Decizia nr. 5699 din 19 octombrie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Instanta de apel nu trebuie sa se limiteze a expune, in hotarare, toate criticile invocate de apelant, avand obligatia de a se pronunta cu privire la fiecare motiv, sa puna in discutia partilor exceptiile pe care le ridica din oficiu, pentru a da posibilitate instantei de recurs sa exercite controlul judiciar. Analizarea direct in recurs a criticilor aduse hotararii primei instante ar duce la privarea partii de un grad de jurisdictie si la incalcarea principiului "non omisso medio", ceea ce este inadmisibil.

La 11 octombrie 2002, C. Gh. a chemat in judecata Municipiul Bucuresti si Consiliul Local al Sectorului 6, pentru a fi obligati, in temeiul Legii nr.10/2001, sa-i restituie in natura un teren situat in Bucuresti.

Prin sentinta nr.40 din 24 ianuarie 2003, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila a respins ca inadmisibila actiunea.

Prin decizia nr.276 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul sustinand, in esenta, ca: s-a incalcat principiul contradictorialitatii procesului civil, deoarece instanta de apel nu a pus in dezbaterea partilor motivele de fapt si de drept referitoare la incidenta in cauza a dispozitiilor art.8 din Legea nr.10/2001 si legitimarea procesuala activa a apelantului-reclamant, cata vreme acestea nu au fost avute in vedere de instanta de fond, cand a respins actiunea ca inadmisibila; instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor motivelor invocate; s-a interpretat gresit dispozitiile art.8 din Legea nr.10/2001, care ar justifica mentinerea solutiei instantei de fond, fara a se observa ca, pentru terenurile ce intra sub incidenta legii fondului funciar, dispozitiile Legii nr.10/2001 au caracter de complinire.

Recursul declarat de reclamant este fondat.

Instanta de apel, desi a expus in hotarare toate criticile invocate de reclamant, nu se pronunta decat asupra unui singur motiv de apel ce se referea la nerespectarea principiului contradictorialitatii, pe care il considera nefondat.

In aceasta situatie, instanta de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotararii pronuntate, iar analizarea, direct in faza recursului, a motivelor ar duce la privarea partii de un grad de jurisdictie si implicit la incalcarea principiului "non omisso medio", ceea ce este inadmisibil.

Pe de alta parte, instanta de apel, in motivarea solutiei, retine ca apelantul-reclamant nu are legitimare procesuala pentru actiunea in revendicare deoarece nu este unicul mostenitor al autorului sau, C.A., si nici calitate de "persoana indreptatita" in sensul dispozitiilor Legii nr.10/2001. Or, acestea sunt exceptii pe care instanta de apel nu le-a pus in dezbaterea partilor, incalcand astfel principiul contradictorialitatii procesului civil, ceea ce atrage desfiintarea hotararii.

De asemenea, incidenta in cauza a art.8 din Legea nr.10/2001, evocat de instanta de apel in motivarea deciziei, nu a fost supusa discutiei in contradictoriu a partilor, desi, potrivit art.129 (4) Cod procedura civila instanta avea aceasta obligatie.

Fata de cele ce preced Curtea a admis recursul, a casat decizia atacata si s-a trimis cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro