DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Expropriere pentru cauza de utilitate publica. Stabilirea cuantumului despagubirii

Jurisprudenta, spete
Contencios administrativ [22 decizii]
Drept Civil [204 decizii]
Drept Comercial [13 decizii]
Drept international privat [1 decizii]
Drept Penal [58 decizii]
Dreptul Familiei [52 decizii]
Dreptul Muncii [32 decizii]
Procedura Civila [66 decizii]
Procedura Penala [4 decizii]
Proprietate intelectuala [10 decizii]
TOTAL [462 decizii]
Cautare jurisprundenta, spete:    

Drept OnLine pune la dispozitia tuturor specialistilor din domeniul juridic o colectie de decizii, sentinte din practica judiciara. Pentru a regasi un anumit text puteti utiliza mecanismul de cautare, prin introducerea unui criteriu sau prin alegerea domeniului de Drept.

Sistemul de practica judiciara are un caracter pur consultativ, avand un rol de informare, neavand un caracter oficial.






Detaliu speta


Expropriere pentru cauza de utilitate publica. Stabilirea cuantumului despagubirii

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 02-12-2009


Decizia nr. 9760 din 2 decembrie 2009, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Sintagma pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala” prevazuta de art. 26 alin. (1) si alin. (2) din aceeasi Legea nr. 33/1994 defineste pretul de piata, anume pretul cel mai probabil, la o anumita data, la care ar trebui sa se vanda dreptul de proprietate asupra unui bun, dupa ce acesta a fost expus, intr-o masura rezonabila, pe o piata concurentiala, atunci cand sunt intrunite toate conditiile unei vanzari oneste si in care cumparatorul si vanzatorul actioneaza prudent, in cunostinta de cauza, in interesul propriu, presupunand ca nici unul dintre acestia nu este supus unor constrangeri exagerate.

Stabilirea acestui pret de piata presupune administrarea de catre partile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect si o apreciere a acestora de catre judecatorul cauzei.

Or, daca respectarea criteriilor prevazute de dispozitiile legale mentionate poate face obiectul unei critici de nelegalitate, in sensul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, aprecierea judecatorilor de fond cu privire la valoarea efectiva a despagubirii, stabilita in concordanta cu criteriile prevazute de textul de lege mentionat, constituie o problema de temeinicie a hotararii care, pentru considerentele de drept mai sus aratate, scapa controlului instantei de recurs.

Prin cererea inregistrata la data de 7 septembrie 2007, reclamantul R.E.A.A. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (pe viitor, CNADNR) SA solicitand sa fie obligat la plata sumei de 75 lei/mp, cu titlu de despagubire pentru suprafata de 2450,21 mp, proprietatea sa in cota de ˝ parti indivize.

In motivarea cererii reclamantul a sustinut ca terenul a facut obiectul unei masuri de expropriere dispusa de stat pe amplasamentul lucrarii de utilitate publica Constructia autostrazii Bucuresti – Brasov, tronsonul Bucuresti Ploiesti” iar despagubirea calculata de expropriator, la un pret de numai 12 lei/mp nu este indestulatoare.

Prin sentinta civila nr. 260 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova, sectia civila, a admis cererea si a obligat pe parat sa achite reclamantului suma de 154.270,72 lei, conform raportului de expertiza topo intocmit de expert A.F., reprezentand justa despagubire pentru suprafata de 2450,21 mp teren, proprietatea reclamantului, situat in extravilanul comunei Rafav.

In motivarea sentintei instanta a retinut ca solutia se impune in raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru utilitate publica si de concluziile expertizei efectuate in cauza de expert, obiectiunile formulate de parat fiind inlaturate pentru considerentele expuse pe larg in cuprinsul sentintei.

Prin decizia civila nr. 97/7 mai 2009, astfel cum a fost indreptata prin incheierea din 12 mai 2009, Curtea de Apel Ploiesti, sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie, a admis apelul si a schimbat, in parte, sentinta, in sensul ca a obligat pe parat sa plateasca reclamantului cu titlu de despagubire suma de 94.712,75 lei, stabilita prin raportul de expertiza intocmit in apel.

Prin aceeasi decizie reclamantul a fost obligat sa plateasca paratului suma de 2500 lei, cheltuieli de judecata din apel.

In motivarea deciziei instanta a retinut ca in apel s-a impus refacerea expertizei tehnice in conformitate cu prevederile art. 25 Legea nr. 33/1994, anume de trei experti, desemnati cate unul de instanta si de fiecare dintre partile in litigiu, aceasta in scopul stabilirii despagubirilor cuvenite reclamantului pentru cota sa parte de ˝ parti indivize din terenul expropriat, functie de valoarea reala a acestuia si de prejudiciul cauzat reclamantului, in conformitate cu criteriile prevazute de art. 26 din acelasi act normativ.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul Statul Roman, prin CNADNR SA Bucuresti, invocand incidenta motivului prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

In motivarea recursului paratul sustine ca hotararea recurata a fost pronuntata de instanta de apel cu incalcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

In dezvoltarea criticii de nelegalitate, paratul sustine ca pretul cu care se vand in mod obisnuit astfel de imobile, conditie impusa de textul de lege mentionat a fi avuta in vedere cu ocazia evaluarii, nu se confunda pretul din ofertele de vanzare a unor astfel de terenuri, aparute pe internet si in presa prahoveana, astfel cum eronat a retinut instanta de apel, prin omologarea raportului intocmit de expertii D. si C., cu consecinta stabilirii unui pret care depaseste cu mult intervalul obisnuit de preturi practicate la vanzarea terenurilor extravilane din comuna Rafov.

Paratul sustine ca aceasta constatare nu poate fi infirmata de mentiunile contractului de vanzare - cumpararea nr. 795 din 23 martie 2009 depus la dosar, fiind evident ca a fost constituit pro cauza, intrucat a fost incheiat cu 2 zile mai inainte de depunerea raportului de expertiza.

In dezvoltarea motivelor paratul prezinta continutul mai multor inscrisuri, pe care le anexeaza, si din care, in opinia sa, rezulta tranzactionarea unor terenuri de felul celui in litigiu la o valoarea mult redusa decat cea retinuta de instanta de apel.

Prin intampinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului, sustinand ca expertii au avut in vedere la stabilirea valorii despagubirii prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin raportare la preturile cu care se vand, in mod obisnuit, astfel de imobile, evidentiate, de exemplu in contractul de vanzare - cumpararea nr. 795 din 23 martie 2009, cu mentiunea ca aspectele invocate de parat prin recurs nu se incadreaza in motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Reclamantul sustine ca nu pot fi avute in vedere inscrisurile invocate de parat, anume: contractele nr. 7260 din 12 decembrie 2008 (intervenit intre P.E. prin mandatar C.M., pe de o parte si C.M.), nr. 7261 din 12 decembrie 2008 (intervenit intre A.N. si C.F. prin mandatar C.M., pe de o parte si C.N., mama mandatarului), nr. 782 din 20 februarie 2009 (intervenit intre U.A. prin mandatar A.B.C., pe de o parte si A.B.C.), intrucat contin mentiuni neclare referitoare la momentul platii pretului si sunt incheiate de aceleasi persoane, personal sau prin mandatar sau intre membrii aceleasi familii, in calitate de vanzator si in calitate de cumparator -, hotararile de despagubire nr. 180 si nr. 186 emise de CNADNR SA- Comisia locala Rafov de Stabilire a Despagubirilor – al carei presedinte este C.M., intrucat nu sunt relevante sub aspectul analizat sau adresa nr.5359/2008 a Primariei Rafov care indica preturi practicate in alte perioade de timp decat cea in care s-a efectuat expertiza ori antecontractul de vanzare

  • cumparare nr. 306/2009, incheiat tot cu C.M., pentru care vanzarea se va perfecta in viitor, fapt care poate presupune existenta unor eventuale probleme privind situatia juridica a terenului de natura sa impiedice perfectarea de indata a instrainarii.

    Analizand recursul Inalta Curte constata ca nu poate fi primit pentru urmatoarele considerente:

    In drept, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, se poate cere modificarea unei hotarari cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

    Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotararea recurata sa se fi produs incalcare expresa si reala a legii, anume solutia pronuntata sa fie in contradictie cu legea si inlaturarea unei astfel de contradictii sa nu fie cu putinta, in raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecatorii fondului.

    In analiza acestui motiv, instanta de recurs nu poate verifica daca instantele de fond au facut o apreciere eronata a probatoriului, adica daca s-a comis o grava greseala de fapt, stiut fiind ca o astfel de verificare era permisa prin dispozitiile art. 304 pct. 11 Cod procedura civila, care insa au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

    Criteriile de stabilire a cuantumului despagubirii in caz de expropriere sunt legale, in sensul ca ele sunt prevazute de dispozitiile art. 26 alin. (1) invocate de parat si nerespectarea acestora pune in discutie o problema de incalcare a legii.

    Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) si alin. (2) din aceeasi Legea nr. 33/1994 despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite iar la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia”.

    Sintagma pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala” defineste pretul de piata, anume pretul cel mai probabil, la o anumita data, la care ar trebui sa se vanda dreptul de proprietate asupra unui bun, dupa ce acesta a fost expus, intr-o masura rezonabila, pe o piata concurentiala, atunci cand sunt intrunite toate conditiile unei vanzari oneste si in care cumparatorul si vanzatorul actioneaza prudent, in cunostinta de cauza, in interesul propriu, presupunand ca nici unul dintre acestia nu este supus unor constrangeri exagerate.

    Stabilirea acestui pret de piata presupune administrarea de catre partile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect si o apreciere a acestora de catre judecatorul cauzei.

    Or, daca respectarea criteriilor prevazute de dispozitiile legale mentionate poate face obiectul unei critici de nelegalitate, in sensul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, aprecierea judecatorilor de fond cu privire la valoarea efectiva a despagubirii, stabilita in concordanta cu criteriile prevazute de textul de lege mentionat, constituie o problema de temeinicie a hotararii care, pentru considerentele de drept mai sus aratate, scapa controlului instantei de recurs.

    In speta supusa analizei, sub motivul unei incalcari de catre judecatorii fondului a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, se constata ca paratul solicita, in principal, o reevaluare a probatoriului administrat in fata instantelor de fond, cu consecinta stabilirii unui alt cuantum al despagubirii, ceea ce nu este permis instantei de recurs.

    De altminteri, paratul a reiterat prin recurs aceleasi critici pe care le-a formulat in apel sub forma unor obiectiuni la raportul de expertiza, critici care au fost respinse de instanta, pentru considerentele consemnate in incheierea de sedinta din 7 mai 2009.

    Sustinerea paratului potrivit careia, in stabilirea valorii despagubirii cuvenite reclamantului instantele de fond ar fi avut in vedere, contrar prevederilor art. 26 din lege, doar preturile indicate in diverse oferte imobiliare, care nu se confunda cu pretul de circulatie, se constata ca nu este fondata.

    Aceasta, intrucat instantele de fond nu au analizat numai preturile prevazute in ofertele de vanzare ci si pretul consemnat in contractul autentificat sub nr. 795 din 23 martie 1999 de BNP M. care, in lipsa unor dovezi care sa fi fost administrate de parat, nu se poate retine ca ar fi fost constituit ca proba pro cauza, precum si concluziile expertilor, inclusiv al celui desemnat de parat, care au intocmit in acest scop o lucrare de specialitate.

    In acest context al analizei, este de observat ca paratul nu a administrat, la judecata in fond, un probatoriu din care sa rezulte diferente intre pretul indicat in ofertele de vanzare existente pe piata imobiliara, anexa la raportul de expertiza, si pretul de piata tranzactionat prin diverse contracte de vanzare – cumparare incheiate cu privire la terenuri similare, contractele anexate nefiind de natura sa indeplineasca, date fiind conditiile in care au fost incheiate si care sunt evidentiate in intampinarea formulata de reclamant, cerinta referitoare la onestitatea unei astfel de conventii, de vanzare- cumparare, pe o piata concurentiala.

    Asa fiind, pentru considerentele aratate, retinand ca nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Inalta Curte a respins recursul declarat de parat, ca nefondat.


    Sursa materialului: Inalta Curte de Casatie si Justitie





  • Lista spete


    Cautare text




    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    30 useri online

    Useri autentificati: