Decizia nr. 51 din 15 ianuarie 2003, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Capacitatea de a contracta cat si consimtamantul valabil al partii care se obliga sunt, potrivit art.948 C.civ. si ale prevederilor Decretului nr.31/1954, conditii esentiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricareia din ele fiind sanctionata cu nulitatea..

Reclamantul B.V. a chemat in judecata civila pe paratii M.S. si M.L. cerand sa se dispuna anularea contractului de intretinere incheiat intre defuncta O.R. pe de o parte, si parati pe de alta parte, la 25 ianuarie 1999, anularea testamentului defunctei in favoarea acelorasi parati, autentificat de notarul public la 25 ianuarie 1999, constatandu-se ca valabil testamentul anterior, autentificat prin incheierea nr.1677 din 16 februarie 1987.

In sustinerea actiunii, reclamantul a afirmat ca, in calitate de fiu natural al defunctei O.R., a intretinut cu mama fireasca relatii normale de afectiune, confirmate si prin instituirea sa ca mostenitor testamentar asupra intregii averi prin testamentul autentificat sub nr.1677 din 16 februarie 1987; ca, in conditiile imbolnavirii mamei sale in ultimii ani de viata, diagnosticata cu cancer si posibile meztastaze cerebrale, cand se afla in faza terminala si era lipsita de discernamant a fost condusa de parati la notarul public unde s-au incheiat actele autentice a caror anulare o solicita.

In fata Tribunalului Cluj, reclamantul si-a precizat actiunea aratand ca solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de intretinere dintre defuncta si parati pentru lipsa elementului aleatoriu, intrucat acestia din urma aveau cunostinta la data incheierii despre iminenta mortii partii contractante.

Solutionand cauza in fond, prin sentinta civila nr.157 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Cluj – sectia civila a admis actiunea, a constatat nulitatea absoluta a actelor atacate si valabilitatea testamentului anterior al defunctei in favoarea reclamantului si a dispus radierea inscrierilor din C.F. pe baza actelor nule si evacuarea paratilor din imobilul defunctei O.R.

Curtea de Apel Cluj – sectia civila a confirmat hotararea primei instante prin decizia civila nr.197 din 8 noiembrie 2001, respingand ca nefondat apelul declarat de paratii.

Impotriva hotararii de mai sus, au declarat recurs paratii si ,invocand aplicarea gresita a legii, au sustinut, in esenta, ca in conformitate cu dispozitiile art.949 si 953 din C.civ., intrucat partea nu a fost declarata incapabila prin lege, consimtamantul sau nu a fost dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol, actele de dispozitie ale acesteia sunt pe deplin valabile.

Recursul nu este fondat.

Capacitatea de a contracta cat si consimtamantul valabil al partii care se obliga, sunt potrivit dispozitiilor art.948 C.civ. si ale prevederilor explicite din Decretul nr.31/1954, conditii esentiale pentru valabilitatea actelor juridice, lipsa oricareia dintre ele fiind sanctionata cu nulitatea.

Asa fiind in prezenta dovedirii fara echivoc a lipsei discernamantului partii la data facerii actului din cauze de boala, nu se poate concepe existenta consimtamantului valabil ca expresie a libertatii de vointa.

Or, in cauza, concluzia a fost impusa pe baza constatarilor stiintifice medico-legale constante, intemeiate pe acte medicale oficiale intocmite in succesiunea bolii, analizate si atestate prin Raportul de constatare medico-legala intocmit de Institutul de Medicina Legala - Laboratorul Exterior Cluj, prin Expertiza medico-legala psihiatrica eliberata de aceeasi institutie cat si prin Raportul de noua expertiza medico-legala a Institutului de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucuresti, prin lamurirea tuturor aspectelor referitoare si la momentul abolirii discernamantului bolnavei, plasat oricum inaintea datei de 25 ianuarie 1999.

Asa fiind recursul a fost respins ca nefondat.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie - www.scj.ro