Decizia nr. 259/CA din 3 decembrie 1998, Sectia comerciala si de contencios-administrativ, Curtea de Apel Timisoara

Intrucat baza de impozitare pentru TVA o reprezinta contravaloarea bunurilor livrate, organele fiscale nu pot stabili arbitrar o alta valoare a acestora.

Prin actiunea precizata, reclamanta, societate comerciala pe actiuni, a chemat in judecata pe paratii Ministerul Finantelor Bucuresti si Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Timis solicitand ca prin sentinta sa se anuleze ca nelegal procesul verbal de control fiscal nr. 0002 din 5 ianuarie 1998 si actele in procedura prealabile incheiate de parati prin care s-a stabilit pe seama reclamantei obligatia de a plati TVA in suma de 638.820 lei si majorari aferente valorand 103.808 lei.

In motivare, reclamanta a sustinut ca nu datoreaza aceasta taxa pentru ca la data efectuarii operatiunii de vanzare-cumparare impuse TVA, in august 1996, nu se percepea aceasta taxa pentru vanzarea fierului vechi.

Curtea de Apel Timisoara a admis in parte cererea, anuland obligatia de plata pentru TVA pentru suma de 304.200 lei si a majorarilor aferente pentru suma de 38.558 lei.

In motivare s-a retinut ca reclamanta avea obligatia de a plati TVA pentru vanzarea de produse reziduale, rezultate din activitatea industriala ce a facut obiectul controlului partilor, conform art. 6 lit. a pct. i din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind TVA.

Cu privire insa la intinderea obligatiei de plata a acestei taxe indirecte, instanta a stabilit ca potrivit art.13 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, baza de impozitare pentru TVA o reprezinta contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate si este determinata, printre altele, de preturile negociate intre vanzator si cumparator, conform art. 13 alin. 2 pct.a din aceeasi ordonanta.

Raportat la aceste dispozitii legale, TVA corespunzator pretului de 110 lei/kg stabilit prin conventia reclamantei cu cealalta parte contractanta,este in cuanturn de 334.620 lei si nu de 638.820 lei cat au stabilit paratii, luand in calcul un anurnit pret legal al vanzarii-cumpararii aflate in litigiu, peste cel din contract.

Instanta a considerat nelegal acest procedeu al paratilor pentru ca se incalca atat dispozitiile art.13 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind TVA, citat anterior, cat si principiul conform caruia conventia este legea partilor si orice imixtiune este inadmisibila, potrivit art. 969 C. civ., atata timp cat nu se contravine normelor de ordine publica.