Decizia nr.2163 din 31 mai 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

In cazul unei nationalizari abuzive, nulitatea titlului statului atrage si nulitatea actului subsecvent prin care acesta a instrainat cu titlu gratuit imobilul nationalizat, chiar daca tertul dobanditor a fost de buna-credinta.

Tribunalul Cluj – Sectia civila prin sentinta nr.281 din 20 octombrie 1998 a admis actiunea reclamantilor K.A, T.E., K.F.P. si T.M., a constatat ca imobilul in litigiu a fost trecut in proprietatea Statului Roman fara titlu, a dispus rectificarea inscrisurilor din Cartea Funciara in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si restabilirea anterioara de Carte Funciara.

Dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, dispusa de Curtea Suprema de Justitie, Curtea de Apel Cluj, sectia civila, prin decizia nr.234 din 1 noiembrie 2000, a respins ca nefondate apelurile paratilor Consiliul Local Cluj si S.C. "C.A."S.A. Cluj.

Instanta de apel a considerat ca, in speta, actul de nationalizare este nul, deoarece nu erau aplicabile prevederile art.V din Decretul nr.92/1950, neputand fi nationalizat bunul sotiei, care era casnica si, de asemenea, nici a coproprietarului R.M., intre acesta din urma si K.A. neexistand nici o relatie de rudenie sau casatorie din cele prevazute mai sus in mentionatul art.V al decretului de nationalizare. De asemenea, s-a retinut ca este nefondata critica privind transmiterea imobilului in administrarea S.C. "C.A." SA si includerea lui in capitalul social al acestei societati aflata in lichidare judiciara.

Recursul declarat de paratul C.L.M. Cluj Napoca nu este fondat pentru urmatoarele considerente:

Decretul nr.92/50 pentru nationalizarea unor imobile a avut scopul declarat de "a lua din mana exploatatorilor un important mijloc de exploatare".

In aplicarea acestuia, urmau a fi nationalizate imobilele – cladiri – prevazute in listele anexa, parte integranta a decretului, dupa criteriile stabilite de acest act normativ, atat in rem cat si in personam.

Supunandu-se exigentelor de probatiune cerute de dispozitiile art.1169 C.civ., reclamantii au dovedit ca la data nationalizarii proprietariii tabulari ai imobilului in litigiu erau autorii lor, respectiv R.V. (casatorita cu K.A.) si fratele acesteia R.M.

Din examinarea cauzei rezulta, in primul rand, ca imobilul nu se incadra intr-una din categoriile de cladiri prevazute de decretul de nationalizare.

In al doilea rand, proprietarii tabulari ai imobilului, asa cum rezulta din probatoriul administrat, se incadrau in categoriile exceptate de la nationalizare, atat expres, cat si din interpretarea teleologica a Decretului nr.92/1950, in ansamblul sau.

Pe de alta parte, asa cum rezulta din actele cauzei, imobilul in litigiu a fost nationalizat de la K.A., persoana care nu avea calitatea de proprietar.

Aceasta situatie de fapt a fost recunoscuta chiar la cea epoca, asa cum rezulta din decizia nr.3086/124/IV din 7 septembrie 1959 a comitetului executiv al sfatului popular al orsului Cluj.

Deposedarea a fost deci savarsita arbitrar cu nesocotirea conditiilor de aplicare a Decretului nr.92/1950.

De altfel, nu se poate aprecia ca, in speta, deveneau incidente dispozitiile art.5 din decret, deoarece sotia proprietara facea parte din categoria de persoane exceptate de la nationalizare, iar sotul K.A. nu era proprietar al imobilului. Nici in ceea ce-l priveste pe cel de al doilea coproprietar nu isi gaseau aplicarea dispozitiile articolului sus-mentionat, deoarece intre K.A. si R.M. nu exista vreunul din raporturile indicate de textul respectiv de filiatie sau casatorie.

Se retine, deci, ca, intrucat titlul statului nu este valabil, in mod just instantele inferioare au statuat ca nu se pot dispune masurile reparatorii reglementate prin Legea nr.112/1995 si au judecat cauza pe calea actiunii de drept comun.

Critica formulata cu privire la valabilitatea actului de preluare de catre stat a imobilului pentru considerentele de mai sus se priveste a fi nefondata.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare, referitor la neinvestirea instantei cu actiune in constatarea nulitatii titlului de proprietate al S.C. "C.A." SA, solutia procesuala a instantei de apel este la adapost de orice critica.

Se remarca ca recurentul-parat C.L.M. Cluj Napoca a recunoscut incetarea calitatii sale de proprietar al bunului prin transmisiunea acestuia, astfel incat nu justifica interes in sustinerea acestui motiv de casare.

Totodata, constatandu-se nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra imobilului, efectele acestei operatiuni juridice conduc la invalidarea si a actului juridic incheiat cu tertul – societatea comerciala parata – titular al dreptului dobandit ulterior.

Este firesc ca o data cu desfiintarea dreptului dobandit prin actul juridic de una din parti sa inceteze si dreptul subdobanditorului, dobandit cu titlu gratuit, in lipsa probei contrare, potrivit principiului "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis".

Astfel fiind, titlul subdobanditoarei S.C. "C.A." SA nu poate fi pus la adapost de efectele nulitatii titlului statului, cat timp din probe rezulta ca actul translativ al dreptului real, imobiliar, are caracter gratuit, chiar de buna-credinta fiind parata-intimata.

Echitatea si stabilitatea raporturilor juridice nu cer in acest caz, mentinerea actului juridic ulterior, deoarece in aceasta situatie nu se doreste evitarea unei pagube ci pastrarea unui folos dobandit fara contraechivalent.

Prin urmare, in mod corect instanta de apel a retinut ca reclamantii nu erau datori sa ceara expres desfiintarea actelor administrative subsecvente, intrucat nulitatea titlului statului determina consecinta nulitatii si a actelor juridice ulterioare.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, www.scj.ro