paratilor din imobilul situat in I., strada Bisericii nr. 35, judetul Dolj, compus din teren in suprafata de 400 mp. si casa construita din caramida si acoperita cu tabla, cu 4 camere, antreu, sala, garaj, bucatarie, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, s-a aratat ca la data de 29.10.2007, in baza titlului de proprietate nr. 9177/2007, reclamantului T.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 8.000 m.p. din care 7.600 m.p. teren extravilan si 400 m.p. teren intravilan curti-constructii.

Reclamantii au mai aratat ca, dupa casatoria fiului lor cu parata T.G., le-au permis acestora sa locuiasca, in calitate de tolerati, in imobilul din I., strada Bisericii nr. 35, dar ca, in timp, intre reclamanti si parati au intervenit divergente, astfel incat, in luna iunie 2007, paratii i-au actionat in judecata pe reclamanti pentru impartirea bunurilor coachizite, convietuirea partilor nemaifiind posibila.

Reclamantii au precizat ca paratii au in proprietate un imobil in I., strada Bisericii nr. 19, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 403/17.02.2000.

Prin sentinta civila nr. 4179 din 21 martie 2008, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost respinsa actiunea precizata si au fost obligati reclamantii, catre parati, la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.000 lei.

Pentru a se pronunta in acest sens, instanta a retinut ca prin precizarea actiunii, reclamantii au invocat disp. art. 480 C.civ., iar actiunea in evacuare nu se poate solutiona in cadrul prevazut de acest text legal. Instanta a mai retinut ca intre parti nu sunt raporturi locative.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii.

In motivarea apelului, acestia au aratat ca instanta a interpretat gresit probele si nu a avut rol activ. Apelantii au criticat sentinta si sub aspectul netemeiniciei, deoarece instanta a aplicat incorect dispozitiile art. 480 C.civ, desi o actiune in revendicare nu este deschisa reclamantilor, care locuiesc in imobil. Apelantii au mai aratat ca instanta a incalcat dispozitiile art. 129 alin. 4 C.pr.civ, in sensul ca nu a pus in discutia partilor inadmisibilitatea rezultata din necorelarea temeiului juridic cu obiectul cererii de chemare in judecata.

Intimatii au depus intampinare, solicitand respingerea apelului.

Prin Decizia nr. 382 din 2 iulie 2008, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 445/21572008, s-a admis apelul declarat de reclamanti, s-a desfiintat sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a decide astfel, s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 C.proc.civ., intrucat s-a retinut ca prima instanta a solutionat cauza in mod gresit in temeiul unei exceptii care a impiedicat cercetarea fondului si fara a cerceta motivul de fapt invocat de reclamanti si nemodificat prin precizare, respectiv imposibilitatea de convietuire.

Impotriva acestei decizii civile, in termen legal, au declarat recurs paratii, iar prin decizia civila nr. 1038/02.12.2008 Curtea de Apel Craiova a respins recursul, considerandu-se ca prima instanta a solutionat in mod gresit cauza fara a intra in cercetarea fondului, in temeiul exceptiei inadmisibilitatii actiunii in evacuare, determinata de lipsa raporturilor locative intre parti.

S-a aratat ca prima instanta a examinat cererea de chemare in judecata exclusiv din perspectiva primei cauze juridice invocate, respectiv a absentei titlului locativ al paratilor, fara a o analiza si pe cea de-a doua.

In ceea ce priveste absenta raporturilor locative intre parti, Judecatoria a apreciat ca intr-o atare ipoteza, reclamantul proprietar nu are la indemana actiunea in evacuare, protectia juridica a dreptului sau putand fi asigurata doar pe calea actiunii in revendicare.

Aceasta concluzie este insa eronata, caci prin adoptarea ei s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la un tribunal, reglementat ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului si de art. 21 din Constitutie. Acest drept fundamental nu este unul absolut, ci poate fi supus unor limitari legale din partea statului, insa acestea trebuie sa respecte anumite principii, si anume sa urmareasca un scop legitim, sa asigure un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului, lasandu-l fara continut (cauza Golder contra marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975 si Sabin Popescu contra Romaniei, hotararea din 2 martie 2004).

Curtea de Apel a retinut ca tribunalul a apreciat in mod just ca prin solutionarea gresita a actiunii in temeiul unei exceptii ce a impiedicat cercetarea fondului si fara a se examina si cea de-a doua cauza juridica a cererii in evacuare invocata, constand in imposibila convietuire, sunt incidente dispozitiile art. 297 alin. 1 C.proc.civ.

In rejudecarea fondului, prin sentinta civila nr. 7790 din 11.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova, s-a admis actiunea precizata, s-a dispus evacuarea paratilor din imobilul proprietatea reclamantilor, situat in Isalnita, str. Bisericii nr. 35, Dolj si au fost obligati paratii catre reclamanti la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1926 lei reprezentand onorariu avocat si taxa timbru.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta retinut ca paratul T.G. este fiul reclamantilor, iar parata T.G. este nora acestora si ca, dupa casatoria paratilor, reclamantii le-au permis sa locuiasca in imobilul proprietatea lor, in calitate de tolerati, partile locuind impreuna o perioada de peste 20 ani. In urma cu aproximativ 2 ani intre parti au intervenit unele divergente, astfel ca reclamantii au solicitat paratilor sa paraseasca imobilul, urmand a locui in casa proprietatea lor pe care tocmai si-au construit-o, situata in I., str. Bisericii nr. 19, Dolj.

Neintelegerile dintre parti au generat si procesul de impartire a bunurilor coachizite precum si o stare conflictuala care face aproape imposibila convietuirea.

S-a apreciat ca ingaduinta si toleranta reclamantilor fata de parati de a locui in imobilul proprietatea acestora nu genereaza pentru acestia un drept propriu de folosinta in lipsa existentei unui drept locativ propriu iar reclamantii, in calitate de proprietari ai imobilului, beneficiaza de toate drepturile conferite de lege proprietarului, in conformitate cu disp. art. 480 C.civ. si tot in favoarea reclamantilor pledeaza si disp. art. 1898 C.civ., cat timp paratii nu au dovedit o alta stare de fapt.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii iar in motivare au sustinut ca prima instanta a incalcat dispozitiile art. 261 pct. 5 C.proc.civ., nu a motivat respingerea cererilor lor, nu a facut referire la probele administrate, insusindu-si doar punctul de vedere al reclamantilor, judecata fiind partinitoare.

Au sustinut ca in mod gresit instanta le-a retinut calitatea de tolerati, desi exista probe care pot fi asimilate unui contract, respectiv imposibilitatea morala de a preconstitui un contract, alaturi de obiceiul locului, buna intelegere dintre parti timp de peste 20 de ani, cu consecinta realizarii constructiilor si imbunatatirilor.

Au sustinut ca probele dovedesc vinovatia reclamantilor la crearea starii conflictuale, iar instanta ar fi trebuit sa retina culpa reclamantilor in crearea starii conflictuale, sa aplice principiul potrivit caruia nimeni nu isi poate invoca propria culpa si sa respinga actiunea reclamantilor.

In cauza, apelantii au solicitat suspendarea cauzei in baza dispozitiilor art. 244 pct. 1 C.proc.civ., cerere care a fost respinsa de instanta, dat fiind faptul ca solutia din prezenta cauza nu depinde de modul de solutionare al dosarului aflat pe rolul Judecatoriei Craiova cu nr. 17343/215/2007.

Prin decizia civila 17 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Dolj s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 261 pct. 5 C.proc.civ. obliga instanta la motivarea in fapt si in drept a hotararii pronuntate iar sentinta de fond nu incalca o atare obligatie, fiind motivata in fapt si in drept, dupa cum rezulta din considerentele sale, iar faptul ca instanta nu ar fi insistat excesiv asupra probelor administrate nu poate atrage nelegalitatea sa.

Desi apelantii au sustinut ca prima instanta nu a motivat respingerea cererilor lor, nu au indicat care ar fi acestea, in conditiile in care le-au fost incuviintate si administrate de catre prima instanta probele solicitate si, de asemenea, a fost motivata si respingerea cererii de suspendare, asa cum rezulta din incheierile de sedinta, atata timp cat instanta are deplina libertate de apreciere asupra legaturii dintre cele doua pricini in curs de judecata si masura in care solutionarea cauzei este dependenta de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul altui litigiu.

Prima instanta a indicat considerentele de fapt si de drept in temeiul carora si-a format convingerea, motivarea instantei are suport probatoriu, considerentele avute in vedere justificand neindoielnic solutia data cererii reclamantilor.

Criticile apelantilor vizand stabilirea gresita a unor stari de fapt au fost considerate nefondate, intrucat starea de fapt retinuta in considerentele sentintei apelate este in concordanta cu probele administrate si nu exista nici un dezacord intre constatarile instantei si dovezile administrate, ori neacceptarea de catre apelanti a motivelor avute in vedere de prima instanta nu poate constitui un temei legal pentru admiterea apelului.

A fost respins si motivul de apel potrivit caruia prima instanta, in mod eronat, ar fi retinut ca au calitate de tolerati in imobilul din care s-a solicitat evacuarea, retinand ca paratii nu au un titlu legal de a locui in imobil, fiind simpli tolerati, parintii fiind indreptatiti sa solicite evacuarea.

Motivul de apel referitor la propria culpa a reclamantilor in crearea imposibilitatii de convietuire a fost considerat neintemeiat, deoarece reclamantii au dovedit ca purtarea paratilor face realmente imposibila convietuirea, situatia de fapt fiind retinuta de prima instanta pe baza probelor administrate, ce au fost analizate coroborat iar reclamantii, in calitate de proprietari, nu sunt nevoiti sa justifice motivul pentru care nu mai permit folosinta locuintei de catre tolerati.

Chiar paratii au recunoscut la prima judecata ca nu au un titlu locativ, fiind numai tolerati de reclamanti, cu toate acestea, paratii s-au prevalat prin motivele de apel de existenta unor probe care pot fi asimilate unui contract, respectiv imposibilitatea morala de a preconstitui un contract, alaturi de obiceiul locului, buna intelegere dintre parti timp de peste 20 de ani, cu consecinta realizarii constructiilor si imbunatatirilor, sustinand ca in virtutea acestora pot locui in imobil.

Aceste sustineri ale paratilor nu au fost primite, in conditiile in care probele nu au confirmat existenta vreunei conventii intre parti in sensul mentionat in motivele de apel, iar imprejurarea ca paratii ar fi efectuat lucrari de imbunatatiri la imobil sau ar fi realizat constructii, nu le confera un drept locativ in imobil, avand posibilitatea de a-si recupera investitiile pe calea unei actiuni separate.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii, intemeiat pe prev. art. 304 pct. 9 c.p.c., sustinand ca tribunalul nu a staruit pentru a preveni orice greseala privind stabilirea adevarului si nu a realizat concordanta intre probele administrate si starea de fapt. Recurentii au aratat ca probele au aratat ca reclamantii au initiat conflictul si ca instanta a ignorat existenta unei conventii si imposibilitatea morala de preconstituire a inscrisului.

Cea de a doua critica a vizat solutionarea cererii de suspendare a judecatii in temeiul art. 244 alin. 1 c.p.c., aratandu-se ca pronuntarea asupra actiunii de fata trebuia sa se faca dupa ce se solutiona cererea paratilor pentru instituirea dreptului de retentie.

Recurentii au solicitat desfiintarea incheierii si suspendarea judecatii cauzei, precum si casarea deciziei si respingerea actiunii in evacuare.

Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 167 c.p.c., instanta incuviinteaza administrarea probelor pe care le considera utile, pertinente si concludente pentru a stabili situatia de fapt dedusa judecatii, fata de care aplica normele de drept incidente, pronuntandu-se, in final, asupra fondului pricinii.

Analizarea probelor constituie atributul primei instante si al celei de apel, care se pronunta asupra temeiniciei pretentiilor partilor, in timp ce in recurs se poate determina numai legalitatea hotararilor, respectiv modul in care normele de drept au fost aplicate in speta. In raport de prevederile art. 304 c.p.c., instanta de recurs nu mai poate sa intervina pentru a lamuri aspecte de fapt, temeinicia hotararilor anterioare iesind din sfera sa de competenta.

In speta, referirile facute de recurenti la probele administrate si la concluziile derivate din acestea nu pot fi analizate in recurs, astfel ca instanta va porni de la starea de fapt retinuta de tribunal, potrivit careia purtarea paratilor face imposibila convietuirea.

Critica referitoare la acest aspect nu este, insa, relevanta pentru stabilirea solutiei din recurs, deoarece tribunalul a aratat ca reclamantii nu sunt nevoiti sa justifice motivul pentru care solicita evacuarea paratilor, data fiind calitatea lor de proprietari ai imobilului din litigiu.

Aceasta motivare este corecta si decurge din stabilirea raporturilor dintre parti. Este evident si necontestat ca reclamantii sunt proprietarii imobilului - constructie si teren - iar paratii folosesc acest imobil de circa 20 ani. Intre parti a fost incheiat un acord, o conventie, nematerializata prin inscris, in temeiul careia paratilor li s-a permis sa foloseasca imobilul, cu titlu gratuit, pe durata nedeterminata. Ei au dobandit calitatea de tolerati in locuinta si au obligatia de a folosi imobilul potrivit scopului avut in vedere la data la care reclamantii proprietari si-au dat acordul si de a inceta folosinta atunci cand proprietarii vor solicita acest lucru.

Un alt tip de conventie nu s-a dovedit ca ar fi fost incheiat si nici recurentii parati nu au precizat, in cererile lor, la ce fel de contract fac referire atunci cand critica hotararile pronuntate pe motiv ca au nesocotit existenta conventiei dintre parti.

Ca atare, recurentii, avand calitatea de tolerati in locuinta, sunt obligati sa evacueze imobilul la cererea proprietarilor, imprejurarea ca acestia au luat aceasta hotarare din cauza unor neintelegeri intre parti avand un caracter subsidiar in solutionarea pricinii.

Cum recurentii parati sunt proprietarii unui alt imobil, situat pe aceeasi strada, dobandit prin act autentic in anul 2000, nu se poate sustine ca acestora li se incalca dreptul la locuinta, avand posibilitatea de a locui in imobilul proprietatea lor.

Prin modul in care au solutionat actiunea, instantele au respectat dreptul reclamantilor de proprietate asupra imobilului si atributele derivate din acesta, asa cum este reglementat de art. 480 c.civ. si de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO. A mentine fara termen folosinta gratuita a paratilor asupra imobilului ar insemna sa se lipseasca de continut dreptul de proprietate al reclamantilor, ceea ce este contrar normelor de drept.

Este nefondata critica referitoare la modul de aplicare a dispoz. art. 244 c.p.c. Textul da posibilitatea instantei de a suspenda judecata unei pricini, fara a institui o obligatie, apreciind daca dezlegarea data asupra pricinii in curs depinde de modul de solutionare a unui alt litigiu. Tribunalul a considerat in mod corect ca actiunea de partaj bunuri coachizite, in cadrul careia paratii au solicitat instituirea unui drept de retentie, nu influenteaza solutionarea actiunii in evacuare, fiind puse in discutie drepturi diferite, iar durata mare de timp dupa care s-ar solutiona prezenta cauza, daca s-ar dispune suspendarea, ar fi de natura a afecta drepturile reclamantilor.

Apreciind ca hotararea atacata este legala si ca nu sunt fondate motivele de recurs invocate de recurentii parti, in temeiul art. 312 c.p.c. recursul se va respinge ca nefondat.


Sursa materialului si autoare a textului: Portalul portal.just.ro





Lista spete


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
Scriptul s-a intrerupt din cauza unei erori: Table './dreptonl_dr/useronline' is marked as crashed and should be repaired