Aspecte introductive in Ecotehnologii
Mediul reprezinta totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici,
dintr- un loc dat, cu care un organism vine in contact. Acesti factori sunt de fapt:
temperatura, umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme, etc.
Notiunea de mediu este sinonima cu mediu inconjurator, ambiant, ecologic, de viata.
Intre fiecare organism si mediu exista influente reciproce, complexe. Mediul
influenteaza organismele, dar si organismele, inclusiv omul, modifica mediul. Totusi,
adaptarea organismelor la mediu este limitata.
Clasificarea mediilor are in vedere mai multe criterii, date fiind varietatile foarte
mari:
a) Dupa componentele biologice se disting: mediul biotic, continand
vietuitoarele si mediul abiotic, cu componente lipsite de viata, sau azoic, asa cum sunt:
craterele vulcanice, abisurile oceanice, apele poluate puternic, etc);
b) Dupa natura fizica: - mediu terestru, aerian si acvatic;
c) Dupa natura chimica: medii dulcicole (lacuri, balti), salmastre (ape cu
salinitate medie), sarate (mari, oceane) si foarte sarate, ca in cazul Marii Moarte.
Dupa pH, mediile pot fi: acide (natural, sau dupa poluare), alcaline si neutre.
d) Dupa influenta populatiei umane: mediu urban, rural, formatiuni de contact
(afectate de activitatea umana ) si natura neafectata de om.
e) Dupa J. Sonnenfeld: mediu geografic, operational, perceptual si
comportamental
Mediul geografic reprezinta sfera cea mai larga, referindu-se la nivelul planetar
al mediului, ingloband celelalte sfere. Mediul operational cuprinde doar acele portiuni
cunoscute de individ si care-i influenteaza existenta. Mediul perceptual cuprinde acele
portiuni din mediu percepute de individ. Mediul comportamental cuprinde o zona si mai
restransa, in care individul traieste, se misca, activeaza.
Mediul geografic se diferentiaza dupa caracteristicile unor spatii geografice in: -
mediul polar, cu desert de gheata si clima rece, nefavorabil vietii si omului, cu
temperaturi negative, vanturi puternice si numai doua anotimpuri;
mediul tundral, in lungul coastelor arctice, caracterizat prin doua anotimpuri,
avand temperatura cea mai ridicata de aproximativ 10 oC, iar solurile sunt putin fertile.
Totusi, omul s-a adaptat la acest mediu;
mediul arboral (de padure), exemplificat prin mai multe tipuri: paduri de
taiga, temperate, musonice si tropicale. Acest mediu are mare productivitate si diversitate
biologica. Cuprinde imense resurse minerale si joaca un rol important in purificarea
atmosferei, fixarea solului, regimul ploilor, clima;
mediul esemial, cuprinde stepele, preriile, semideserturile si deserturile.
Stepele si preriile sufera presiuni climatice din cauza precipitatiilor reduse, sub forma de
averse, a vanturilor si din partea omului, prin cultura cerealelor si pasunatul intensiv.
Fragilitatea acestor tipuri de mediu a dus la desertificarea lor;
Mediul natural (sau cvasinatural, dupa unii autori) este intins pe suprafete tot mai
reduse. Astazi practic nu mai exista zone neafectate de om, deoarece exista posibilitati de
transport pentru substantele poluante la distante foarte mari, prin curenti de aer sau de
apa, pasari, animale, aeronave, rachete. Aceste zone sunt considerate atat tezaure
biologice pentru generatia actuala si pentru cele viitoare, dar si supape de siguranta pentru
functionarea sistemului global al mediului. De aceea, oamenii le protejeaza, incadrandu-le
ca parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei.
Mediul rural are incarcare cu populatia umana mai mica decat mediul urban (in
medie 8 locuitori/ ha). Economia are caracter dominant agrozootehnic, cu dependenta
mare fata de factorii naturali. Resursele agricole se degradeaza in timp, daca nu se
respecta potentialul natural si capacitatea lui de suport. Productivitatea muncii este mai
redusa si este influentata anual de fluctuatiile factorilor naturali, ritmul de viata umana
este mai lent, expunerea la poluanti mai redusa, uneori accidentala. Aici se realizeaza
hrana si pentru populatie urbana si produse ce se prelucreaza industrial. Programele
actuale de dezvoltarea acestui mediu incearca sa evite exercitarea unei presiuni, care sa
depaseasca posibilitatea de suport a mediului rural si natural, tinand seama de caracterul
finit al resurselor sale si de capacitatea naturala de autoepurare.
Mediul urban s-a diferentiat net de cel rural inca din cele mai vechi timpuri. Primele
orase indeplineau doar functii de locuit si de aparare si erau organizate pe spatii
restranse, pentru a nu afecta terenul agricol. In timpul Renasterii (secolele al XIV - XVIlea)
incep sa se construiasca palate si vile in afara zidurilor oraselor (Versailles,
Schonbrun, in jurul Romei, etc). Dupa revolutia industriala apar orase fara limite precise,
in expansiune, cu zone industriale dezvoltate la periferie si populatie tot mai numeroasa.
Orasele se adapteaza pentru a face fata problemelor de aprovizionare a populatiei si a
industriei, de evacuare a reziduurilor manajere si industriale, de transport. Incep sa apara
probleme tot mai grave de poluare.
Prin calitatea mediului se intelege starea acestuia la un moment dat, rezultata din
integrarea tuturor elementelor sale structurale si functionale, capabile sa asigure o
ambianta satisfacatoare necesitatilor multiple ale vietii omului.
Termenul de ecologie a fost introdus pentru prima data de biologul german
Ernst Haeckel in anul 1866, utilizand cuvintele grecesti oikos= casa, locuinta si
logos= stiinta, vorbire. Deci ecologia poate fi considerata ca o stiinta a habitatului
(a spatiului de locuit).
Astazi ecologia este definita ca stiinta ce studiaza conditiile de existenta
ale fiintelor vii si interactiunile existente intre fiintele vii pe de o parte si intre
fiintele vii si mediu, pe de alta parte.
Principalele probleme ale ecologiei sunt:
studiul circulatiei materiei si energiei in biosfera;
principiile productivitatii biologice;
dinamica populatiilor de animale;
principiile conservarii si reproducerii resurselor naturale.
Biocenoza se refera la un sistem de populatii atasat de un biotop. De
exemplu: populatia de animale si de plante dintr-o padure, dintr-un lac, etc.
Biosfera cuprinde ecosistemele planetei. Ea este data de entitatea vasta a
Terrei, impreuna cu invelisul de apa, aer si cu vietuitoarele.
Ecosistemul este un sistem complex, alcatuit din biocenoza si biotop. De
exemplu: padurea, livada, etc. Reprezinta unitatea de baza, elementara a ecosferei
si prezinta o stabilitate termodinamica relativa.
Arealul este teritoriul ocupat de o specie sau o populatie. Poate fi foarte
restrans (de exemplu o pestera), sau foarte larg, cu aspecte continue sau
discontinue.
Peisajul este mediul natural global definit fata de om. Reprezinta obiectele
naturale, cele create de om (cabane, paduri, etc), fenomenele atmosferice climatice
de pe un teritoriu, percepute de simturi.
Bibliografie
Ecotehnologii, Sanda VISAN, Anca ANGELESCU, Virginia CIOBOTARU
Alte aspecte introductive
Termeni juridici, grupare tematica
|
