Decizia nr. 2120 din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj

Taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu poate fi diminuata baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit daca documentele justificative nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata.

Prin sentinta civila nr. 1.628 pronuntata la data de 5.07.2007, a Tribunalului Cluj a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta S.C. G S.R.L. Cluj-Napoca impotriva paratei Directia Generala a Finantelor Publice Cluj, avand ca obiect contencios fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca decizia nr. 145 din 25.10.2006 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Cluj prin care s-a respins ca neintemeiata contestatia formulata de reclamanta S.C. G S.R.L. impotriva deciziei de impunere nr. 857/22.09.2006 pentru suma de 36.334,56 lei, reprezentand TV A este temeinica si legala intrucat documentele prezentate pentru a justifica cererea de rambursare nu intrunesc toate cerintele legale, dispozitiile art.145 si 155 din Legea nr.571/2003 fiind nesocotite.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, reclamanta S.C. G S.R.L. solicitand admiterea recursului, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a aratat ca prin actiunea inregistrata a solicitat anularea deciziei nr. 145/25.10.2006 si partial a deciziei nr. 857/22.09.2006, deoarece sanctiunea aplicata prin acestea, nerambursarea T.V.A.-ului pentru incompleta completare a facturilor fiscale este netemeinica si nelegala intrucat lipsa vreunei mentiuni prevazute la art.155 si 1551C.fiscal nu este sanctionata de legiuitor cu anularea facturii sau decaderea din dreptul la deducerea TVA. S-a sustinut, de asemenea, ca D.G.F.P. Cluj nici macar nu a exprimat existenta vreunui dubiu, pentru confirmarea sau infirmarea caruia sa fi efectuat vreun demers in cadrul controlului care ar fi trebuit sa aiba ca obiect nu doar verificarea formala a facturilor ci insasi existenta dreptului de deducere al T.V.A-ului. S-a aratat ca hotararea recurata nu are temei legal sau pentru unele concluzii aplicarea legii a fost gresita intrucat se face trimitere la dispozitiile art.145 alin.8 respectiv 155 alin.8 din Legea nr.571/2003, insa, dupa aparitia Legii nr.343/2006 textul nu mai exista sau a fost modificat, iar solutia pronuntata nu este in concordanta cu jurisprudenta Curtii de Apel Cluj (decizia nr.706/2006) astfel ca se impune desfiintarea acesteia.

Analizand recursul declarat de catre reclamanta S.C. G S.R.L. prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art.304 si 304^1C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:

Problema supusa dezbaterii in prezenta cauza o constituie lamurirea conditiilor care trebuie respectate de catre contribuabili pentru a putea beneficia de dreptul la deducerea TVA, situatia de fapt nefiind contestata de nici una dintre parti.

Este cunoscut faptul ca potrivit art. 146 alin. 1 C. fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau, sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5);
b) pentru taxa aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau, dar pentru care persoana impozabila este obligata la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) lit. b)-g):

1. sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) sau documentele prevazute la art. 1551 alin. (1); si

2. sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei (…); art.155 alin.5 lit.a-p C.fiscal prevede care sunt elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda factura la care face referire art.146.

Textul legal amintit mai sus nu cuprinde in continutul sau care este sanctiunea nerespectarii acestor prevederi, insa, ea se deduce coroborand prevederile art.146, 150, 155 din C.fiscal pornind de la premisa art.146 din lege respectiv "exercitarea dreptului de deducere". Per a contrario, nerespectarea ipotezei normei legale instituite de legiuitor atrage pierderea dreptului de deducere a taxei si nu anularea facturii sau decaderea cum nefondat sustine recurenta.

Potrivit acestor reglementari lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adaugata nu se poate deduce si nici nu poate fi diminuata baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit daca documentele justificative nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata.

In toate actele normative, anterioare sau ulterioare adoptarii Codului fiscal, in cazurile de efectuare de operatiuni de deducere a TVA este prevazuta obligativitatea prezentarii de documente justificative intocmite ilegali sau iconform legiii, fara a se determina, insa, tipul de document necesar.

Daca prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 si cele ale regulamentului de aplicare a acesteia nu contineau criterii de stabilire a mentiunilor sau informatiilor ce trebuie sa le contina documentele justificative, iar prin Legea nr. 345/2002, aplicabila in perioada 1 iunie 2002-31 decembrie 2003, s-a inscris pentru prima data obligativitatea prezentarii de documente justificative, cu specificarea mentiunilor sau informatiilor pe care sa le cuprinda, prin Legea nr. 571/2003 s-au reglementat, cu caracter unitar, atat obligativitatea prezentarii documentelor justificative, cat si mentiunile sau informatiile care sa rezulte din acestea.

Se poate conchide, asadar, ca legiuitorul a stabilit ca pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, contribuabilul trebuie sa respecte cumulativ cele doua conditii - sa detina o factura care sa cuprinda toate informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) sau documentele prevazute la art. 1551 alin. (1) si sa inregistreze taxa ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea taxei – reglementarea actuala nefacand posibila caracterizarea drept formalista si excesiva solicitarea ca documentul justificativ al taxei sa cuprinda elemente de identificare privind beneficiarul, denumirea si cantitatea bunurilor livrate, cota taxei, suma datorata cu acest titlu, etc.

Din probatoriul administrat in cauza, respectiv facturile fiscale existente in copie la dosar, a rezultat ca in majoritate nu au fost completate la rubrica care privesc datele de identificare ale cumparatorului, respectiv sediul societatii cumparatoare, codul fiscal, cuantumul T.V.A ci doar cota aplicata, beneficiarul, denumirea si cantitatea bunurilor livrate.

Se poate observa, asadar, ca documentele care au fost depuse de catre reclamanta pentru a justifica dreptul de deducere a TVA-ului nu respecta prevederile art.155 C.fiscal astfel ca in mod corect a retinut instanta de fond ca organele fiscale au respins cererea reclamantei privind exercitarea dreptului de deducere.

De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr.V/2007, in solutionarea recursului in interesul legii, a statuat ca se impune sa se considere ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea acestei taxe.

In consecinta, intrucat reclamanta nu a respectat prevederile art.146 -155 C.fiscal, aceasta nu poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, sustinerile contrare ale reclamantei fiind nefondate.

Nefondate sunt si apararile recurentei referitoare la imprejurarea ca hotararea recurata este nelegala si se impune a fi desfiintata intrucat nu are temei legal sau pentru unele concluzii aplicarea legii a fost gresita intrucat se face trimitere la dispozitiile art.145 alin.8 respectiv 155 alin.8 din Legea nr.571/2003, care, dupa aparitia Legii nr.343/2006 nu mai exista.

La o simpla citire a textelor Codului fiscal se poate observa ca acestea au primit o noua numerotare urmare a modificarilor succesive intervenite la intregul act normativ; articolele in ordinea mentionata de catre instanta de fond sunt cele in vigoare la momentul efectuarii controlului si al intocmirii actului de control contestat, insa, continutul acestora exista si in prezent in numerotarea aratata in prezenta decizie. Imprejurarea ca hotararea recurata face trimitere la vechea forma a textului nu poate constitui motiv de nulitate a acesteia, sustinerile contrare fiind nefondate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de catre reclamanta S.C. G S.R.L. ca fiind nefondat iar in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004 il va respinge si va mentine in intregime hotararea recurata.


Sursa si autoarea materialului: Curtea de Apel Cluj