Decizia nr. 657/R din 9 aprilie 1998, Sectia civila, Curtea de Apel Timisoara In cazul neexecutarii promisiunii de vanzare-cumparare avand ca obiect o locuinta ce urma si fie cumparata de chiriasul-promitent, conform Legii nr. 85/1992, creditorul obligatiei de a vinde este in drept si pretinda doar daune-interese, nu si executarea in naturda a obligatiei.

Prin sentinta civila nr. 2335 din 14 februarie 1997, Judecatoria Timisoara a respins ca nefondata actiunea reclamantului P.C. formulata impotriva paratului V.S., prin care se solicita sa se constate ca la 19 februarie 1993 paratul i-a vandut o garsoniera, cu pretul de 500.000 lei.

Prima instanta a retinut ca intre parti s-a incheiat o promisiune de vanzare-cumparare prin care paratul se obliga sa vanda reclamantului garsoniera pe care o detinea cu contract de inchiriere, dupa ce o va cumpara la randul sau.

Dupa ce pardtul a cumparat garsoniera, in conditiile Decretului-Lege nr- 61/1990, a revandut-o altei persoane, incheind cu aceasta contract autentic. S-a considerat ca in aceasta situatie reclamantul este in drept sa pretinda numai daune-interese pentru neindeplinirea obligatiei de catre parat.

Apelul reclamantului a fost respins, Tribunalul Timis confirmand solutia primei instante.

Curtea de Apel Timisoara a respins recursul reclamantului, retinand in motivare ca in baza promisiunii de vanzare-cumparare, paratul si-a asumat obligatia de a vinde garsoniera reclamantului, dupa ce o va cumpara de la stat.

Pe baza acestei conventii, reclamantul a devenit creditorul unei obligatii de a face, in cazuI neexecutarii fiind in drept sa pretinda daune - interese.

Reclamantul isi putea realiza acest drept printr-o actiune personala, in realizare, iar nu pe calea unei actiuni in constatare, intemeiata pe dispozitiile art. 111 C. pr. civ.