Decizia nr.1890 din 15 mai 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Nu se poate retine fictivitatea casatoriei din simpla imprejurare ca locuinta a fost obtinuta de sotul reclamant de la unitatea unde a lucrat, iar la divort a fost atribuita, potrivit legii, sotiei, deoarece aceste fapte nu au nimic ilicit si nici nu probeaza ca scopul incheierii casatoriei ar fi fost, pentru sotie, acela de a obtine folosinta locuintei, iar nu intemeierea unei familii.

Reclamantul I.F. a chemat in judecata pe parata N.E. pentru a se constata nulitatea absoluta a casatoriei intervenita intre parti la 8 decembrie 1982 si desfacuta prin divort conform sentintei civile nr.6643 din 15 octombrie 1992, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, motivand ca parata a incheiat casatoria in mod fictiv, numai pentru a obtine dreptul asupra intregului imobil ce-i fusese atribuit acestuia in temeiul Legii nr.5/1973 de la unitatea unde-si desfasura activitatea.

Investit cu solutionarea cauzei conform art.2 pct.1 lit.h C.proc.civ., Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a pronuntat sentinta nr.618 din 12 iunie 2001, prin care a respins actiunea ca neintemeiata.

Apelul formulat de reclamant, a fost respins ca nefondat prin decizia nr.484 din 9 octombrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.

Reclamantul a declarat recurs impotriva mentionatei decizii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si invocand aceleasi motive din apel.

Astfel, recurentul a aratat ca instanta a ignorat inscrisurile aflate la dosar, respectiv hotararile judecatoresti referitoare la solutionarea procesului de divort si actele referitoare la dobandirea apartamentului pe numele sau, ca accesoriu al contractului de munca, probe cu care a dovedit ca scopul urmarit de parata la incheierea casatoriei a fost acela de a obtine folosinta si apoi, cumpararea apartamentului, dupa desfacerea casatoriei.

Recursul nu este fondat.

Asa dupa cum, in mod corect a retinut instanta de apel prin decizia pronuntata, mentinand solutia instantei de fond, in speta nu s-a dovedit cauza de nulitate a casatoriei invocata de reclamant, respectiv fictivitatea acestei casatorii decurgand din scopul urmarit de parata la incheierea ei (8 decembrie 1982), si anume acela de a obtine doar folosinta locuintei, iar nu de a stabili raporturi specifice casatoriei.

Imprejurarea ca apartamentul a fost obtinut de reclamant pe baza de contract de inchiriere de la locul de munca, este lipsita de relevanta in aprecierea scopului urmarit de parata la incheierea casatoriei.

De asemenea, din imprejurarea ca la divort apartamentul a fost atribuit sotiei, care ulterior l-a cumparat, nu se poate retine ca dovedit scopul ilicit invocat de reclamant, intrucat atribuirea locuintei unuia dintre soti cu ocazia divortului este o consecinta legala a desfacerii casatoriei.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie