DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Revendicarea imobilului de la chiriasul care l-a cumparat conform Legii nr. 112/1995

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Revendicarea imobilului de la chiriasul care l-a cumparat conform Legii nr. 112/1995

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 19-06-2003


Decizia nr. 2685 din 19 iunie 2003, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Investita cu o actiune in revendicare, in care titlul reclamantului il constituie contractul de vanzare-cumparare incheiat anterior nationalizarii locuintei iar titlul paratului este contractul de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr.112/1995 cu proprietarul aparent, instanta va putea sa verifice daca sunt intrunite cerintele teoriei proprietarului aparent

Reclamanta P.S. a chemat in judecata pe paratii L.R. si SC Titan Al SA, revendicand imobilul precizat in actiune si constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr.1557/30 ianuarie 1997, prin care bunul a fost vandut primei parate in baza Legii nr.112/1995. In motivarea actiunii, incadrata in drept in dispozitiile art.480-481 si art.948 C.civ., reclamanta a aratat ca intregul imobil a apartinut tatalui sau, de la care a fost nationalizat, masura nelegala, astfel cum s-a statuat prin sentinta civila nr.6162 din 4 iulie 1997 a Judecatoriei Sectorului 3. Ca atare, se impune anularea contractului incheiat intre parati avand ca obiect un bun ce ii apartine ei, ca unica mostenitoare a fostului proprietar. Ulterior s-a renuntat la cel de-al doilea capat de cerere.

Tribunalul Bucuresti, sectia a III a civila, a prin sentinta nr.84 din 22 ianuarie 2002, a admis actiunea principala restransa, a obligat pe parata L.R. sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie imobilul.

A motivat instanta de fond solutia la care s-a oprit, in principal, prin efectele constatarilor din hotararea judecatoreasca anterior pronuntata si opozabilitatea erga omnes a dreptului de proprietate dobandit pe cale succesorala de la autorul sau si recunoscute prin caracterul declarativ al sent.civ.nr.6162/4.07.1997. Procedand la compararea titlurilor, s-a considerat ca esential este criteriul legalitatii titlului autorilor partilor, in raport cu care s-a conchis ca titlul reclamantei este preferabil.

Prin decizia nr.330 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila, a admis apelurile paratilor si, schimband sentinta, a respins actiunea.

In motivarea deciziei, instanta de apel a retinut ca, necontestat, la data cumpararii apartamentului, parata L.R. nu avea cunostiinta despre pretentiile reclamantei, astfel incat, chiar daca prin hotarare judecatoreasca s-a constatat, ulterior, nevalabilitatea titlului statului, buna credinta a cumparatoarei o indreptateste sa pastreze bunul. Ca argument a fost invocata chiar renuntarea reclamantei la cel de-al doilea capat al cererii. In plus, invocandu-se principiul introdus prin art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, interpretat si de Curtea Constitutionala in decizia nr.191/25 iunie 2002, s-a conchis ca, in speta, compararea titlurilor de proprietate nu poate fi primita ca modalitate de solutionare a actiunii in revendicare.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, reprosand instantei de apel ca: a schimbat natura cauzei cu care a fost investita, invocand decizia Curtii Constitutionale din materia nulitatii contractelor de vanzare-cumparare intr-o cauza care nu avea un asemenea obiect; a aplicat gresit Legea nr.112/1995, neinvocata in actiune, precum si art.129 alin.5 C.proc.civ. care obliga judecatorii sa staruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevarului. Or, sustine recurenta, fara a administra probe, instanta de apel a consacrat teza bunei credinte a paratei.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a investit instanta la 10 octombrie 2000 cu o actiune, restransa ulterior, prin care a solicitat paratei L.R. sa-i lase linistita posesia asupra unui imobil a carui proprietara s-a pretins. A precizat in numeroase randuri ca actiunea formulata este o actiune in revendicare pe care instantele trebuie sa o solutioneze prin compararea titlurilor celor doua parti litigante.

In dovedirea cererii sale, reclamanta a depus in copie trei contracte de vanzare-cumparare prin care in anii 1934, 1936 si 1937 diferite persoane au vandut lui G.I. (despre care reclamanta afirma ca este tatal sau) partile lor indivize asupra imobilului in discutie. De asemeni a depus copia contractului de vanzare-cumparare incheiat la 30 ianuarie 1997 prin care parata a cumparat in temeiul Legii nr.112/1995 apartamentul in care locuia din 1981 in calitate de chirias. Si-a mai completat probatoriul reclamanta cu copia sent.civ.nr.6162 din 4 iulie 1997 a Judecatoriei Sectorului III prin care s-a solutionat o alta actiune a ei, formulata la 9 aprilie 1997 in contradictoriu cu Primaria Bucuresti. Bunul a fost nationalizat in anul 1950, figurand in anexa Decretului nr.92/1950 alaturi de alte trei apartamente care apartinusera lui I.G.

In analiza pe care a facut-o, prima instanta a folosit pentru comparatie criteriul “legalitatii” titlului, apreciind ca dreptul de proprietate a intrat in mod legal in patrimoniul autorului si s-a transmis pe cale succesorala la reclamanta. In schimb, se sustine in sentinta, parata a dobandit de la un neproprietar, iar principiul aparentei nu are nici o incidenta.

Instanta de apel, dimpotriva, a dat eficienta principiului aparentei in drept care a fost aplicat in favoarea paratei-posesoare care a dobandit cu titlu oneros, un bun individual determinat, de la un proprietar aparent, fiind de buna credinta si impartasind o eroare comuna si invincibila cu privire la calitatea de proprietar a instrainatorului.

Procedand in acest mod, prin aplicarea teoriei proprietarului aparent, proprie solutionarii actiunii in revendicare, instanta de apel nu a schimbat natura juridica a obiectului dedus judecatii, cum se sustine in motivele de recurs. Intr-adevar, dupa ce si-a motivat solutia cu referire la datele concrete ale dosarului, instanta de apel, pentru a-si intari argumentarea, a folosit consideratii ale Curtii Constitutionale, care investita cu exceptia de neconstitutionalitate a art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, a readus in atentie consideratiile teoretice cu privire la adagiul error communis facit jus. Procedand in acest mod, instanta de apel nu a facut decat sa aplice exigentele art.261 pct.5 C.proc.civ acordand importanta cuvenita argumentelor instantei de contencios constitutional, fara ca prin aceasta sa se considere ca obiectul cererilor ar fi trebuit sa fie identic pentru aceasta trimitere.

Nefondata este si critica referitoare la folosirea de catre instanta de apel, in motivare a referirilor la dispozitiile Legii nr.112/1995, neinvocate in actiune. Investita cu o actiune in revendicare in care titlul reclamantei il reprezinta contractele de vanzare-cumparare din anii 1934, 1936 si 1937 iar titlul paratei, contractul de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr.112/1995 cu proprietarul aparent, instanta nu putea ignora dispozitiile acestei legi, chiar daca nu au fost indicate ca temei in drept al actiunii.

In speta, paratei P.S. i s-a acordat cu drept cuvant preferinta in actiunea in revendicare, in conditiile in care: la data incheierii contractului statul avea aparenta ca este proprietar al bunului, ce figura in anexa Decretului nr.92/1950; o lege speciala permitea cumpararea de catre chiriasi a apartamentelor in conditii strict reglementate de art.9 din Legea nr.112/1995; nici o hotarare judecatoreasca contrara acestei aparente de legalitate a titlului statului nu fusese pronuntata (actiunea reclamantei in contradictoriu cu statul fiind promovata ulterior cumpararii bunului de catre parata); prin nici o proba nu s-a rasturnat prezumtia de buna-credinta a posesorului-parat.

Ca atare, fiind intrunite cerintele teoriei proprietarului aparent, efectul imediat este acela al respingerii actiunii in revendicare a adevaratului proprietar indreptata impotriva posesorului dobanditor de la proprietarul aparent. Desigur ca in raporturile dintre proprietarul aparent si adevaratul proprietar este loc de desocotire, care variaza dupa cum proprietarul aparent a fost de buna-credinta sau de rea credinta. In prezentul litigiu insa, instanta nu a fost investita cu o cerere avand un asemenea obiect.

Folosind un asemenea rationament, motivat, instanta de apel a pronuntat o hotarare legala, astfel ca se impune mentinerea acesteia.

Fata de cele ce preced, conform art.312 si 314 C.pr.civ, recursul se va respinge ca nefondat.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie - www.scj.ro





Lista spete


Cautare text




Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
43 useri online

Useri autentificati: