Decizia nr.120 din 22 ianuarie 2002, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie
br> Prevederile art.10 pct.1 C.proc. civ. nu sunt aplicabile in cazul in care, prin conventia partilor, nu s-a stabilit locul executarii obligatiei, intr-o atare situatie urmand a fi aplicata regula de drept comun prevazuta de art. 5 C.proc. civ., in sensul ca este competenta teritorial instanta de la domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului.
br> Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.48 din 8 februarie 2000, a admis exceptia de necompetenta teritoriala invocata de parati si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
br> Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut in vedere prevederile art.5 C.proc.civ., retinand ca toti paratii isi au domiciliul (persoanele fizice) si sediul (persoana juridica) in Bucuresti.
br> De mentionat ca reclamantii, prin cererea de chemare in judecata au indicat sediul paratei SC "J.I." S.R.L. in Calimanesti, cand, in realitate, conform certificatului de inmatriculare, este in Bucuresti.
br> A mai retinut instanta ca natura litigiului este civila, iar nu comerciala, avand in vedere ca, prin cererea de chemare in judecata, reclamantii R.S. si R.R. au solicitat, in principal, obligarea in solidar a paratilor, persoane fizice si persoane juridice, la restituirea sumelor imprumutate si a dobanzilor aferente.
br> Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, sustinand ca in mod gresit prima instanta si-a declinat competenta de solutionare a cauzei pentru ca, fiind vorba de o competenta alternativa, reclamantul are alegerea si, in plus, litigiul are un caracter comercial.
br> Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.83 din 5 septembrie 2000, a admis apelul, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza pentru judecarea fondului Tribunalului Valcea, retinand ca este vorba de o competenta alternativa si deci se aplica nu numai dispozitiile art.5 C.proc.civ., ci si cele prevazute de art.10. A retinut, de asemenea, ca, in conformitate cu prevederile art.12 C.proc.civ., in aceasta situatie alegerea instantei o are reclamantul.
br> Recursul declarat de parati este fondat.
br> Este de retinut, in primul rand, ca natura juridica a litigiului este civila, astfel cum corect a stabilit prima instanta, intrucat din actul de imprumut rezulta ca acesta a intervenit numai intre persoane fizice, fiind deci un imprumut reglementat de art.1586 si urmatoarele C.civ.
br> Este de retinut, de asemenea, ca norma inscrisa in art.5 C.proc.civ. are valoarea unei norme de drept comun in materia competentei teritoriale, iar toate celelalte forme ale competentei teritoriale nu constituie decat derogari de la dreptul comun.
br> Articolul 10 C.proc.civ. stabileste ca, in afara de instanta domiciliului paratului mai sunt competente (competenta alternativa), instanta locului executarii contractului.
br> Instanta de apel, retinand acest aspect teoretic, precum si prevederea art.12 C.proc.civ., care statueaza ca reclamantul are alegerea, cand sunt mai multe instante competente sa solutioneze cauza, a considerat ca Tribunalul Valcea are competenta teritoriala de solutionare a cauzei conform alegerii facute de catre reclamanti.
br> Rationamentul instantei de apel porneste de la o analiza incompleta a art.10 pct.1 C.proc.civ., care se refera la "instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte a obligatiei".
br> In speta, conventiile nu prevad locul executarii obligatiei si, in aceasta situatie, in care partile nu au stipulat locul unde obligatia urmeaza sa fie executata, prevederile art.10 pct.1 nu-si mai gasesc aplicarea.
br> Chiar daca s-ar considera ca au fost executate unele plati, ele s-au efectuat si la Valcea si la Bucuresti, iar conform art.983 C.civ., cand exista indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga.
br> Astfel fiind, pentru considerentele aratate, recursul, se admite, se caseaza decizia recurata si se respinge ca nefondat apelul formulat de catre reclamanti impotriva sentintei pronuntate de catre Tribunalul Valcea, care se mentine.


Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie