Decizia nr. 3585 din 14 mai 2004, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Cererea pentru plata drepturilor banesti datorate in urma incetarii raportului juridic de munca reprezinta un conflict de munca, iar competenta materiala a solutionarii acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. (b1) C. proc. civ.

Contestatorul R.N. a chemat in judecata Societatea Comerciala "B.T." S.A. Bucuresti, solicitand obligarea intimatei la modificarea Deciziei nr. 723 din 6.11.2002, prin care i s-a desfacut contractul de munca, in sensul acordarii a 15 salarii brute de incadrare, cu titlu de plati compensatorii, drept ce rezulta din declaratia incheiata la 4.07.2001 intre parti, care are caracterul unui act aditional la contractul de munca.

Prin sentinta nr. 937 din 5.03.2003, Tribunalul Bucuresti, sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de munca, a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a contestatiei in favoarea Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, motivat de faptul ca, fata de prevederile art. 67 si 68 C. muncii, cat si de cuantumul celor 15 salarii brute de incadrare (113.685.000 lei) competenta, conform art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., apartine Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.

La randul sau, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 3788 din 6.06.2003, a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia a VIII-a, retinand, in esenta, ca platile compensatorii deriva din actul aditional si reprezinta un litigiu de munca, cat timp aceste pretentii rezulta din raportul de munca incheiat intre parti.

Pentru solutionarea conflictului negativ de competenta s-a inaintat dosarul Curtii de Apel Bucuresti.

Prin sentinta civila nr. 51 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucuresti, sectia pentru conflicte de munca si litigii de munca, a stabilit competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de munca.

Instanta a retinut ca : drepturile banesti datorate de intimata au luat nastere in mod valabil din declaratia din 4.07.2001, prin care intimata si-a asumat obligatii unilaterale, iar nu din procesele prilejuite de privatizarea societatii intimate; ca, declaratia invocata are natura juridica a unui act unilateral al angajatorului, de modificare a contractului individual de munca, in sensul acordarii unor drepturi salariale aditionale; litigiul dintre parti reprezinta un conflict de munca, rezultat din neexecutarea de catre angajator a unei obligatii asumate prin actul modificator al contractului individual de munca, iar solutionarea acestui litigiu este de competenta tribunalului, potrivit art. 2 pct.1 lit. (b1) C. proc. civ.

Intimata a declarat recurs si a sustinut, in esenta, ca : instanta a calificat in mod eronat actele dosarului, ajungand la o concluzie gresita in privinta naturii juridice a litigiului dedus judecatii; litigiul este de drept comun, deoarece declaratia invocata nu afecteaza in nici un fel contractul individual de munca al contestatorului si nici nu creeaza vreun alt raport juridic de munca.

Recursul este nefondat.

Asa dupa cum corect a constatat curtea de apel, prezentul litigiu isi are izvorul in raportul juridic de munca, desfiintat, in conditiile aratate in considerentele deciziei, prin decizia atacata cu contestatia de fata.

Astfel fiind, litigiul privind drepturile banesti eventual datorate de intimata, in urma incetarii raportului juridic de munca, reprezinta un conflict de munca, iar competenta materiala a solutionarii acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. (b1) C. proc. civ. in speta Tribunalului Bucuresti, sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii de munca.

Fata de cele ce preced, recursul a fost respins.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro