DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Contract de vanzare-cumparare. Vanzarea lucrului altuia. Nulitate. Conditii

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Contract de vanzare-cumparare. Vanzarea lucrului altuia. Nulitate. Conditii

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 29-01-2004


Decizia nr. 632 din 29 ianuarie 2004, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Nulitatea absoluta a vanzari lucrului altuia are ca punct de plecare imprejurarea ca partile au incheiat contractul stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane, ascunzand intentia de a aduce altuia o paguba; actul este fondat pe o cauza ilicita sau frauda, avand ca numitor comun reaua-credinta a partilor. In lipsa acestor imprejurari, nu se justifica nulitatea contractului.

La data de 3 aprilie 2001, B.E. a chemat in judecata pe F.I., I.F. si B.I. pentru constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare a unui apartament situat intr-un imobil din Cluj-Napoca. Totodata, s-a cerut restabilirea situatiei tabulare a imobilului, iar, in subsidiar, obligarea paratei B.I. sa-i plateasca suma de 200 milioane de lei reprezentand contravaloarea bunului vandut.

In motivarea actiunii a fost invocata vanzarea bunului altuia, in sensul ca parata B.I., in calitate de adjudecatar, a vandut bunul din litigiu paratilor F.I. si I.F. in conditiile in care reclamanta, ca proprietara si debitor urmarit, platindu-l pe creditor, in termenul de supralicitare, a cerut anularea licitatiei. Fiind vorba, ca atare, de vanzarea unui bun litigios, referitor la care adjudecatarul (parata B.I.) nu avea consolidat dreptul de proprietate, rezulta ca actul atacat este lovit de nulitate, concluzie care se impune si pentru existenta relei credinte a paratei, care a instrainat bunul la scurt timp dupa adjudecare, pe un pret cu mult inferior valorii reale a acestuia.

Tribunalul Cluj, sectia civila, prin sentinta nr. 259 din 12 iunie 2001, a admis subsidiarul actiunii, obligand pe parata B.I. sa-i plateasca reclamantei suma de 90 de milioane lei (reprezentand pretul platit de subdobanditori), dobanda legala (datorata de la data de 28 iulie 1999 pana la plata integrala a debitului) si cheltuielile de judecata. A respins actiunea, ca nefondata, fata de paratii F.I. si I.F.

Curtea de Apel Cluj, sectia civila, prin decizia nr. 35 din 21 februarie 2002, a admis apelul reclamantei si, schimband in intregime sentinta, a admis capatul principal al actiunii in sensul ca a anulat actul de instrainare atacat si a dispus, in favoarea reclamantei, restabilirea situatiei tabulare a bunului vandut.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca actul de adjudecare a fost anulat, definitiv si irevocabil, prin decizia nr. 528 din 25 martie 2000 a Tribunalului Cluj, sectia civila. Intrucat titlul vanzatorului a fost desfiintat, iar bunul instrainat era litigios, instanta a conchis ca actul atacat este lovit de nulitate. Instanta de apel, constatand ca, la incheierea actului, partile au stiut ca bunul vandut este proprietatea reclamantei, a apreciat ca nulitatea absoluta este impusa, pentru cauza ilicita, si de art. 948 C. civ.

Impotriva acestei decizii, au declarat recurs toate partile din proces. Reclamanta a invocat omisiunea instantei de apel de a se pronunta asupra cererii de restituire a cheltuielilor de judecata. Paratii au criticat solutia atacata aratand ca cerintele legale impuse pentru desfiintarea actului de instrainare din litigiu, nu sunt intrunite. In consecinta, au cerut reformarea deciziei atacate in sensul respingerii apelului reclamantei, ca nefondat.

Recursul paratilor F.I. si I.F. este fondat.

Nulitatea absoluta a vanzarii lucrului altuia are ca punct de plecare imprejurarea ca partile au incheiat contractul in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane. Sintagma "in cunostinta de cauza" releva, semantic, intelesul ca partile contractului au stiut bine ca bunul/individual determinat/ nu este proprietatea vanzatorului si ca apartine altuia. In acest caz, contractul incheiat ascunzand intentia de a aduce altuia o paguba, este un act juridic intentional, fondat pe o cauza ilicita sau frauda, ambele avand ca numitor comun reaua-credinta a partilor.

Nu mai putin, sub incidenta art. 1080 C. civ. are importanta juridica "nimina negligentia" cumparatorului, care, incalcand obligatia de a se convinge ca a contractat cu un "verus dominus", raspunde pentru culpa lata.

Or, in speta, la data incheierii actului de instrainare atacat, proprietarul tabular al bunului imobiliar vandut era vanzatorul, respectiv parata B.I., ca adjudecatar definitiv in procedura de executare silita pornita impotriva reclamantei (pentru restituirea unui imprumut bancar) si finalizata, in temeiul art. 182 din Legea LX din 1881 prin incheiere si prin ordinul dat autoritatii de carte funciara de a intabula pe numele adjudecatarului dreptul de proprietate asupra bunului imobiliar vandut.

Cum reclamanta a notat in cartea funciara demersul sau judiciar de anulare a actului de adjudecare abia la 27 ianuarie 2000, deci la mult timp dupa transferul dreptului de proprietare in patrimoniul adjudecatarului si dupa incheierea actului de instrainare atacat, apare nefiresc (ilogic), in absenta altor probe, sa se retina ca subdobanditorii au stiut bine ca bunul nu este proprietatea vanzatorului si ca apartine altuia. Nu mai putin, cu greu li s-ar putea imputa "nimia negligentia", de vreme ce cartea funciara i-a convins ca au contractat cu un "verus dominus", dupa cum nici data instrainarii si consistenta pretului, invocate de reclamanta, fiind elemente excesive, sunt fara semnificatie juridica in aprecierea bunei lor credinte.

Drept urmare, se constata ca fara temei instanta de apel a reformat sentinta prin a desfiinta actul de instrainare atacat.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro





Lista spete


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
37 useri online

Useri autentificati: