DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Daune materiale si morale solicitate de copiii majori ai victimei erorii judiciare constand in arestarea, condamnarea si executarea unei pedepse penale privativa de libertate

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Daune materiale si morale solicitate de copiii majori ai victimei erorii judiciare constand in arestarea, condamnarea si executarea unei pedepse penale privativa de libertate

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 26-11-2003


Decizia nr. 5002 din 26 noiembrie 2003, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

In sensul art.505 alin.1 C. proc. pen., orice persoana care s-a aflat in intretinerea condamnatului sau arestatului pe nedrept, indiferent ca era sau nu ruda ori in perioada minoratului, poate obtine despagubiri de la stat, pentru daunele materiale si morale pe care personal le-a suferit.

La data de 17 mai 2001, reclamantele D.F. si I.A. au chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice – Valcea pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, in temeiul art. 504-505 C. proc. pen. si art. 998-999 C. civ., sa fie obligat la 600.000.000 de lei daune materiale, 500.000.000 de lei daune morale.

In motivarea actiunii s-a aratat ca prin sentinta penala nr.253 din 11 aprilie 2953 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, confirmata prin decizia penala nr. 83 din 13 ianuarie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unitatile Ministerului Afacerilor Interne, tatal reclamantelor, numitul P.N., decedat la 10 decembrie 1990, a fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala pentru delictul de agitatie publica, prevazut si pedepsit de art.327 alin. (3) Cod penal anterior. Conform biletului de liberare nr.11465/8 octombrie 1955 emis de Ministerul Afacerilor Interne, P.N. a executat pedeapsa aplicata in perioada 17 decembrie 1952 – 15 decembrie 1957.

Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, prin decizia nr. 899 din 21 februarie 2001, a admis recursul in anulare declarat de procurorul general, a casat hotararile mentionate anterior si a dispus achitarea numitului P.N. in baza art.11 pct. (2) lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen.

Tatal reclamantelor a fost privat pe perioada detentiei de salariul de invatator, profesie pe care nu a mai putut sa o exercite dupa eliberarea din penitenciar, cand a fost nevoit sa munceasca in domeniul constructiilor, intr-o activitate necalificata. La data arestarii, P.N. era proprietarul unei suprafete de teren de 15 ha, de veniturile careia intreaga familie a fost privata, reclamantele fiind la data respectiva eleve, iar dupa absolvirea liceului, datorita persecutiilor, nu au putut continua studiile universitare.

Mai sustin reclamantele ca au intampinat greutati la incadrarea lor in munca, si ca, din cauza persecutiilor, nu au putut sa ramana in aceeasi unitate o perioada mai indelungata, fiind obligate sa se transfere permanent la alte unitati. Condamnarea pe nedrept suferita de tatal lor, detentia si consecintele acesteia s-au rasfrant in mod negativ asupra intregii familii, nu numai sub aspectul veniturilor, dar au afectat onoarea, prestigiul si reputatia reclamantelor, avand consecinte pe plan social si profesional, ceea ce justifica acordarea atat a daunelor materiale, cat si a celor morale.

Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.10 din 21 ianuarie 2002, a admis in parte actiunea reclamantelor si a obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice sa le plateasca suma de 311.781.293 de lei, cu titlu de daune materiale si suma de 200.000.000 de lei, cu titlu de daune morale.

Apelul declarat de parat a fost admis de Curtea de Apel Pitesti, sectia civila, care, prin decizia nr. 37/A din 30 mai 2002, a schimbat in parte hotararea primei instante in sensul ca a inlaturat obligarea paratului la plata sumei de 200.000.000 de lei, cu titlu de daune morale.

Prin aceeasi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a motivat ca „daunele materiale au fost corect acordate de tribunal. In ceea ce priveste daunele morale, acestea nu pot fi acordate reclamantelor, ele puteau fi acordate numai autorului lor, acestea fiind date in considerarea persoanei ce a suferit efectiv prin arestarea nelegala si consecintele ce au decurs din aceasta. Deci reclamantele, in calitate de mostenitoare, nu sunt indreptatite a solicita si daune morale”.

Impotriva deciziei data in apel au declarat recurs reclamantele si paratul.

In motivarea recursului, reclamantele critica decizia instantei de apel ca fiind data cu incalcarea legii in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la daunele, morale intrucat au invocat un prejudiciu propriu, distinct de cel al autorului lor. Prin condamnarea ilegala a autorului lor pentru infractiunea de agitatie publica, recurentele sustin ca au fost lezate atat onoarea si prestigiul condamnatului, cat si a intregii familii, familia intrand in categoria victimelor indirecte ale nedreptatii judiciare, ceea ce justifica acordarea de despagubiri pentru daune morale.

In dezvoltarea recursului sau, paratul a sustinut ca eronat a fost obligat la plata sumei de 199.829.745 de lei cu titlu de daune materiale rezultate din veniturile ce puteau fi realizate de pe terenul de 15 ha, intrucat nemiscatorul nu a iesit din proprietatea condamnatului si a familiei sale, familie care a continuat si dupa condamnarea autorului sa exploateze imobilul si sa obtina venituri; gresit a fost obligat paratul la plata sumei de 111.951.548 de lei cu titlu de daune materiale din neexercitarea activitatii de muncitor calificat de catre P.N. intrucat din mentiunile existente in cartea lui de munca rezulta ca a incetat activitatea in anul 1948, deci cu mult timp inainte de data condamnarii (1952).

Recursurile sunt fondate, in sensul considerentelor care succed:

Conform art. 505 alin. (1) C. proc. pen., actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.

Ratiunea dispozitiilor cuprinse in art. 504 si urm. C. proc. pen. consta, in primul rand, in dezdaunarea celor nevinovati si, in al doilea rand, prevederile legale realizeaza o functie preventiva, existenta unor atari dispozitii fiind de natura sa sporeasca vigilenta organelor judiciare in verificarea si aprecierea materialului probator pentru a nu se ajunge la luarea unor masuri nedrepte.

Finalitatea proprie a reglementarii privind repararea pagubei produsa prin eroare judiciara este de a restabili ordinea de drept si cu privire la latura materiala si morala a consecintelor unui act de justitie declarat nedrept.

Daca, prin caile ordinare sau extraordinare de atac, se restabileste ordinea de drept in ceea ce priveste aspectul penal al erorii judiciare, prin dispozitiile privitoare la repararea pagubelor suferite de cei condamnati sau arestati pe nedrept se restabileste ordinea de drept sub aspectul regulii fundamentale potrivit careia orice dauna cauzata pe nedrept unei persoane trebuie sa fie reparata.

Potrivit textului citat, actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de victima erorii judiciare, iar dupa moartea acestuia, poate fi continuata sau pornita „de persoanele care se aflau in intretinerea sa”. Este de retinut ca, spre deosebire de regula generala din procedura civila potrivit careia mostenitorii au in genere posibilitatea exercitarii actiunii defunctului, in materia discutata, a reparatiunii pagubelor victimelor erorilor judiciare, dreptul la actiune revine si persoanelor care se aflau in intretinerea victimei, indiferent de pozitia lor fata de succesiune.

Cu alte cuvinte, persoana indreptatita la dezdaunare, devenita subiect procesual activ, care s-a aflat in intretinerea celui condamnat sau arestat pe nedrept, poate fi si o alta persoana decat sotia sau rudele apropiate ale celui condamnat sau arestat. Intrucat sfera persoanelor indreptatite la reparatiune in caz de eroare judiciara priveste si alte persoane decat sotie ori rudele apropiate - deci este o sfera mult mai larga - sintagma folosita de legiuitor „persoane care se aflau in intretinerea sa”, trebuie sa primeasca o alta interpretare decat aceea comuna, cunoscuta in materie civila sau de drept al familiei, unde obligatia de intretinere se fundamenteaza, in principal, pe filiatiunea izvorata din legatura de sange ori pe calitatea de sot si unde, intotdeauna, descendenta minorului creaza o prezumtie a nevoii de intretinere (art. 86 C. fam.).

Astfel, in sensul art. 505 alin. (1) C. proc. pen., notiunea de „persoane care se aflau in intretinerea” condamnatului sau arestatului pe nedrept, cuprinde toate acele persoane a caror existenta depindea, in tot sau in parte, de libertatea si de activitatea creativa producatoare de bunuri, venituri ori de valori ale celui condamnat ori arestat nejust, indiferent daca persoana intretinuta este ruda cu cel privat de libertate sau se gasea ori nu in perioada minoratului, fiind important ca prin lipsirea de libertate a intretinatorului, cel intretinut sa fi suferit o paguba susceptibila prin natura ei de reparatiune.

Pe cale de consecinta, obligatia de dezdaunare, stabilita in speta de cele doua instante, in sarcina paratului numai pe motiv ca reclamantele sunt mostenitoare ale condamnatului P.N. si ca la data condamnarii acestuia solicitantele erau minore, potrivit prevederilor legale anterioare Codului familiei, este si insuficienta si gresita. De aceea, se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotarari si reluarea judecatii pentru ca, prin administrarea de dovezi, sa se stabileasca daca la data privarii de libertate a defunctului P.N. reclamantele se aflau sau nu in intretinerea acestuia si daca intre paguba pretins suferita si lipsirea de libertate a existat legatura cauzala.

Se constata, de asemenea, ca instanta de apel a dat o rezolvare gresita si capatului de cerere referitor la despagubirile civile pentru daune morale, din economia considerentelor deciziei recurate rezultand ca o asemenea solicitare a fost apreciata ca inadmisibila. In actiunea introductiva de instanta reclamantele au sustinut ca arestarea si condamnarea lui P.N. s-au rasfrant in mod negativ asupra intregii familii, afectand prestigiul si reputatia acesteia, cu consecinte pe plan social si profesional in sensul ca, din cauza persecutiilor politice, reclamantele nu au mai putut continua studiile si ca, dupa incadrare, nu au putut sa ramana in acelasi loc de munca perioade mai indelungate, fiind obligate sa se transfere permanent la alte unitati.

Or, din aceste sustineri, cu referire la care nu s-a facut nici o dovada, rezulta ca reclamantele au invocat un prejudiciu moral propriu, distinct de cel incercat de tatal lor, care, desi are izvor comun (arestarea si condamnarea nedreapta), poate genera raspunderi distincte, cu reguli si conditii diferite de cele ale prejudiciului material.

Astfel, daca s-ar fi dovedit sustinerile din actiune nu s-ar fi putut nega dauna morala suferita de reclamante ca urmare a lezarii drepturilor lor personale nepatrimoniale (reputatie, onoare etc.) sau ca urmare a provocarii unei suferinte morale prin atingerea unor elemente ale dreptului la viata privata, cu referire speciala la o viata familiala normala, libera si la adapost de orice privatiuni injuste ori intruziuni, ale dreptului la pregatire si desavarsire scolara si profesionala, la un loc de munca stabil, valori morale ce sunt considerate importante si ocrotite juridic in orice societate civilizata.

Si din acest punct de vedere se impune casarea hotararilor pronuntate in cauza si reluarea judecatii pentru ca pe baza de dovezi sa se stabileasca daca reclamantele au suferit un prejudiciu moral, asa cum pretind in actiune, iar in caz afirmativ, sa se determine intinderea acestuia


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie - www.scj.ro





Lista spete


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
46 useri online

Useri autentificati: