Decizia civila nr. 1989 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj

1. Calificarea cererii vizand comunicarea copiilor dupa contractele administrative ce vizeaza punerea in valoare si administrarea unui bun public de catre autoritatea administratiei publice locale ca fiind o petitie guvernata de OG nr. 27/2007 este gresita. Atata vreme cat o persoana nu sesizeaza o autoritate publica in vederea semnalarii unei situatii personale sau de interes public care sa impuna rezolvarea acesteia in sensul luarii unor masuri, imbunatatirea activitatii autoritatii etc. ci vizeaza comunicarea ori solicitarea de informatii fara sa se invoce un interes personal ori fara sa se indice expres ca este formulata in nume propriu sau in numele unor colective de persoane si care se refera la activitatea si modul de organizare a autoritatii sau institutiei publice sesizate, cererea se incadreaza si se califica ca fiind o solicitare de a obtine informatii de interes public grefata pe Legea nr. 544/2001.

2. Cererea privind daunele morale si/sau patrimoniale trebuie dovedita prin prezentarea elementelor de fapt si de drept care au relevanta asupra atributelor personale nepatrimoniale lezate iar daunele patrimoniale trebuie dovedite cu mijloace legale de proba. (OG nr. 27/2002, art. 1-2; Legea nr. 554/2001, 1-2, art. 22)

Prin sentinta civila nr. 1737 din 6 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Maramures – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 2677/100/2007 s-a admis in parte actiunea reclamantei S.C. "W." S.R.L. SATU MARE impotriva paratului D.T. – Primarul Comunei Remeti si, ca o consecinta, a fost obligat paratul sa furnizeze reclamantei informatiile cerute la alineatul II al cererii nr. 151/18.04.2007. S-a respins cererea pentru daune morale.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca cererea formulata de reclamanta la data de 18.04.2007, intruneste partial conditiile prevazute de Legea nr. 544/2001, respectiv solicitarea ce vizeaza comunicarea copiilor dupa contractele de administrare anuale incheiate de Ocolul Silvic Sighetu Marmatiei referitoare la administrarea padurii Remeti pentru perioada 2002-2007 nu se incadreaza in sfera informatiilor de interes public, ci aceasta solicitare poate fi calificata ca fiind o petitie in sensul prevazut de OG nr. 27/2002, iar nerespectarea termenelor de solutionare a unei astfel de petitii constituie conform art. 15 lit. a din aceasta ordonanta abatere disciplinara.

Cat priveste solicitarea din alineatul al II-lea al cererii ce vizeaza informatii in legatura cu sumele de bani pe care Primaria Remeti le-a achitat Ocolului Silvic Sighet pentru administrarea padurilor comunei s-a retinut ca aceasta solicitare se inscrie in sfera de aplicare a Legii nr. 544/2001, in special art. 2 lit. b, si ca paratul nu a raspuns la cererea intemeiata a reclamantei pentru a obtine informatii de interes public in baza acestei legi.

In ceea ce priveste cererea pentru obligarea paratului la plata unor daune morale de 500 lei sa statuat ca reclamanta nu a motivat in ce consta prejudiciul a carui reparare s-a cerut si ca in lipsa unor astfel de elemente, instanta de fond nu a fost in masura sa stabileasca care au fost valorile sociale lezate cauzate de lipsa raspunsului ce trebuia furnizat de parat. S-a mai evidentiat ca instantei de fond i-a fost imposibil sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestor valori, astfel ca nu s-a putut stabili nici intinderea compensatiei ce ar trebui acordata reclamantei.

Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs, in termen legal, criticand respingerea cererii privind solicitarea de a obtine informatii de interes public in legatura cu contractele de administrare anuale incheiate de OS Sighet ce privesc administrarea padurii Remeti pentru perioada 2002-2007 si daunele morale in valoare de 500 lei.

In ceea ce priveste primul aspect reclamanta arata ca a solicita o copie dupa un act public nu constituie o petitie asa cum arata instanta de fond, reclamanta neformuland o cerere ci solicitand copii dupa documente care privesc administrarea unui bun public, sens in care aceste informatii nu sunt exceptate de la accesul liber conform art. 12 din Legea nr. 544/2001.

Totodata, cu referire la cel de-al doilea aspect , reclamanta a aratat ca paratul a avut o atitudine pasiva, nu s-a prezentat in proces, recurenta fiind nevoita astfel sa-l actioneze pentru alte 15 cazuri de nerespectare a Legii nr. 544/2001, aspect adus la cunostinta judecatorului fondului prin actul de sesizare a instantei. A mai invederat ca prin respingerea cererii privind plata daunelor morale a fost incurajat paratul sa incalce legea, intrebandu-se la final daca respectarea Legii nr. 544/2001 este facultativa.

Paratul legal citat nu a depus intampinare dar s-a prezentat personal in fata Curtii invederand oral ca nu a raspuns solicitarii reclamantei recurente dar ca in termen de 3 zile va formula un raspuns. A mai invocat faptul ca societatea reclamanta s-a adresat cu numeroase petitii in vederea comunicarii a mai multor informatii motiv pentru care a fost in imposibilitate de a raspunde la ele.

Examinand recursul in limitele aratate de recurenta-reclamanta, tinand seama de motivele invocate si a dispozitiilor legale pertinente incidente in materie, Curtea retine ca este fondat in limitele si pentru considerentele ce urmeaza:

1. In ceea ce priveste primul aspect criticat, Curtea constata ca sentinta instantei de fond a fost data cu incalcarea si aplicare gresita a dispozitiilor Legii nr. 544/2001 motiv de recurs incadrat de Curte conform art. 306 alin. 3 C.pr.civ. in art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Astfel, Curtea retine ca obiectul primei solicitari din adresa nr. 151 din 18 aprilie 2007 il constituie comunicarea de catre parata Primaria comunei Remeti a copiilor dupa contractele de administrare anuale incheiate cu OS Sighet ce privesc administrarea padurii ce apartine de Primaria Remeti pentru perioada 2002-2007.

Natura juridica a actelor/contractelor prin care o unitate administrativ teritoriala ori autoritate publica pune in valoare ori administreaza bunuri proprietate publica este asimilata cu actul administrativ unilateral iar conform art. 2 alin. 1 lit. c) si art. 8 alin. 2 si 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 aceste acte pot fi calificate ca si contracte administrative.

Prin informatie de interes public in sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la in formatiile de interes public, se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Pe de alta parte, Curtea retine ca accesul la astfel de informatii este garantat atat prin norme constitutionale (art. 31 din Constitutia Romaniei revizuita si republicata in anul 2003) cat si la nivel conventional (art. 10 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale) exceptiile de la aceasta fiind expres prevazute atat in dreptul intern pertinent consacrat de art. 12 din Legea nr. 544/2001 cat si in art. 10 parag. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Curtea constata ca paratul nu a raspuns deloc cererii formulate de reclamanta, asa dupa cum recunoaste acesta in explicatiile furnizate Curtii. Or, conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 paratul in calitate de autoritate publica avea obligatia legala de a comunica solicitantului refuzul motivat al necomunicarii informatiilor solicitate intr-un termen de 5 zile de la data inregistrarii petitiei.

Tribunalul ca prima jurisdictie de contencios administrativ este obligat ca in virtutea dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 sa cenzureze in ce masura refuzul explicit ori tacit de a comunica informatiile solicitate de petent provoaca acestuia o vatamare a drepturilor prevazute de Legea nr. 544/2001.

Or, Curtea constata ca prin faptul ca petentul nu a primit un raspuns ce sa contina un refuz motivat al necomunicarii informatiilor solicitate prin petitie in termenul de 5 zile prevazut de lege acestuia i s-a vatamat dreptul de acces liber la informatiile de interes public prevazut si garantat de lege.

De altfel, acest rationament l-a folosit in parte si judecatorul instantei de fond. Cu toate acestea, calificarea cererii vizand comunicarea copiilor dupa contractele administrative ce vizeaza punerea in valoare si administrarea unui bun public de catre autoritatea administratiei publice locale ca fiind o petitie guvernata de OG nr. 27/2002 este gresita.

Mai intai, Curtea retine ca solicitarea se incadreaza in sfera de aplicare a Legii nr. 544/2001 deoarece informatia se regaseste in cuprinsul si sfera de incidenta a art. 2 lit. b) sus citat si ca aceasta solicitare nu se incadreaza in exceptiile expres prevazute de art. 12 din Legea nr. 544/2001, mai cu seama cea prevazuta la art. 12 lit. c) conform careia sunt exceptate de la liberul acces informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii.

Or este evident ca, in lipsa unei justificari pertinente, a admite comunicarea contractelor prin care parata pune in valoare si administreaza padurea ce se afla in proprietatea sa nu aduce atingere valorilor ocrotite de lege in norma mai sus enuntata si ca atare acestea se pot incadra in sfera informatiilor de interes public la care are acces orice persoana chiar fara sa justifice un interes.

Curtea retine ca OG nr. 27/2002 asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 233/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de catre cetateni a dreptului de a adresa autoritatilor si institutiilor publice petitii formulate in nume propriu ori in numele colectivitatilor locale, precum si modul de solutionare a acestora.

Pe de alta parte conform art. 2 din ordonanta, prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris ori prin posta electronica, pe care un cetatean sau o organizatie legal constituita o poate adresa autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, companiilor si societatilor nationale, societatilor comerciale de interes judetean sau local, precum si regiilor autonome, denumite in continuare autoritati si institutii publice.

Altfel spus, sfera celor doua acte normative este delimitata, Legea nr. 544/2001 reglementeaza accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public asa cum sunt definite de aceasta lege, pe cand OG nr. 27/2002 reglementeaza modul de exercitare de catre cetateni a dreptului de a adresa autoritatilor si institutiilor publice petitii formulate in nume propriu, precum si modul de solutionare a acestora.

Prin urmare, atata vreme cat o persoana nu sesizeaza o autoritate publica in vederea semnalarii unei situatii personale sau de interes public care sa impuna rezolvarea acesteia in sensul luarii unor masuri, imbunatatirea activitatii autoritatii etc. si vizeaza comunicarea ori solicitarea de informatii fara sa se invoca un interes personal ori fara sa se indice expres ca este formulata in nume propriu ori in numele unor colective de persoane si care vizeaza activitatea si modul de organizare a acesteia, o astfel de cerere se incadreaza si se califica ca fiind o solicitare de a obtine informatii de interes public grefata pe Legea nr. 544/2001.

De aceea, se impune a se retine ca cererea prin care reclamanta a solicitat paratei sa-i se comunice copii dupa contractele administrative ce vizau punerea in valoare a padurilor proprietatea acesteia nu poate fi calificata ca o petitie in sensul OG nr. 27/2002 cum gresit a stabilit instanta de fond ci ca o cerere grefata pe dispozitiile Legii nr. 544/2001 si tratata ca atare.

Prin urmare, Curtea apreciaza ca si din aceasta perspectiva dreptul de acces liber la informatiile de interes public exhibat de reclamanta prin cererea adresata paratei sub nr. 151/2007 a fost vatamat prin faptul ca acesta din urma nu a raspuns in termenul prevazut de lege si ca justificarile lipsei raspunsului chiar pertinente de ar fi nu anihileaza garantarea accesului liber la astfel de informatii, garantie care prevaleaza fata de orice defectiune administrativa privind gestionarea acestei activitati, sens in care in temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2001 corelat cu art. 29 si art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul va modifica sentinta primei instante in sensul ca va obliga paratul Primarul comunei Remeti sa comunice reclamantei recurente si informatiile solicitate la primul alineat al cererii nr. 151/2007.

2. Cat priveste cel de-al doilea aspect al recursului, circumscris criticii vizand neacordarea daunelor morale, incadrat de asemenea in art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Curtea retine ca motivul nu este fondat.

Potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 instanta in urma solutionarii actiunii de contencios administrativ grefata pe plangerea contra refuzului autoritatii sau institutiei publice de a furniza informatiile de interes public, o poate obliga pe aceasta sa furnizeze atat informatiile solicitate cat si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.

Cererea privind daunele morale si/sau patrimoniale trebuie dovedita prin prezentarea elementelor de fapt si de drept ce au relevanta asupra atributelor personale nepatrimoniale lezate, iar daunele patrimoniale trebuie dovedite cu mijloace legale de proba.

Desi recurenta este o societate comerciala nu s-a aratat care sunt elementele personale nepatrimoniale care au fost vatamate in urma refuzului de a raspunde in termen legal cererii adresate paratului si ce influenta a avut lipsa raspunsului asupra societatii comerciale, a activitatii acesteia, a imaginii ori prestigiului acesteia.

Pe cale de consecinta, in mod corect a statuat instanta de fond ca nu este in masura sa faca o apreciere rezonabila a intensitatii si gravitatii valorilor aparate de lege si deci nu se poate sti daca suma de 500 lei ceruta cu titlu de daune morale ar fi o justa compensatie care sa anihileze prin ipoteza pretinsul prejudiciu moral.

Curtea constata astfel ca, sub aspectul solutionarii cererii privind acordarea despagubirilor pentru prejudiciul moral pretins si afirmat de reclamanta, hotararea primei instante este legala si temeinica incat in baza art. 22 alin. 3 din Legea nr. 544/2001 coroborat cu art. 29 si art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge motivul de recurs cu consecinta mentinerii sentintei pronuntate de instanta de fond.


Sursa materialului si realizatoare a textelor: Curtea de Apel Cluj Plangerea prealabila. Dreptul reclamantilor la un proces echitabil. Exceptia de nelegalitate si principiul securitatii stabilitatii circuitului civil. Ocrotirea bunei-credinte. Decizia nr. 2229 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj

1. Prima instanta nu a inlaturat ex officio dispozitiile de drept intern cuprinse in art. 7 alin. 7 in forma existenta anterior adoptarii Legii nr. 262/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 510/2007, si nu le-a considerat incompatibile cu prevederile Conventiei si ale protocoalelor aditionale referitoare la dreptul la un proces echitabil cu toate componentele sale. Accesul la justitie trebuie sa fie unul efectiv si nu doar formal, cel ce se adreseaza organului jurisdictional pentru realizarea dreptului, avand dreptul la o judecata efectiva si deci la un proces echitabil.

Tribunalul a incalcat dreptul reclamantilor la un proces echitabil, apreciind ca actiunea este inadmisibila cata vreme plangerea prealabila trebuia adresata autoritatii in termen de 6 luni de la data emiterii actului administrativ, fata de care reclamantii au calitatea de terti si carora actul nu le-a fost comunicat.

Tribunalul trebuia sa cerceteze aceasta exceptie, apreciind ca termenul de 6 luni in interiorul caruia reclamantii trebuiau sa adreseze plangerea prealabila, incepe sa curga de la data cand reclamantii au luat cunostinta de existenta acestui act, al carui caracter vatamator il invoca.

2. In mod constant Curtea de Justitie de la Luxemburg a retinut ca atunci cand partea indreptatita sa formuleze o actiune in anulare impotriva unui act comunitar depaseste termenul limita pentru introducerea acestei actiuni si interesul sau de a se adresa justitiei era actual, trebuie sa accepte faptul ca i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv si nu va mai putea solicita in instanta controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidenta a exceptiei de nelegalitate.

Efectele decaderii din dreptul de a indeplini un act de procedura atunci cand partea putea sa prevada in mod rezonabil ca pasivitatea sa va duce la o astfel de sanctiune nu pot fi eludate prin alegerea unei alte proceduri reglementata ulterior, mai generoasa din perspectiva termenului in cadrul caruia se poate pune in discutie dreptul alegat, privita prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 ca si o chestiune prejudiciala, ce este subsumata duratei procedurii judiciare in care se disputa fondul litigiului.

Sustinerea unei teze contrare ar pune in pericol securitatea, stabilitatea circuitului civil, precum si principiul ocrotirii bunei, credinte, care este prezumata.

Prin sentinta civila nr. 1438/2007 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins actiunea formulata de reclamantii P.E., P.M. impotriva paratilor Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, J.D., J.D.C., s-a respins exceptia de nelegalitate a H.C.L. nr. 635/30.08.2005, fiind respinsa totodata, ca nedovedita, cererea paratilor privind obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut ca in raport de dispozitiile art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicata si art. 7 alin. 13 din acelasi act normativ reclamantii nu au probat legitimarea procesuala pasiva a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, in ceea ce priveste petitul referitor la anularea autorizatiei de construire nr. 582/2006 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Urmand acelasi rationament judiciar, prima instanta a statuat ca nu a fost probata in speta nici legitimarea procesuala pasiva a Primarului municipiului Cluj-Napoca in ceea ce priveste cerere referitoare la anularea H.C.L. nr. 635/2005, intrucat paratul nu are calitatea de organ emitent al actului administrativ atacat in aceasta procedura.

Solutionand exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios administrativ exercitata de reclamanti prin prisma neindeplinirii procedurii prealabile, reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004 in termenul defipt de lege, prima instanta a retinut ca aceasta conditie speciala de exercitiu a dreptului la actiune nu a fost realizata in termenul de prescriptie de 6 luni, asa incat apararea a fost primita, pricina fiind solutionata fara a se cerceta fondul pretentiilor deduse judecatii.

Chiar daca prima instanta a apreciat actiunea reclamantilor drept inadmisibila din perspectiva neindeplinirii formalitatilor referitoare la recursul administrativ a cercetat totusi exceptia de nelegalitate a hotararii Consiliului Local nr. 635/2005, confirmand legalitatea acestui act desi prin solutia pronuntata nu mai putea constata ca de actul administrativ, ce a facut obiectul exceptiei de nelegalitate, depindea solutionarea litigiului pe fond.

Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat recurs reclamantii, solicitand reformarea hotararii atacate in sensul casarii acesteia si a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

In motivarea cererii de recurs recurentii au relevat ca hotararea pronuntata s-a dat cu incalcarea prevederilor legale incidente in materia analizata .

In esenta s-a relevat ca reclamantii au formulat recursul administrativ prealabil sesizarii instantei de contencios administrativ, inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004. S-a sustinut ca prescriptia nu putea curge in contra reclamantilor mai inainte de momentul luarii la cunostinta despre faptul emiterii actului administrativ unilateral atacat, moment care coincide cu data de 01.03.2007, prescriptia neputand curge in contra celui care nu poate sa actioneze.

Recurentii au criticat hotararea atacata si din perspectiva solutionarii exceptiei de nelegalitate a H.C.L. nr. 635/2005, aratand ca aceasta exceptie a fost invocata numai in subsidiar in acceptiunea reclamantilor instanta fiind competenta sa se pronunte asupra legalitatii acestor acte ce au stat la baza emiterii autorizatiei de construire din perspectiva prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

S-a invederat ca solutionarea acestei exceptii s-a savarsit fara ca instanta sa cerceteze in fond apararile invocate si fara sa administreze in mod nemijlocit probele ce se impuneau.

Totodata, legalitatea hotararii atacate a fost contestata si din perspectiva modului de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a celor doua autoritati. Reclamantii au aratat ca stabilirea cadrului procesual si improcesuarea celor doua autoritati s-a realizat in considerarea faptului ca actele atacate aveau emitenti diferiti, asa incat primarul a fost chemat sa stea in judecata in calitate de emitent al autorizatiei de construire nr. 582/2006, in timp ce Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a fost chemat in judecata in calitate de emitent al H.C.L. nr. 635/2005.

Intimatii, prin intampinarea formulata s-au opus admiterii recursului.

Deliberand asupra cererii de recurs, Curtea retine urmatoarele:

Paratii J.D., J.D.C. sunt proprietarii tabulari ai imobilului inscris in CF 112862 Cluj, nr. ser. A+1, nr.top. 4110/2, teren in suprafata de 407 mp, dobandit cu titlu de drept de cumparare la 11 august 2004.

Prin hotararea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 83/2005 s-a aprobat avizul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si de Urbanism, nr. 4904/20.01.2005, cuprinzand completari la regulamentul general de urbanism aferent PUG pentru incadrari in unitati teritoriale de referinta UTR=L3.L2 si indicii de utilizare si ocupare a terenului corespunzatori.

Conform prevederilor acestui act normativ autoritatea emitenta a stabilit conditiile de amplasare a constructiilor pe parcela sub aspectul regimului de inaltime, al retragerilor si aliniamentelor referitoare la regula aplicabila zonei din str.A.. Avizul in discutie reglementa si problematica distantelor fata de constructiile vecine.

La data de 22 aprilie 2005 Primarul municipiului Cluj-Napoca emite certificatul de urbanism cu nr. 1545/2005 prin care certifica ca imobilul in litigiu, situat in str.A., inscris in cartea funciara nr. 112862, nr.top. 4110/2 se afla amplasat in subzona locuintelor individuale si colective mici cu maxim P+2, situate in afara zonelor de protectie, avand regimul tehnic UTR=L3A, cu un procent de ocupare a terenului de maxim 35% si un coeficient de utilizare a terenului de 0,9 ADC la P+2E.

In ceea ce priveste amplasarea fata de proprietatile vecine, certificatul de urbanism prevede obligativitatea retragerii la minim 3 m fata de limitele laterale.

Prin cererea inregistrata la data de 13 mai 2005, paratii au solicitat eliberarea unui aviz pentru documentatia de construire in vederea edificarii pe terenul in litigiu a unei locuinte familiale, relevand asupra imprejurarii ca eliberarea avizului este necesara in vederea obtinerii unei derogari de la reglementarile existente in planul general privind amplasarea constructiei in interiorul parcelei.

Conform memoriului de prezentare anexat acestei cereri se propuneau doua variante posibile de amplasare a constructiei ce urma sa fie edificata pe terenul in litigiu situat in unitatea teritoriala de referinta L3A.

In cuprinsul acestui document intocmit de arhitect, solutiile propuse urmareau pastrarea alinierii la 4, respectiv 16 m fata de str.A., precum si a unei distante fata de limita din est de 0,6 m, iar fata de limita din vest de 1,9 m.

Se mentioneaza in acest document ca proprietarii imobilelor din latura de est si vest nu sunt de acord cu o eventuala asezare pe limita de proprietate. Prin avizul nr. 34952/43/02.06.2005 comisia tehnica de amenajare a teritoriului a avizat documentatia prezentata pentru construirea imobilului care urma sa fie amplasat in aliniere cu constructia de la nr. 36 si adosat laturii estice, fata de care urmau sa se respecte prevederile Codului civil referitoare la vecinatati.

Prin cererea inregistrata la data de 13 iulie 2005, intimatii au solicitat Comisiei de urbanism eliberarea unui aviz in vederea derogarii de la regulile stabilite in planul urbanistic general pentru imobilul situat administrativ in str.A. nr. 32, solicitand autorizarea lucrarilor de edificare a unei constructii in regim de inaltime S+P+E+M conform memoriului de prezentare depus in vederea eliberarii avizului pentru derogare de la regulamentul de urbanism in ceea ce priveste conditiile de amplasare si stabilirea limitelor fata de vecinatati a acestui obiectiv, s-a relevat ca terenul pe care se doreste amplasarea locuintei este situat pe latura sudica a strazii A., fiind liber de constructii si avand un front de 9,54 m.

Se mentioneaza totodata in cuprinsul documentatiei intocmite, ca zona este inchegata urbanistic, caracteristica parcelelor fiind de loturi inguste pe care sunt construite locuinte respectand codul civil in ceea ce priveste distantele fata de vecinatati.

S-a solicitat derogarea de la regulamentul de urbanism in ceea ce priveste distantele fata de vecinatati, intimatii incunostintand autoritatea ca proprietarii de la nr. 34 si 32, de pe latura de est si vest a proprietatii, nu sunt de acord cu o eventuala asezare pe limita de proprietate.

In documentatia prezentata in vederea eliberarii avizului, intimatii au propus o varianta in care constructia urma sa se alinieze cu locuinta de la nr. 36 si sa pastreze urmatoarele distante fata de vecinatati: 0,6 m fata de limita de est si 1,4 m fata de limita din vest, cu aleea de servitute.

Distanta intre cladiri fiind de 5,9 m fata de locuinta de la nr. 32 amplasata pe latura de vest si 1,6 m fata de locuinta de la nr. 34 amplasata pe latura de est.

Caracteristica parcelelor din str.A., care prezinta forma unor loturi inguste si sustinerea ca zona este inchegata urbanistic au fost dovedite in documentatie de plansa intocmita de arhitecti si anexata dosarul de fond.

Prin avizul nr. 49649/43/21.07.2005 Comisia Tehnica de Amenajare a Teritoriului, analizand documentatia prezentata de intimati a acordat aviz favorabil acesteia, incuviintand amplasarea locuintei familiale S+P+E+M din str.A. nr. 32, in retragere de 5 m de la strada, cu alinierea acesteia in dreptul constructiei de la nr. 36 si la distanta de 0,6 m, respectiv 1,40 m fata de limitele laterale ale terenului.

Prin Hotararea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 635/30.08.2005 s-a aprobat avizul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si Urbanism nr. 49649/5618/2107/2005.

In baza documentatiei tehnice vizate spre neschimbare si avizata conform avizului nr. 496949/21.07.2005 aprobat prin H.C.L. nr. 635/30.08.2005, Primarul municipiului Cluj-Napoca a eliberat autorizatia de construire nr. 582/28.04.2006 autorizand executarea lucrarilor de construire, pentru construirea locuintei cu nivel de inaltime S+P+E+M, pe imobilul teren situat in Cluj-Napoca, str.A. nr. 32.

Prin cererea inregistrata sub nr. 24005/21.03.2007, recurentii au solicitat autoritatii emitente revocarea autorizatiei de construire nr. 582/2006, relevand ca actul administrativ in discutie este nelegal.

Recurentii au sustinut ca nelegalitate acestui act normativ deriva din incalcarea regulamentului general de urbanism pentru zona CC1 – zona centrelor de cartier – sustinand ca imobilele in litigiu sunt amplasate in subzona centrelor de cartier partial existente sau in curs de configurare din cartierul Gheorgheni.

In cuprinsul plangerii au relevat ca parcela intimatilor nu respecta recomandarile privitoare la lotizarea terenului si frontul minim in cazul constructiilor dispuse in regim continuu, documentatia nerespectand prevederile referitoare la amplasarea cladirii in interiorul parcelei.

Prin adresa nr. 24004/43/29.03.2007, Comisia Tehnica de Amenajare a Teritoriului si Urbanism comunica reclamantilor ca amplasarea constructiei pe parcela de pe str.A. nr. 32 a fost avizata in doua sedinte, conform avizelor nr. 34952/5386/2005, nr. 49649/5618/21.07.2005.

S-a relevat ca fata de primul aviz care se referea la o constructie D+P+M a doua propunere a fost pentru o constructie de S+P+E+M, in ambele cazuri regimul de inaltime fiind specific zonei de incadrare, atat ca situatie reala in teren,m cat si ca incadrare in regulamentul de urbanism, unitatea teritoriala de referinta a parcelei in discutie fiind L.3a.

Reclamantii au fost informati ca amplasarea pe parcela se mentine in ambele avize fata de strada, in aliniere cu constructiile de la nr. 36, fata de limitele laterale se marcheaza 0,6 m in raport de latura estica si 1,4 m fata de latura vestica, aceasta pozitionare fiind specifica zonei si regasinduse si pe celelalte parcele cu respectarea prevederilor Codului civil, propunerea incadrandu-se in conditiile avizului nr. 9404/2005, aprobat prin H.C.L. nr. 83/2005.

Autoritatea a relevat ca distantele marcate si cotate fata de constructiile vecine sunt de 5,4 m de casa de la nr. 32, respectiv 1,6 m de casa de la nr. 34.

Fata de refuzul autoritatii emitente de revocare a autorizatiei de construire nr. 582/2006, reclamantii au solicitat anularea acestui act administrativ ca nelegal, precum si anularea H.C.L. nr. 635/2005, prin care s-a aprobat derogarea de la planul urbanistic general a avizului nr. 49649/43/21.07.2005.

Prin procedura judiciara initiata in acest sens la 24.04.2007 au solicitat totodata si anularea avizului favorabil nr. 49649/43/21.07.2007.

Cererea introductiva de instanta a fost respinsa prin hotararea ce constituie obiectul prezentului recurs, fundamentat in principal pe aceea ca plangerea prealabila a fost adresata autoritatii emitente la 21 martie 2007 dupa implinirea termenului de 6 luni socotit de la data emiterii actului atacat, in speta a autorizatiei de construire nr. 582/2006.

Prima instanta a retinut ca potrivit prevederile art. 7 pct. 7 din Legea nr. 554/2004, plangerea prealabila se poate introduce pentru motive temeinice si peste termenul prevazut la alin. 1, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului, termenul de 6 luni fiind un termen de prescriptie.

Tribunalul a retinut ca cererea formulata de reclamanti avand ca obiect anularea autorizatiei de construire este inadmisibila, deoarece procedura prealabila este o conditie speciala de exercitiu a dreptului la actiune, iar aceasta a fost inregistrata la 21 martie 2007 deci la 11 luni de la data emiterii actului atacat.

Prima instanta a primit apararile referitoare la tardivitate cererii avand ca obiect anularea H.C.L. nr. 635/2005 si a avizului nr. 49649/43/2005, retinand ca aceasta cerere nu putea fi introdusa la mai mult de un an de la data emiterii actelor, termenul de decadere fiind depasit.

Cu toate acestea, tribunalul a analizat exceptia de nelegalitate a H.C.L. nr. 635/2005, invocata de reclamanti, retinand ca aceasta exceptie este nefondata.

Curtea apreciaza ca hotararea primei instante s-a dat cu nerespectarea formelor de procedura si aplicarea gresita a legii.

Concluzia se sprijina pe urmatoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.

Conform prevederilor alin. 3 al aceluiasi articol este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7).

Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile Codului de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator. in acest caz, plangerea trebuie facuta in termenul de 6 luni prevazut la alin. (7), care va incepe sa curga:
a) de la data incheierii contractului, in cazul litigiilor legate de incheierea lui;
b) de la data modificarii contractului sau, dupa caz, de la data refuzului cererii de modificare facute de catre una dintre parti, in cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data incalcarii obligatiilor contractuale, in cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirarii duratei contractului sau, dupa caz, de la data aparitiei oricarei alte cauze care atrage stingerea obligatiilor contractuale, in cazul litigiilor legate de incetarea contractului;
e) de la data constatarii caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, in cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.

Conform alin. 7 al aceluiasi articol plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. 1, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni fiind un termen de prescriptie.

Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 707 din 19 octombrie 2007 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatandu-se ca textul de lege este neconstitutional in masura in care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplica plangerii prealabile formulate de persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decat destinatarul actului.

La data solutionarii recursului aceste dispozitii nu mai erau aplicabile. Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu fac distinctie intre calitatea persoanei vatamate printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual, si anume daca aceasta este insusi destinatarul actului sau are calitatea de tert fata de acesta.

S-a aratat ca textul de lege prevede acelasi termen de 6 luni de la emiterea actului in care poate fi atacat actul administrativ, fara a face nici o diferentiere.

Curtea Constitutionala a retinut ca actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil tertilor, nefiind supus niciunei forme de publicitate, astfel incat acestia nu au posibilitatea reala de a cunoaste existenta de la data emiterii lui, acest act fiind adus la cunostinta doar destinatarului sau prin comunicare.

Tertii, persoane vatamate intr-un drept al lor sau intr-un interes legitim, se gasesc in imposibilitatea obiectiva de a cunoaste existenta unui act administrativ adresat altui subiect de drept. Intrucat dispozitiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conditioneaza indeplinirea procedurii prealabile obligatorii de formularea plangerii prealabile de catre persoana vatamata, alta decat destinatarul actului administrativ atacat, intr-un termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului, este evident ca accesul la instanta al acestor categorii de persoane este practic blocat.

Potrivit dispozitiilor art. 21 din Constitutie, iOrice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitimei. Este adevarat ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are competenta de a stabili procedura de judecata, iar in considerarea unor situatii deosebite, pot fi adoptate reguli speciale, insa norma constitutionala mentionata nu justifica reglementarea unor prevederi legale care sa aiba ca efect incalcarea unui drept.

Prin Legea nr. 262/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificata si completata, unele dintre aceste modificari vizand, spre exemplu, dispozitiile art. 11 referitoare la termenul de introducere a actiunii in contencios administrativ. Astfel, daca in vechea redactare aceste dispozitii prevedeau, la alin. (2), ca, pentru motive temeinice, cererile pot fi introduse si peste termenul de 6 luni stabilit la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului, in noua redactare, ca urmare a modificarilor mentionate, textul de lege prevede ca limita a termenului de introducere a cererii termenul de un an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz.

Curtea Constitutionala a constatat ca, in cazul termenelor legale pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, legiuitorul a intervenit pentru a corecta reglementarile anterioare, urmand insa, ca si in cazul termenelor legale specifice procedurii prealabile, prevazute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, sa procedeze in acelasi sens, pentru indepartarea viciului de constitutionalitate si armonizarea prevederilor legii in ansamblul sau. Prima instanta nu a inlaturat ex officio dispozitiile de drept intern cuprinse in art. 7 alin. 7 si nu le-a considerat incompatibile cu prevederile Conventiei si ale protocoalelor aditionale referitoare la dreptul la un proces echitabil cu toate componentele sale.

Un sistem bazat pe prioritatea acordata Conventiei si jurisprudentei privitoare la aceasta asupra sistemelor nationale de drept, implica obligatia pentru judecatorul national de a sigura efectivitate deplina a dispozitiilor Conventiei Drepturilor Omului, facandu-le sa treaca, la nevoie, inaintea oricarei dispozitii contrare care s-ar gasi in legislatia nationala, fara sa se astepte abrogarea acesteia de catre legiuitorul national (cauza Vermeire impotriva Belgiei, din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84, paragr. 26).

Accesul la justitie trebuie sa fie unul efectiv si nu doar formal, cel ce se adreseaza organului jurisdictional pentru realizarea dreptului, avand dreptul la o judecata efectiva si deci la un proces echitabil.

Tribunalul a incalcat dreptul reclamantilor la un proces echitabil, apreciind ca actiunea este inadmisibila cata vreme plangerea prealabila trebuia adresata autoritatii in termen de 6 luni de la data emiterii actului administrativ, fata de care reclamantii au calitatea de terti si care nu le-a fost comunicat.

Tribunalul trebuia sa cerceteze aceasta exceptie, apreciind ca termenul de 6 luni in interiorul caruia reclamantii trebuiau sa adreseze plangerea prealabila, incepe sa curga de la data cand reclamantii au luat cunostinta de existenta acestui act, al carui caracter vatamator il invoca.

Aceeasi incalcare a dreptului reclamantilor la un proces echitabil s-a savarsit si in ceea ce priveste solutionarea exceptiei de tardivitate a cererii privitoare la anularea H.C.L. nr. 635/2005 si a avizului.

Actul in discutie are caracterul unui act administrativ individual, iar termenul pentru atacarea acestuia in considerarea incidentei prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 se socoteste, in ceea ce priveste tertii, de la data luarii acestora la cunostinta de existenta actului.

Chiar daca dispozitiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu fusesera inca modificate la momentul pronuntarii actului jurisdictional in forma propusa de Legea nr. 262/2007, tribunalul trebuia sa asigure efectivitatea deplina a dispozitiilor art. 6 din Conventie, dat fiind ca dispozitiile art. 20 alin. 2 din Constitutie, consacra prioritatea reglementarilor internationale sus-mentionate.

Asadar, Curtea apreciaza ca cele doua exceptii vor trebui cercetate in rejudecare, prin prisma respectarii prevederilor art. 6 din Conventie si a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, modificata in baza Legii nr. 262/2007, prima instanta urmand sa stabileasca care a fost data la care recurentii au luat cunostinta de existenta actelor administrative pe care le ataca.

Este evident ca acestora nu li se poate recunoaste posibilitatea de ataca cele doua acte administrative unilaterale cu caracter individual, fara limita in timp, intrucat s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, neputandu-se aduce atingere prin masuri retroactive drepturilor castigate si situatiilor juridice legal constituite.

Cercetarea acestor aspecte se impune a fi facuta cu o deosebita grija, dat fiind faptul ca intimatii, prin cererile adresate autoritatii au relevat ca au incunostiintat proprietarii fondurilor invecinate despre intentia lor de a edifica constructia si au purtat discutii cu privire la amplasarea acesteia in interiorul parcelei, organismele abilitate fiind informate despre refuzul proprietarilor fondului invecinat de a consimti la asezarea noii constructii pe limita de proprietate.

In vederea clarificarii acestor aspecte, tribunalul urmeaza sa administreze probele cu interogatoriul partilor, cu inscrisuri si chiar probe testimoniale pentru stabilirea datei la care reclamantii au luat cunostinta de existenta actelor administrative atacate prin prezenta procedura, cu luarea in considerare a datei la care a inceput edificarea constructiei si a stadiului lucrarilor la momentul formularii plangerii prealabile.

Curtea, stabileste de asemenea ca prima instanta a ramas in mod gresit investita cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a H.C.L. nr. 635/2005, cata vreme in raport de modul de solutionare a exceptiilor nu mai ramasese investita sa solutioneze fondul chestiunii litigioase deduse judecatii.

Or, potrivit prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. Numai daca instanta constata ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. De remarcat este aceea ca reclamantii au relevat ca sustin aceasta exceptie de nelegalitate pentru ipoteza in care instanta ar urma sa primeasca apararile referitoare la tardivitatea formularii cererii de anulare a H.C.L. nr. 635/2005.

In mod constant Curtea de Justitie de la Luxemburg a retinut ca atunci cand partea indreptatita sa formuleze o actiune in anulare impotriva unui act comunitar depaseste termenul limita pentru introducerea acestei actiuni si interesul sau de a se adresa justitiei era actual, trebuie sa accepte faptul ca i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv si nu va mai putea solicita in instanta controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidenta a exceptiei de nelegalitate.

Curtea considera de asemenea ca efectele decaderii din dreptul de a indeplini un act de procedura atunci cand partea putea sa prevada in mod rezonabil ca pasivitatea sa va duce la o astfel de sanctiune nu pot fi eludate prin alegerea unei alte proceduri reglementata ulterior, mai generoasa din perspectiva termenului in cadrul caruia se poate pune in discutie dreptul alegat, privita prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 ca si o chestiune prejudiciala, ce este subsumata duratei procedurii judiciare in care se disputa fondul litigiului.

Sustinerea unei teze contrare ar pune in pericol securitatea, stabilitatea circuitului civil, precum si principiul ocrotirii bunei, credinte, care este prezumata. De aceea, Curtea precizeaza ca prima instanta in rejudecare urmeaza sa solutioneze aceasta exceptie daca ea va mai fi sustinuta prin prisma tuturor considerentelor de fapt si de drept anterior evocate.

In cazul in care dupa cercetarea exceptiilor procesuale tribunalul in rejudecare ar ajunge la concluzia ca se impune cercetarea fondului cauzei, va analiza legalitatea actelor atacate prin prisma documentatiei ce a stat la baza emiterii acesteia, precum si prin prisma completarilor aduse Regulamentului general de urbanism prin avizul nr. 4904/2005, aprobat prin Hotararea Consiliului Local nr. 83/2005.

Instanta va stabili care este natura acestui act administrativ, in ce masura este el opozabil reclamantilor si daca regula de construire aplicabila zonei a fost sau respectata, cu atat mai mult cu cat, din plansele anexate la documentatia intocmita in vederea eliberarii autorizatiei, rezulta ca toate locuintele amplasate pe str.A. sunt situate in interiorul parcelei, fie pe limita de proprietate, fie la distante foarte mici de limitele laterale, toate parcelele avand aceleasi caracteristici, caracterizanduse prin forma lor ingusta si frontul mic la strada.

In ceea ce priveste modul in care au fost solutionate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor doua autoritati, Curtea apreciaza ca prima instanta a retinut in mod gresit ca reclamantii au justificat legitimarea procesuala pasiva a Primarului municipiului Cluj-Napoca si a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, in privinta ambelor cereri de anulare a actelor administrative atacate.

Din analiza considerentelor actiunii introductive, rezulta fara putinta de tagada ca Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost chemat in judecata in calitate de emitent al autorizatiei de construire, iar Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca in calitate de emitent al hotararea Consiliul Local nr. 635/2005.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept si intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5, 9 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa admita recursul, sa caseze hotararea recurata si sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Cererea formulata de recurenti privind obligarea intimatilor plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de solutionarea prezentului recurs, urmeaza sa fie respinsa, asupra tuturor cheltuielilor judiciare urmand sa se pronunte prima instanta, in rejudecare, nefiind imputabil intimatilor modul in care cele doua exceptii procesuale au fost solutionate de catre prima instanta, cu atat mai mult cu cat acestia si-au intemeiat apararea pe o dispozitie cuprinsa in dreptul intern la data solutionarii litigiului.


Sursa materialului si realizatoare a textelor: Curtea de Apel Cluj