Decizia nr. 518 din 12 februarie 2003, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Incheierea interlocutorie prin care instanta de apel a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a unei parti poate fi atacata cu recurs numai odata cu decizia de solutionare cauzei.

Prin sentinta civila nr.787/7.XII.2001 Tribunalul Constanta, sectia civila, rejudecind pricina, dupa mai multe casari, a admis actiunea precizata formulata de reclamantii B.N. si B.M., in contradictoriu cu R.A.- A.P.P.S. si Consiliul local Eforie, de revendicare a unui imobil situat in Eforie Nord, paratii fiind obligati sa lase in deplina proprietate si posesie un teren in suprafata de suprafata de 288,80 mp.

S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanta.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel S.C. Neptun Olimp S.A., succesor de drept al R.A. A.P.P.S. – D.R.P. Neptun si Consiliul local Eforie.

Curtea de Apel Constanta, sectia civila, prin Incheierea din 23 aprilie 2002, a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale a apelantei S.C. Neptun Olimp S.A. si a stabilit termen pentru judecarea pe fond a cererilor de apel la 21.V.2002.

In contra acestei incheieri au declarat recurs reclamantii invocand motivul de casare prevazut de art.304 pct.10 C.proc.civ.. S-a sustinut, in esenta, ca S.C. Neptun Olimp S.A. nu avea calitate procesuala in cauza intrucat nu a figurat ca parte in proces initial si nici in ciclurile procesuale anterioare, iar invocarea H.G. nr.1033/18.X.2001 prin care s-a transmis cu plata, din domeniul public al statului si administrarea R.A. A.P.P.S. – S.R.P. Neptun, in patrimoniul S.C. Neptun Olimp S.A. a unor imobile nu-i conferea o atare calitate.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit C.proc.civ., toate incheierile care preced hotararea si au ca scop sa pregateasca solutionarea pricinii sunt incheieri premergatoare (art.147 si 268 C. proc.civ.).

Unele dintre acestea pot contine dispozitii pur premergatoare (incheierii preparatorii) care nu leaga instanta (art.268 alin.2 C.proc.civ.) sau dimpotriva pot contine solutionari partiale ale unor aspecte ale litigiului care leaga instanta (incheieri interlocutorii), in sensul ca ea nu mai poate reveni asupra celor hotarate (art.268 alin.3 C.proc.civ.) cum este cazul in speta.

Consecinta practica a unei astfel de reglementari consta, printre altele, in aceea ca incheierile premergatoare, indiferent de felul lor (incheieri preparatorii sau incheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decat odata cu fondul. Recursul declarat impotriva hotararii se socoteste ca a fost facut si impotriva incheierilor premergatoare (art.299 C.proc.civ.).

Rezulta ca, in sistemul C.proc.civ., incheierile premergatoare fac corp comun cu hotararea finala si prin urmare vor fi supuse recursului numai odata cu aceasta.

Or, in speta s-a declarat recurs impotriva incheierii din 23 aprilie 2002 a Curtii de Apel Constanta, sectia civila, care insa, asa cum deja s-a relevat, constituie o incheiere premergatoare si, prin urmare, nu putea fi atacata separat cu recurs.

Recursul declarat in cauza apare ca inadmisibil si urmeaza a fi respins.