Decizia nr. 2196 din 16 martie 2004, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Interdictia poate fi ceruta, conform art. 143 C. fam de catre toti cei prevazuti in art. 115 din acelasi cod si numai in cazurile limitativ prevazute in art. 142 si anume pentru alienatie mintala ori debilitate mintala, care provoaca lipsa de discernamant, iar nu si pentru alte situatii sau deficiente fizice care nu provoaca lipsa de discernamant.

Reclamantii D.A. si D.D. au solicitat punerea sub interdictie a intimatei C.P.

In motivarea cererii, reclamantii arata ca prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 9408 din 15 iulie 1993, incheiat cu intimata, si-au asumat obligatia sa o ingrijeasca si sa o intretina cu toate cele necesare traiului, obligatie pe care si-au indeplinit-o si o indeplinesc cu buna credinta, iar nu contrar, cum sustine C.P. intr-o actiune de reziliere a contractului, deoarece intimata se afla intr-o stare avansata de boala, din cauza varstei si a maladiilor de care sufera, si nu mai are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale si a-si administra bunurile.

Tribunalul Sibiu, prin sentinta civila nr. 290 din 4 iunie 2002, a respins cererea, retinand ca reclamantii nu fac parte dintre persoanele prevazute de art. 115 C. fam. si, ca atare, ei nu pot solicita in conditiile art. 143 C. fam., punerea sub interdictie.

Instanta a retinut ca se afla pe rol un proces intre parti pentru rezilierea contractului de intretinere incheiat intre ele si, in aceste conditii, prin cererea de punere sub interdictie reclamantii ar paraliza practic actiunea de reziliere a contractului de intretinere, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Apelul declarat de catre reclamanti a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 111 din 20 decembrie 2002 de catre Curtea de Apel Alba Iulia.

Recursul declarat de reclamanti este nefondat.

In conformitate cu prevederile art. 142 C. fam. va fi pus sub interdictie "cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale".

Din dispozitiile acestui text de lege rezulta ca situatiile de punere sub interdictie sunt limitativ prevazute : alienatia mintala ori debilitatea mintala, care provoaca lipsa de discernamant.

In consecinta, orice alte deficiente fizice, care nu antreneaza lipsa discernamantului, nu pot constitui cauze de punere sub intedictie; deci, nu se pot extinde, prin analgie, cauzele limitativ aratate de textul mai inainte mentionat, la alte situatii sau deficiente fizice.

Alte situatii pot justifica eventual luarea unor masuri in vederea ocrotirii persoanei respective, insa pe calea curatelei.

Instanta de apel a retinut corect ca diagnosticul stabilit intimatei, prim expertiza medico-legala, respectiv "dementa vasculara" ceea ce presupune o deteriorare a vaselor de sange, nu este echivalent cu diagnostul de "dementa senila care ar presupune o afectare psihica a personalitatii".

Declaratiile martorilor sunt in acelasi sens, intrucat nevoia de ajutor o are orice persoana la o varsta mai inaintata; aceasta nu poate fi echivalata cu lipsa discernamantului determinat de cauzele prevazute de art.142 cod familie.

Instantele de fond si apel au retinut corect ca scopul punerii sub interdictie, dorit de legiuitor, este acela de a ocroti interesele unei persoane lipsite de discernamant (ceea ce in cazul in speta nu este dovedit) si, in plus, cei care solicita acest lucru sunt in litigiu cu intimata, iar prezenta cerere ar conduce la paralizarea actiunii de reziliere a contractului de intretinere.

Aceasta pozitie a reclamantilor, astfel cum legal si temeinic au retinut instantele este in contradictie cu prevederile art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 si incalca principiul "cine-si exercita dreptul sau nu vatama pe altcineva".

In consecinta, recursul a fost respins ca nefondat.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro