Decizia nr. 6275 din 12 noiembrie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Obligatia salariatului, asumata prin act aditionat la contractul individual de munca, de a respecta contractul o anumita perioada de timp conform art. 71 din Codul muncii in vigoare la data incheierii contractului, subzista numai in cazul in care angajatorul a asigurat perfectionarea prin trimiterea la o scoala sau la un curs de perfectionare cu scoaterea din productie.

Societatea comerciala "T.C." SRL a chemat in judecata pe C.M.I., solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 de dolari SUA, la cursul BNR din ziua platii, reprezentand contravaloarea specializarii acesteia in lucrari de tehnica dentara si pregatirii sale sub aspect deontologic.

In motivarea cererii, se arata ca partile au incheiat un act aditional la contractul de munca, in vederea formarii profesionale a salariatei si asigurarii confidentialitatii in executarea lucrarilor dentare de catre angajat, fata de societate. Parata s-a obligat sa nu denunte unilateral contractul de munca pe o perioada de 5 ani si sa nu intreprinda nimic de natura a afecta relatia dintre angajator si salariat, in caz contrar parata urmand sa plateasca societatii 1.000 de dolari SUA.

Prin sentinta civila nr. 568 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Bucuresti, sectia a IV–a civila a fost respinsa actiunea ca nefondata, intrucat reclamanta nu a facut dovada ca a asigurat specializarea paratei prin cursuri de pregatire profesionala sau de perfectionare, ori prin instruirea acesteia la locul de munca.

Recursul declarat de reclamanta a fost admis prin decizia nr. 1069 din 12 iunie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VII-a, prin care a fost modificata sentinta in sensul admiterii actiunii si obligarii paratei la plata sumei solicitate. S-a apreciat ca recurenta a facut toate probele necesare si prevazute de lege in dovedirea pretentiilor sale, fiind necontestata incheierea actului aditional la contractul de munca.

Considerand ca aceasta decizie a fost pronuntata cu incalcarea esentiala a legii, ceea ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond, totodata hotararea fiind si netemeinica, prin recursul in anulare de fata, Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat casarea ei si mentinerea solutiei instantei de fond.

Recursul in anulare – admisibil, fiind exercitat impotriva unei hotarari date anterior datei abrogarii art. 330 C. proc. civ. - este intemeiat.

Intre reclamanta si parata, absolventa a scolii postliceale particulare Hyperion, cu examen de diploma – absolvent la Scoala postliceala sanitara Fundeni – a fost incheiat un contract de munca, urmat de un act aditional, potrivit caruia reclamanta se angaja sa asigure salariatei specializarea in lucrari de tehnica dentara, punand la dispozitia acesteia materialele adecvate tehnicii moderne, iar parata se obliga sa nu denunte unilateral contractul de munca pe o perioada de 5 ani. In caz contrar, salariata avea obligatia de a plati reclamantei echivalentul sumei de 1.000 de dolari SUA.

Incheierea actului aditional se poate realiza in conditiile art. 71 din codul muncii, in vigoare la data solutionarii cauzei, in cazul trimiterii la o scoala sau la un curs de calificare ori perfectionare cu scoatere din productie. Numai in aceasta situatie contractul de munca se completeaza cu un act aditional in care se poate prevedea obligatia salariatului, de a respecta contractul de munca, o anumita perioada de timp. Cerintele acestui text nu sunt realizate in speta. In plus, nu rezulta nici din motivarea actiunii si sustinerile reclamantei in ce a constat activitatea de specializare a paratei la locul de munca, in situatia in care aceasta era absolventa unei scoli de profil. Nu se poate considera cu temei, ca punerea la dispozitia salariatei a aparaturii si materialelor adecvate tehnicii moderne, cum se prevede in cuprinsul actului aditional, se incadreaza in cadrul unei specializari, cele mentionate inscriindu-se pe linia specifica a executarii contractului de munca.

Invocarea de catre reclamanta a prevederilor art. 969 C.civ., care, in adevar, dau caracter de lege, deci putere obligatorie, conventiilor legal facute, nu poate conduce la respingerea recursului in anulare intrucat actul aditional este lipsit de suport legal.

Dimpotriva, nu se poate retine in cauza ca a avut loc o specializare, ci numai ca partile s-au aflat in raporturile derivand dintr-un contract de munca ce putea inceta si prin demisie.

Asa fiind recursul in anulare a fost admis, s-a casat decizia recurata si s-a respins recursul declarat de reclamanta impotriva solutiei instantei de fond.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro