Decizia nr. 3653 din 18 mai 2004, sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Daca o persoana, desi capabila, deci cu discernamant, nu poate sa-si administreze bunurile si sa-si apere interesele, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, nu sunt intrunite conditiile pentru punerea sub interdictie, ci cele pentru instituirea curatelei, de catre autoritatea tutelara, conform art. 152 si urm. din Codul familiei.

O.F. a solicitat punerea sub interdictie a fiului sau O.M. in varsta de 40 de ani, pe motiv ca acesta, fiind bolnav psihic de 10 ani, nu poate sa-si administreze singur bunurile si se manifesta violent atat fata de parinti cat si fata de alte persoane.

Tribunalul Sibiu, sectia civila, prin sentinta nr. 233 din 9 aprilie 2003, a respins actiunea, retinand, pe baza certificatului medical nr. 837 din 20 februarie 2003 eliberat de ISTPH Sibiu – comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap, a expertizei medico-legale psihiatrice nr. 184/IV/a/54 din 20 martie 2003 si a depozitiilor martorilor audiati, ca O.M., cu diagnosticul alcoolism cronic, sindrom de dependenta etanolica, personalitate dizarmonica, nu este cazul sa fie pus sub interdictie deoarece este capabil sa-si exprime liber vointa si sa-si administreze bunurile.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 369/A din 17 iunie 2003, a respins apelul declarat de reclamant.

Recursul declarat de reclamant nu este intemeiat.

Punerea sub interdictie este o institutie menita sa ocroteasca persoana care, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale.

Prevederea legala inscrisa in art. 142 C. fam. conditioneaza punerea sub interdictie de existenta unei stari de tulburare mintala cu caracter general si permanent. Aceasta inseamna ca slabirea trecatoare a facultatilor mintale, inconstienta generata de betie, hipnoza, de unele deceptii trecatoare, etc. nu sunt de natura sa determine luarea unei asemenea masuri.

In speta, se constata ca au fost respectate cerintele impuse de prevederile legale incidente – art. 30 si 31 si 33 alin. (2) si ultim din Decretul nr. 32/1954 in sensul ca, in prima faza procedurala, procurorul, care a efectuat cercetarile, a cerut si a obtinut parerea unei comisii de medici specialisti concretizata intr-un raport de expertiza medico-legala-psihiatrica, iar, in faza a doua procedurala, instanta de judecata a ascultat pe cel a carui punere sub interdictie s-a cerut.

Au fost audiati martori atat de procuror – in faza cercetarilor – cat si de instanta – in faza de judecata.

Concluzia instantei in sensul ca cel in cauza, desi bolnav – cu diagnosticul de specialitate alcoolism cronic, sindrom de dependenta etanolica, personalitate dizarmonica – nu trebuie pus sub interdictie are la baza intregul material probator.

Diagnosticul initial pus celui in cauza de catre comisia de expertiza medicala din cadrul ISTPH Sibiu – tulburarea de personalitate polimorfa cu afectarea comportamentului, pentru care s-a recomandat dispensarizarea – este in concordanta cu diagnosticul pus de comisia de medici specialisti care au intocmit raportul de expertiza medico-legala-psihiatrica – alcoolism cronic, sindrom de dependinta etanolica, personalitate dizarmonica.

Instantele nu au exclus faptul ca O.M. se comporta adesea violent, fizic si verbal, ca nu-si ingrijeste corespunzator bunurile, ca risipeste banii pe alcool - sustineri facute de catre tatal reclamant si de martorii audiati - dar au retinut o imprejurare esentiala si anume ca acesta trimite regulat o suma de bani fiicei sale, care urmeaza cursurile scolare.

Concluzia instantelor, trasa din intregul material probator, a fost ca diagnosticul celui in cauza nu este ireversibil.

Daca o persoana, desi capabila, deci cu discernamant, nu poate sa-si administreze bunurile si sa-si apere interesele in coditii multumitoare din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, nu sunt intrunite conditiile pentru punerea sub interdictie, ci cele pentru instituirea curatelei de catre autoritatea tutelara.

In consecinta, recursul a fost respins.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro