Decizia nr. 38/CA din 24 februarie 1998, Sectia comerciala si de contencios-administrativ, Curtea de Apel Timisoara

Din coroborarea prevederilor Legii nr. 3611991 privind societatile agricole, ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si ale Ordonantei Guvernului nr. 26/1995 asupra impozitului pe dividende, societatile agricole nu datoreaza impozit pe dividende.

Reclamanta, societate agricola, a chemat in judecata pe paratii Ministerul Finantelor Bucuresti si Directia Generala a Finantelor Publice Arad, solicitand anularea notei de constatare si a actelor in procedura prealabila, prin care s-a stabilit pe seama reclamantei obligatia de a plati statului impozit pe dividende in suma de 13.213.291 lei si majorari de intarziere in suma de 2.422.906 lei pentru activitatea desfasurata de aceasta, pe perioada aprilie 1994 - decembrie 1995.

Impozitul pe dividende a fost calculat de parati in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/1995.

In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca nu datoreaza acest impozit, pentru ca nu este societate comerciala constituita conform Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, astfel ca nu realizeaza profit in sensul art. 37 din aceasta lege.

Curtea de Apel Timisoara a admis actiunea reclamantei, a anulat procesul-verbal si decizia, emise de parata Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Arad precum si decizia nr. 255 din 5 martie 1997 emisa de paratul Ministerul Finantelor Bucuresti, privind impozitul datorat conform Ordonantei Guvernului nr. 26/1995, cu majorarile de intarziere aferente.

Instanta a retinut ca reclamanta este o societate agricola infiintata in temeiul art. 5 din Legea nr. 36/1991, privind societatile agricole.

Potrivit art. 5 alin. I din aceasta lege, societatea agricola este una de tip privat, cu capital variabil si un numar nelimitat si variabil de asociati, avand ca obiect exploatarea agricola a pamantului, uneltelor, animalelor si a altor mijloace aduse in societate, iar alin. 2 al aceluiasi articol prevede expres ca societatea agricola nu are caracter comercial.

Art. 6 din lege stabileste ca terenurile agricole se aduc numai in folosinta societatii, asociatii pastrandu-si dreptul de proprietate asupra acestora.

Conform art. 10 din Statutul reclamantei, capitalul social al acesteia este format din 650 mii lei, reprezentdnd mijloace fixe si de productie, altele decat pamantul iar pamantul adus in societate ramane proprietatea privata a fiecarui asociat.

Notiunea de dividend a fost definita de art. 37 alin. I din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, nemodificata, ca o cota parte din beneficiul ce se va plati fiecarui asociat, iar potrivit alin. 2 al art. 37, dividendele se vor plati asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social variabil, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel.

De asemenea, art. 37 alin. 3 din aceeasi lege, stabileste ca nu se vor distribui dividende decat din beneficiile reale.

Art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende precizeaza ca in sensul prezentei ordonante, termenul de dividend include orice distribuire in bani sau in natura, in favoarea actionarilor sau asociatilor, din profitul stabilit pe baza bilantului contabil anual si a contului de profit si pierderi, proportional cu cota de participare la capitalul social.

Deci, notiunea de dividend, asa cum a fost definita de legiuitor prin cele doua texte citate, constituie o categorie de venit ce reprezinta o cota din profitul unei societati proportionala cu cota de participare la capitalul social.

Prin actul fiscal contestat in litigiu, paratii au stabilit impozitul pe dividende datorat de reclamanta, prin raportarea la venitul acordat de societate asociatilor pentru terenul lor proprietate personala, adus in societate, asa cum se prevede prin dispozitiile art. 15 lit. a din

Statutul societatii, in conformitate cu care exista posibilitatea repartizarii catre asociati a unui procent de 30% din beneficiul societatii.

Cum venitul impus de parati nu intra in notiunea de dividend, nefiind o cota din profitul reclamantei, proportionala cu cota de participare a asociatilor la capitalul social, pentru ca este un venit obtinut pentru pamantul proprietatea lor particulara, adus in societate, si care nu este inclus in capitalul social al societatii, nu subzista obligatia reclamantei de a plati impozit pe dividende.