Decizia nr.873 din 1 martie 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Imprejurarea ca instanta a savarsit unele greseli de judecata, atunci cand a interpretat si aplicat dispozitiile art. 165 si 244 pct. 1 C.proc. civ., referitoare la disjungerea cauzei si suspendarea judecatii, nu echivaleaza cu o depasire a atributiilor puterii judecatoresti si o imixtiune in sfera rezervata puterii legiuitoare.

Prin incheierea din 3 septembrie 1998, Judecatoria Ramnicu Valcea a disjuns cererea principala si a amanat judecata la 10 septembrie 1998, cand a dispus suspendarea judecatii actiunii principale de revendicare pana la ramanerea definitiva a actiunii in anularea contractului de vanzare cumparare.

Prin sentinta civila nr.5721 din 7 septembrie 1998, a aceleiasi instante s-a disjuns cererea in revendicare formulata de reclamanta G.V. impotriva paratului S.I. si s-a fixat termen la data de 10 septembrie 1998, s-a admis cererea formulata de reclamanta impotriva paratilor S.I. si B.E. si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2435 din 9 august 1996.

Aceasta solutie a fost mentinuta prin decizia civila nr.543 din 22 februarie 1999 a Tribunalului Valcea si, respectiv, decizia civila nr.2979 din 5 octombrie 1999 a Curtii de Apel Pitesti.

La data de 25 ianuarie 2000, reclamanta G.V. a solicitat Judecatoriei Ramnicu Valcea repunerea pe rol a aceluiasi dosar, nr.8691/1997 pentru solutionarea cererii de revendicare.

Judecatoria Ramnicu Valcea, prin sentinta civila nr.2465 din 23 martie 2000, a admis in parte actiunea, obligandu-l pe paratul S.I. sa respecte dreptul de proprietate si posesie al reclamantei asupra terenului in litigiu si a anulat ca netimbrat capatul de cerere avand ca obiect despagubiri civile.

Solutia a fost mentinuta prin decizia civila nr.2462 din 27 octombrie 2000 a Tribunalului Valcea si decizia civila nr.543 din 2 martie 2001 a Curtii de Apel Pitesti.

Impotriva acestor hotarari, prin care a fost solutionata pricina disjunsa, procurorul general, in temeiul art.330 pct.1 C.proc.civ., a promovat recurs in anulare, considerand ca au fost date cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti, intrucat procesul a urmat norme de procedura straine, producand astfel o imixtiune in atributiile puterii legiuitoare.

Recursul in anulare nu este intemeiat.

In speta, masura disjungerii celor doua capete de cerere a fost luata in aplicarea si interpretarea prevederilor art.165 C.proc.civ., dupa care, in orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, daca instanta socoteste ca numai una din ele este in stare de judecata. Prima instanta a intentionat, astfel, sa procedeze la judecata separata a celor doua cereri, apreciind ca este in stare de judecata cererea avand ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2435 din 9 august 1996.

Desi motivarea masurii luate astfel este deficitara, atat in fapt cat si in drept, ca si modul de redactare, cele de mai sus rezulta din cuprinsul incheierii din 3 septembrie 1998 a Judecatoriei Ramnicu Valcea, unde sunt consemnate solicitarea reprezentantului reclamantei privind disjungerea cererii principale si judecarea pe fond a cererii privind constatarea nulitatii absolute, aprecierea instantei ca, in legatura cu acest obiect, cercetarea judecatoreasca este terminata, ca si acordul partii parate privind disjungerea cererii principale.

In urma disjungerii, instanta ar fi trebuit sa se socoteasca dezinvestita de solutionarea acestei cereri si sa dispuna, in consecinta, inregistrarea ei separata, iar nu sa acorde termen de judecata, in acelasi dosar, dupa solutionarea celui de-al doilea capat de cerere prin sentinta civila nr.5721 din 7 septembrie 1998.

Cu toate acestea, instanta a procedat astfel, in interpretarea si aplicarea, gresita sau nu, a unei norme procedurale existente, cuprinsa in art.165 C.proc.civ.

De asemenea, in ce priveste suspendarea judecatii dispusa prin incheierea din 10 septembrie 1998, cand s-a acordat termen pentru solutionarea cererii disjunse, spre deosebire de cele sustinute in recursul in anulare, este de retinut ca si aceasta s-a realizat in temeiul unei norme procedurale existente, art.244 (pct.1) C.proc.civ. Conform celor consemnate in incheiere, reclamanta, prin aparator a formulat in acest sens cerere de suspendare a actiunii principale, cerere pe care instanta a gasit-o intemeiata, pana la "ramanerea definitiva a actiunii de anulare act" (desigur a hotararii prin care s-a solutionat cererea avand acest obiect).

Procedand astfel, chiar daca in acest mod, in acelasi dosar s-au pronuntat doua hotarari, ce au parcurs apoi separat toate gradele de jurisdictie, aceasta nu inseamna nicidecum ca instanta a urmat reguli de procedura straine de cele stabilite de legiuitor, ci cel mult, imprejurarea mentionata ar echivala cu o greseala de judecata din punct de vedere al aplicarii unor norme procedurale existente, deja amintite, ceea ce nu inseamna nicidecum exercitarea unor atributii rezervate puterii legiuitoare.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, www.scj.ro