Decizie nr. 1031 din 10.12.2004, Curtea de Apel Pitesti
Instanta competenta sa dispuna asupra impartelii
judiciare este judecatoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse
partajului.
Aceasta competenta se pastreaza in favoarea judecatoriei
si atunci cand se ataca cu apel incheierea de admitere in
principiu, tribunalul fiind tinut a se pronunta numai cu privire
la legalitatea si temeinicia hotararii prin care s-a constatat
deschisa succesiunea, vocatia succesorala a partilor, cotele si masa
succesorala.
Dupa pronuntarea asupra incheierii, urmeaza a fi
trimisa cauza la instanta de fond pentru continuarea judecatii.
Judecatoria Dragasani, prin sentinta civila nr.2937 din 11
septembrie 2001 a anulat ca insuficient timbrata cererea principala avand ca
obiect partaj succesoral, precum si cererea reconventionala referitoare la
raportarea de catre reclamanta a bunurilor primite cu titlu de zestre.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta.
Tribunalul Valcea, prin incheierea din 29 ianuarie 2002 a admis in
parte, in principiu actiunea reclamantei, a luat act de renuntarea acesteia la
judecata privind constatarea donatiei deghizate, a constatat deschise
succesiunile autorilor, mostenitorii acestora, cotele legale cuvenite, precum si
compunerea maselor succesorale.
Acelasi tribunal, prin decizia civila nr.817 din 4 iunie 2002 a dispus
partajarea bunurilor ramase de la cei doi autori.
Impotriva deciziei si a incheierii de admitere in principiu au
declarat recurs paratii, iar Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.1982
din 29 octombrie 2002, a admis recursul, a casat decizia si incheierea si a
trimis cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal, cu indrumarea analizei vocatiei
succesorale a partilor in conditiile art.12 din Legea nr.18/1991 si pentru a se
respecta dispozitiile art.6731 Cod procedura civila.
In rejudecare, Tribunalul Valcea, prin decizia civila nr.355/2003, a
admis apelul declarat de reclamanta, a anulat in parte sentinta si pe fond a
respins actiunea de partaj.
Aceasta decizie a fost casata de Curtea de Apel numai in privinta
succesiunii autorului D.G. si a fost mentinuta decizia cu privire la succesiunea
autoarei D.E.
Procedand la rejudecare, Tribunalul Valcea, prin decizia civila
nr.935 din 26 septembrie 2003, a admis apelul reclamantei, a anulat in parte
sentinta, a admis in parte si in principiu actiunea, a luat act ca reclamanta
renunta la judecarea cererii privind constatarea donatiei deghizate si a
constatat deschisa succesiunea autorului D.G. decedat la 12 decembrie 1972,
in urma caruia au ramas ca mostenitori cu vocatie succesorala D.E. – sotia
supravietuitoare cu cota de 2/8, decedata ulterior la data de 8 iulie 1997, cota
sa fiind preluata de mostenitorii legali I.M., D.E. descendenti de gradul I cu
cota de cate 3/8 din mostenire.
Totodata, s-a constatat ca paratele N.F. si P.I. au renuntat la
succesiunea autorului, iar masa se compune dintr-un teren.
Celelalte dispozitii ale sentintei au fost mentinute.
Acelasi tribunal, prin decizia civila nr.166 din 7 iulie 2004, a
omologat raportul de expertiza efectuat in apel si a dispus iesirea partilor din
indiviziune, atribuind bunurile in varianta I a raportului de expertiza tehnica si
compensand cheltuielile de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca se impune
omologarea raportului de expertiza in varianta adoptata, intrucat intimata
D.E. are constructii pe terenul litigios si astfel sunt respectate art.728 Cod
procedura civila.
Impotriva acestei din urma decizii, cat si a celei prin care s-a
pronuntat o noua incheiere de admitere in principiu au declarat recurs paratii
D.E. si D.I., invocand motivele incadrate in prevederile art.304 pct.3, 9 si 10
Cod procedura civila.
Curtea de Apel, prin decizia civila nr.1031/R din 10 decembrie
2004, a respins ca tardiv declarat recursul paratilor impotriva deciziei civile
nr.935 din 26 septembrie 2003, si a admis recursul declarat de aceiasi parati
impotriva deciziei civile nr.166 din 7 iulie 2004, pronuntata de Tribunalul
Valcea, pe care a casat-o, cu consecinta trimiterii cauzei spre competenta
judecata la Judecatoria Dragasani.
Examinand criticile formulate, instanta de recurs a constatat ca
majoritatea vizau decizia civila nr.935 din 26 septembrie 2003, prin care
Tribunalul Valcea a dat o noua incheiere de admitere in principiu cu privire la
succesiunea autorului D.G., mostenitori, cotele ce se cuvin partilor si
compunerea masei succesorale.
Fata de dovezile de comunicare aflate la filele 16-17 din dosar, din
care rezulta ca acestia au primit personal decizia atacata ulterior, peste
termenul prevazut de lege, decizia a ramas irevocabila si a intrat in puterea
lucrului judecat.
Examinand cu prioritate critica de nelegalitate privitoare la lipsa
competentei materiale privind lotizarea bunurilor partajate, Curtea constata ca
aceasta este intemeiata.
Instanta competenta sa dispuna asupra impartelii judiciare este
judecatoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse partajului.
Aceasta competenta se pastreaza in favoarea judecatoriei si atunci
cand se ataca cu apel incheierea de admitere in principiu, tribunalul fiind
tinut a se pronunta numai cu privire la legalitatea si temeinicia hotarari prin
care s-a constatat deschisa succesiunea, vocatia succesorala a partilor, cotele
si masa succesorala.
Dupa pronuntarea asupra incheierii, urmeaza a fi trimisa cauza la
instanta de fond pentru continuarea judecatii.
Este adevarat ca instanta de recurs a pronuntat doua decizii cu
indrumari obligatorii pentru tribunal, insa aceste decizii s-au referit in
exclusivitate la incheierea de admitere in principiu, si nu la lotizare.
Mai mult decat atat, in prima decizie de casare, recurentii au
criticat solutia instantei de apel privind lotizarea bunurilor si ignorarea totala a
procedurii speciale privind imparteala judiciara si s-a stabilit, cu autoritate de
lucru judecat, prin decizia civila nr.1982/R din 29 octombrie 2002, ca la
rejudecarea cauzei sa fie respectata aceasta procedura instituita de art.6731 si
urm. Cod procedura civila.
Se concluzioneaza ca, dupa ramanerea irevocabila a incheierii de admitere in
principiu, tribunalul trebuia sa inainteze dosarul primei instante pentru a se
proceda la evaluarea si lotizarea bunurilor ce alcatuiesc masa succesorala.
