DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Raspunderea statului pentru eroare judiciara.Temeiul juridic si limitele reglementarii

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Raspunderea statului pentru eroare judiciara.Temeiul juridic si limitele reglementarii

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 09-12-2004


Decizia nr. 6976 din 9 decembrie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Statul raspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat intr-un proces penal, numai in temeiul si in situatiile prevazute de art. 504 si urmatoarele din Codul de procedura penala, iar nu in temeiul art. 998-999 din Codul civil, precum si pentru alte situatii neprevazute in textul citat din Codul de procedura penala.

La 2 august 2001, reclamantul P.D. a chemat in judecata Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, pentru a fi obligat la plata sumelor de 37.782.623 de lei si respectiv 150.000 dedolari SUA, cu titlu de despagubiri materiale si daune morale.

Reclamantul a aratat ca: prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Suceava a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta de art. 260 Cod penal; ulterior, prin sentinta penala nr. 2015 din 20 septembrie 1999 a Judecatoriei Satu-Mare, ramasa definitiva prin decizia nr. 801/R din 5 decembrie 2000 a Curtii de Apel Oradea, sectia penala s-a dispus achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. c si art. 10 lit. d din Codul de procedura penala; daunele materiale si morale sunt justificate de cheltuielile efectuate in cursul judecatii si respectiv de stresul psihic la care a fost expus pe parcursul solutionarii cauzei, atat la urmarirea penala, cat si in instanta.

Tribunalul Suceava, sectia civila, prin sentinta nr. 684 din 1 noiembrie 2002, a respins actiunea ca nefondata retinand, in esenta, ca: in cauza nu sunt intrunite cerintele art. 504 Cod procedura penala, intrucat textul se refera doar la situatia persoanei condamnate definitiv sau impotriva careia s-a luat masura arestarii preventive, daca ulterior s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta fiind scos de sub urmarire penala sau achitat; reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 998 Cod civil, text care nu poate constitui temei pentru angajarea raspunderii materiale a statului.

Curtea de Apel Suceava, sectia civila, prin decizia nr. 25 din 14 aprilie 2003, a admis apelul declarat de reclamant si a schimbat sentinta in sensul admiterii in parte a actiunii si a obligarii Statului Roman prin Ministerul Finantelor, de a plati reclamantului suma de 37.782.623 de lei, daune materiale si suma de 10.000.000 de lei, daune morale.

S-a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art. 14, ale art. 19 si ale art. 20 din Codul de procedura penala, persoana vatamata are posibilitatea de a alege intre instanta penala si cea civila, acest drept neputandu-i fi ingradit inculpatului achitat, care, avandu-se in vedere situatiile limitativ prevazute de art. 504 din acelasi cod, isi poate intemeia pretentiile pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil, ce constituie dreptul comun in materia raspunderii civile.

Impotriva deciziei data in apel, au declarat recurs reclamantul, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat prin Directia Generala a Finantelor Publice Suceava si Ministerul Public- Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava.

In recursul sau, reclamantul a sustinut ca suma stabilita ca daune morale este simbolica, total nesatisfacatoare in raport de suferintele fizice si psihice la care a fost supus urmare a trimiterii sale in judecata.

Paratul Statul Roman si Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava sustin ca hotararea criticata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, dupa cum urmeaza:

  • in cauza, nu sunt intrunite cerintele art. 504 Cod procedura penala, intrucat reclamantul nu a fost privat de libertate si nici nu a fost condamnat definitiv pentru savarsirea infractiunii in legatura cu care a fost trimis in judecata.
  • gresit s-a asimilat calitatea de inculpat achitat, pe care o detine reclamantul, cu calitatea de persoana vatamata intr-un proces penal.
  • este gresita interpretarea potrivit careia dispozitiile art. 504 alin. 1 Cod procedura penala, constituie o aplicare concreta a principiilor consacrate de art. 998-999 Cod civil.

    Asupra recursurilor se retin urmatoarele:

    Potrivit dispozitiilor art. 504 din Codul de procedura penala, in redactarea in vigoare la data solutionarii cauzei, orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista; aliniatul al 2-lea al textului stipula dreptul la repararea pagubei si in favoarea persoanei impotriva careia s-a luat o masura preventiva iar ulterior a fost scoasa de sub urmarire penala sau achitata.

    Ca atare, raspunderea Statului este strict circumscrisa celor doua ipoteze avute in vedere de legiuitor, respectiv arestarea, ca masura preventiva si condamnarea definitiva, fiind o raspundere directa cauzata de erorile judiciare savarsite in procesele penale.

    In speta, trimiterea in judecata a reclamantului pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, nu s-a finalizat printr-o condamnare definitiva, el fiind achitat prin sentinta penala nr. 2015 din 20 septembrie 1999 a Judecatoriei Satu- Mare, hotarare confirmata ulterior si in caile de atac. Pe parcursul urmaririi penale, nu s-a luat impotriva acestuia nici o masura privativa de libertate sau prin care sa i se restranga libertatea in mod nelegal.

    Trimiterile instantei de apel la dispozitiile art.14, ale art. 19 si ale art. 20 din Codul de procedura penala, care reglementeaza posibilitatea persoanei vatamate de a se constitui parte civila in procesul penal, duc la concluzia asimilarii calitatii de inculpat achitat cu calitatea de persoana vatamata intr-un proces penal, ceea ce este inadmisibil.

    De asemenea, nu poate fi luata in considerare nici sustinerea potrivit careia, in cauza, ar putea fi incidente prevederile dreptului comun din materia raspunderii civile delictuale, respectiv art. 998-999 Cod civil, in conditiile in care exista dispozitii legale exprese, aplicabile repararii pagubei materiale sau a daunei morale, in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal (Capit.IV- art. 504-507 Cod procedura penala).

    Pe de alta parte, actele procedurale savarsite de organele de urmarire penala nu pot fi incluse in categoria "erorilor judiciare", pe toata perioada cercetarii penale individul beneficiind de prezumtia de nevinovatie, care, in speta, s-a si concretizat prin dispozitiile hotararii definitive care a vizat achitarea reclamantului, pentru fapta in legatura cu care s-a dispus trimiterea in judecata.

    Pentru aceleasi considerente, ca cele expuse mai sus, recursul reclamantului se priveste ca nefondat si nu se mai pot face discutii asupra cuantumului daunelor morale stabilite in sarcina paratului atata vreme cat, reclamantul nu se afla in una din situatiile expres reglementate de lege care sa-i confere calitatea de victima a unei erori judiciare, savarsita intr-un proces penal.

    Fata de cele aratate, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Public si de parat, s-a casat decizia instantei de apel si s-a respins apelul reclamantului, iar recursul acestuia din urma a fost respins.


    Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro





  • Lista spete


    Cautare text




    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    68 useri online

    Useri autentificati: