Decizia nr. 410 din 23 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj

Lipsa din continutul deciziei de sanctionare a mentiunilor obligatorii prevazute de art. 35 alin. 2 lit. c) (motivele pentru care au fost inlaturate apararile functionarului public) si lit. a) (descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara) determina nulitatea absoluta a actului de sanctionare

Prin sentinta civila nr. 4.001 din 26.10.2006 pronuntata in dosarul nr. 3.473/100/2006 Tribunalul Maramures a respins exceptia de nulitate absoluta a deciziei nr. 152/4.04.2006 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Maramures invocata de reclamantul L.A.-I. si a respins exceptia neindeplinirii procedurii prealabile de catre reclamant invocata de parata D.G.F.P. Maramures.

De asemenea, a fost admisa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant in contradictoriu cu aceeasi parata s-a dispus anularea deciziei nr. 152/4.04.2006 emisa de D.G.F.P. Maramures prin care reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 15 % pe trei luni si a fost dispusa restituirea sumelor ce i-au fost retinute in baza deciziei atacate, cu 500 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului.

Pentru a hotari in privinta exceptiei nulitatii deciziei, prima instanta a aratat sumar ca este neintemeiata critica reclamantului privind nerespectarea dispozitiilor art. 35 din O.G. nr. 1.210/2003 intrucat sanctiunea a fost aplicata reclamantului cu respectarea procedurilor aratate in textul legal mentionat anterior.

In privinta exceptiei lipsei procedurii prealabile, instanta de fond a concluzionat ca din cuprinsul textului legal incident, respectiv art. 36 din H.G. nr. 1.210/2003, nu rezulta obligativitatea efectuarii acesteia.

In continuarea motivarii hotararii, prima instanta a avut in vedere considerentele privind fondul cauzei referitoare la legalitatea sanctiunii disciplinare aplicata reclamantului. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen parata, solicitand modificarea sentintei, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata si a mentinerii deciziei atacate.

In motivarea recursului parata a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul respingerii exceptiei lipsei procedurii prealabile, obligatorie din prisma dispozitiilor art. 36 din H.G. nr. 1.210/2003.

In continuarea motivarii recursului, aratate la pct. 2 din scriptul depus, parata a sustinut legalitatea procedurii urmate cu prilejul sanctionarii disciplinare a reclamantului precum si temeinicia masurii administrative luata fata de acesta.

In concluziile scrise, reclamantul a solicitat respingerea recursului.

Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate precum si in considerarea dispozitiilor art. 304^1 C.pr.civ. ce permite instantei de recurs, in materia contenciosului administrativ, sa realizeze o analiza sub toate aspectele a cauzei, Curtea constata ca recursul este partial intemeiat din urmatoarele considerente:

Sub sanctiunea nulitatii absolute, art. 35 alin. 2 lit. a si c din H.G. nr. 1.210/2003 , privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, prevede ca actul administrativ de sanctionare a functionarului public trebuie sa cuprinda descrierea faptei care constituie abatere disciplinara precum si , la lit. c) , motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de functionarul public in timpul cercetarii disciplinare prealabile.

Actul administrativ de sanctionare, respectiv decizia nr. 182/27.04.2006, nu cuprinde cele doua mentiuni obligatorii aratate anterior.

In continutul deciziei nu se regaseste descrierea in concret a faptei ce constituie abatere disciplinara si nici nu sunt prezentate motivele ce au determinat inlaturarea apararilor formulate de catre functionarul public.

Trimiterea la alte acte intocmite in cursul cercetarii prealabile si care ar putea sa contina descrierea faptei sau motivele inlaturarii apararilor formulate de functionarul public nu este suficienta in raport de modul imperativ de redactare a normei legale incidente, respectiv art. 35 alin. 2 din H.G. nr. 1.210/2003.

Rezulta fara echivoc din cuprinsul acestei norme ca sanctiunea nulitatii absolute intervine atunci cand lipsurile privesc insusi continutul actului administrativ de sanctionare si fata de regimul juridic al nulitatii absolute nu este permisa concluzia ca aceasta ar putea fi asanata prin referire la alte acte in care ar putea fi cuprinse acele mentiuni.

Exceptia nulitatii absolute invocata de reclamant a fost solutionata gresit de catre instanta fondului care a trecut cu vederea in mod nejustificat viciile esentiale ale actului administrativ de sanctionare ce a facut obiectul prezentului contencios administrativ.

Solutia la care trebuia sa ramana instanta fondului , sub aspectul solutionarii cauzei , ar fi trebuit sa fie cea de admitere a exceptiei de nulitate absoluta a actului administrativ de sanctionare, situatie in care nu ar mai fi fost necesara o analiza pe fond a cauzei.

In recursul formulat parata a reiterat exceptia lipsei procedurii prealabile invocata si in fata instantei de fond cu referire la dispozitiile art. 36 din H.G. nr. 1.210/2003.

Se poate constata insa, din continutul normei legale, ca aceasta cuprinde dispozitii cu caracter supletiv, de recomandare, legiuitorul lasand la latitudinea functionarului public dreptul de a uza de procedura plangerii prealabile atunci cand acesta considera necesar. Lipsa procedurii prealabile, fata de caracterul supletiv al normei legale, nu constituie un fine de neprimire si nu are valoarea procedurii prealabile reglementata de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

Sub acest aspect, sustinerile paratei sunt nefondate, iar instanta de fond a solutionat in mod corect aceasta exceptie.

In consecinta, fata de cele mentionate anterior si in raport de considerentul imperativului legalitatii in solutionarea cererilor de chemare in judecata, Curtea in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. raportat si la dispozitiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, va admite in parte recursul formulat si va modifica hotararea atacata in sensul admiterii exceptiei nulitatii absolute a deciziei nr. 152/2006 urmand a fi mentinute restul dispozitiilor sentintei atacate.

Art. 304^1 C.pr.civ. permite instantei de recurs, in ipoteza mentionata acolo, sa realizeze o evaluare generala a cauzei sub toate aspectele si in principal cu privire la aspectul de legalitate a celor statuate de catre instanta de fond.

Constatand o gresita aplicare a dispozitiilor legale imperative de catre instanta de fond, ce au condus la o solutionare nelegala a unui aspect esential al cauzei, Curtea a fost nevoita sa realizeze o reconsiderare a motivelor de admisibilitate a cererii de chemare in judecata sub aspectul exceptiei invocate.

Fata de solutia instantei de fond in privinta exceptiei si in raport de considerentele avute in vedere de catre aceasta cu prilejul solutionarii cauzei, in mod corect parata nu a mai gasit ca este necesar sa isi expuna argumentele in privinta exceptiei de nulitate invocata de catre reclamant, recursul paratei criticand, in principal , aspectele de fond avute in vedere de catre tribunal. Analiza motivelor de recurs referitoare la chestiunile ce tin de fondul cauzei nu se mai impune insa in raport de modul de solutionare , in recurs , a exceptiei.

Apararile formulate de catre reclamant cu privire la aceasta exceptie sunt pertinente, iar sustinerile concrete ale paratei formulate in recurs, cu privire la exceptia lipsei procedurii prealabile sunt nefondate iar cu privire la fondul cauzei, inutile, astfel incat, in temeiul art. 274 C.pr.civ., parata va fi obligata sa achite reclamantului 600 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariu de avocat.


Sursa materialului si realizatoare a textelor: Curtea de Apel Cluj