Decizia nr.4408 din 4 decembrie 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Temeiul actiunii nu este art.504 C.proc.pen., pentru a fi formulata in termenul de un an prevazut de art.505 alin.2 din acelasi cod, ci il constituie hotararea prin care s-a inlaturat masura confiscarii si, deci, se impune restabilirea situatiei anterioare, actiunea in pretentii fiind supusa prescriptiei de 3 ani prevazuta in art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Reclamantul B.P. a chemat in judecata Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand obligarea la plata sumei de 614.400.000 lei, cu titlu de despagubiri, prejudiciu cauzat ca urmare a condamnarii pe nedrept a tatalui sau si a confiscarii averii acestuia, suma pretinsa reprezentand contravaloarea bunurilor confiscate, mentionate in cerere. S-a precizat ca, prin sentinta penala nr.395 din 15 august 1958, pronuntata de Tribunalul Militar de Mare Unitate Iasi, tatal reclamantului a fost condamnat pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale, la 8 ani inchisoare si s-a dispus confiscarea totala a averii. Sentinta penala a fost casata de Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, prin decizia din 23 martie 1999, ca urmare a admiterii recursului in anulare, s-a dispus achitarea inculpatului si s-a inlaturat pedeapsa complementara a confiscarii averii.

Prin sentinta civila nr.7708 din 16 noiembrie 2000, Judecatoria Piatra Neamt a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Neamt, fata de prevederile art.506 Cod procedura penala, potrivit carora, pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita se va putea adresa tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza.

Tribunalul Neamt a solutionat cauza prin sentinta civila nr.25/C din 5 februarie 2001, in sensul respingerii cererii reclamantului, ca tardiv formulata.

Prin decizia nr.55, pronuntata de Curtea de Apel Bacau – sectia civila la 25 iunie 2001, s-a respins apelul reclamantului.

Prin hotararile sus-mentionate, s-a retinut ca hotararea de achitare a tatalului reclamantului s-a pronuntat la 23 martie 1999, data la care a ramas definitiva, iar reclamantul a sesizat instanta, pentru a obtine repararea pagubei, la 18 iulie 2000, cu depasirea termenului de un an prevazut de art.505 alin.2 Cod procedura penala.

Reclamantul a introdus recurs, care este fondat in sensul ce se va arata in continuare.

Obiectul actiunii il constituie plata contravalorii bunurilor confiscate, care nu mai exista in natura. Masura confiscarii averii a fost luata impotriva tatalui reclamantului prin sentinta de condamnare si ulterior, odata cu achitarea lui, s-a inlaturat si pedeapsa complementara a confiscarii averii.

Desi reclamantul si-a intemeiat actiunea pe prevederile art.504 Cod procedura penala, din continutul cererii de chemare in judecata rezulta ca este o actiune in pretentii, constand in plata contravalorii bunurilor confiscate care au apartinut autorului sau, in baza hotararii judecatoresti de achitare si de inlaturare a pedepsei complementare a confiscarii averii.

Asadar, temeiul juridic al actiunii, pentru obtinerea contravalorii bunurilor confiscate printr-o hotarare penala, ulterior casata, il constituie decizia prin care s-a inlaturat masura confiscarii, situatie in care reclamantul se gaseste in cazul clasic al intoarcerii executarii.

Potrivit art.311 Cod procedura civila, hotararea casata nu are nici o putere, iar actele de executare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca nu s-a dispus altfel.

In prezentul litigiu, reclamantul nu a solicitat obligarea statului la despagubiri, ci a cerut obligarea lui la plata contravalorii bunurilor confiscate, deoarece titlul statului, pus in executare, anume sentinta penala de condamnare si confiscare a averii, a fost ulterior desfiintat, deci se impune restabilirea situatiei anterioare.

Actiunea in pretentii este o actiune patrimoniala, supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, prevazut in art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, anume 23 martie 1999, data pronuntarii deciziei nr.1110 a Sectiei penale a Curtii Supreme de Justitie, prin care s-a admis recursul in anulare, s-au casat hotararile de condamnare privind pe tatal reclamantului, s-a dispus achitarea acestuia si inlaturarea pedepsei complementare a confiscarii averii lui. In raport de aceasta data, actiunea reclamantului, introdusa la 18 iulie 2000, este formulata in termenul legal.

In consecinta, recursul s-a admis, s-au casat hotararile pronuntate si s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Roman, competenta fata de valoarea de 614.400.000 lei a litigiului.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, www.scj.ro