Decizia nr. 1135 din 19 martie 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Link util: Inregistrarea divortului din strainatate


Recunoasterea hotararii de divort pronuntate in strainatate este supusa conditiilor prevazute de art. art.166 din Legea nr. 105/1992 sau, dupa caz, prevederilor tratatelor bilaterale de asistenta juridica in materie civila.

Prin sentinta civila nr.119 din 25 martie 1999, Tribunalul Arad a admis cererea creditoarei V.J., in contradictoriu cu debitorul V.A., dispunand recunoasterea in Romania a sentintei nr.12 P.20928/1994/16 pronuntata de Judecatoria orasului Gödöllo, la 10 septembrie 1997, ramasa definitiva la 8 aprilie 1998, avand ca obiect divortul intervenit intre parti. Pe cale de consecinta, a dispus si incuviintarea executarii silite a sentintei.

In motivarea cererii, creditoarea V.I. a aratat ca, prin aceasta sentinta s-a declarat desfacuta casatoria acesteia cu V.A., incredintandu-i-se minorii, cu obligatia paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea acestora si ca, desi sentinta a ramas definitiva, acesta refuza plata.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.46-53 din Tratatul incheiat intre Romania si Ungaria in anul 1953 si art.167 din Legea nr.105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international.

In esenta, prima instanta si-a motivat hotararea, constatand intrunite in cauza dispozitiile legale mai sus mentionate.

Impotriva sentintei civile nr.119 din 25 martie 1999 a declarat apel debitorul V.A., criticand-o cu privire la nerespectarea normelor privind competenta materiala de solutionare a cauzei. Au fost invocate, in acest sens, prevederile art.20 alin.2 si 3 din Legea nr.105/1992.

Prin decizia civila nr.84 din 18 iunie 2001, Curtea de Apel Timisoara, sectia civila, a respins apelul, retinand ca prima instanta a valorificat in mod legal dispozitiile art.166 din Legea nr. 105/1992, potrivit cu care "hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la Statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intai in statul de cetatenie al fiecarei parti".

Recursul este nefondat.

Normele avand caracter imperativ privind competenta materiala a tribunalului sunt prevazute in art.2 lit.j din C.proc.civ., care se refera la cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine. Legea pentru organizarea judecatoreasca nr. 92/1992 stipuleaza deopotriva in art.24 ca sunt competente tribunalele cu sediul in localitatea de resedinta de judet a petitionarului.

De altfel, solutia Tribunalului Arad, ca instanta de fond, a fost mentinuta in apel, aceasta din urma instanta, apreciind incidente in cauza dispozitiile art.166 din Legea nr.105/1992, ce reglementeaza raporturile de drept international privat, in intelesul mai sus evocat.

S-a considerat ca instanta din Ungaria a fost competenta sa pronunte sentinta a carei recunoastere se solicita, fata de Conventia incheiata intre Ungaria si Romania privind existenta judiciara in materia dreptului civil, familial si penal, semnata la Bucuresti la 7 octombrie 1958.

Aceasta sentinta nu cade, asadar, sub incidenta prevederilor art.20 alin.2 si 3 din Legea nr.105/1992.

Cum, in mod corect, s-a retinut de instanta de apel ca hotararea a carei recunoastere s-a solicitat se refera la statutul civil al intimatei-creditoare V.J., iar aceasta este de cetatenie maghiara, recursul se va respinge.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, www.scj.ro