Decizia nr.2478 din 10 iunie 2003, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral si in principiu irevocabil. De aceea, cel care a acceptat mostenirea nu mai poate reveni asupra acceptarii decat in cazurile prevazute de art.694 C.civ.

Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie a declarat recurs in anularea deciziei civile nr. 680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba si deciziei nr.R.3 din 4 ianuarie 2002 a Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia civila.

In motivarea recursului in anulare s-a aratat ca hotararile pronuntate de instantele de apel si recurs sunt esential nelegale si totodata vadit netemeinice, fiind date cu incalcarea principiilor ce guverneaza optiunea succesorala, calitatea de succesor, forma autentica a declaratiei de renuntare expresa la mostenire.

S-a mentionat ca, in speta, E.I., a renuntat expres la succesiunea parintilor sai, T.C. si T.I., prin declaratie autentica notariala.

Recursul in anulare urmeaza sa fie respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii I.D., I.D.F., si I.C.D. au chemat in judecata pe parata S.M. solicitand sa se constate nulitatea absoluta a declaratiilor notariale autentificate sub nr.16981 si nr.16982 din 19 octombrie 1989 prin care autoarea lor, I.E. a renuntat expres la succesiunile parintilor sai, T.C., decedat la data de 1 mai 1974 si T.I., decedata la data de 19 mai 1988, sa se dispuna modificarea certificatului de mostenitor nr.1128/1989 in sensul de a se constata calitatea de mostenitoare a E.I., alaturi de parata, in cota de ½ din masa succesorala.

In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca E.I. a acceptat tacit succesiunile parintilor sai, anterior renuntarii.

Judecatoria Alba Iulia prin sentinta civila nr. 381 din 1 februarie 2001 a respins actiunea.

Tribunalul Alba – Sectia civila prin decizia civila nr.680/25 mai 2001 – mentinuta prin decizia civila nr.3/4 ianuarie 2002 a Curtii de Apel Alba Iulia – a admis apelul declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecatoriei Alba Iulia pe care a schimbat-o in tot in sensul ca a admis actiunea in parte. S-a constatat nulitatea absoluta a declaratiilor E.I. din 19 octombrie 1989, s-a stabilit calitatea acesteia de succesoare legala a parintilor sai.

Instantele de apel si recurs au stabilit o corecta situatie de fapt, pronuntand hotarari temeinice.

Astfel, la data de 1 mai 1974 a decedat T.C. iar la data de 19 mai 1988 T.I.

Dupa decesul lui T.C., succesiunea acestuia a fost acceptata tacit de sotia supravietuitoare T.I. precum si de cele doua fiice I.E. si S.M..

Dupa decesul T.I. mostenirea a fost acceptata tacit de ambele fiice, I.E. si S.M. Astfel din raspunsurile la interogatorii ale paratei S.M. rezulta ca, dupa decesul parintilor, ambele susori au preluat pur si simplu mostenirea si au administrat imobilul situat in Gulda de Jos, nr.268, Judetul Cluj (bun succesoral); dupa moartea mamei lor, intervenita la 19 mai 1988, impreuna au hotarat sa vanda bunul succesoral unei familii, au incasat de la cumparatori o suma de bani pe care au impartit-o egal; ca, antecontractul de vanzare-cumparare a fost scris de I.E., la data de 20 octombrie 1988.

Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea poate fi sau expresa sau tacita; este tacita (printre altele) cand eredele face un act pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.

Acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral si in principiu irevocabil. De aceea cel care a acceptat mostenirea nu mai poate reveni asupra acceptarii decat in cazurile anume prevazute de lege. Art. 694 C.civ., dispune ca „majorul nu poate sa-si atace acceptarea expresa sau tacita a succesiunii decat in cazul cand aceasta acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a intrebuintat in privinta-i. El nu poate reclama in contra acceptarii pentru cerinte de vatamare, decat in cazul in care succesiunea ar fi absobita sau micsorata cu mai mult de jumatate, prin descoperirea unui testament necunoscut in momentul acceptarii”.

Cum in speta I.E. a acceptat tacit, pur si simplu mostenirea, declaratiile ulterioare ale acesteia in sensul ca „nu a facut nici un act sau fapt de acceptare tacita, expresa sau fortata” nu pot produce efectele juridice ale unor renuntari la succesiune.

Cum instantele de fond si de apel au pronuntat hotarari legale si temeinice, Curtea va respinge recursul in anulare ca nefondat.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie - www.scj.ro