Decizia nr.583 din 13 februarie 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Competenta de solutionare a cererii privind actualizarea despagubirilor, stabilite prin hotarare judecatoreasca irevocabila, nu este determinata de criteriul valoric, ci de natura litigiului, respectiv de faptul ca reprezinta o cerere accesorie de competenta instantei care a judecat cererea principala si a stabilit irevocabil conditiile raspunderii civile delictuale.

Retinand cauza spre rejudecare dupa casare, Tribunalul Caras-Severin – Sectia civila, prin sentinta nr.1333 din 11 octombrie 2000, a admis in parte actiunea reclamantei C.F. si a obligat pe paratii M.F. si SC. "C" SA Caransebes la plata sumei de 43.356.073 lei cu titlu de renta viagera restanta; a fost respinsa ca nefondata cererea reconventionala formulata de parata SC. "C" SA Caransebes.

Prin decizia nr.82 din 11 iunie 2001, astfel cum a fost indreptata prin incheierea din 25 iulie 2001, Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila a admis apelul reclamantei C.F. si, in fond, a admis actiunea si a obligat pe parati in solidar la plata sumei de 113.958.131 lei reprezentand renta lunara restanta actualizata.

Impotriva deciziei data in apel au declarat recurs reclamanta C.F. si parata SC. "C" SA Caransebes.

Recursul reclamantei este respins ca tardiv.

Recursul paratei este fondat, in temeiul motivului de ordine publica, ce a fost invocat si urmeaza a fi analizat potrivit art.306 C.proc.civ., referitor la competenta de solutionare a cauzei in prima instanta.

Reclamanta C.F. a solicitat obligarea, in solidar, a celor doi parati la plata unor despagubiri reprezentand prestatii periodice actualizate, in asa fel incat sumele ce se vor stabili sa corespunda cerintei de reparatie integrala a prejudiciului suferit in urma unui accident rutier. In justificarea demersului sau judiciar, reclamanta a invocat sentinta civila nr.1233 din 23 aprilie 1993 a Judecatoriei Caransebes, prin care s-a stabilit in mod irevocabil ca in urma unui accident de circulatie, reclamanta a suferit o infirmitate permanenta, fiind in nevoie, si ca, la baza raspunderii delictuale, exista raport de prepusenie intre paratul M.F. si parata SC. "C" SA Caransebes in folosul si interesul careia conducatorul auto lucra in momentul producerii accidentuluii.

La randul sau, hotararea judecatoreasca invocata de reclamanta a fost fundamentata pe dispozitiile sentintei penale nr.23/1992, pronuntata tot de Judecatoria Caransebes, in temeiul careia paratul M.F., inculpat in acea cauza, a fost condamnat la 1 an inchisoare pentru comiterea infractiunilor prevazute de art.284 alin.2 si 4 C.pen. si art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966 savarsite in legatura cu fapta din 14 iunie 1991, a carei victima a fost reclamanta.

Intrucat, prin hotarari anterioare, s-au stabilit in mod irevocabil elementele raspunderii civile delictuale referitoare la existenta faptei ilicite, a prejudiciului, vinovatiei, raportului de cauzalitate, raportului de prepusenie etc., solicitarea din litigiul de fata, prin care se pretinde doar actualizarea pretentiilor periodice, in scopul asigurarii unei reparatii integrale a prejudiciului suferit de reclamanta la data de 14 iunie 1991, reprezinta o cerere accesorie litigiului principal si este in caderea instantei competente sa judece cererea principala, potrivit art.17 C.proc.civ., indiferent de cuantumul despagubirilor datorate.

Cu alte cuvinte, competenta de solutionare a cauzei in prima instanta nu este, in cazul dedus judecatii, determinata de criteriul valoric, ci de natura litigiului si de faptul ca actiunea in actualizarea unei creante reprezinta o cerere accesorie judecatii in prima instanta, prin care Judecatoria Caransebes a stabilit irevocabil conditiile raspunderii civile delictuale ale celor doi parati. Cererea ulterioara, pentru completarea despagubirilor initiale, dar intemeiata pe acelasi fapt generator de prejudicii, respectiv accidentul rutier ce a condus la vatamarea corporala a reclamantei, este tot in caderea instantei competente sa judece cererea principala, respectiv Judecatoria Caransebes.

Fata de cele ce preced, recursul paratei este admis pentru motivul de ordine publica invocat din oficiu si, in consecinta, sunt casate toate hotararile pronuntate in cauza cu neobservarea normelor legale referitoare la competenta dupa materie, urmand ca pricina sa fie trimisa la Curtea de Apel Timisoara in scopul solutionarii pe fond a recursurilor declarate de reclamanta C.F. si de parata SC. "C" SA Caransebes impotriva deciziei nr.920 din 15 iunie 1999, pronuntata in apel de Tribunalul Caras-Severin.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, www.scj.ro