Decizia nr. 5671 din 18 octombrie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Actiunea salariatului impotriva organizatiei sindicale de a-i fi platite daune materiale si morale, pentru modul defectuos in care l-a reprezentat intr-un litigiu de munca, este de competenta instantei civile iar nu de competenta instantei de drept al muncii.

Aceasta deoarece actiunea are ca temei un raport de mandat derivand din prevederile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care nu este un raport de munca si nici un raport juridic dintre parteneri sociali, astfel cum acestea sunt reglementate de Codul muncii, ci un raport de drept civil, guvernat de dispozitiile art. 1532 si urmatoarele din Codul civil.

Reclamanta D. A. a chemat in judecata Sindicatul Liber "P", solicitand obligarea acestuia sa-i plateasca, cu titlu de daune materiale si daune morale, echivalentul banesc al prejudiciilor suferite ca urmare a modului defectuos in care i-a aparat drepturile ce decurg din legislatia muncii, in raporturile de munca cu angajatorul.

Tribunalul Constanta, sectia civila, prin sentinta nr. 546 din 7 mai 2003, si-a declinat competenta de solutionare a pricinii in favoarea Judecatoriei Constanta, cu motivarea ca litigiul nu este un conflict de munca.

La randul sau, Judecatoria Constanta, prin sentinta civila nr. 9968 din 23 iunie 2003, s-a declarat necompetenta si, constatand existenta conflictului negativ de competenta, a inaintat dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului.

Curtea de Apel Constanta, Sectia civila, prin decizia nr. 35 din 25 iulie 2003, a stabilit competenta de solutionare a pricinii in favoarea Judecatoriei Constanta, retinand ca este vorba de un litigiu civil si nu de un conflict de munca, de competenta jurisdictiei muncii.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, invocand motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., in dezvoltarea caruia a aratat ca regulatorul de competenta pronuntat in cauza nesocoteste principiul disponibilitatii si normele de competenta prevazute pentru jurisdictia muncii.

Recursul este nefondat.

Textul art. 281 din Codul muncii atribuie, limitativ, jurisdictiei muncii doua categorii de litigii, prevazute expres in cuprinsul acestui cod. Prima categorie circumscrie conflictele de munca referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca sau, dupa caz, colective de munca. In sensul art. 248 alin. 1 din Codul muncii, asemenea conflicte isi au izvorul in raporturile de munca. A doua categorie se refera la cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, deduse din reglementarile privind dialogul social, cuprinse in titlul VII al Codului muncii.

In speta, litigiul, prin obiectul sau, vizeaza raportul de mandat tacit prevazut de art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003. Cum un asemenea raport, prin definitie, continut si efecte, nu este un raport de munca si nici un raport juridic dintre parteneri sociali, ci un raport de drept civil, guvernat de dispozitiile art. 1532 si urm. din Codul civil, rezulta ca, din punct de vedere material, competenta apartine instantei civile si nu jurisdictiei muncii. Ca urmare, in baza art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenta apartine Judecatoriei Constanta.

Fata de cele aratate, recursul a fost respins.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro