DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Plangere impotriva incheierii pronuntata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Plangere impotriva incheierii pronuntata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara

Tribunalul Gorj

Data: 25-01-2010


Decizia nr. 14 din 25.01.2010, Sectia Civila, Tribunalul Gorj

In situatia in care contractul de vanzare cumparare indeplineste conditiile prev. de art 48 din Legea 7/1996, cererea de intabulare a dreptului de proprietate nu poate fi respinsa pe motiv ca exista notat litigiu cu privire la acest teren cu trimitere la art 4 din Legea 247/19.07.2005 ce prevede ca , exceptand litigiilor privind reconstruirea dreptului de proprietate privata legalitatea titlului de proprietate , conform legilor fondului funciar, existenta unui litigiu privitor la un teren cu sau fara constructii nu impiedica instrainarea acestuia si nici construirea altor drepturi reale sau de creanta , dupa caz.

Asupra apelului de fata.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu Jiu sub nr. 4537/318/2009, petenta M.M.A.a chemat in judecata pe intimatul OCPI Gorj, solicitand instantei sa se constate nelegalitatea si netemeinicia incheierii nr. 8230 pronuntata in dosarul nr. 8230/ 11 martie 2009 al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Gorj.

Intimata OCPI Gorj a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive , iar in sedinta publica din 4.05.2009 petenta a precizat ca intelege sa se judece in contradictoriu si cu numitii M T si M P.

Prin sentinta civila nr.5008 din 06.07.2009 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 4537/318/2009, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a OCPI Gorj si respinsa plangerea formulata de petenta M M A, in contradictoriu cu OCPI Gorj, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

S-a admis plangerea formulata de petenta M M A, in contradictoriu cu intimatii M T si M P si s-a dispus intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului in suprafata de 88 mp, ce a format obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1485/9.03.2009.



Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut ca prin incheierea nr 8230/27.03.2009, s-a respins cererea de intabulare , cu motivarea ca este notat litigiul asupra imobilului descris la A+1 sub nr. 22499/2008, conform prevederilor art. 4 din Legea 247/19.07.2005 „ cu exceptia litigiilor privind reconstruirea dreptului de proprietate privata legalitatea titlului de proprietate , conform legilor fondului funciar, existenta unui litigiu privitor la un teren cu sau fara constructii nu impiedica instrainarea acestuia si nici construirea altor drepturi reale sau de creanta , dupa caz”.

Ca, impotriva acestei incheieri, a formulat plangere petenta M M A.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a OCPI Gorj , fata de Decizia in interesul legii nr. 72/15.10.2007 a ICCJ prin care s-a stabilit ca in cauzele care au ca obiect plangerile privind cartea funciara ,Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva, s-a respins plangerea formulata in contradictoriu cu aceasta institutie , ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca potrivit art.48 din Legea 7/1996, registratorul admite cererea si dispune intabularea daca inscrisul indeplineste urmatoarele conditii:
a) este incheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;
b) indica numele partilor;
c) individualizeaza imobilul printr-un identificator unic;
d) este insotit de o traducere legalizata, daca actul nu este intocmit in limba romana;
e) este insotit, dupa caz, de o copie a extrasului de carte funciara pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza intocmirii actului.

S-a constatat ca petenta a solicitat intabularea dreptului de proprietate pe temeiul unui contract de vanzare cumparare autentificat prin care aceasta a dobandit un teren in suprafata de 88 mp , cu numar cadastral 9656/1, avand vecini la N- DN 67, E-nr. cadastral 9656/2, la S- nr. cadastral 9656/2 si la V-M A.

Ca, acest contract de vanzare cumparare indeplineste conditiile prev. de art. 48 din Legea 7/1996, cererea de intabulare a dreptului de proprietate neputand fi respinsa pe motiv ca exista notat litigiu cu privire la acest teren cu trimitere la art. 4 din Legea 247/19.07.2005 ce prevede ca„ cu exceptia litigiilor privind reconstruirea dreptului de proprietate privata legalitatea titlului de proprietate , conform legilor fondului funciar, existenta unui litigiu privitor la un teren cu sau fara constructii nu impiedica instrainarea acestuia si nici construirea altor drepturi reale sau de creanta , dupa caz”.

S-a mai retinut ca OCPI Gorj nu trebuia sa verifice indeplinirea conditiilor de fond ale actului translativ de proprietate , ci numai indeplinirea conditiilor de forma. Verificarea indeplinirii conditiilor de fond ale contractului de vanzare cumparare este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti, iar imprejurarea ca este notat litigiu asupra terenului nu impieteaza asupra intabularii dreptului de proprietate, intrucat in conditiile in care apar modificari in privinta valabilitatii actului in temeiul caruia s-a facut inscrierea sau nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris, partea interesata are la dispozitie actiunea in rectificarea inscrierii in cartea funciara.

Impotriva sentintei a declarat apel apelantul parat M T.

Apelantul sustine ca actiunea reclamantei este facuta in scopul de a-l ajuta pe tatal sau M P ,cu care el se afla in litigiu in dosarul 8405/318/2008.

Ca, in cartea funciara exista notat litigiul dintre el si paratul M P , al carui titlu cuprinde si parte din proprietatea sa.

De asemenea, sustine ca actiunea promovata de reclamanta ar avea un caracter subsidiar si ca aceasta ar fi trebuit sa se intemeieze pe o actiune in constatare, anulare sau revendicare, dar nu putea fi promovata pe calea unei actiuni principale.



Dupa inchiderea dezbaterilor aparatorul apelantului M T a depus la dosar concluzii scrise, prin care invoca exceptia autoritatii de lucru judecat si anume decizia 2/12.01.2009 a Tribunalului Gorj .

Tribunalul analizand apelul de fata, constata ca acesta nu este fondat si urmeaza a fi respins, in temeiul art. 296 c.pr.civ., pentru urmatoarele considerente ;

Prin incheierea nr. 8230/27.03.2009 emisa de OCPI Gorj s-a respins cererea formulata de petenta M M A, prin care aceasta a solicitat intabularea dreptului sau de proprietate dobandit prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub numarul 1385/9.03.2009 , pentru motivul ca asupra imobilului dobandit este notat un litigiu, retinandu-se disp. art. 4 din Legea 247/2005.

Instanta de fond a admis plangerea petentei si a dispus obligarea OCPI la intabularea dreptului dobandit de aceasta, retinand existenta unei notatii in cartea funciara cu privire la un litigiu nu impiedica inscrierea in cartea funciara, in speta de fata, intrucat litigiul nu se refera la reconstituirea dreptului de proprietate si nu este un litigiu de fond funciar.

Retinerile instantei sunt corecte. Inscrisul in baza caruia petenta a dobandit dreptul de proprietate indeplineste conditiile prevazute de art. 48 din Legea 7/1996 si in speta nu sunt aplicabile disp. art. 4 din titlul X privind circulatia juridica a terenurilor din Legea 247/2005, intrucat litigiul notat in cartea funciara nu este un litigiu de fond funciar.

Dimpotriva, din dispozitiile indicate rezulta ca existenta unui litigiu privitor la un teren cu sau fara constructii nu impiedica constituirea altor drepturi reale.

Apelantul nu a dovedit ca actiunea petentei este formulata pro causa, in interesul tatalui sau M P, atata timp cat aceasta a dovedit printr-un act autentic ca este proprietara dreptului real a carui intabulare o solicita si sunt indeplinite conditiile art. 48 din Leg.7/1996.

De asemenea, apelantul sustine gresit ca actiunea promovata are un caracter subsidiar si ca se impunea promovarea unei actiuni pe cale principala in constatare, anulare sau revendicare.

Dreptul petentei de a formula plangere impotriva incheierii de carte funciara este reglementat in mod expres de dispozitiile art. 50 alin. 2 din Leg.7/1996, actiunea poate fi promovata pe cale principala si nu se impunea promovarea altei actiuni , intrucat nu ne aflam in situatia prevazuta de art. 34 din Legea 7/1996, care reglementeaza situatia rectificarii inscrierilor in cartea funciara , in situatia in care starea de fapt s-a schimbat ca urmare a existentei unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Ori, instanta de fond nu a fost investita cu o asemenea actiune si nici nu s-a facut dovada existentei unei hotarari definitive si irevocabile prin care sa se dovedeasca schimbarea situatiei de fapt, in raport cu inscrierile existente in cartea funciara.

Dupa inchiderea dezbaterilor aparatorul apelantului a invocat prin concluziile depuse la dosar faptul ca ar exista autoritate de lucru judecat, fapt dovedit cu decizia nr. 2/12.01.2009 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosar 9314/318/2008.

Desi aceasta exceptie nu ar trebui analizata, pentru ca dupa inchiderea dezbaterilor prin concluziile scrise partile nu mai pot formula cereri si aparari noi si nici invoca exceptii, totusi analizand decizia invocata, care se afla la dosar, tribunalul constata ca judecata anterioara a avut ca obiect contestarea altei incheieri emisa de OCPI Gorj , respectiv incheierea nr. 22499/16.06.2008 si alt reclamant, respectiv M P si in consecinta nu sunt indeplinite disp. art. 1201 cod civil.

Fata de cele retinute, s-a constatat ca apelul declarat nu este fondat . Cheltuieli de judecata. Cerere separata. Acordarea lor in masura dovedirii de catre partea castigatoare Tip: Decizie Nr./Data: 21 (14.01.2010) Autor: Tribunalul Gorj - Sectia Civila Domenii asociate: Cereri Cheltuieli de judecata .Cerere separata. Acordarea lor in masura dovedirii de catre partea castigatoare La baza obligatiei de restituirea cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, astfel ca partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile facute , justificat, de partea castigatoare. In situatia in care partea castigatoare nu a solicitat cheltuielile de judecata pe parcursul judecarii cauzei care le-a determinat sau instanta de judecata a omis sa se pronunte , poate formula o actiune distincta pentru restituirea cheltuielilor de judecata , cu respectarea termenului de prescriptie comun de 3 ani. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Motru sub nr. 2448/263/2009 reclamantul G. T. a chemat in judecata paratul P. I. solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligat paratul la plata sumei de 1100 lei reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in dosarele 3050/2004 si 1701.2/263/2006. In motivare reclamantul a aratat ca pe parcursul a 4 ani s-a judecat cu paratul incepand cu dosarul 3050/2004 si finalizandu-se cu dosarul nr. 1701.2/263/2006 efectuand mai multe cheltuieli cu judecata acestor procese dosarele ajungand in caile de atac pana la Curtea de Apel Craiova. Prin intampinare paratul a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii doar in parte respectiv pentru o suma pana in 2.000.000 lei ROL. Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarului nr. 1701/263/2006 ( fost 3050/2004) Prin sentinta civila nr. 2267/21.10.2009 pronuntata de Judecatoria Motru in dosar nr. 2448/263/2009 a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul G. T in contradictoriu cu paratul P. I. A fost obligat paratul la plata sumei de 385 lei reprezentand c/val cheltuieli de judecata. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca potrivit art. 274 Cpc „ partea care cade in pretentii va fi obligata , la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, iar in speta , reclamantul solicita c/valoarea cheltuielilor de judecata generate de procesul civil ce a facut obiectul dosarului nr. 1701/263/2006 ( 3050/2004 ) S-a aratat ca prin cererea formulata la data de 14.07.2004 , paratul , P I , a chemat in judecata pe reclamantul din prezenta cauza , pentru a fi obligat la granituirea proprietatilor vecine , si dupa parcurgerea mai multor cicluri procesuale prin decizia nr. 334/06.09.2007 , Tribunalul Gorj respingand in mod irevocabil actiunea formulata de P I. S-a facut trimitere la termenele de judecata la care, parat in acea cauza, reclamantul de fata a fost prezent, la valoarea taxelor de timbru achitate de acesta, precum si la dovezile referitoare la valoarea transportului sau in vederea judecatii, retinand ca s-a facut dovada cheltuielilor cu privire la suma de 385 lei. Referitor la alte cheltuieli solicitate de reclamant, respectiv: transportul celor 4 martori audiati si c/valoarea pentru 4 zile de munca pierdute de acesti martori ,instanta a retinut ca intr-adevar partea este obligata sa avanseze cheltuielile necesare deplasarii martorilor , insa reclamantul nu a facut dovada unor astfel de cheltuieli; iar referitor la sumele poprite pe pensie , s-a retinut ca provin din cheltuieli judiciare, ( fila 32,33 ) , ce nu au avut legatura cu desfasurarea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr. 1701/263/2006 ( 3050/2004 , ci au fost generate de cauze penale ( potrivit sustinerii partii ). S-a retinut de asemenea ca nu s-a facut dovada contravalorii taxelor de dactilografiere , xerox , imagini fotografice color , in cuantum de 66 lei , intrucat din observarea actelor depuse la dosar s-a constatat ca asemenea inscrisuri nu sun dactilografiate , ci scrise de mana. Impotriva sentintei civile au declarat recurs reclamantul G T si paratul P.I, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Reclamantul G T a criticat sentinta sub aspectul unui cuantum prea mic al cheltuielilor de judecata acordate raportat la derularea litigiului pe o perioada de peste 4 ani. Paratul P I a criticat sentinta pentru netemeinicie considerand dimpotriva ca suma acordata este cea mai mare decat cea rezultata din actele doveditoare de la dosar, pentru ca ulterior prin cererea de la fila 8 dosar de recurs, sa-si exprime si punctul de vedere al achiesarii la dispozitivul hotararii supuse recursului. Prin decizia nr.21 din 14.01.2010 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 2448/263/2009 recursurile au fost respinse ca nefondate ,retinandu-e urmatoarele: Judecatoria Motru a fost investita cu o actiune civila pentru plata cheltuielilor de judecata de care se face culpabil paratul ca urmare a judecarii cauzei ce a facut obiectul dosarul nr. 3050/2004 ( nr.1701.2/263/2006) ,care a parcurs mai multe cicluri procesuale. Potrivit art.274 c.p.civ. , ,partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. De regula aceste cheltuieli se solicita chiar in dosarul care priveste cauza a carei judecata a generat cheltuielile , iar instanta se pronunta odata cu solutionarea cauzei deduse judecatii in functie de culpa procesuala. Deci la baza obligatiei de restituirea cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, astfel ca partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile facute , justificat, de partea castigatoare. In situatia in care partea castigatoare nu a solicitat cheltuielile de judecata pe parcursul judecarii cauzei care le-a determinat sau instanta de judecata a omis sa se pronunte , poate formula o actiune distincta pentru restituirea cheltuielilor de judecata , cu respectarea termenului de prescriptie comun de 3 ani. In cauza dedusa prezentei judecati , Judecatoria Motru a facut o analiza minutioasa a cheltuielilor de judecata avansate de reclamant pe parcursul judecarii litigiului in granituirea proprietatilor partilor, formulata de P.I., ca reclamant impotriva lui G. T. ,ca parat, actiune respinsa in mod irevocabil prin decizia nr.334/06.09.2007 pronuntata, in apel, de Tribunalul Gorj. Fata de solutia pronuntata, cheltuielile de judecata avansate de reclamantul de fata sunt datorate in intregime de parat (alta ar fi fost situatia in care s-ar fi admis actiunea in granituire ,caz in care raportat la dispozitiile art.584 c.civ. cand cheltuielile de judecata se suporta pe jumatate), in masura dovedirii acestora. Instanta de fond a luat in considerare inscrisurile care fac dovada cheltuielilor de judecata reprezentand taxe de timbru si contravaloare transport, retinand motivat si corect ca pentru restul cheltuielilor reprezentand transportul martorilor si contravaloarea zilelor de munca pierdute de acesti martori, dactilografiere inscrisuri etc. nu s-a realizat nici o proba. De altfel, nici in actiunea introductiva de instanta si nici in recurs reclamantul nu a facut o detailare a acestor cheltuieli si nu a adus alte probe suplimentare celor avute in vedere de catre instanta de fond. In consecinta judecatoria a facut un calcul corect al cheltuielilor de judecata cuvenite reclamantului, context in care ambele recursuri care vizeaza cuantumul s-au considerat neintemeiate. Decizia civila nr.21 din 14.01.2010 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul 2448/263/2009 Cerere de incuviintare executare civila.Cai de atac.Inadmisibilitatea recursului declarat de organul de executare. Tip: Decizie Nr./Data: 45 (19.01.2010) Autor: Tribunalul Gorj-Sectia Civila Domenii asociate: Cereri Cerere de incuviintare executare civila.Cai de atac.Inadmisibilitatea recursului declarat de organul de executare. Potrivit art. 3731 (2) C.pr.civila, incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata cu recurs de catre creditor, in termen de 5 zile de la comunicare. Prin cererea inregistrata sub nr. 15920/318/2009 la Judecatoria Tg-Jiu, BEJ B F a solicitat instantei incuviintarea executarii silite a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 2845/05.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj –Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. 19359/63/2008. Prin incheierea nr. 2373/04.12.2009 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 15920/318/2009 a fost respinsa cererea, formulata de Biroul Executorului Judecatoresc B F, privind incuviintarea executarii silite a titlului executoriu - sentinta civila nr. 2845/05.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj –Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. 19359/63/2008. Pentru a pronunta aceasta incheiere prima instanta a retinut ca, cererea de executare formulata de creditor, prin care se solicita executarea silita a bunurilor mobiliare si imobiliare ale debitorului de la punctul de lucru , situate pe raza municipiului Targu Jiu, respectiv statii PECO, carburanti, etc, a retinut ca, in raport de disp.art. 407 alin. 1 C.p.c , bunurile care servesc la exercitarea ocupatiei debitorului nu pot fi supuse executarii silite, decat numai in lipsa de alte bunuri urmaribile si numai pentru obligatii de intretinere , chirii , arenzi , sau alte creante privilegiate asupra mobilelor, astfel fiind respinsa cererea de incuviintare a executarii silite privind titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 2845/05.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj –Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. 19359/63/2008 conform disp. art. 407 al. 1 c.pr.civ . Impotriva incheierii a declarat recurs recurent petent BEJ B F. Prin decizia nr.45 din 19.01.2010 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 15920/318/2009 recursul a fost respins ca inadmisibil. S-a retinut ca potrivit art. 3731 (2) C.pr.civila, incheierea prin care se resping e cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata cu recurs de catre creditor, in termen de 5 zile de la comunicare. In cauza de fata insa, incheierea nu a fost atacata cu recurs de catre creditor ci de catre Biroul Executorului Judecatoresc astfel ca, recursul este inadmisibil, avand in vedere dispozitiile legale precitate. Decizia nr.45 din 19.01.2010 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 15920/318/2009 Actiunea in constatarea calitatii de unic mostenitor. Lipsa calitatii procesuale pasive a unitatii administrativ-teritoriale. Tip: Decizie Nr./Data: 16 (14.01.2010) Autor: Sectia civila Domenii asociate: Succesiuni, mosteniri Actiune in constatarea calitatii de unic mostenitor. Lipsa calitatii procesuale pasive a unitatii administrativ teritoriale. Prin cererea de chemare in judecata a paratei Comuna Nucet, inregistrata pe rolul Judecatoriei Targoviste la 09.02.2009, sub nr.1084/315/2009, reclamanta N.R.E. a solicitat sa se constate deschisa succesiunea defunctilor N.I. si N.E., averea ramasa de pe urma acestora si ca ea este unica mostenitoare, in calitate de descendent de gradul I. In motivarea cererii reclamanta a aratat ca, in fapt, la data de 04.08.1986 a decedat autorul sau N.I iar la data de 11.11.1999 mama sa N.E., iar de pe urma acestora au ramas urmatoarele bunuri: teren in suprafata de 989 mp compus din suprafata de 573 mp situata in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 24, parcela 47 si din suprafata de 416 mp situata in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 24, parcela 46; teren in suprafata de 6.400 mp situat in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 41, parcela 636/4; teren in suprafata de 4.400 mp situat in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 16, parcela 163/18; cladire in suprafata de 70 mp, edificata in anul 1977; anexa in suprafata de 27 mp edificata in anul 1977. A mai aratat reclamanta ca ea este singura persoana care justifica un drept de mostenire asupra celor doua succesiuni, si nu exista alte persoane fizice care sa emita pretentii asupra averilor ramase de pe urma defunctilor sai parinti. In drept au fost invocate disp.art.700, art.728 C.civ., art.673 C.pr.civ. In sustinerea cererii au fost depuse urmatoarele acte: titlu de proprietate nr.87150/21.04.1998, contract de donatie autentificat sub nr.12347/21.08.1995, certificat de atestare fiscala pentru persoane fizice nr.4211/28.07.2008, certificate de deces ale defunctilor Nicuta Ion si Nicuta Emilia, certificat de casatorie al defunctilor, acte stare civila reclamanta. Parata nu a formulat intampinare. La termenul din data de 13.03.2009 instanta a ridicat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comuna Nucet, reprezentata de Primar. Prin sentinta civila nr.1623/13.03.2009 s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, respingandu-se cererea ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin promovarea actiunii in partaj succesoral se urmareste sistarea starii de indiviziune, prin atribuirea catre fiecare coindivizar a unor bunuri in materialitatea lor astfel ca, in cadrul unui asemenea proces, calitate procesuala activa si pasiva o pot avea numai cei care au vocatie succesorala concreta, utila, la mostenirea defunctului. In speta, instanta constata ca nu exista identitate intre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii si persoana chemata in judecata in calitate de parata, intrucat Comuna Nucet, in mod evident nu este succesoare a celor doi defuncti, pe de o parte, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada ca bunurile a caror partajare se solicita (sau o fractiune din acestea) s-ar fi aflat in coproprietatea defunctilor cu parata – pentru a se justifica o actiune in partaj judiciar. S-a subliniat ca asa cum a aratat si reclamanta prin cererea introductiva, ea este singura mostenitoare a celor doi defuncti in calitate de fiica, si nu exista ale persoane care sa emita pretentii asupra averii ramase de pe urma parintilor sai, iar faptul ca reclamanta a solicitat, printre altele, sa se constate ca este unica mostenitoare acceptanta a celor doua succesiuni, cu o cota de 1/1, nu poate conduce la o alta solutie, intrucat o asemenea actiune nu ar putea fi opusa decat acelor persoane care au/ar putea ridica pretentii la succesiunea defunctilor in calitate de mostenitori – ceea ce, in speta, Comuna Nucet nu are. Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, criticandu-o cu motivarea ca instanta de fond a calificat gresit cererea de chemare in judecata, desi potrivit petitului cererii si motivarii in fapt, aceasta reprezinta o actiune in constatare pentru deschiderea succesiunii, a componentei masei succesorale si a calitatii de unica mostenitoare a reclamantei. S-a subliniat ca actiunea ar fi fost una in realizare numai in situatia in care ar fi existat mai multi succesori si ar fi fost necesara partajarea masei succesorale, or, in cauza de fata exista un singur mostenitor ce nu poate apela la actiunea in realizarea dreptului si, in cadrul actiunii in constatare nu are impotriva cui se indrepta. A invederat apelanta ca respingandu-se cererea fara a se intra in cercetarea fondului, se blocheaza liberul acces la justitie. In al doilea rand se arata ca nefiind vorba de un partaj judiciar, calitatea procesuala pasiva a autoritatii locale capata legitimare prin raportare la faptul ca succesiunile vacante sunt culese de stat (art.477 Cod civil). S-a concluzionat ca actiunea de fata este in constatare(interogatorie), reclamantul chemand in judecata o persoana care ar putea, eventual, sa-i conteste dreptul, pentru a se lua act daca recunoaste sau nu dreptul. Apelanta a mai sustinut ca si daca s-ar admite lipsa calitatii procesuale pasive a paratei, instanta nu avea nici un temei pentru a respinge cererea de chemare in judecata pentru ca nu ar fi o tragedie pronuntarea unei hotarari in cadrul unei actiuni in constatare, in care nu exista parat (de fapt nu exista nici o persoana care sa aiba interes – conditie obligatorie pentru a avea calitate procesuala pasiva). Intimata a formulat intampinare in sensul respingerii apelului, aratand ca asa cum a retinut instanta de fond, nu exista identitate intre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii si persoana chemata in judecata in calitate de parata, intrucat in mod evident, intimata nu este succesoarea celor doi defuncti pe de o parte, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada ce bunurile a caror partajare se solicita s-ar fi aflat in coproprietatea defunctilor cu parata. A evidentiat intimata ca in speta nu este vorba despre o succesiune vacanta pentru ca ea sa aiba calitate procesuala, ci exista un mostenitor unic in persoana apelantei. In drept se invoca art. 304 pct.9 Cod procedura civila. Prin decizia civila pronuntata la data de 14.01.2010, s-a respins apelul ca nefondat. S-a retinut ca desi in considerentele sentintei, instanta de fond face referire la actiunea in partaj succesoral, subliniind scopul urmarit prin promovarea unor asemenea actiuni, aceasta nu reprezinta o calificare gresita a cererii de chemare in judecata, deoarece sub aspect procedural si generic, toate cererile prin care se solicita deschiderea unor succesiuni, se incadreaza in cele de partaj. Pe de alta parte, in continuarea motivarii, judecatoria a facut referire strict la obiectul cererii dedus judecatii, argumentand contextul in care parata nu are calitate procesuala. Sub aspectul „fondului” litigiului, tribunalul apreciaza solutia primei instante ca fiind temeinica si legala. Astfel, in materie civila, potrivit art. 109 alin.1 din Titlul III „Procedura inaintea primei instante” din Cartea a II-a – Procedura contencioasa – Cod procedura civila, oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane, trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente. Prin urmare, de esenta procedurii contencioase este „opunerea unui drept” de catre cel interesat fata de o alta persoana care ar putea sa-i constate acest drept. Or, in cauza dedusa judecatii, intimata parata nu contesta calitatea de unic succesor a reclamantei in raport cu autorii sai, neputandu-se primi sustinere apelantei potrivit careia „nu ar fi o tragedie pronuntarea unei hotarari in cadrul unei actiuni in constatare in care nu exista parat” deoarece procesul civil nu poate fi promovat ca un „parat de forma”. Dupa cum bine a subliniat intimata, numai in ipoteza succesiunii vacante, Statul Roman are vocatia de a culege mostenirea, corespunzator art. 680 Cod civil. S-a inlaturat sustinerea potrivit careia solutia instantei de fond incalca accesul liber la justitie, cata vreme in conformitate cu dispozitiile art. 68 si urmatoarele din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a actiunii notariale, la cererea oricarei persoane interesate se deschide procedura succesorala notariala care se finalizeaza cu eliberarea certificatului de mostenitor. Prin urmare, nimic nu impiedica apelanta sa valorifice aceasta cale legala pentru constatarea calitatii sale de unica succesoare a celor doi autori, precum si a componentei patrimoniilor succesorale si numai daca s-ar refuza emiterea actului final al procedurii, apelanta s-ar putea adresa instantei de judecata. Fata de cele expuse, tribunalul a apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, imprejurare in care s-a respins apelul, potrivit art. 296 Cod procedura civila ( art. 304 aplicabil in materia recursului fiind invocat gresit) si s-a pastrat hotararea atacata. Actiunea in constatarea calitatii de unic mostenitor. Lipsa calitatii procesuale pasive a unitatii administrativ-teritoriale. Tip: Decizie Nr./Data: 16 (14.01.2010) Autor: Sectia civila Domenii asociate: Succesiuni, mosteniri Actiune in constatarea calitatii de unic mostenitor. Lipsa calitatii procesuale pasive a unitatii administrativ teritoriale. Prin cererea de chemare in judecata a paratei Comuna Nucet, inregistrata pe rolul Judecatoriei Targoviste la 09.02.2009, sub nr.1084/315/2009, reclamanta N.R.E. a solicitat sa se constate deschisa succesiunea defunctilor N.I. si N.E., averea ramasa de pe urma acestora si ca ea este unica mostenitoare, in calitate de descendent de gradul I. In motivarea cererii reclamanta a aratat ca, in fapt, la data de 04.08.1986 a decedat autorul sau N.I iar la data de 11.11.1999 mama sa N.E., iar de pe urma acestora au ramas urmatoarele bunuri: teren in suprafata de 989 mp compus din suprafata de 573 mp situata in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 24, parcela 47 si din suprafata de 416 mp situata in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 24, parcela 46; teren in suprafata de 6.400 mp situat in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 41, parcela 636/4; teren in suprafata de 4.400 mp situat in comuna Nucet, jud.Dambovita, tarlaua 16, parcela 163/18; cladire in suprafata de 70 mp, edificata in anul 1977; anexa in suprafata de 27 mp edificata in anul 1977. A mai aratat reclamanta ca ea este singura persoana care justifica un drept de mostenire asupra celor doua succesiuni, si nu exista alte persoane fizice care sa emita pretentii asupra averilor ramase de pe urma defunctilor sai parinti. In drept au fost invocate disp.art.700, art.728 C.civ., art.673 C.pr.civ. In sustinerea cererii au fost depuse urmatoarele acte: titlu de proprietate nr.87150/21.04.1998, contract de donatie autentificat sub nr.12347/21.08.1995, certificat de atestare fiscala pentru persoane fizice nr.4211/28.07.2008, certificate de deces ale defunctilor Nicuta Ion si Nicuta Emilia, certificat de casatorie al defunctilor, acte stare civila reclamanta. Parata nu a formulat intampinare. La termenul din data de 13.03.2009 instanta a ridicat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comuna Nucet, reprezentata de Primar. Prin sentinta civila nr.1623/13.03.2009 s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, respingandu-se cererea ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin promovarea actiunii in partaj succesoral se urmareste sistarea starii de indiviziune, prin atribuirea catre fiecare coindivizar a unor bunuri in materialitatea lor astfel ca, in cadrul unui asemenea proces, calitate procesuala activa si pasiva o pot avea numai cei care au vocatie succesorala concreta, utila, la mostenirea defunctului. In speta, instanta constata ca nu exista identitate intre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii si persoana chemata in judecata in calitate de parata, intrucat Comuna Nucet, in mod evident nu este succesoare a celor doi defuncti, pe de o parte, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada ca bunurile a caror partajare se solicita (sau o fractiune din acestea) s-ar fi aflat in coproprietatea defunctilor cu parata – pentru a se justifica o actiune in partaj judiciar. S-a subliniat ca asa cum a aratat si reclamanta prin cererea introductiva, ea este singura mostenitoare a celor doi defuncti in calitate de fiica, si nu exista ale persoane care sa emita pretentii asupra averii ramase de pe urma parintilor sai, iar faptul ca reclamanta a solicitat, printre altele, sa se constate ca este unica mostenitoare acceptanta a celor doua succesiuni, cu o cota de 1/1, nu poate conduce la o alta solutie, intrucat o asemenea actiune nu ar putea fi opusa decat acelor persoane care au/ar putea ridica pretentii la succesiunea defunctilor in calitate de mostenitori – ceea ce, in speta, Comuna Nucet nu are. Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, criticandu-o cu motivarea ca instanta de fond a calificat gresit cererea de chemare in judecata, desi potrivit petitului cererii si motivarii in fapt, aceasta reprezinta o actiune in constatare pentru deschiderea succesiunii, a componentei masei succesorale si a calitatii de unica mostenitoare a reclamantei. S-a subliniat ca actiunea ar fi fost una in realizare numai in situatia in care ar fi existat mai multi succesori si ar fi fost necesara partajarea masei succesorale, or, in cauza de fata exista un singur mostenitor ce nu poate apela la actiunea in realizarea dreptului si, in cadrul actiunii in constatare nu are impotriva cui se indrepta. A invederat apelanta ca respingandu-se cererea fara a se intra in cercetarea fondului, se blocheaza liberul acces la justitie. In al doilea rand se arata ca nefiind vorba de un partaj judiciar, calitatea procesuala pasiva a autoritatii locale capata legitimare prin raportare la faptul ca succesiunile vacante sunt culese de stat (art.477 Cod civil). S-a concluzionat ca actiunea de fata este in constatare(interogatorie), reclamantul chemand in judecata o persoana care ar putea, eventual, sa-i conteste dreptul, pentru a se lua act daca recunoaste sau nu dreptul. Apelanta a mai sustinut ca si daca s-ar admite lipsa calitatii procesuale pasive a paratei, instanta nu avea nici un temei pentru a respinge cererea de chemare in judecata pentru ca nu ar fi o tragedie pronuntarea unei hotarari in cadrul unei actiuni in constatare, in care nu exista parat (de fapt nu exista nici o persoana care sa aiba interes – conditie obligatorie pentru a avea calitate procesuala pasiva). Intimata a formulat intampinare in sensul respingerii apelului, aratand ca asa cum a retinut instanta de fond, nu exista identitate intre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii si persoana chemata in judecata in calitate de parata, intrucat in mod evident, intimata nu este succesoarea celor doi defuncti pe de o parte, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada ce bunurile a caror partajare se solicita s-ar fi aflat in coproprietatea defunctilor cu parata. A evidentiat intimata ca in speta nu este vorba despre o succesiune vacanta pentru ca ea sa aiba calitate procesuala, ci exista un mostenitor unic in persoana apelantei. In drept se invoca art. 304 pct.9 Cod procedura civila. Prin decizia civila pronuntata la data de 14.01.2010, s-a respins apelul ca nefondat. S-a retinut ca desi in considerentele sentintei, instanta de fond face referire la actiunea in partaj succesoral, subliniind scopul urmarit prin promovarea unor asemenea actiuni, aceasta nu reprezinta o calificare gresita a cererii de chemare in judecata, deoarece sub aspect procedural si generic, toate cererile prin care se solicita deschiderea unor succesiuni, se incadreaza in cele de partaj. Pe de alta parte, in continuarea motivarii, judecatoria a facut referire strict la obiectul cererii dedus judecatii, argumentand contextul in care parata nu are calitate procesuala. Sub aspectul „fondului” litigiului, tribunalul apreciaza solutia primei instante ca fiind temeinica si legala. Astfel, in materie civila, potrivit art. 109 alin.1 din Titlul III „Procedura inaintea primei instante” din Cartea a II-a – Procedura contencioasa – Cod procedura civila, oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane, trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente. Prin urmare, de esenta procedurii contencioase este „opunerea unui drept” de catre cel interesat fata de o alta persoana care ar putea sa-i constate acest drept. Or, in cauza dedusa judecatii, intimata parata nu contesta calitatea de unic succesor a reclamantei in raport cu autorii sai, neputandu-se primi sustinere apelantei potrivit careia „nu ar fi o tragedie pronuntarea unei hotarari in cadrul unei actiuni in constatare in care nu exista parat” deoarece procesul civil nu poate fi promovat ca un „parat de forma”. Dupa cum bine a subliniat intimata, numai in ipoteza succesiunii vacante, Statul Roman are vocatia de a culege mostenirea, corespunzator art. 680 Cod civil. S-a inlaturat sustinerea potrivit careia solutia instantei de fond incalca accesul liber la justitie, cata vreme in conformitate cu dispozitiile art. 68 si urmatoarele din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a actiunii notariale, la cererea oricarei persoane interesate se deschide procedura succesorala notariala care se finalizeaza cu eliberarea certificatului de mostenitor. Prin urmare, nimic nu impiedica apelanta sa valorifice aceasta cale legala pentru constatarea calitatii sale de unica succesoare a celor doi autori, precum si a componentei patrimoniilor succesorale si numai daca s-ar refuza emiterea actului final al procedurii, apelanta s-ar putea adresa instantei de judecata. Fata de cele expuse, tribunalul a apreciat ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, imprejurare in care s-a respins apelul, potrivit art. 296 Cod procedura civila ( art. 304 aplicabil in materia recursului fiind invocat gresit) si s-a pastrat hotararea atacata. Inexistenta autoritatii lucrului judecat in ipoteza unei hotarari anterioare pronuntata intre aceleasi parti, respinsa ca inadmisibila. Tip: Decizie Nr./Data: 93 (21.01.2010) Autor: Sectia civila Domenii asociate: Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) Inexistenta autoritatii lucrului judecat in ipoteza unei hotarari anterioare pronuntata intre aceleasi parti, respinsa ca inadmisibila. Prin cererea de chemare in judecata a paratei D.M., inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr. 1708/284/2007, reclamantii D.A., I.I. si I.G. au solicitat sa se constate ca sunt proprietarii imobilului constructie compus din trei camere , aflat pe terenul proprietatea lor, in temeiul accesiunii imobiliare, cu cheltuieli de judecata . In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca dupa anul 1990 , parata a edificat, fara autorizatie, constructia mentionata , pe terenul in suprafata de 2.400 m.p. aflat in proprietatea reclamantilor, dar la momentul construirii, parata a fost de buna credinta, intrucit nu fusese eliberat titlul lor de proprietate, astfel incit sunt de acord sa o despagubeasca pe aceasta cu contravaloarea constructiei . In drept, au fost invocate dispozitiile art 494 Cod civil . La data de 08.06.2007, reclamantii si-au completat cererea de chemare in judecata, aratand ca, in principal, solicita ca reclamanta sa ridice constructiile edificate pe terenul lor, intrucit a construit cu rea credinta, cunoscind ca terenul nu ii apartine. Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii, aratand ca in anul 1993, la momentul ridicarii constructiei, terenul era in proprietatea Primariei Lunguletu, care la data de 20.04.1993 l-a concesionat catre SC S. SRL, iar in anul 1996, SC S. SRL a vandut constructia sotului paratei, cedandu-i totodata si dreptul de concesiune asupra terenului. S-a subliniat ca la data eliberarii titlului de proprietate pe numele reclamantilor, suprafata de 237,40 m.p era grevata de concesiune, iar reclamantii sunt obligatati sa respecte acest contract . La data de 20.06.2008, Primaria comunei Lunguletu a comunicat ca prin Hotarirea Consiliului Local Lunguletu nr. 06/21.04.2008 a fost reziliat contractul de concesionare teren incheiat la data de 20.04.1993 intre Consiliul Local Lunguletu si SC S. SRL. In sedinta publica din 12.09.2008, au fost introdusi in cauza, in calitate de parati, D.M. , O.M. , N.G., acestia fiind mostenitori ai defunctului D.I. alaturi de parata D.M. In probatiune s-au depus inscrisurile despre care partile au facut vorbire, s-a administrat paratei D.M. interogatoriul propus de reclamanti si s-a dispus efectuarea unei expertize avand ca obiectiv determinarea contravalorii materialelor de constructie si a manoperei necesitate de edificiul in cauza, precum si sporul de valoare adus dec onstructie terenului. Prin sentinta civila nr.760/6.03.2009 s-a admis in parte cererea reclamantilor, constatandu-se ca acestia sunt proprietarii constructiei aflate pe terenul in suprafata de 2400 m.p., dispunandu-se totodata obligarea reclamantilor la plata catre parati a sumei de 9488,26 lei reprezentand contravaloarea manoperei si materialelor folosite. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 20.04.1993, SC S. SRL a incheiat un contract de concesiune cu Consiliul Local Lunguletu, pentru suprafata de 237,40 mp teren ai carei proprietari, sunt, in prezent, reclamantii, conform titlului de proprietate nr. 147999/19.10.2006, pe acest teren, societatea construind un imobil compus din trei camere pe care l-a instrainat in anul 1996, catre autorul paratilor, acesta preluand si contractul de concesiune, care a fost reziliat la data de 21.04.2008 prin hotararea Consiliului Local Lunguletu. S-a avut in vedere ca potrivit art. 494 cod civil, in situatia in care constructorul este de buna credinta, in sensul ca nu a cunoscut viciile titlului in temeiul caruia a posedat terenul, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei dar el nu-l va putea obliga pe constructor la daramarea si ridicarea constructiilor pentru a nu se imbogati in dauna constructorului, iar proprietarul terenului va trebui sa-l despagubeasca pe acesta,. Instanta de fond apreciat ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti este intemeiata numai in parte deoarece SC S. SRL si paratii nu au cunoscut ca terenul pe care s-a construit apartine reclamantilor si au construit cu buna credinta, intemeindu-se pe contractul de concesiune incheiat in anul 1993 si care era valabil la momentul respectiv, situatie in care reclamantii, desi devin proprietarii constructiei, in temeiul accesiunii imobiliare, trebuie obligati la plata catre parati a sumei de 9488,26 lei reprezentand contravaloarea manoperei si materialelor folosite. Impotriva sentintei a declarat apel parata D.M., criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca a sustinut permanent ca edificiul ce face obiectul litigiului nu se afla pe terenul reclamantilor, ci pe terenul apartinand domeniului public, aspect confirmat de adresa inaintata de Primaria Lunguletu, iar ca urmare a contestarii amplasamentului cladirii, s-a incuviintat efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea acestei imprejurari. S-a mentionat ca pe parcursul judecatii, reclamantii nu au achitat onorariul necesar intocmirii lucrarii si au renuntat la aceasta proba, conditii in care instanta a constatat, in lipsa probelor, ca reclamantii sunt proprietari in virtutea accesiunii imobiliare. Se solicita efectuarea unei expertize topografice pentru determinarea regimului terenului pe care este amplasata constructia in litigiu si, in ipoteza in care se va constatat ca este situata pe terenul reclamantilor , apelanta solicita efectuarea unui supliment de expertiza in specialitatea constructii, intrucat valoarea stabilita este derizorie, in conditiile in care edificiul masoara 100 mp., are destinatia de spatiu comercial si se afla in zona cu vad comercial. In subsidiar se solicita modificarea sentintei si respingerea cererii. In drept se invoca art. 282 Cod procedura civila. La termenul de judecata din data de 10.12.2009, in temeiul art. 282 ind.1 Cod procedura civila si fata de valoarea obiectului litigiului, situata sub 100.000 lei, tribunalul a calificat drept recurs calea de atac. In sedinta publica din 21.01.2010, aparatorul intimatilor a atasat la dosar, in copie, sentinta civila nr. 741/19.03. 2007 pronuntata in dosarul nr. 3662/2006 al Judecatoriei Racari, in raport cu care aparatorul recurentei a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat. Prin decizia civila pronuntata la 21.01.2010, s-a respins ca nefondata exceptia invocata si ca neintemeiat recursul. S-a retinut ca prin sentinta civila nr. 741/19.03.2007 s-a respins cererea reclamantilor D.A. si I.G. avand ca obiect constatarea calitatii de proprietari a acestora asupra constructiei cu 3 camere, edificata de parata D.M. pe terenul proprietarilor, fara a se intra in cercetarea fondului, apreciindu-se ca aceasta este inadmisibila. Potrivit considerentelor hotararii, actiunea nu a putut fi primita intrucat a fost promovata de 2 din cei 3 coindivizari ai terenului, imprejurare considerata ca fiind un impediment ce ar fi echivalent cu recunoasterea calitatii de proprietar doar pentru o parte din titularii dreptului indiviz. Or, in speta de fata, toti succesorii proprietarului terenului, I.V., au cerut constatarea dreptului lor asupra constructiei, prin succesiune. Prin urmare, in lipsa unei sentinte anterioare care sa fi rezolvat fondul litigiului, nu exista autoritatea de lucru judecat in sensul art. 1202 Cod civil, considerent pentru care exceptia invocata va fi respinsa. Neintemeiate au fost considerate si criticile privitoare la solutia fondului. Astfel, la judecata in prima instanta, recurenta parata, a recunoscut in mod neechivoc, prin intampinare ( fila 17) ca imobilul constructie pe care l-a dobandit prin cumparare, este situat in prezent pe ternul proprietatea reclamantului D.A. In aceste imprejurari efectuarea unei expertize topografice pentru determinarea perimetrului amplasarii cladirii cu destinatie comerciala nu mai era nici utila si nici concludenta pentru dezlegarea pricinii, recunoasterea unei imprejurari semnificand un act unilateral si irevocabil din partea autorului recunoasterii. Pe de alta parte, expertiza in specialitatea constructii nu a fost contestata la judecata fondului in termenul prevazut de art. 212 (2) Cod procedura civila, imprejurare in care a operat decaderea recurentei din dreptul de a formula obiectiuni direct in calea de atac. Fata de cele ce preced, tribunalul a apreciat solutia instantei de fond ca fiind temeinica si in acord cu dispozitiile art.494 alin.3 teza a II-a Cod civil care reglementeaza situatia constructorului de buna credinta, considerent pentru care s-a respins recursul potrivit art. 312 alin.1 Cod procedura civila si s-a mentinut hotararea atacata. Actiune in granituire ce cuprinde si revendicarea unei suprafete de teren. Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991. Tip: Decizie Nr./Data: 11 (06.01.2010) Autor: SECTIA CIVILA Domenii asociate: Revendicare (actiuni, bunuri, drepturi) Actiune in granituire ce cuprinde si revendicarea unei suprafete de teren. Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991. Recalificarea in recurs a caii de atac. Cererea de constatare a nulitatii absolute a titlului de proprietate si a amendamentului Comisiei Judetene de aplicare a Legii nr. 18/1991 are caracter principal fata de celelalte capete de cerere care sunt accesorii. Existenta unei diferente intre suprafata din titlul de proprietate si suprafata existenta in realitate nu se incadreaza printre cazurile de nulitate absoluta expres si limitativ prevazute de art. III alin. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 169/1997. Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari, sub nr. 623.1/284/2008, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu paratii VE, NC si NR solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna, stabilirea hotarului despartitor dintre proprietatile limitrofe ale paratilor, anularea amendamentului nr.8052/2006 la Hotararea nr.72/1991 cu privire la validarea anexelor si solutionarea contestatiilor prezentate de Comisia Locala Racari, obligarea paratilor, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces. In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in baza sentintei civile nr.433/2007 pronuntata in dosarul civil nr.1114/2006 a devenit proprietar pe suprafata de 1.000 m.p. teren intravilan curti constructii situat in tarlaua 73, parcela 236 si 1.400 m.p. teren intravilan arabil situat in tarlaua 73, parcela 236/1, aflat in continuarea suprafetei de 1.000 m.p.; ca la intocmirea lucrarii de cadastru a observat ca parata Comisia Locala Racari a eliberat Amendamentul nr. 8052/2006 la Hotararea nr.72/1991, cu privire la suprafata de 3.600 m.p., suprafata care nu se regaseste in realitate, paratii avand mai putin, amendamentul fiind emis fara a se face masuratori de Comisia Locala Racari ci numai pe baza declaratiilor paratilor, inaintandu-se o documentatie falsa de catre Comisia Locala Racari, Comisiei Judetene care a validata acest amendament. Reclamantul a solicitat ca pe baza unei expertize tehnice de specialitate sa se delimiteze hotarul dintre proprietati si sa se determine suprafata proprietatea paratilor, dupa care in baza acestor masuratori sa se emita un nou amendament cu suprafata corecta. Reclamantul si-a intemeiat actiunea, in drept, pe dispozitiile art. 584 Cod civil si Legea nr.18/1991, art. III. In dovedirea actiunii s-au propus probele cu acte si expertiza. Prin intampinare si cerere reconventionala, paratii au invederat ca sunt de acord cu stabilirea hotarului insa in limita a 2414 m.p. cat masoara proprietatea lor intabulata ca atare, a aratat ca in momentul in care s-a pronuntat sentinta de partaj si anume la data de 20.02. 2007, partajarea s-a facut in baza titlului de proprietate nr.66854, care nu mai era valabil la acea data intrucat nu cuprindea suprafata de teren intravilan din primul titlu de proprietate nr.5800 m.p. si ca acest nou titlu care se eliberase deja la data de 08.01.2007 cuprindea numai suprafata de 2.400 m.p. intravilan deoarece comisia locala si comisia judeteana constatasera ca s-a facut o greseala in ceea ce ii priveste intrucat casa si gospodaria erau cuprinse in vechiul titlu de proprietate, drept pentru care s-a emis de la autorul lor NN titlul de proprietate nr.152020/2006pe numele lor, pentru suprafata de 3.400 m.p., ca atunci cand au facut cadastrul s-a gasit numai suprafata de 2.414 m.p. compusa din 415 m.p. curti constructii si 1990 m.p. arabil intravilan vechiul titlu de proprietate fiind diminuat in ceea ce priveste suprafata din intravilan si redus la 2.400 m.p. , in realitate insa nici in acest titlu de proprietate nu se regaseste suprafata de 2.400 m.p. ci numai 1.400 m.p., ca la efectuarea tranzactiei au inteles sa ii dea reclamantului suprafata din tranzactie, in ideea ca acesta avea deja casa pe acel teren si nu avea titlu de proprietate, limita dintre cele doua proprietati fiind data de semne naturale in imediata proprietate a spatelui locuintei reclamantului, precizand ca atat in vechiul titlu de proprietate care cuprindea 5.800 m.p. cat si in cele doua titluri de proprietate noi care cuprind aceeasi suprafata defalcata se regasea cu 2.000 m.p. teren mai putin, ca cea de-a doua solicitare privind anularea amendamentului, paratii considera ca este ramasa fara obiect cata vreme amendamentul a fost urmat de un titlu de proprietate. Prin cererea reconventionala, paratii au solicitat sa se constate nulitatea tranzactiei incheiate prin sentinta civila nr.433/2007 in dosarul nr.1114/2006 al Judecatoriei Racari, motivat de faptul ca titlul de proprietate ce a stat la baza tranzactiei era anulat si s-au tranzactionat bunuri ce le apartineau in titlu de proprietate. In drept, au fost invocate dispozitiile art. 114- 118 Cod procedura civila, art. 119 Cod procedura civila ., art. 1704, art. 1717 Cod civil, solicitandu-se in aparare probele cu inscrisuri si interogatorii. La termenul din 8 mai 2008, reclamantul a depus la dosar o precizare a actiunii introductive, prin care a solicitat sa se constate si nulitatea partiala a titlului de proprietate nr.152020 /2006, in contradictoriu si cu Comisia Locala Racari de aplicare a Legii fondului funciar si Comisia Judeteana Dambovita pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor . In motivarea cererii s-a aratat ca in baza Amendamentului nr.8052/2006 la Hotararea nr.72/1991 s-a eliberat titlul de proprietate nr.152020/2006 pentru suprafata de 3.400 m.p. teren intravilan, teren ce se suprapune cu suprafata de 1.000 m.p. intravilan curti constructii, situat in tarlaua 73 parcele 236/1, el fiind proprietarul acestor suprafete conform sentintei civile nr.433/2007, pronuntata in dosarul civil nr.1114/2006. S-u atasat cererii, in copie certificata, titlul de proprietate funciara nr. 152020/2006. Prin intampinare, paratii au aratat ca titlul de proprietate, nou emis a fost emis in conditii de perfecta legalitate, iar hotararea de partaj invocata de reclamant este emisa in conditii de nelegalitate, intrucat se emisese deja un alt titlu de proprietate, insa nici in acest titlu nu a fost inserata suprafata de 2.400 m.p., motiv pentru care a fost necesara corectia acestui titlu. Instanta de fond a dispus introducerea in cauza a celor 2 comisii de aplicare a legii fondului funciar, pentru a le face opozabila hotararea ce se va pronunta in cauza. Reclamantul a depus la dosarul cauzei, in copie certificata, planul cadastral. Prin adresa nr.313/ 11.09.2008, Comisia Locala pentru aplicarea legii fondului funciar Racari a comunicat instantei ca in temeiul Legii nr. 247/2005, numitii VE, NC si NR, au solicitat modificarea titlului de proprietate nr.66854/1995, titlu in care a fost inclusa si suprafata de teren intravilan detinuta cu titlu de mostenire legala de la defunctul NP, ce reprezinta casa si suprafata de teren intravilan conform certificatului de mostenitor nr.705/1987 emis de Notariatul de Stat Gaesti, prin care tatal si respectiv bunicul lor este unic mostenitor cu mentiunea ca a fost depus titlul de proprietate privind pe defunctul NI in original cu solicitarea de a se face corecturile conform certificatului de mostenitor mentionat, ca prin amendament la Hotararea nr.46/2005 a Comisiei Judetene Dambovita, a fost aprobata propunerea de corectare a titlului de proprietate nr. 66854/1995 prin excluderea suprafetei din intravilan aferenta gospodariei defunctului NN in suprafata de 3.400 m.p. compusa din parcelele nr.237 si 237/1 delimitate intre vecinatatile N- DS 17, S- Vlad Petre, E- Bucur Gheorghe si V- rest proprietate mostenitor NI, insa pe acest titlu de proprietate a ramas inscrisa suprafata de teren intravilan detinuta de reclamantul NGh si pe care acesta a instrainat-o impreuna cu constructiile amplasate numitilor C V si I. De asemenea din continutul adresei a reiesit faptul ca in cadrul unui proces de partaj solutionat prin tranzactie a fost cuprinsa si suprafata de 1.000 m.p. din totalul de 2.400 m.p. din T- 73, P- 257/1 desi parcela nu mai face parte din acest titlu de proprietate, reclamantul neprezentand titlul de proprietate in original in fata instantei, ceea ce a dus la obtinerea a doua acte de proprietate respectiv titlul de proprietate si sentinta civila de partaj definitiva si irevocabila, lucru ce a generat acest litigiu. In cauza a fost efectuata raport de expertiza intocmit de expert Georgescu Virginia. Prin sentinta civila nr.2386/15.07.2009, Judecatoria Racari a respins cererea principala, asa cum a fost completata de catre reclamantul NGh impotriva paratilor VE, NC si NR si a respins cererea reconventionala formulata de catre paratii reclamanti VE, NC si NR impotriva reclamantului parat NGh. Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca titlul de proprietate nr.66854/2007 si tranzactia incheiata in sentinta civila nr. 433/20.02.2007 a Judecatoriei Racari, releva indubitabil ca, in ceea ce priveste suprafata de 1.000 m.p. teren curti constructii intravilan situata in tarlaua 73, parcela 236, aceasta nu are in nici un punct cardinal ca vecini limitrofi pe paratii in cauza, ca din acest punct de vedere, in mod evident este inadmisibila o actiune in granituire intemeiata pe dispozitiile art. 584 Cod civil pentru ca nu este vorba de o proprietate „lipita cu a sa”, ata cum stipuleaza explicit textul de lege, reclamantul a solicitat o granituire numai in raport de aceasta suprafata de teren intravilan pastrata in proprietate, pentru ca aceasta suprafata de teren intravilan (1.400 m.p.) a fost instrainata de reclamant inca din anul 1999, prin act autentic lui CV si CI; ca in ceea ce priveste cererea de anulare a Amendamentului nr. 8052/2006 la Hotararea nr. 72/1991 a Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar de constatare a nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr.152020/2006, s-a constatat ca reclamantul n-a invocat, practic, nici un caz, dintre cele enumerate limitativ de prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 care sa poata conduce, eventual, la constatarea nulitatii absolute, fie si partiale, a acestuia; ca analiza continutului cererii releva afirmatia ca s-ar fi produs o suprapunere de proprietatii, in sensul ca ar fi avut loc o dubla reconstituire, ca titlurile de proprietate depuse in dosar de parti, releva ca, in realitate, este vorba de suprafete diferite de teren care provin de la autori diferiti, fapt confirmat si de concluziile rapoartelor de expertiza tehnica topografica intocmite in cauza, ca reclamantul n-a demonstrat incidenta in cauza a vreuneia dintre cazurile de nulitate enumerate de art. III alin. 1 lit. a-h din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea legii fondului funciar nr. 18/1991; ca in ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de paratii reclamanti, se observa ca, in realitate si efectiv, titlul de proprietate avut in vedere la tranzactionare a fost titlul funciar nr.66854/2007 si nu cel vechi, de altfel anulat; ca asa au stat lucrurile, o demonstreaza indubitabil chiar inscrisul existent in dosarul de partaj nr. 1114/2006 al Judecatoriei Racari, suspendat la un moment dat si apoi reluata judecata, tocmai in considerarea faptului ca s-a emis un nou titlu de proprietate; ca unii dintre parati au recunoscut acest fapt la interogatoriu, continutul tranzactiei include vecinatatile terenurilor conform noului titlu de proprietate . Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termenul legal reclamantul NGh. In motivele de apel, reclamantul a aratat ca in mod gresit i s-a respins cererea de granituire, formulata in baza art.584 Cod civil, potrivit careia orice proprietar este indreptatit sa solicite delimitarea proprietatii sale fata de alte proprietati vecine, afirmatia instantei ca suprafata de 1000 mp proprietate a sa ca efect al tranzactiei ce formeaza dispozitivul sentintei civile nr.433/2007 a Judecatoriei Racari nu are nici un punct cardinal limitrof cu proprietatea paratilor, este justificata, ca raportul de expertiza intocmit de expertul Georgescu Virginia arata ca in partea de este aceasta suprafata se invecineaza cu „mostenitorii defunctului NI”, iar in schita de la fila 91 rezulta cu prisosinta acest lucru si ca suprafata de 1000 mp face corp comun cu cea de 1400 mp atribuita lui, fiind in aceeasi parcela (73) si aceeasi tarla (236), ca din titlul de proprietate nr.66854/2007 se desprinde clar acest lucru, si in niciun caz nu se poate invoca ca aceste suprafete s-ar suprapune peste cei 3400 mp din titlul de proprietate din 2006, ce priveste o lata reconstituire a dreptului de proprietate, ca a intrat in posesia celor doua suprafete de teren inca din 1956 cand a construit casa si anexele, iar din 1964 l-am avut ca lot ajutator de la CAP pana n 1990, iar aceasta suprafata nu a fost niciodata masurata de Comisia Locala, ca pe suprafata de 1000 mp pe care se afla casa batraneasca si care apartine paratilor a construit si poseda un garaj, o ciupercarie, o fantana, fiind interesat sa construiasca un gard intre cele doua terenuri distincte la care ii da dreptul calitatea sa de proprietar. Prin intampinare, intimatii parati VE, NC si NR, au solicitat respingerea apelului, precizand ca in realitate este recurs, aratand ca asa cum au aratat in intampinarea si cererea reconventionala, la instanta de fond, in acea curte exista, insumand toate suprafetele de teren din cele doua titluri de proprietate suprafata faptica de 3780 mp si suprafata scriptica de 5800 mp, cu o diferenta colosala de 2020 mp, ca referitor la solicitarea reclamantului de a se anula initial amendamentul si ulterior titlul de proprietate este total nefondat, intrucat ceea ce au avut comisiile in vedere la emiterea acestui nou titlu de proprietate a fost certificatul de mostenitor 705/1987, emis de Notariatul de Stat Gaesti, prin care tatal, respectiv bunicul lor, NP, a avut in proprietate casa si teren intravilan, pe care le-a transmis prin mostenire si era firesc, intr-o aplicatie consecventa a legii fondului funciar, pe care si instantele Tribunalului Dambovita o fac in mod frecvent, respectiv art.23, ca acest teren sa le revina de drept, ca este corecta si motivarea data de instanta fondului actiunii in granituire, este o interpretare corecta a textului de lege prevazut de art.583, prin care numai doua proprietati se pot granitui, instanta analizand corect atat titlul de proprietate cat si tranzactia, ajungand ca aceste terenuri nu pot fi granituite. In sedinta publica din 25.11.2009, tribunalul a procedat la recalificarea in recurs a caii de atac exercitata de reclamant avand in vedere pe langa considerentele din incheiere si faptul ca cererile reclamantului recurent de constatare a nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 152020/15.12.2006 si a amendamentului nr. 8052/2006 la Hotararea Comisiei Judetene Dambovita de Fond Funciar in baza caruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 152020/2006 au caracter principal iar cererea recurentului reclamant de granituire a terenului proprietatea sa in suprafata de 2400 mp situat in intravilanul orasului Racari, tarlaua 73, parcelele 236 si 236/1 de terenul in suprafata de 3400 mp. situat in intravilanul orasului Racari, in tarlaua 73, parcelele 237/1 si 237, proprietatea paratilor intimati, cerere ce cuprinde si o cerere de revendicare a unei portiuni de 1000 mp. teren, se afla in raport de accesorietate cu cererile de constatare a nulitatii absolute a titlului de proprietate si a amendamentului mai sus aratate intrucat rezolvarea acestora depinde de solutia data acestor din urma cereri. Prin decizia civila nr.11/06.01.2010, Tribunalul Dambovita a respins ca nefondat recursul declarat si a mentinut hotararea atacata. Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele: Prin sentinta civila nr. 433/20.02.2007 pronuntata de Judecatoria Racari in dosarul nr. 1114/2006, a fost consfintita invoiala partilor cu privire la partajarea terenurilor din titlul de proprietate nr. 66854/1995 emis pe numele mostenitorilor defunctului NI printre care si recurentul reclamant caruia i-au revenit in lot mai multe terenuri printre care si terenurile in suprafata totala de 2400 mp., situate in intravilanul orasului Racari in tarlaua 73, parcelele 236 si 236/1 din care 1000 mp. – teren avand categoria de folosinta curti constructii si 1400 mp.- teren arabil. Anterior, prin contractul autentificat sub nr. 1378/04.06.1999, recurentul reclamant a vandut sotilor CV si I suprafata de 1400 mp. teren curti constructii situat in tarlaua 73, parcelele 236 si 236/1, impreuna cu casa de pe acest teren. Pe baza Amendamentului nr. 8052/2006 la Hotararea nr. 72/1991 a Comisiei Judetene Dambovita de Fond Funciar a fost eliberat titlul de proprietate nr. 152020/15.12.2006 pe numele mostenitorilor defunctului NN (intimatii parati NCG, NVR si VE) pentru terenurile in suprafata totala de 3400 mp., situate in intravilanul orasului Racari, jduetul Dambovita, in tarlaua 73, parcelele 273 si 237/1 din care 400 mp. – teren avand categoria de folosinta curti constructii si 3000 mp.- teren arabil. La interogatoriul luat de instanta la cererea intimatilor parati, recurentul reclamant a recunoscut ca au existat doua terenuri situate in intravilan („doua curti”) avand o suprafata totala de 3800 mp., ca, in realitate, cele doua curti au o suprafata totala mai mica decat in titlurile de proprietate (3800 mp. in loc de 5800 mp.); ca terenul lui si cel al intimatilor parati a fost imprejmuit in anul 1955 si ca proprietatile lor (ale lui si ale intimatilor parati) au fost delimitate de semne naturale de hotar carora nu li s-a adus nicio modificare. Din raportul de expertiza intocmit in cauza de experta Georgescu Virginia reiese ca terenurile partilor sunt imprejmuite pe toate laturile cu gard; ca, potrivit titlurilor de proprietate nr. 152020/2006 si nr. 66854/2007, terenurile aflate in proprietatea partilor sunt in suprafata totala de 5800 mp.; ca, in realitate, suprafata existenta in realitate este de doar 3780 mp.; ca exista un deficit de suprafata de 2000 mp.; ca reclamantul recurent a vandut suprafata de 1400 mp. si revendica suprafata de 1000 mp.; ca, la randul lor, si intimatii parati au un deficit de 1000 mp. de teren fata de suprafata de teren din titlul lor de proprietate. Recurentul reclamant a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 152020/15.12.2006 emis pe numele mostenitorilor defunctului NN si a amendamentului nr. 8052/2006 care a stat la baza emiterii acestui titlu invocand ca motive de fapt imprejurarea ca terenul pentru care s-a emis acest titlu se suprapune peste terenul proprietatea sa, faptul ca nu s-au facut masuratori de catre comisia locala si ca, in realitate, nu exista in realitate intreaga suprafata de 3400 mp.. In mod corect si legal, prima instanta a respins aceste capete de cerere avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca ar fi existat o suprapunere de terenuri si ca ar fi avut loc o dubla reconstituire; ca titlurile de proprietate releva ca este vorba de suprafete de teren situate in aceeasi tarla dar in parcele diferite si ca recurentul reclamant nu a demonstrat incidenta in cauza a vreunuia din cazurile de nulitate expres si limitativ prevazute de art. III alin. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 169/1997. Referitor la solutia data capatului de cerere avand ca obiect granituirea, in mod corect, prima instanta a respins cererea recurentului reclamant de granituire tinand seama de faptul ca terenurile recurentului reclamant si al intimatilor parati au fost imprejmuite in anul 1955; ca terenul proprietatea recurentului si cel proprietatea intimatilor parati au fost delimitate de semne naturale de hotar carora nu li s-a adus nici o modificare; ca din raportul de expertiza rezulta ca recurentul reclamant a vandut inca din anul 1999 suprafata de 1400 mp. cat avea efectiv in realitate si ca acesta are in prezent un deficit de 1000 mp., fata de titlul sau de proprietate. Sustinerea recurentului reclamant ca din raportul de expertiza de la filele 90 si 91 ar rezulta o alta situatie de fapt nu poate fi primita intrucat acel raport de expertiza aflat la filele 88-96 a fost refacut in urma admiterii obiectiunilor intimatilor parati la termenul din 25.02.2009 iar din raportul de expertiza refacut aflat la filele 142-148 rezulta situatia de fapt mai sus expusa si faptul ca intimatii parati se invecineaza cu CV pe latura de est si nu cu recurentul reclamant. Nu pot fi primite nici sustinerile recurentului in sensul ca ar fi avut in posesie inca din 1956 o suprafata de 2400 mp., ca din 1964-1990, ar fi avut aceasta suprafata ca lot ajutator in conditiile in care aceste sustineri nu au nici un suport probator si vin in contradictie cu celelalte dovezi administrate in cauza. Pentru considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat si a mentinut hotararea atacata. Recurs inadmisibil - incheiere premergatoare Tip: Decizie Nr./Data: 2115 (25.01.2010) Autor: T HD Domenii asociate: Bunuri si valori imobiliare Recurs civil. Incheiere premergatoare. Recurs inadmisibil (decizia civila nr. 974/R/2009, dosar nr. 2115/278/2009). Prin incheierea de sedinta din 26.06.2009, data in dosarul nr.2115/278/2009 al Judecatoriei Petrosani, s-au dispus urmatoarele: In baza art.201 C.pr.civ., incuviinteaza cererea privind efectuarea unei expertize topografice, sens in care se emite adresa catre B.J.E. Deva, sa comunice lista cu experti topografi. Pune in vedere reclamantei sa achite avans onorariu expert, in suma de 200 lei si sa depuna chitanta la dosar. Pune in vedere reclamantei sa depuna spre vedere, in original, actul intitulat „chitanta”. Admite cererea privind acvirarea dosarului nr.3826/2004. In considerentele incheierii s-a retinut si faptul ca reprezentantul paratei a reiterat exceptiile invocate, respectiv, exceptia autoritatii de lucru judecat, cu referire la sentinta civila nr.5066/2007, pronuntata in dosarul nr.388/278/2007, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, cu motivarea ca parata nu este parte in actul, denumit „chitanta”, exceptia prescriptiei achizitive, prevazute de art.1890 C.civ. si, de asemenea, exceptia prescriptiei extinctive, exceptii respinse de instanta. Impotriva incheierii de sedinta din 26.06.2009, parata, prin avocat ales, a declarat recurs, solicitand desfiintarea dispozitiilor cuprinse in aceasta. In motivarea recursului s-a invederat ca, prin intampinarea depusa, la dosarul cauzei, cat si oral, in instanta, parata - prin reprezentantul sau, a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, cu referire la sentinta civila nr.5066/20.XI.2007, pronuntata de Judecatoria Petrosani, in dosarul nr.388/299/2006, irevocabila prin decizia civila nr.97/R/10.XI.2008, exceptie care a fost, insa, respinsa. Prin aceeasi incheiere de sedinta au fost respinse si exceptia prescriptiei extinctive, respectiv, a lipsei calitatii procesuale pasive, pe care le-a invocat, desi, apreciaza recurenta, exceptiile au fost temeinic motivate. In drept nu s-au invocat dispozitii legale. Intimata reclamanta nu a formulat intampinare. Recursul este inadmisibil, pentru urmatoarele considerente: Din economia dispozitiilor art.282 alin.2 C.pr.civ. reiese ca ”Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul”, exceptand cazurile in care, prin ele, „s-a intrerupt cursul judecatii”. Potrivit prevederilor art.299 alin.1 teza a II a C.pr.civ. ”Dispozitiile art.282 alin.2 sunt aplicabile in mod corespunzator si in recurs”, ceea ce inseamna ca incheierile premergatoare, neatacabile cu apel, nu sunt susceptibile nici de recurs. In speta, incheierea de sedinta din 26.06.2009, atacata de recurenta, este o incheiere premergatoare, prin aceasta neintrerupandu-se cursul judecatii, considerente pentru care nu poate fi atacata decat odata cu fondul litigiului, cand vor putea fi examinate toate criticile formulate de recurenta, inclusiv sub aspectul modului de solutionare, de catre instanta de fond, a exceptiilor invocate de aceasta. Pentru cele ce preced, dand eficienta dispozitiilor art.282 al.2 C.pr.civ., art.299 alin.1 C.pr.civ., redate pe larg in considerente si dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul formulat va fi respins, ca inadmisibil. Constituire drept de proprietate pentru teren intravilan in baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicata. Constructie edificata de o alta persoana decat titularul autorizatiei de constructie. Tip: Decizie Nr./Data: 18/RC (18.01.2010) Autor: TRIBUNALUL NEAMT - SECTIA CIVILA Domenii asociate: Constructii Constituire drept de proprietate pentru teren intravilan in baza art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicata. Constructie edificata de o alta persoana decat titularul autorizatiei de constructie. Sectia civila. Decizia civila. 18RC din 18.01.2010 Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt sub nr. 6952/279 din 17.11.2008 petentul B.C a formulat, in contradictoriu cu intimatele Comisia judeteana Neamt si Comisia locala Piatra Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, plangere impotriva Hotararii nr. 7246/17.10.2008, emisa de prima intimata, prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 328 mp teren situat in situat in municipiul Piatra Neamt, str. Nicu Albu nr. 46. In motivare a aratat ca in mod gresit i s-a respins cererea deoarece terenul i-a fost atribuit in folosinta in anul 1972 pentru a-si edifica o locuinta, pe care a si realizat-o. In dovedire a depus hotararea contestata, HCL Piatra Neamt nr. 200/21.08.2008 si schita cadastrala a terenului, si a solicitat audierea martorilor M.?. si C.A. Intimatele Comisia judeteana Neamt si Comisia locala Piatra Neamt au solicitat prin intampinarile formulate respingerea plangerii deoarece terenul in litigiu nu face obiectul legilor fondului funciar, petentul construindu-si locuinta fara a detine autorizatie de constructie pe terenul atribuit numitului Alexa Ioan, astfel ca nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicata. Prin sentinta civila nr. 1781 din 22.04.2009 prima instanta a respins ca nefondata actiunea petentului, retinand in motivare ca terenul litigios a fost atribuit in vesnica folosinta, prin Decizia nr. 82/24.04.1970 a fostului Consiliu Popular al municipiului Piatra Neamt, numitului A. I. pentru edificarea unei locuinte, iar acesta i-a cedat dreptul sau petentului printr-o conventie particulara. A mai retinut ca potrivit art. 36 din Legea nr.18/1991 republicata terenurile proprietate de stat din intravilanul localitatilor care au fost atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica in vederea construirii de locuinte proprietate personala trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora prin ordin al prefectului, la propunerea primariilor, si nu prin hotarare a comisiilor judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, la propunerea comisiilor locale, si ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 23 din lege deoarece terenul litigios nu a fost atribuit unui membru al unei cooperative agricole de productie. Impotriva acestei sentinte a formulat recurs petentul, care a criticat-o pentru gresita aplicare a dispozitiilor legilor fondului funciar, apreciind ca in speta sunt aplicabile atat prevederile art. 23 alin. 1 si 4 din Legea nr.18/1991 republicata, cat si cele ale art. 36 din acest act normativ. Cererea de recurs este scutita de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005. Intimata Comisia locala Piatra Neamt a formulat intampinare (f. 14 - 16) prin care a solicitat respingerea recursului deoarece in cazul terenului litigios nu sunt aplicabile dispozitiile legale invocate, daca se are in vedere ca nu a fost atribuit unui membru cooperator pentru edificarea locuintei, iar incepand cu anul 1995 intre parti s-a incheiat un contract de inchiriere (pentru 148 mp) si un contract de concesiune (pentru diferenta de 193 mp). La cererea tribunalului, aceasta intimata a depus la dosar copia autorizatiei de construire eliberata sub nr. 188/27.10.1970 numitului A.I.. Analizand sentinta recurata din perspectiva dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila tribunalul a apreciat ca recursul este fondat urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente: Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata „Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie”. In cauza terenul litigios a fost atribuit prin Decizia nr. 82/24.04.1970 a fostului Consiliu Popular al municipiului Piatra Neamt numitului Alexa Ioan, pentru edificarea unei locuinte, caruia i s-a eliberat ulterior Autorizatia de construire nr. 188/27.10.1970. Imprejurarea ca locuinta respectiva nu a mai fost edificata de numitul A.I., ci de petent, in baza unei conventii particulare incheiata intre ei in anul 1972, este lipsita de relevanta din moment ce atat fostul Consiliu Popular al municipiului Piatra Neamt, cat si actualul Consiliu local Piatra Neamt au tolerat aceasta situatie si au acceptat, pana in anul 1995, plata taxei stabilite prin Decizia nr. 82/24.04.1970, iar ulterior a sumelor convenite prin Contractul de inchiriere nr. 7359/1995 si prin Contractul de concesiune nr. 7359/1995. De asemenea, nici faptul ca in Decizia nr. 82/24.04.1970 se face referire la suprafata de 250 mp iar petentul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 328 mp nu prezinta relevanta, deoarece din coroborarea schitei din planul de situatie anexat deciziei de mai sus cu schita cadastrala depusa de petent reiese ca terenul are si in prezent vecinatatile initiale iar suprafata lui reala este de 328 mp. Tribunalul subscrie, in schimb, la concluzia instantei de fond ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 23 alin. 1 si 4 din Legea nr.18/1991 republicata, deoarece intr-adevar terenul litigios nu a fost atribuit de cooperativa agricola de productie in vederea construirii unei locuinte, si nici nu a fost dobandita de petent de la o persoana care a beneficiat de o astfel de atribuire. Sustinerile recurentei, in sensul ca constituirea dreptului de proprietate in conditiile art. 36 din Legea nr.18/1991 republicata se face prin ordin al prefectului, la propunerea primariilor, si nu prin hotarare a comisiilor judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, la propunerea comisiilor locale, este si ea lipsita de relevanta deoarece nu din vina petentului cererea sa nu a urmat parcursul descris de acest text legal. Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 si 304 pct. 9 din Codul de procedura civila tribunalul a admis recursul petentului si a modificat sentinta recurata in sensul celor aratate mai sus. Conflict de munca. Neformularea de obiectiuni cu privire la raportul de expertiza si nesolicitarea efectuarii unei contraexpertize, la care se adauga neadministrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile Tip: Decizie Nr./Data: 6R (06.01.2010) Autor: Sectia a VII a Civil si litigii de munca CAB Domenii asociate: Expertize Conflict de munca. Neformularea de obiectiuni cu privire la raportul de expertiza si nesolicitarea efectuarii unei contraexpertize, la care se adauga neadministrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat. Efecte pe plan procesual. Pe de alta parte, desi in recurs, partile au posibilitatea de a administra proba cu inscrisuri, potrivit art.305 C.pr.civ., partea recurenta nu a inteles sa administreze in cauza aceasta proba si sa depuna la dosar statele de plata ale intimatilor. Asadar, in conditiile in care recurenta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiza or administrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat, Curtea considera ca in mod corect au fost avute in vedere la solutionarea cauzei de catre instanta de fond concluziile expertizei efectuata in cauza. Decizia civila nr. 6/R din 6 ianuarie 2010. Prin sentinta civila nr.1361 din data de 29 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ Fiscal s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii C.L., B.N.M. si altii, s-a constatat ca reclamantii au desfasurat activitate la S.C. T SA preluata de parata S.C. DC SRL, activitate ce se incadreaza in grupa I - a de munca pentru fiecare reclamant si a fost obligata parata la efectuarea mentiunilor privitoare la grupa I-a de munca pentru fiecare reclamant, corespunzator perioadelor mentionate in dispozitivul sentintei. Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantii, in calitate de angajati ai SC T SA au prestat activitate in grupa I de munca, in perioadele aratate de catre acestia in tabelul anexa la cererea introductiva, insa conducerea societatii i-a trecut in mod nejustificat in grupa a ll-a de munca. S-a constatat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3681/2.09.2004, SC T SA a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile catre SC V SA Victoria, asociat unic la parata SC DC SRL, care s-a obligat totodata sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva SC T SA, ceea ce echivaleaza cu un transfer al unei parti din societate, acest transfer avand drept consecinta indreptatirea salariatilor sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgand din raporturile de munca potrivit art.169 Codul muncii. Din verificarile carnetelor de munca ale reclamantilor, instanta de fond a retinut ca la rubrica angajator este precizat SC V SA, iar la altii SC T SA, iar din aceste mentiuni nu rezulta ca ar fi intervenit vreo modificare din punct de vedere al incadrarii salariale sau a locului de munca, aspecte care sa justifice trecerea intr-o alta grupa de munca. De asemenea, din continutul procesului-verbal incheiat la data de 17 martie 2004, s-a retinut ca la un numar mare de salariati de pe platforma SC T SA, s-a acordat grupa l-a de munca in perioada cuprinsa intre 1976-2001, pentru activitatile desfasurate in sectiile de mecanica, transporturi, depozite etc., salariati aflati in aceeasi situatie cu reclamantii in privinta conditiilor de munca. S-a considerat ca achitarea contributie la asigurarile sociale corespunzatoare grupei a ll-a de munca incepand din luna iunie 1992 nu poate conduce la concluzia ca activitatea desfasurata de reclamanti se incadreaza in aceasta grupa. S-a avut in vedere ca art.13 din Ordinul nr.50/5.03.1990 prevede ca perioada lucrata dupa data de 18.03.1969 pana in prezent si in continuare, se incadreaza in grupele I si II de munca si ca art.3 din acelasi ordin precizeaza ca beneficiaza de incadrare in grupa I si II de munca, fara limitarea numarului personalului care este in activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele 1 si 2 din ordin. Instanta de fond a omologat in totalitate raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert Z.V., din care reiese ca trecerea in grupa a ll-a de munca s-a facut fara nicio justificare temeinica si legala, de vreme ce perioadele cuprinse in tabelul ce face parte integranta din actiune pentru fiecare reclamant in parte se incadreaza in grupa l-a de munca, toti reclamantii lucrand in aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric. S-a mentionat ca in conformitate cu HG nr.559/1990 in lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din unitatile subordonate Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice, la punctul 8 sunt mentionate activitati de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici si concentrarea acidului sulfuric, precum si manipularea derivatilor acestor activitati. Prin urmare, s-a apreciat ca incadrarea salariatilor in grupa a ll-a de munca s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art.3 din Ordinul nr.1566/1995. Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs S.C DC SRL, criticand solutia pentru nelegalitate. In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta a aratat ca expertiza nu a fost efectuata de catre un expert in relatii de munca, ci de catre un expert contabil, care nu s-a prezentat la sediul S.C. DC S.R.L. pentru a consulta documentele din arhiva S.C. T S.A., societate unde au fost angajati reclamantii. S-a mai aratat ca expertul trebuia sa constate ca locurile de munca de la S.C. T S.A. au fost incadrate unele in grupa I, altele in grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995 si ca simplul fapt de a fi angajati la SC T SA nu le da dreptul reclamantilor de a fi incadrati obligatoriu numai in grupa I de munca. S-a solicitat a se retine ca fiind eronata concluzia expertului potrivit careia toate locurile de munca de pe platforma societatii corespund conditiilor de incadrare in grupa I de munca, de vreme ce nu toate locurile de munca sunt in sectii direct productive de ingrasaminte chimice. S-a invederat ca Ordinul nr. 50/1990, in cele doua anexe ale sale, incadreaza explicit locurile de munca in grupe de munca, atat in grupa I cat si in grupa a II a de munca, ori concluziile expertului incalca prevederile acestui ordin, netinand cont de repartizarea locurilor de munca pe grupe, dupa conditiile specifice de la fiecare loc de munca. S-a aratat ca expertul a considerat gresit ca daca toate locurile de munca sunt in perimetrul societatii, automat ele se incadreaza in grupa I de munca. S-a mentionat ca rezulta ca locurile de munca si ocupantii acestora au fost incadrate unele in grupa I si altele in grupa a II-a si din modul cum a fost calculata contributia la asigurarile sociale, diferentiat pe grupe de munca, asa cum a impus Legea nr.49/1992, aspect care nu a fost studiat si luat in considerare de expert, desi trebuia sa cunoasca prevederile legale in legatura cu incadrarea in grupe de munca si sa constate ca locurile de munca ale reclamantilor nu se regasesc mentionate intre cele de grupa I. Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenta, incadrate in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cat si din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele: Prima instanta a fost investita sa solutioneze actiunea formulata de catre intimatii reclamanti, avand ca obiect constatarea faptului ca activitatea desfasurata de catre acestia la S.C. T SA preluata de parata S.C. DC SRL se incadreaza in grupa I de munca, precum si obligarea paratei la efectuarea mentiunilor privitoare la grupa I-a de munca pentru fiecare reclamant, corespunzator perioadelor lucrate. Expertul desemnat de catre instanta de fond a verificat carnetele de munca ale intimatilor reclamanti, cat si alte inscrisuri prezentate de catre recurenta si a constatat ca reclamantii au lucrat in aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, concluzionand ca perioadele cuprinse in tabelul ce face parte integranta din actiune pentru fiecare reclamant in parte se incadreaza in grupa l-a de munca. Potrivit incheierii de sedinta de la termenul la care a fost desemnat expertul contabil rezulta ca parata recurenta nu a avut nici o obiectiune cu privire la desemnarea acestuia, legat de competenta acestuia de a intocmi raportul de expertiza incuviintat in cauza. De altfel, potrivit adresei nr.491041/7.04.2009 emisa de catre Tribunalul Bucuresti - Biroul local de expertize judiciare tehnice si contabile, expertul Z.V. care a efectuat expertiza dispusa in cauza este expert specializat in organizarea muncii, salarizare, caz in care criticile recurentei parate legate de lipsa de calificare a expertului numit de catre instanta de fond nu pot fi primite de catre Curte, neavand suport probator. Din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca partile au fost convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire in ziua de 5.06.2009 la sediul SC D C SRL, in conformitate cu prevederile art.208 C.pr.civ., precum si faptul ca la data convocarii expertul s-a deplasat la sediul societatii, fiind astfel nefondata sustinerea recurentei sub acest aspect. Curtea retine ca la data la care partile au fost convocate de catre expert, partea recurenta, reprezentata de catre doamna B.C., sef Serviciu Resurse Umane Salarizare, avea posibilitatea sa prezinte expertului statele de plata ale intimatilor la care face referire in recurs. Or, in conditiile in care expertul nu a putut examina statele de plata din culpa recurentei parate, aceasta nu se poate prevala in cauza de propria turpitudine. De altfel, dupa depunerea raportului de expertiza la dosarul de fond, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta de la termenul din 22 iunie 2009, parata recurenta a invederat primei instante faptul ca nu are obiectiuni la raportului de expertiza efectuat in cauza si nu a facut nici o referire la statele de plata ale intimatilor. Pe de alta parte, desi in recurs, partile au posibilitatea de a administra proba cu inscrisuri, potrivit art.305 C.pr.civ., partea recurenta nu a inteles sa administreze in cauza aceasta proba si sa depuna la dosar statele de plata ale intimatilor. Asadar, in conditiile in care recurenta parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiza or administrarea altor dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice constatarile cu caracter stiintific ale expertului desemnat, Curtea considera ca in mod corect au fost avute in vedere la solutionarea cauzei de catre instanta de fond concluziile expertizei efectuata in cauza. Prima instanta a tinut seama de constatarile expertului, care a evidentiat ca reclamantii au lucrat pe platforma unitatii la instalatiile de acid sulfuric, acid fosforic, ingrasaminte complexe, amoniac, acid azotic, uree, azotat de aluminiu din cadrul sectiilor NPK1, NPK2, Azotat si Azot, in procent de 100%, locuri care se incadreaza in grupa I de munca, conform pct.14, 21 din HG nr.456/1990 si a retinut judicios ca activitati de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici si concentrarea acidului sulfuric, precum si manipularea derivatilor acestor activitati sunt mentionate in lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din unitatile subordonate Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, incadrate in grupa I, respectiv la punctul 8 din HG nr.559/1990. De asemenea, instanta de fond a avut in vedere concluzia expertului, care a constatat ca la data intrarii in vigoarea a Ordinului 50/1990 reclamantii au fost incadrati ca si anterior in grupa I de munca, desfasurand activitate ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric in procent de 100%, apreciind in mod judicios ca incadrarea intimatilor reclamanti in grupa a II de munca s-a facut cu incalcarea dispozitiilor Ordinului nr.1566/1995. Curtea retine ca in considerentele hotararii, in conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., prima instanta a aratat motivele pentru care a inlaturat apararea paratei referitoare la retinerea CAS corespunzator grupei a II-a de munca cu incepere din 1.04.1992, conform Legii nr.49/1992, precizand in acest sens ca din examinarea carnetelor de munca ale intimatilor-reclamantilor a rezultat ca nu exista nici o mentiune cu privire la schimbarea meseriei, functiei sau a locului de munca, care sa justifice trecerea acestora la grupa a II de munca. Pentru toate considerentele aratate, avand in vedere faptul ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile legale incidente in cauza, Curtea va respinge ca nefondat recursul, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ.


Sursa textului si proprietara materialului: Portalul instantelor de judecata portal.just.ro





Lista spete


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
61 useri online

Useri autentificati: