DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Aspecte introductive legate de Contabilitate financiara



Contabilitatea financiara descrie circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitatea si structuralitatea sa. Obiectivul sau principal il constituie furnizarea de informatii sintetice privind pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare. Informatia contabila, pe langa o utilizare interna de catre management, este destinata utilizatorilor externi definiti de: investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si institutiile sale, precum si publicul. Relatiile delimitate si evidentiate in contabilitate au, o determinare obiectiva, iar faptul ca ele apar la intersectia intreprinderii cu tertii sunt divulgabile integral. Pornind de la aceasta stare, contabilitatea este standardizata, adica se bazeaza pe norme privind productia, prezentarea si utilizarea informatiilor contabile.

Contabilitatea de gestiune furnizeaza toata informatia contabila care este cuantificata, prelucrata si transmisa pentru utilizarea interna de catre management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al intreprinderii, definit de activitatile consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Obiectivele principale ale contabilitatii de gestiune sunt: calcularea analitica (pe feluri, purtatori de costuri, locuri de activitate) a costurilor si rezultatelor, bugetarea interna a activitatii intreprinderii (pe locuri de activitati); controlul de gestiune sau managerial privind costurile prestabilite si abaterile de la aceste costuri.

Organizarea si functionarea contabilitatii de gestiune se bazeaza pe concepte si principii pur interne al caror continut este liber de standardizare, fiind definit in functie de propriile conventii ale fiecarei intreprinderi (de exemplu, formula costului produselor vandute) si care se gasesc deci in afara oricarei normalizari (standardizari). In consecinta, desi organizarea contabilitatii de gestiune este obligatorie, aceasta beneficiaza de o libertate separata in ceea ce priveste posibilitatea de adaptare de catre fiecare intreprindere, in functie de specificul activitatii si de nevoile de informare in vederea actului decizional.

Entitatile patrimoniale reprezinta spatiul de cunoastere si actiune al contabilitatii. In raport de forma de proprietate asupra capitalului, unitatile patrimoniale pot fi proprietate de stat si proprietate privata. Pentru exercitarea dreptului de proprietate privata s-au conturat doua forme de organizare economica a intreprinderii, personala si sociala. Intreprinderea proprietate sociala, denumita si societate comerciala, se constituie prin aportul sau investitia de capital a doua sau mai multe persoane fizice si/sau persoane juridice in vederea efectuarii de acte de comert.

Intreprinderea personala reprezinta forma organizatorica de exploatare a proprietatii in care o singura persoana participa cu intregul capital, conduce direct si raspunde cu intreaga avere pentru obligatiile asumate.

In cadrul unitatilor patrimoniale societatea comerciala reprezinta sfera de actiune in limitele careia contabilitatea ia forme complete de supraveghere si control a resurselor, cheltuielilor si rezultatelor. La acest nivel organizatoric se realizeaza in forma cea mai deplina activitatea de productie, de prestatii de servicii, a marfurilor, de circulatie a marfurilor, a titlurilor de credit si a instrumentelor de plata, precum si alte operatii accesorii activitatii de comert.

Dupa obiectul activitatii lor, societatile comerciale pot fi: de productie de bunuri; de circulatie a marfurilor; de constructii - montaj si exploatari miniere de tot felul; de comert; de prestari de servicii in domeniul financiar - bancar; de prestari de servicii in transporturi si asigurari; de prestari de servicii diverse (controlul marfurilor, expertize, spectacole de cinematograf, teatru etc).

In raport cu forma de constituire si functionare, asa cum prevad sistemele de drept comercial, societatile comerciale sunt de mai multe feluri: in nume colectiv, in comandita simpla, in comandita pe actiuni, pe actiuni si cu raspundere limitata.

a) Societatea in nume colectiv (SNC) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul societatii si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatiilor. Totodata, partile sociale nu pot fi reprezentate de titluri de valoare negociabile.

b) Societatea in comandita simpla (SCS) este cea in care asociatii sunt de doua genuri: comanditati, care raspund solidar si nelimitat, administrand direct societatea, si comanditari, care raspund numai cu aportul propriu si care nu au dreptul sa se amestece in administrarea societatii. Capitalul social este divizat in parti sociale care nu pot fi cedate de comanditari fara acordul unanim al acestora.

c) Societatea in comandita pe actiuni (SCA) are aceleasi caracteristici cu cea in comandita simpla, cu deosebirea ca partile comanditarilor sunt separate in actiuni ca titluri de valoare negociabile.

d) Societatea pe actiuni (SA) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati sa raspunda in limita capitalului subscris, exprimat in actiuni. Actiunile pot fi transmise liber tertelor persoane, nefiind necesara o incuviintare din partea celorlalti asociati.

e) Societatea cu raspundere limitata (SRL) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii, in numar limitat, raspund numai cu cota lor sociala. Partile sociale ale asociatilor sunt, in principiu, netransmisibile altor persoane si nici reprezentate prin titluri de valoare negociabile, asa cum sunt actiunile.

Constituirea efectiva a societatilor comerciale are loc numai daca intregul capital social a fost subscris si fiecare asociat sau actionar a varsat in numerar sau a depus in natura, dupa caz, cota de aport stabilita prin Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, Contractul de societate si Statutul societatii.

Capitalul subscris este aportul pe care asociatii sau actionarii, in calitatea lor de proprietari, s-au angajat sa-l puna la dispozitia societatii comerciale. Capitalul nedepus (nevarsat) este partea din capitalul subscris care nu a fost inca fizic pusa la dispozitia societatii de catre asociati sau actionari.

Nevoia de armonizare si uniformitate in contabilitate impune normalizarea sa. Pe aceasta cale se formalizeaza si materializeaza obiectivele, conceptele, metodele, regulile si procedurile privind productia si utilizarea informatiei contabile.

Efortul de normalizare dar si produsul acesteia se concretizeaza in:
  • a) definirea de concepte, principii si norme contabile bazate pe o terminologie precisa si identica pentru toti producatorii si utilizatorii de informatii contabile;
  • b) aplicarea lor practica in vederea asigurarii comparabilitatii in timp si spatiu, relevantei si credibilitatii a informatiilor contabile.

    Asa cum se degaja de mai sus nucleul normalizarii il reprezinta elaborarea de norme contabile (standarde contabile in contabilitatea anglo - saxona). Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, documente contabile de sinteza sau bilant contabil).

    Cadrul contabil general cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sistemul de referinta pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, pentru utilizatorii externi adica ceea ce trebuie sa fie contabilitatea, delimiteaza ca teorie contabila normativa deci un caz particular al teoriei contabile generale. Sau intr-o alta viziune, Cadrul contabil isi aroga calitatea de referential pentru elaborarea normelor contabile si instrument de coerenta a normelor, reglementarilor si procedurilor contabile.

    Cadrul contabil general IASC abordeaza obiectivele situatiilor financiare; definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor reprezentate in situatiile financiare; caracteristicile calitative ale informatiilor din situatiile financiare care determina utilitatea lor; conceptele de capital si de mentinere a capitalului.

    Cadrul general se refera la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare cu scop general, intocmite si prezentate cel putin anual. Ele contin informatiile care raspund necesitatilor comune majoritatii utilizatorilor. Asa cum apreciaza Consiliul IASC, aproape toti utilizatorii iau decizii economice pentru:
  • a) a hotari cand ca cumpere, sa pastreze sau sa vanda o investitie de capital;
  • b) a evalua raspunderea sau gestionarea manageriala;
  • c) a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;
  • d) a evalua garantiile pentru creditele acordate intreprinderii;
  • e) a determina politicile de impozitare;
  • f) a determina profitul si dividendele ce se pot distribui;
  • g) a elabora si utiliza date statistice despre venitul national;
  • h) a reglementa activitatea intreprinderilor.

    Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatia despre pozitia financiara a intreprinderii, rezultatele (performanta) si modificarile pozitiei financiare ale intreprinderii. Toate aceste informatii satisfac necesitatile comune ale majoritatii utilizatorilor, ele lasa in afara o serie de necesitati informationale nefinanciare si predictive.

    Informatiile privind pozitia financiara sunt oferite, in primul rand, de bilant, cele privind rezultatul, prin contul de profit si pierdere, iar informatiile privind modificarile pozitiei financiare prin intermediul unor situatii distincte.

    Pozitia financiara a intreprinderii este definita de resursele economice pe care le controleaza, de structura financiara a activelor, datoriilor si capitalului propriu, de lichiditatea si solvabilitatea valorilor economice si de capacitatea sa de a se adapta la schimbarile mediului in care isi desfasoara activitatea.


    Bibliografie
  • Contabilitate financiara, Mihai Ristea, Corina-Graziella Dumitru, curs in format digital, Biblioteca ASE Bucuresti



    Alte aspecte introductive




    Termeni juridici, grupare tematica



  • Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    73 useri online

    Useri autentificati: