Decizia nr.363 din 5 februarie 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Chiriasul are dreptul sa cumpere apartamentulul, astfel cum este definit prin art. 3 din Legea nr. 112/1995, insa numai in limitele in care acesta a format obiectul contractului de inchiriere.

Prin sentinta civila nr.5172 din 20 aprilie 2000, Judecatoria Timisoara a admis in parte actiunea formulata de reclamantii A.E., A.F. si A.A., a obligat pe paratul C.L.M.Timisoara sa incheie cu acestia contractul de vanzare-cumparare pentru garajul nr.6, sub sanctiunea unor daune comintorii de 500.000 de lei pe fiecare zi de intarziere, si a respins capatul de cerere privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.

Instanta de fond a retinut ca reclamantei si fostului sau sot le-a fost vanduta de catre parat locuinta, in temeiul Legii nr.112/1995, fara garaj, ca la data de 8 noiembrie 1998 a decedat A.I., sotul reclamantei, de pe urma caruia au ramas mostenitori reclamanta si cei doi fii, A.A. si A.F., si ca demersurile reclamantei in vederea cumpararii garajului au ramas fara rezultat, desi, conform art.3 din Legea nr.112/1995, din locuinta fac parte si garajul, precum si anexele gospodaresti aferente.

Apelul declarat de parat impotriva sentintei a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.3010/A din 23 noiembrie 2000, pronuntata de Tribunalul Timis, Sectia civila.

Prin decizia nr.759 din 26 martie 2001, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, a fost admis recursul declarat de paratul C.L.M.Timisoara, au fost casate ambele hotarari si a fost respinsa actiunea, retinandu-se ca, potrivit art.9 din Legea nr.112/1995, chiriasii sunt indreptatiti sa cumpere doar apartamentul detinut in baza contractului de inchiriere, iar nu si garajul care nu este mentionat in acest contract.

Impotriva acestei ultime decizii a declarat recurs in anulare Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, in temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ., sustinand, in esenta, ca, prin solutia curtii de apel, a fost incalcata esential legea, ceea ce a determinat o gresita solutionare a cauzei pe fond, deoarece prin art.3 din Legea nr.112/1995 a fost definita notiunea de "apartament", ca fiind compusa din locuinta, garajele si anexele gospodaresti aferente care la data trecerii in proprietatea statului constituiau o singura unitate locativa; cum, in speta, in extrasul de carte funciara garajul este trecut ca anexa a apartamentului proprietarea reclamantilor, actiunea acestora este fondata.

Recursul in anulare este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Prin contractul de vanzare-cumparare nr.11116 din 19 decembrie 1996, incheiat in temeiul Legii nr.112/1995, reclamanta si fostul sau sot au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului in care locuiau in calitate de chiriasi.

Garajul, situat la subsolul imobilului, nu le-a fost vandut, deoarece nu l-au detinut in calitate de chiriasi, ci fusese inchiriat numitului K.C., prin contractul de inchiriere incheiat la data de 31 martie 1980.

Prin prevederile art.3 din Legea nr.112/1995 a fost definita notiunea de "apartament" ca fiind locuinta compusa din una sau mai multe camere, cu dependinte, garajele si anexele gospodaresti aferente, iar, conform art.9 alin.1 din aceeasi lege, chiriasii titulari ai contractului de inchiriere a apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta pentru cumpararea acestor apartamente.

Din coroborarea acestor doua texte de lege rezulta ca au vocatia legala de a cumpara apartamentele, in baza Legii nr.112/1995, doar persoanele care le ocupa in calitate de chiriasi.

Or, in prezenta cauza, reclamantei si fostului sau sot nu le-a fost inchiriat garajul, acesta fiind detinut pe baza de contract de inchiriere de o alta persoana.

Asa fiind, se constata, ca prin solutia pronuntata, curtea de apel a facut o corecta aplicare a legii, chiriasii neavand dreptul sa cumpere decat apartamentul astfel cum a fost definit prin art.3 din Legea nr.112/1995, numai in limitele in care a format obiectul contractului de inchiriere.

Este lipsita de relevanta imprejurarea ca, in extrasul de carte funciara, pentru perioada in care apartamentul era proprietate de stat este mentionat si garajul, deoarece proprietarul, respectiv Statul Roman, a inteles sa inchirieze apartamentul si, respectiv, garajul unor persoane diferite, exercitandu-si astfel prerogativele dreptului de proprietate.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie