Conventie Natiunilor Unite cu privire la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, 2005
[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro]
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1008 din 19/12/2006
Traducere preluata de la INDACO SYSTEMS
Adunarea Generala a ONU,
avand in vedere paragraful 1 al art. 13 din Carta ONU,
reamintind Rezolutia sa 32/151 din 19 decembrie 1977, in care recomanda Comisiei de drept international sa realizeze un studiu de drept relativ la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, in vederea dezvoltarii progresive si codificarii sale, precum si rezolutiile adoptate ulterior, de exemplu rezolutiile 46/55 din 9 decembrie 1991, 49/61 din 9 decembrie 1994, 52/151 din 15 decembrie 1997, 54/101 din 9 decembrie 1999, 55/150 din 12 decembrie 2000, 56/78 din 12 decembrie 2001, 57/16 din 19 noiembrie 2002 si 58/74 din 9 decembrie 2003,
reamintind, de asemenea, proiectul final insotit de observatii asupra dreptului relativ la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, prezentat de Comisia de drept international in cap. II al raportului sau asupra lucrarilor celei de-a 43-a sesiuni,
reamintind, de asemenea, raporturile Grupului de lucru cu componenta nelimitata al Comisiei a VI-a, precum si raportul Grupului de lucru asupra imunitatilor de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora al Comisiei de drept international, prezentat in aplicarea Rezolutiei 53/98 a Adunarii Generale a ONU din data de 8 decembrie 1998,
reamintind, intre altele, Rezolutia sa 55/150 din 12 decembrie 2000, prin care a decis infiintarea Comitetului special asupra imunitatilor de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, deschis participarii statelor membre ale institutiilor specializate ONU, in vederea urmaririi lucrarilor, consolidarii punctelor de convergenta si reglarii chestiunilor asupra carora nu s-a ajuns la o solutie, in vederea elaborarii unui instrument capabil sa intruneasca consensul general, bazat pe proiectul de articole relativ la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, adoptat de Comisia de drept international, si pe baza discutiilor Grupului de lucru cu componenta nelimitata al Comisiei a VI-a,
dupa examinarea raportului Comitetului special asupra imunitatilor de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora,
subliniind importanta uniformitatii si claritatii dreptului relativ la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora si evidentiind rolul pe care o conventie l-ar avea in acest scop,
luand nota de faptul ca incheierea unei conventii asupra imunitatilor de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora se bucura de un larg sprijin,
considerand declaratia facuta de presedintele Comitetului special la prezentarea raportului acestui comitet:
1. exprima profunda sa satisfactie pentru rezultatul la care a ajuns Comisia de drept international si Comitetul special asupra imunitatilor de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora in domeniul dreptului relativ la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora;
2. impartaseste concluzia generala la care a ajuns Comitetul special, potrivit careia Conventia Natiunilor Unite cu privire la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora nu trebuie sa acopere urmarirea in domeniul penal;
3. adopta Conventia Natiunilor Unite cu privire la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora, care figureaza in anexa la prezenta rezolutie, si il roaga pe secretarul general, in calitatea sa de depozitar, sa o deschida spre semnare;
4. invita statele sa devina parti la aceasta conventie.
ANEXA: CONVENTIA NATIUNILOR UNITE cu privire la imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora
Statele parti la prezenta conventie,
considerand ca imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora constituie un principiu general acceptat in dreptul international cutumiar,
avand in vedere principiile dreptului international consacrate de Carta ONU,
convinse de faptul ca o conventie internationala asupra imunitatilor de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora ar intari preeminenta dreptului si securitatii juridice, in special in interiorul raporturilor dintre state si persoanele fizice si juridice, si ar contribui la codificarea si la dezvoltarea dreptului international si la armonizarea practicii in acest domeniu,
tinand cont de evolutia practicii statelor in ceea ce priveste imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora,
afirmand ca regulile de drept international cutumiar continua sa guverneze chestiunile care nu au fost reglementate de dispozitiile prezentei conventii,
au convenit asupra urmatoarelor:
PARTEA I - Introducere
Articolul 1 - Domeniul de aplicare a prezentei conventii
Prezenta conventie se aplica imunitatii de jurisdictie a unui stat si a bunurilor sale in fata instantelor unui alt stat.
Articolul 2 - Folosirea termenilor
1. In scopul prezentei conventii:
a) termenul instanta inseamna orice organ al unui stat, oricare ar fi denumirea sa, abilitat sa exercite atributii judiciare;
b) termenul stat desemneaza:
(i) statul si organele sale de guvernare;
(ii) componentele unui stat federal sau subdiviziunile politice ale statului, care sunt abilitate sa indeplineasca si indeplinesc efectiv acte in cadrul exercitarii autoritatii suverane a statului;
(iii) stabilimentele sau organismele statului ori alte entitati, in masura in care sunt abilitate sa indeplineasca si indeplinesc efectiv acte care presupun exercitiul autoritatii suverane de stat;
(iv) reprezentantii statului, cand acestia actioneaza sub acest titlu;
c) expresia tranzactie comerciala desemneaza:
(i) orice contract sau tranzactie cu caracter comercial facuta in scopul vanzarii de bunuri sau furnizarii de servicii;
(ii) orice contract de imprumut sau alta tranzactie de natura financiara, inclusiv orice obligatie de garantie ori de indemnizare care are legatura cu un asemenea imprumut sau o asemenea tranzactie;
(iii) orice alt contract sau orice alta tranzactie de natura comerciala, industriala sau care priveste prestarea de lucrari ori servicii, cu exceptia contractelor individuale de munca.
2. Pentru a determina daca un contract sau o tranzactie este o tranzactie comerciala in sensul lit. c) a paragrafului 1, trebuie sa se tina seama in primul rand de natura contractului sau a tranzactiei, dar va trebui, de asemenea, sa se tina seama si de scopul sau, daca partile la contract sau la tranzactie au convenit astfel sau daca, in practica statului forului, acest scop este de natura sa determine caracterul necomercial al contractului sau al tranzactiei.
3. Dispozitiile paragrafelor 1 si 2 privind sensul termenilor folositi in prezenta conventie nu afecteaza utilizarea acestora si nici sensul care le-ar putea fi atribuit de alte instrumente internationale sau de dreptul intern al unui stat.
Articolul 3 - Privilegii si imunitati neafectate de prezenta conventie
1. Prezenta conventie nu afecteaza privilegiile si imunitatile de care se bucura un stat in virtutea dreptului international in ceea ce priveste exercitarea functiilor:
a) misiunilor diplomatice, posturilor consulare, misiunilor speciale, misiunilor pe langa organizatiile internationale sau delegatiilor lor in organele organizatiilor internationale ori la conferintele internationale; si
b) persoanelor care au legatura cu acestea.
2. Prezenta conventie nu afecteaza nici privilegiile si imunitatile pe care dreptul international le recunoaste ratione personae sefilor de stat.
3. Prezenta conventie nu afecteaza privilegiile si imunitatile pe care dreptul international le recunoaste unui stat cu privire la aeronavele sau obiectele spatiale aflate in proprietatea ori care sunt exploatate de respectivul stat.
Articolul 4 - Neretroactivitatea prezentei conventii
Fara a prejudicia aplicarea oricaror reguli enuntate in prezenta conventie, la care imunitatile de jurisdictie ale statelor si ale bunurilor acestora sunt supuse in virtutea dreptului international, independent de prevederile prezentei conventii, aceasta din urma nu se aplica niciunei chestiuni relative la imunitatile de jurisdictie ale statelor sau ale bunurilor acestora, ridicata intr-un proces care a fost intentat contra unui stat in fata instantei altui stat inainte de intrarea in vigoare a prezentei conventii intre statele respective.
PARTEA II - Principii generale
Articolul 5 - Imunitatea statelor
Un stat beneficiaza, pentru el si bunurile sale, de imunitate de jurisdictie in fata instantelor unui alt stat, sub rezerva dispozitiilor prezentei conventii.
Articolul 6 - Modalitati pentru a da efect imunitatii statelor
1. Un stat da efect imunitatii statelor, prevazuta in art. 5, atunci cand se abtine sa-si exercite jurisdictia intr-un proces care se deruleaza in fata instantelor sale contra unui alt stat si cand, in acest scop, vegheaza ca instantele sa stabileasca din oficiu ca imunitatea acestui alt stat, prevazuta la art. 5, este respectata.
2. Un proces care are loc in fata instantelor unui stat este considerat ca fiind intentat contra unui alt stat cand acesta:
a) este citat ca parte la proces; sau
b) chiar daca nu este citat ca parte la proces, procesul vizeaza in fapt sa aduca atingere bunurilor, drepturilor, intereselor sau activitatilor acestui alt stat.
Articolul 7 - Consimtamantul expres pentru exercitarea jurisdictiei
1. Un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie intr-un proces care se deruleaza in fata instantei unui alt stat intr-o materie sau intr-un caz, daca a consimtit in mod expres la exercitarea jurisdictiei acestei instante cu privire la aceasta materie sau la acest caz:
a) printr-un acord international;
b) printr-un contract scris; sau
c) printr-o declaratie facuta in fata unei instante sau printr-o comunicare scrisa intr-un proces determinat.
2. Acordul dat de un stat pentru aplicarea legii unui alt stat nu se considera consimtamant la exercitarea jurisdictiei de catre instantele acestui ultim stat.
Articolul 8 - Efectul participarii la un proces in fata unei instante
1. Niciun stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie intr-un proces aflat pe rolul instantei unui alt stat:
a) daca a intentat el insusi acel proces; sau
b) daca, pe fond, a intervenit la acel proces sau a participat in orice fel la el. Totusi, daca statul dovedeste instantei ca nu a luat cunostinta de faptele asupra carora o cerere de acordare a imunitatii poate fi fondata, dupa ce a participat la proces, statul poate invoca imunitatea pe baza acestor fapte, cu conditia sa o faca fara intarziere.
2. Nu se considera ca un stat a consimtit la exercitarea jurisdictiei instantei unui alt stat daca intervine intr-o procedura sau participa la aceasta avand drept unic scop:
a) invocarea imunitatii; sau
b) valorificarea unui drept sau a unui interes in privinta bunurilor in cauza in acel proces.
3. Prezentarea reprezentantului unui stat in fata instantei unui alt stat ca martor nu se considera ca valorand consimtamant al primului stat la exercitarea jurisdictiei acestei instante.
4. Absenta reprezentarii unui stat intr-o procedura in fata instantei unui alt stat nu se considera ca avand valoare de consimtamant al primului stat la exercitarea jurisdictiei acestei instante.
Articolul 9 - Cereri reconventionale
1. Un stat care initiaza un proces in fata instantei unui alt stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata acelei instante in ceea ce priveste o cerere reconventionala care este fondata pe acelasi raport de drept sau pe aceleasi fapte ca cererea principala.
2. Un stat care intervine pentru a introduce o cerere intr-un proces care se deruleaza in fata instantei unui alt stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata acelei instante in ceea ce priveste o cerere reconventionala care este fondata pe acelasi raport de drept sau pe aceleasi fapte ca cererea introdusa de el.
3. Un stat care introduce o cerere reconventionala intr-un proces intentat contra lui in fata instantei unui alt stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata acelei instante in ceea ce priveste cererea principala.
PARTEA III - Situatii in care statele nu pot invoca imunitatea
Articolul 10 - Tranzactiile comerciale
1. Daca un stat efectueaza cu o persoana fizica sau juridica o tranzactie comerciala si daca, in virtutea regulilor aplicabile de drept international privat, contestatiile relative la aceasta tranzactie comerciala sunt de competenta instantelor unui alt stat, primul stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata acestor instante intr-o procedura care decurge din aceasta tranzactie.
2. Paragraful 1 nu se aplica:
a) in cazul unei tranzactii comerciale intre state; sau
b) daca partile la tranzactia comerciala au convenit altfel in mod expres.
3. Cand o intreprindere de stat sau o alta entitate creata de stat, dotata cu personalitate juridica distincta si care are capacitatea:
a) sa stea in justitie; si
b) sa dobandeasca, sa posede, sa detina, sa cedeze bunuri, inclusiv bunuri pe care statul a autorizat-o sa le exploateze sau sa le gereze,
este implicata intr-un proces care are legatura cu o tranzactie comerciala in care este angajata, imunitatea de jurisdictie de care beneficiaza statul respectiv nu este afectata.
Articolul 11 - Contractele de munca
1. Cu exceptia situatiei in care statele respective nu decid altfel, un stat nu poate sa invoce imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in speta, intr-o procedura privitoare la un contract de munca dintre stat si o persoana fizica pentru o activitate efectuata sau care trebuie efectuata, in totalitate ori partial, pe teritoriul acestui alt stat.
2. Paragraful 1 nu se aplica:
a) daca lucratorul a fost angajat pentru a exercita functii particulare in exercitarea prerogativelor de putere publica;
b) daca este:
(i) diplomat, asa cum este definit in Conventia de la Viena din 1961 asupra relatiilor diplomatice;
(ii) functionar consular, asa cum este definit in Conventia de la Viena din 1963 asupra relatiilor consulare;
(iii) membru al personalului diplomatic al unei misiuni permanente pe langa o organizatie internationala sau al unei misiuni speciale ori daca este angajat pentru a reprezenta un stat intr-o conferinta internationala; sau
(iv) orice alta persoana care beneficiaza de imunitate diplomatica;
c) daca actiunea are ca obiect angajarea, reinnoirea angajarii sau reinstalarea unei persoane;
d) daca actiunea are ca obiect concedierea sau rezilierea contractului unui lucrator si daca, potrivit avizului sefului statului, al sefului guvernului sau al ministrului afacerilor externe al statului angajator, aceasta actiune risca sa interfereze cu interesele statului in materie de securitate;
e) daca angajatul este resortisant al statului angajator la momentul la care este intentata actiunea, cu exceptia cazului cand are rezidenta permanenta in statul forului; sau
f) daca angajatul si statul angajator au convenit altfel in scris, sub rezerva consideratiilor de ordin public care confera instantelor statului forului jurisdictie exclusiva determinata de obiectul actiunii.
Articolul 12 - Prejudicii asupra persoanelor sau bunurilor
Cu exceptia situatiei in care statele respective nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in acea speta, intr-o procedura care se raporteaza la o actiune in reparatie pecuniara in caz de deces sau de vatamare a integritatii fizice a unei persoane ori in caz de prejudiciu sau de pierdere a unui bun corporal, datorata unui act sau unei omisiuni imputabile statului, daca acest act sau aceasta omisiune s-a produs, in totalitate sau in parte, pe teritoriul acestui alt stat si daca autorul actului sau al omisiunii era prezent pe acel teritoriu la momentul actului sau al omisiunii.
Articolul 13 - Proprietatea, posesia si utilizarea bunurilor
Cu exceptia situatiei in care statele respective nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in acea speta, intr-o procedura relativa la determinarea:
a) unui drept sau a unui interes al statului asupra unui bun imobiliar situat pe teritoriul statului forului, posesiei sau utilizarii bunului imobiliar de catre stat ori unei obligatii a statului, care ii incumba acestuia fie in calitatea de titular al unui drept asupra bunului imobiliar, fie in calitate de posesor sau utilizator al acestui bun;
b) unui drept sau interes al statului asupra unui bun mobiliar ori imobiliar nascut dintr-o succesiune, donatie sau vacanta a mostenirii; ori
c) unui drept sau interes al statului legat de administrarea unor bunuri cum ar fi bunurile aflate in custodie, bunurile care fac parte din patrimoniul unei persoane aflate in faliment ori bunurile unei societati in caz de dizolvare a acesteia.
Articolul 14 - Proprietatea intelectuala si industriala
Cu exceptia situatiei in care statele interesate nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei altui stat, competenta in acel caz, intr-o procedura care se raporteaza la:
a) determinarea oricarui drept pe care statul il are asupra unui brevet, desen sau model industrial, denumirii comerciale ori de afaceri, copyright sau asupra unui drept de autor sau oricarei alte forme de proprietate intelectuala ori industriala care beneficiaza de o masura de protectie juridica, chiar provizorie, din partea statului forului; sau
b) alegatii privind nerespectarea de catre un stat, pe teritoriul statului forului, a unui drept de natura celor vizate la lit. a) care apartine unui tert si este protejat de statul forului.
Articolul 15 - Participarea la societati sau alte organisme colective
1. Niciun stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in acel caz, intr-un proces relativ la participarea sa intr-o companie sau intr-un alt organism colectiv, dotat sau nu cu personalitate juridica, in privinta raporturilor dintre stat si grupul respectiv sau alti asociati, daca societatea sau grupul:
a) are si alti membri in afara statelor sau organizatiilor internationale; si
b) este constituit dupa legea statului forului sau isi are sediul ori locul principal de activitate in acest stat.
2. Un stat poate, totusi, sa invoce imunitatea de jurisdictie intr-un astfel de proces daca statele interesate au decis astfel, daca partile la diferend au convenit astfel printr-un acord scris sau daca instrumentul care stabileste ori prevede functionarea societatii sau grupului vizat contine dispozitii in acest sens.
Articolul 16 - Navele aflate in proprietatea sau in exploatarea unui stat
1. Cu exceptia situatiei in care statele interesate nu decid altfel, un stat care detine in proprietate sau exploatare o nava nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in acel caz, intr-o procedura relativa la exploatarea acelei nave daca, la momentul producerii faptului care a dat nastere actiunii, nava era utilizata in alte scopuri decat cele guvernamentale necomerciale.
2. Paragraful 1 nu se aplica navelor de razboi, navelor auxiliare sau altor nave detinute ori prin care opereaza un stat si care sunt, pentru moment, folosite in mod exclusiv doar pentru scopuri guvernamentale necomerciale.
3. Cu exceptia situatiei in care statele interesate nu decid altfel, un stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in acel caz, intr-o procedura relativa la transportul unei incarcaturi la bordul unei nave al carei proprietar sau exploatant este statul, daca, la momentul producerii faptului care a dat nastere actiunii, nava era utilizata pentru alte scopuri decat cele guvernamentale necomerciale.
4. Paragraful 3 nu se aplica incarcaturilor transportate la bordul navelor vizate la paragraful 2, ca si oricarei alte incarcaturi al carei proprietar este statul si care este folosita sau destinata a fi folosita exclusiv pentru scopuri guvernamentale necomerciale.
5. Statele pot invoca toate mijloacele de aparare, prescriptie, limitare a responsabilitatii care pot fi invocate de reprezentantii navelor si cargourilor private sau de catre proprietarii lor.
6. Daca intr-un proces este pus sub semnul indoielii caracterul neguvernamental si necomercial al navei aflate in proprietatea sau sub operarea unui stat sau al unei incarcaturi aflate in proprietatea unui stat, prezentarea catre instanta a unui certificat semnat de un reprezentant diplomatic sau de catre o alta autoritate competenta a acestui stat va constitui mijloc de proba in ceea ce priveste caracterul acestei nave sau incarcaturi.
Articolul 17 - Efectul unui acord de arbitraj
Daca un stat incheie in scris un acord cu o persoana fizica sau juridica straina pentru a supune procedurii de arbitraj contestatii relative la o tranzactie comerciala, acest stat nu poate invoca imunitatea de jurisdictie in fata instantei unui alt stat, competenta in speta, intr-o procedura relativa la:
a) validitatea, interpretarea sau aplicarea acordului de arbitraj;
b) procedura de arbitraj; sau
c) confirmarea sau anularea sentintei arbitrale, cu exceptia cazului in care prin acordul de arbitraj se prevede altfel.
PARTEA IV - Imunitatea statelor fata de masurile asiguratorii privitoare la un proces in fata unei instante
Articolul 18 - Imunitatea statului fata de masuri asiguratorii anterioare judecatii
Nicio masura asiguratorie, cum ar fi confiscarea, retinerea/poprirea, executarea, nu poate fi luata anterior judecatii impotriva bunurilor unui stat relativ la o procedura in fata instantei unui alt stat, decat daca si in masura in care:
a) statul a consimtit expres la aplicarea masurilor susmentionate:
(i) printr-un acord international;
(ii) printr-o conventie de arbitraj ori printr-un contract scris; sau
(iii) printr-o declaratie in fata instantei sau printr-o comunicare scrisa ulterior aparitiei diferendului dintre parti; ori
b) statul a rezervat sau a afectat bunuri pentru satisfacerea creantei asupra careia poarta procesul.
Articolul 19 - Imunitatea statului fata de masuri asiguratorii ulterioare judecatii
Nicio masura asiguratorie, cum ar fi confiscarea, retinerea/poprirea, executarea, nu poate fi luata ulterior judecatii impotriva bunurilor unui stat in legatura cu o procedura intentata in fata instantei unui alt stat, decat daca si in masura in care:
a) statul si-a exprimat expres consimtamantul la luarea unor astfel de masuri:
(i) printr-un acord international;
(ii) printr-un acord de arbitraj sau contract scris; ori
(iii) printr-o declaratie in fata tribunalului sau printr-o comunicare scrisa ulterior aparitiei unui diferend intre parti; ori
b) statul a rezervat/afectat bunuri pentru satisfacerea cererii care constituie obiectul acestei proceduri; sau
c) a fost stabilit ca bunurile sunt utilizate/destinate a fi utilizate de catre stat in alte scopuri decat cele guvernamentale necomerciale si sunt situate pe teritoriul statului forului, cu conditia ca masurile asiguratorii ulterioare judecatii sa nu se refere decat la bunurile care au legatura cu entitatea impotriva careia a fost intentat procesul.
Articolul 20 - Efectul consimtamantului la exercitarea jurisdictiei asupra consimtamantului la adoptarea masurilor asiguratorii
In cazul in care consimtamantul la adoptarea masurilor asiguratorii este cerut in aplicarea art. 18 si 19, consimtamantul la exercitarea jurisdictiei in virtutea art. 7 nu implica existenta consimtamantului la adoptarea masurilor asiguratorii.
Articolul 21 - Categorii specifice de bunuri
1. Urmatoarele categorii de bunuri ale statului nu sunt considerate a fi bunuri utilizate sau destinate a fi utilizate de stat in alte scopuri decat cele de serviciu public necomercial in sensul dispozitiilor lit. c) a art. 19:
a) bunurile, inclusiv conturile bancare, folosite sau care sunt destinate a fi folosite in exercitarea functiilor misiunii diplomatice a statului sau ale oficiilor consulare, misiunilor speciale, misiunilor la organizatiile internationale ori ale delegatiilor la organizatiile internationale sau la conferintele internationale;
b) bunurile cu caracter militar sau bunurile utilizate ori care se intentioneaza a fi utilizate in exercitiul functiilor militare;
c) bunurile bancii centrale sau ale unei autoritati monetare a statului;
d) bunurile care fac parte din patrimoniul cultural al statului sau al arhivelor sale si care nu sunt puse in vanzare si nici nu sunt destinate punerii in vanzare;
e) bunurile care fac parte dintr-o expozitie de obiecte de interes stiintific, cultural sau istoric si care nu sunt puse in vanzare si nici nu sunt destinate punerii in vanzare.
2. Paragraful 1 nu prejudiciaza art. 18 si 19, lit. a) si b).
PARTEA V - Dispozitii diverse
Articolul 22 - Notificarea cererii introductive de instanta
1. Cererea introductiva de instanta sau orice alt act prin care se initiaza un proces impotriva unui stat se va efectua:
a) in conformitate cu orice conventie internationala aplicabila care obliga statul forului si statul interesat; sau
b) conform oricarui aranjament particular in materie de notificare intervenit intre cel care face cererea si statul interesat, daca legea statului forului nu se opune; sau
c) in absenta unei asemenea conventii sau a unui asemenea aranjament particular:
(i) printr-o comunicare adresata pe cale diplomatica ministerului afacerilor externe al statului interesat; sau
(ii) prin orice alt mijloc acceptat de statul interesat, daca legea statului forului nu o interzice.
2. Notificarea cererii introductive de instanta la care se refera lit. c) (i) din paragraful 1 se considera efectuata la primirea documentelor de catre ministerul afacerilor externe.
3. Aceste documente vor fi insotite, daca este cazul, de o traducere in limba oficiala sau intr-una dintre limbile oficiale ale statului vizat.
4. Orice stat care compare pe fond intr-o procedura intentata contra lui nu poate apoi sa sustina ca notificarea cererii introductive de instanta a fost facuta cu nerespectarea dispozitiilor paragrafelor 1 si 3.
Articolul 23 - Pronuntarea deciziei in lipsa
1. Pentru ca o decizie in lipsa sa poata fi pronuntata impotriva unui stat, instanta trebuie sa se asigure:
a) de respectarea conditiilor prevazute la paragrafele 1 si 3 ale art. 22;
b) de trecerea unei perioade de cel putin 4 luni de la data la care cererea introductiva de instanta sau alt document care instituie aceasta procedura a fost efectuata sau se presupune ca a fost efectuata conform dispozitiilor paragrafelor 1 si 2 ale art. 22; si
c) ca prezenta conventie nu ii interzice acestei instante sa-si exercite jurisdictia.
2. O copie de pe decizia pronuntata in lipsa, insotita, daca este cazul, de o traducere in limba sau intr-una dintre limbile oficiale ale statului respectiv, va fi transmisa statului si va fi comunicata acestuia printr-unul dintre mijloacele mentionate la paragraful 1 al art. 22 si in conformitate cu dispozitiile acestui paragraf.
3. Termenul pentru a inainta un recurs de anulare a unei decizii pronuntate in absenta nu va putea fi mai mic de 4 luni si va incepe sa curga de la data la care statul respectiv a primit sau se presupune ca a primit copia de pe decizie.
Articolul 24 - Privilegii si imunitati in timpul derularii procesului
1. Orice omisiune sau refuz din partea unui stat de a se conforma deciziei unei instante a unui alt stat, care ii impune sa indeplineasca sau sa se abtina de la a indeplini un act determinat, de a prezenta un document ori de a divulga orice alta informatie in scopul unui proces, nu antreneaza alte consecinte in afara celor care pot rezulta, cu privire la fondul problemei, din acest comportament. Existenta acestei omisiuni sau a unui asemenea refuz nu va putea motiva aplicarea niciunei amenzi sau alte pedepse asupra statului.
2. Niciun stat nu este tinut sa depuna o cautiune si nici sa constituie un depozit, sub orice denumire ar fi acesta, pentru a garanta plata taxelor si a cheltuielilor ocazionate de un proces la care este parte in fata instantei unui alt stat.
PARTEA VI - Clauze finale
Articolul 25 - Anexa
Anexa la prezenta conventie face parte integranta din aceasta.
Articolul 26 - Alte acorduri internationale
Dispozitiile prezentei conventii nu aduc atingere drepturilor si obligatiilor pe care statele parti le pot avea in virtutea acordurilor internationale in vigoare si la care sunt parti, in privinta problematicii care face obiectul prezentei conventii.
Articolul 27 - Solutionarea diferendelor
1. Statele parti se angajeaza sa solutioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii pe calea negocierilor.
2. Orice diferend intre doua sau mai multe state parti privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, care nu poate fi solutionat pe cale de negociere intr-un interval de 6 luni, va fi, la cererea oricaruia dintre statele parti, supus procedurii de arbitraj. Daca intr-o perioada de 6 luni incepand de la data cererii de arbitraj statele parti nu se pot intelege asupra organizarii procedurii de arbitraj, oricare dintre ele poate prezenta diferendul in fata Curtii Internationale de Justitie, adresand o cerere acesteia in conformitate cu regulile prevazute in statutul Curtii.
3. Fiecare stat parte poate, la momentul semnarii, al ratificarii, acceptarii sau aprobarii prezentei conventii sau al aderarii la aceasta, sa declare ca nu se considera legat de dispozitiile paragrafului 2. Celelalte state parti nu sunt legate de dispozitiile paragrafului 2 in relatia cu un stat parte care a facut o asemenea declaratie.
4. Oricare stat parte care a facut o declaratie in virtutea paragrafului 3 poate sa si-o retraga in orice moment, adresand o notificare in acest sens secretarului general al ONU.
Articolul 28 - Semnarea
Prezenta conventie va fi deschisa spre semnare de catre toate statele pana la data de 17 ianuarie 2007, la sediul ONU din New York.
Articolul 29 - Ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea
1. Prezenta conventie va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele semnatare.
2. Prezenta conventie va fi deschisa spre aderare oricarui stat.
3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe langa secretarul general al ONU.
Articolul 30 - Intrarea in vigoare
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in cea de-a 30-a zi de la data depunerii pe langa secretarul general al ONU a celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica, va accepta, va aproba prezenta conventie sau va adera la aceasta dupa depunerea celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, conventia va intra in vigoare in cea de-a 30-a zi care urmeaza datei depunerii instrumentului pertinent de catre acest stat.
Articolul 31 - Denuntarea
1. Orice stat parte poate denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisa adresata secretarului general al ONU.
2. Denuntarea produce efecte la un an de la data primirii notificarii de catre secretarul general al ONU. Totusi, prezenta conventie va continua sa se aplice in orice chestiune relativa la imunitatile de jurisdictie ale statelor sau in ceea ce priveste bunurile lor, ridicata intr-un proces care a fost intentat contra unui stat in fata unei instante a altui stat, inainte de data la care denuntarea produce efecte fata de oricare dintre statele respective.
3. Denuntarea nu va aduce atingere in niciun fel obligatiei pe care o are fiecare stat parte de a indeplini orice obligatie prevazuta in prezenta conventie, care i-ar fi revenit in virtutea dreptului international, independent de prevederile prezentei conventii.
Articolul 32 - Depozitarul si notificari
1. Secretarul general al ONU este depozitarul prezentei conventii.
2. In calitatea sa de depozitar al prezentei conventii, secretarul general al ONU notifica tuturor statelor:
a) orice semnare a prezentei conventii si orice depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori a unei notificari de denuntare, potrivit prevederilor art. 29 si 31;
b) data intrarii in vigoare a prezentei conventii, conform art. 30;
c) orice alt act si orice alta notificare sau comunicare care are legatura cu prezenta conventie.
Articolul 33 - Texte autentice
Textele in limbile engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa ale prezentei conventii sunt egal autentice.
Drept care subsemnatii, care au fost autorizati de guvernele lor, au semnat prezenta conventie, care este deschisa spre semnare la sediul ONU din New York incepand din data de 17 ianuarie 2005.
ANEXA la conventie - INTERPRETARI CONVENITE in ceea ce priveste sensul anumitor dispozitii ale conventiei
Prezenta anexa are ca scop stabilirea sensului anumitor dispozitii care nu au fost clar definite in textul prezentei conventii.
In privinta art. 10
Termenul imunitate folosit la art. 10 trebuie sa fie inteles in contextul general al prezentei conventii.
Paragraful 3 al art. 10 nu afecteaza angajarea raspunderii personale a actionarilor sau angajatilor si nici chestiunile referitoare la situatia in care o entitate a statului a ascuns in mod deliberat situatia sa financiara sau si-a redus activele pentru a evita satisfacerea unei pretentii sau orice alte situatii asemanatoare acesteia.
In privinta art. 11
Referirea la interese in materie de securitate ale statului angajator, cuprinsa in art. 11 paragraful 2 lit. d), vizeaza in principal chestiunile de securitate nationala si de securitate a misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare.
Conform prevederilor art. 41 din Conventia de la Viena din 1961 asupra relatiilor diplomatice si ale art. 55 din Conventia de la Viena din 1963 asupra relatiilor consulare, toate persoanele vizate in aceste articole au datoria de a respecta legile si reglementarile statului de rezidenta, inclusiv in ceea ce priveste legislatia muncii. De asemenea, conform prevederilor art. 38 din Conventia de la Viena din 1961 asupra relatiilor diplomatice si ale art. 71 din Conventia de la Viena din 1963 asupra relatiilor consulare, statul acreditar trebuie sa-si exercite jurisdictia asupra acestor persoane in asa fel incat sa nu obstructioneze intr-o maniera excesiva indeplinirea functiilor misiunii sau pe cele ale oficiului consular.
In privinta art. 13 si 14
Termenul determinare este folosit pentru a se referi nu numai la stabilirea sau verificarea existentei drepturilor protejate, ci si la evaluarea sau aprecierea substantei, inclusiv a continutului, scopului si intinderii acestor drepturi.
In privinta art. 17
Expresia tranzactie comerciala include investitiile.
In privinta art. 19
Termenul entitate folosit la lit. c) vizeaza statul ca persoana juridica independenta, dar include si unitatile constitutive ale unui stat federal, subdiviziunile statului, un organism ori o institutie de stat sau orice alta entitate, dotata cu personalitate juridica independenta.
Expresia bunurile care au legatura cu entitatea, utilizata la lit. c), are un sens mai larg decat numai proprietatea sau posesia.
Art. 19 nu afecteaza angajarea raspunderii personale a actionarilor sau angajatilor si nici chestiunile referitoare la situatia in care o entitate a statului a ascuns in mod deliberat situatia sa financiara sau si-a redus activele pentru a evita satisfacerea unei pretentii sau orice alte situatii asemanatoare acesteia.
Nu este
-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
-------------
Alte reglementari
Termeni juridici, grupare tematica
|
