DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Conflict de drepturi. Pretentii banesti. Baza legala de salarizare in lipsa contractului colectiv de munca la nivelul angajatorului

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Conflict de drepturi. Pretentii banesti. Baza legala de salarizare in lipsa contractului colectiv de munca la nivelul angajatorului

Curtea de Apel Cluj

Data: 18-01-2010


Decizia nr. 95 din 18 ianuarie 2010, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, Curtea de Apel Cluj

Prin sentinta civila nr. 2537 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins actiunea formulata de catre reclamanta N.L., in contradictoriu cu parata SC I.P. SRL, avand ca obiect un conflict de drepturi.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca reclamanta a fost incadrata, in perioada 15.07.2006-15.05.2009, in societatea parata in functia de sef birou desfacere, iar conform contractului individual de munca, partile au stabilit la punctul I "salarizare” ca reclamantei i se cuvine un salariu lunar de 10.200.000 lei, iar ulterior prin Decizia nr. 55/15.05.2009 s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.

S-a retinut ca potrivit prevederilor Codului Muncii, carnetul de munca este documentul oficial in care sunt inscrise datele esentiale in baza carora se stabilesc si se acorda drepturile cuvenite salariatilor reglementate de legislatia muncii, iar cadrul juridic pentru intocmirea, pastrarea, completarea si eliberarea carnetului de munca l-a constituit prevederile Decretului nr. 92/1976, coroborate cu prevederile art. 3l alin.1 si 7 din Codul Muncii.

Potrivit cu dispozitiile art. 276 alin. 1 lit. b din Codul Muncii si art. 23 alin. 2 lit. c din Decretul 92/1976, la incetarea contractului de munca unitatea era obligata sa elibereze carnetul de munca reclamantei, cu toate inscrierile la zi, fara nici o conditionare, cata vreme aceasta a avut calitatea de salariata si si-a indeplinit sarcinile prevazute in contractul individual de munca.

S-a apreciat ca sporurile si adaosurile la salariu formeaza partea variabila a salariului intrucat se platesc numai daca salariatul presteaza munca in conditii deosebite sau speciale, iar ele nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constitutie si ca atare, pot fi modificate sau chiar anulate. Sporul de vechime nu se mai acorda obligatoriu prin lege, asa cum era prevazut in art. 88 din Legea nr. 10/23.11.1972 (fostul Cod al Muncii).

Contractul colectiv de munca unic la nivel national nu prevede modalitatea concreta de evidentiere a elementelor salariului in cadrul unitatii, acest fapt trebuind sa fie reglementat fie prin contractul colectiv de munca la nivelul unitatii, fie prin regulamentul de ordine interioara. In aceste documente interne procentele privind sporul de vechime vor putea fi reglementate pentru fiecare salariat in parte sau pe categorii de vechime.

Prima instanta a retinut ca in conformitate cu disp. art. 241 alin. 1 lit. c din Codul Muncii si ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati in munca, in ramura de activitate pentru care s-a incheiat, iar orice contract individual de munca se incheie nu numai in considerarea prevederilor legale ci si in considerarea clauzelor contractelor colective ce ii sunt aplicabile salariatului in cauza.

Tribunalul a constatat ca art. 50 din contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 303/08.02.2005, prevede un numar de sapte sporuri, intre acestea nefiind inclus si sporul de vechime in munca, astfel ca reclamantei nu i se cuvine sporul de vechime in munca, intrucat la incheierea contractului individual de munca nu s-a negociat acest spor, si, de asemenea, prin contractul colectiv de munca la nivelul unitatii, ce a intrat in vigoare incepand cu data de 01.10.2004, nu s-a prevazut sporul pentru vechimea in munca in cuantum de 25%.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta N.L. solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata in sensul obligarii intimatei parate SC I.P. SRL la plata sporului pentru vechime in munca in cuantum de 25 % din salariul de baza aferent perioadei 15 iulie 2006 - 15 mai 2009, sume actualizate cu rata inflatiei pana la data platii efective; obligarii intimatei-parate SC I.P. SRL la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial la instanta de fond si la instanta de recurs.

In dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a aratat ca la incheierea contractului de munca a fost negociata acordarea sporului de vechime, fapt recunoscut de intimata prin intampinare, insa sporul de vechime nu a fost inclus in salariul de baza si nu a fost inscris in cartea de munca.

Recurenta sustine ca are o vechime in munca de peste 20 de ani si astfel este indreptatita la un spor de 25% din salariul de baza, in temeiul dispozitiilor art. 41 alin. 1 din Contractul colectiv de munca pe anii 2007 – 2010 si a art. 40 lit. d din Contractul pe anii 2005 – 2006.

S-a aratat ca in mod nejustificat prima instanta a dat eficienta clauzelor contractului colectiv de munca depus la dosar care intra in vigoare de la data de 1.10.2004, in conditiile in care sporul este pretins pentru perioada 15.07.2006 – 15.05.2009, astfel ca solutia primei instante este lipsita de suport legal.

Intimata SC I.P. SRL a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat cu consecinta mentinerii in totalitate a hotararii atacate ca fiind temeinica si legala (f.13-15).

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a actelor atasate la dosar, Curtea de apel constata urmatoarele:

Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005 - 2006 publicat in Monitorul Oficial, din 22 februarie 2005 stabileste la art. 40 alin. (1) ca ”Partile contractante sunt de acord ca in perioada urmatoare sa actioneze pentru includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si conditiile de la locul de munca, astfel incat salariul de baza sa aiba pondere majoritara in salariu”, iar la alin. (2) s-a prevazut ca "Sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza.”

Potrivit art. 40 alin. (3) lit. d din acelasi contract: "Sporurile minime ce se acorda in conditiile prezentului contract sunt: pentru vechime in munca, minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza.”

Prevederi cu continut identic au fost inserate si in art. 41 alin. 1, 2 si 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010 publicat in Monitorul Oficial din 29 ianuarie 2007.

In speta, din copia carnetului de munca depusa la dosar reiese ca intreaga perioada 15.07.2006 – 15.05.2009, recurenta reclamanta a fost angajata intimatei SC I.P. SRL, avand o vechime in munca de peste 20 de ani.

In conformitate cu dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii si ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel national, indiferent daca angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de catre o federatie sau confederatie patronala la negocierea si incheierea unor asemenea contracte colective.

Art. 238 alin. 2 din Codul muncii prevede ca: "contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca”. Astfel, orice contract individual de munca se incheie nu numai in considerarea prevederilor legii, ci si in considerarea clauzelor contractelor colective ce ii sunt aplicabile salariatului in cauza.

Potrivit art. 247 din Codul muncii, "in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”. Prin urmare, se va aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel national daca la nivelul angajatorului sau la nivel de ramura nu exista contract colectiv de munca.

Aceste prevederi se intemeiaza pe natura juridica a contractului colectiv de munca, si anume aceea de izvor de drept, precum si pe imprejurarea ca, un asemenea contract reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor, asa cum rezulta din ansamblul dispozitiilor legale in materia contractelor colective de munca.

Intrucat, in speta, nu exista contract colectiv de munca incheiat la nivel de angajator, reclamantei ii sunt aplicabile prevederile contractelor colective de munca la nivel national, aflate in vigoare in perioada 15.07.2006 – 15.05.2009.

Fata de considerentele expuse anterior, sustinerea recurentei ca prima instanta nu a tinut cont de aplicabilitatea, in cauza, a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca la nivel national, apare ca fondata.

Desi in Contractul colectiv de munca unic la nivel national se precizeaza doar limita minima si cea maxima a sporului de vechime ce poate fi stabilit, in cauza este aplicabil acest contract, conform art. 247 din Codul muncii.

Din cuprinsul contractului individual de munca al reclamantei nu rezulta ca, sporul de vechime cuvenit reclamantei, potrivit prevederilor din Contractul colectiv de munca la nivel national si vechimii in munca a acesteia, este continut in salariul negociat de parti.

Sustinerile intimatei cu privire la includerea sporului de vechime in salariul de baza, prin stabilirea unui salariului de baza mai mare decat salariul minim pe economie sunt nefondate, intrucat nu indica temeiul pe baza caruia s-a ajuns la o asemenea concluzie, astfel incat, nu poate justifica apararea paratei, cu atat mai mult cu cat, art. 287 din Codul muncii prevede ca sarcina probei, in conflictele de munca, revine angajatorului, care este obligat sa depuna dovezile in apararea sa, pana la prima zi de infatisare.

In ceea ce priveste contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate depus in aparare de parata, Curtea constata ca nu este aplicabil in cauza, intrucat fiind inregistrat la data de 8.02.2005, cu o valabilitate de un an de la data intrarii in vigoare, si-a produs efectele pana la data de 8.02.2006, in timp ce pretentiile reclamantei vizeaza o perioada ulterioara.

Avand in vedere probele administrate in cauza, si anume: inscrisurile, reprezentand contractul individual de munca al reclamantei, carnetul de munca, Curtea apreciaza ca instanta de fond a stabilit, in mod incorect, ca reclamanta nu este indreptatita la aplicarea sporului de vechime, acest drept fiind prevazut de dispozitiile din Contractele colective de munca la nivel national, prevederi aplicabile in cauza in temeiul art. 236 si urmatoarele din Codul Muncii.

Raportand aceste probe la dispozitiile legale incidente, Curtea retine ca solutia primei instante de respingere a actiunii reclamantei reflecta o aplicare si interpretare gresita a legii in cauza, ceea ce impune potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila admiterea recursului, modificarea hotararii, in sensul admiterii actiunii si obligarii fostului angajator la plata sporul de vechime in munca in cuantum de 25% din salariul de baza aferent perioadei 15.07.2006 -15.05.2009, suma ce se va actualiza cu rata inflatiei pana la data platii efective.


Sursa textului si proprietara materialului: Portalul instantelor de judecata portal.just.ro





Lista spete


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
42 useri online

Useri autentificati: