Resursa ta de Drept: Accesiunea imobiliara artificiala
------------------------
Link util
Intreaba un avocat
------------------------
Accesiunea reprezinta incorporarea materiala a unui lucru mai putin important in un lucru mai important [Ion P. Filipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 1998, pag. 240]. Sensul mai larg al accesiunii este insa dat de art. 482 C. civ.:
"Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeste drept de accesiune."
Intrucat in cazul in care cele doua lucruri apartin unor proprietari diferiti, titularul dreptului asupra lucurlui mai important devine si titularul dreptului asupra lucrului mai putin important, accesiunea apare si ca un mod de dobandire a proprietatii.
In functie de obiectul principal, accesiunea poate fi:
imobiliara (artificiala sau naturala)
mobiliara (artificiala sau naturala)
Accesiunea imobiliara artificiala
Accesiunea imobiliara artificiala presupune interventia omului.
Se disting doua cazuri:
Ipoteza A: proprietarul ridica pe terenul sau o constructie sau o plantatie dar cu materialele altcuiva
Ipoteza B: o alta persoana decat proprietarul terenului ridica pe teren o constructie sau o plantatie, cu propriile materiale
Potrivit legii, lucrul principal este considerat terenul, prin urmare, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei sau plantatiei: superficies solo cedit - art. 493 C. civ, art. 494 C. civ.
Ipoteza A: In temeiul accesiunii, proprietarul terenului este si proprietarul lucrarilor si este obligat la plata valorii materiel3elor de la data efectuarii constructiei cu eventual daune interese.
Ipoteza B: In temeiul accesiunii, proprietarul terenului este si proprietarul lucrarilor si este obligat la plata unei despagubiri catre constructor.
Daca insa proprietarul nu invoca dreptul de proprietate prin accesiune asupra constructiei ridicate de alta persoana pe terenul sau, lasandu-l pe constructor sa foloseasca nestingherit constructia, nu poate fi obligat la despagubiri.
In aceasta ipoteza, se face distinctia dupa cum constructorul este de buna-credinta sau de rea-credinta. Constructorul este de buna credinta atunci cand nu stia ca terenul apartine altuia, crezand in temeiul unui titlu ale carui vicii nu le cunoaste, ca ii apartine lui si le construieste pe acel teren.
de asemenea este de rea credinta atunci cand cunoaste ca terenul apartine altcuiva si totusi face constructia, plantatia, lucrarea [Ion P. Filipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, Editura Actami, Bucuresti, 1998, pag. 244].
In cazul constructorului de buna credinta, proprietarul devine proprietar al constructiei, fara a mai putea cere daramarea si ridicarea constructiilor., trenuind insa sa dezdauneza pe constructor.
Constructorul este de rea credinta, proprietarul poate opta intre a pastra lucrarile cu obligatia de a-l dezdauna pe constructor sau posibilitatea de a-l obliga pe constructor sa isi ridice constructiile.
Alte resurse
Termeni juridici, grupare tematica
|
