Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.124 din Codul
penal, exceptie ridicata direct de Avocatul Poporului si care formeaza obiectul Dosarului Curtii
Constitutionale nr.1.441D/2012.
La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, doamna consilier Ecaterina Mirea,
cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Avocatului
Poporului, care pune concluzii de admitere a exceptiei astfel formulate si de constatare a
neconstitutionalitatii prevederilor art.124 din Codul penal in masura in care se aplica si cauzelor
incepute sub vechea reglementare. In acest sens reia argumentele mentionate in actul de
sesizare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece prescriptia este o institutie de drept penal
substantial susceptibila, in acord cu art.15 alin.(2) din Constitutie, de aplicarea legii penale mai
favorabile. Considera ca nu poate exista vreun magistrat care sa isi imagineze o aplicare a
textului criticat in dezacord cu art.13 din Codul penal. Totodata arata ca persoanele aflate in
situatii juridice identice, respectiv cele care au comis fapte la aceeasi data, vor beneficia de legea
penala mai favorabila indiferent de momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Adresa nr.10.572 din 30 octombrie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu
nr.6.077 din 30 octombrie 2012, in temeiul art.146 lit.d) din Constitutie si art.32 din Legea
nr.47/1992 Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art.124 din Codul penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Avocatul Poporului sustine ca dispozitiile
legale atacate contravin prevederilor art.16 alin.(1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si
ale art.15 alin.(2) referitor la principiul aplicarii legii penale mai favorabile. Astfel, tratamentul
juridic al persoanelor care se afla intr-o procedura judiciara nu este justificat de situatia diferita in
care s-ar afla acestia, ci de celeritatea solutionarii cauzei. Un astfel de criteriu exterior conduitei
persoanei interesate este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii al cetatenilor, conform
caruia la situatii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Astfel, persoanele care au avut
sansa sa se gaseasca sub imperiul art.124 anterior modificarii, cand termenul de prescriptie
prevazut in art.122 era depasit cu inca jumatate, s-au aflat intr-o situatie net favorabila, dar
discriminatorie fata de persoanele care au avut nesansa sa aiba termenul de prescriptie speciala
pe reglementarea veche implinit dar, ca efect al prelungirii acestui termen prin Legea nr.63/2012,
sa nu mai opereze pentru ca procedura judiciara la care era supus este finalizata prin
pronuntarea unei hotarari judecatoresti, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ. Instituirea
acestui tratament diferit in functie de momentul in care instanta de judecata a solutionat cauza nu
are, in opinia Avocatului Poporului, o justificare obiectiva si rezonabila. Asa fiind, un astfel de
tratament juridic afecteaza drepturile invinuitilor sau inculpatilor fata de care nu s-a pronuntat deja
o hotarare judecatoreasca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.63/2012, fiind discriminati in
raport cu cei pentru care s-au finalizat procedurile judiciare printr-o hotarare judecatoreasa, pana
la intrarea in vigoare a legii mentionate, cu toate ca ambele categorii se afla in aceeasi situatie
juridica, fiind cercetati pentru infractiuni comise in aceeasi perioada. Spre exemplu, in cazul a 2
coautori, este posibil ca unul sa fie condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pana la data
publicarii Legii nr.63/2012 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sa beneficieze astfel de
termenul de prescriptie special redus; celalalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printro
hotarare judecatoreasca definitiva, nu va putea beneficia de acest privilegiu conferit de lege,
ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.
In concluzie, prin modificarea termenului de prescriptie speciala s-a creat o discriminare
intre invinuitii sau inculpatii cercetati pentru aceleasi infractiuni, savarsite in aceeasi perioada, si
care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea
ce contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.
In ce priveste afectarea prevederilor constitutionale ale art.15 alin.(2), Avocatul Poporului
arata urmatoarele:
Avand in vedere ca dispozitiile art.124 din Codul penal sunt de imediata aplicare, este
evident ca acestea sunt mai putin favorabile atat timp cat, anterior solutionarii definitive a unei
cauze, termenul de prescriptie speciala era la jumatate decat cel reglementat prin Legea
nr.63/2012.
In jurisprudenta Curtii Constitutionale, determinarea caracterului *mai favorabil* are in
vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de
incriminare, cauzele care exclud sau inlatura raspunderea penala, influenta circumstantelor
atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. (Decizia Curtii
Constitutionale nr.1.483 din 8 noiembrie 2011).
Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de
incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la prescrierea
raspunderii penale prin implinirea termenului de prescriptie speciala.
Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii penale mai favorabile, dar pentru care
nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie. Acest
fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art.15 alin.(2) din
Constitutie reflectat in art.13 din Codul penal.
Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art.15 alin.(2) din Constitutie, Avocatul
Poporului considera ca prescriptia speciala prevazuta de art.124 din Codul penal nu poate fi
modificata (dublata) - pentru o perioada de timp -, neexistand o justificare rationala si rezonabila.
In conformitate cu art.13 alin.1 din Codul penal, in cazul in care de la savarsirea infractiunii
pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea
mai favorabila, inclusiv legea mai favorabila in ceea ce priveste termenele de prescriptie. Unul din
criteriile care se are in vedere la stabilirea in concret a legii penale aplicabile in situatia
succesiunii de legi in timp este acela al termenelor de prescriptie a raspunderii penale, caz in
care se va aprecia ca fiind mai blanda legea penala care are un termen de prescriptie speciala
mai redus.
Asa fiind, dispozitia legala criticata este constitutionala in masura in care nu se aplica si
cauzelor incepute sub vechea reglementare, in caz contrar incalcandu-se Legea fundamentala.
De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.1.483 din 8 noiembrie 2011, a decis ca o
dispozitie penala este neconstitutionala in masura in care nu permite aplicarea legii penale mai
favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie
judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Potrivit art.30 alin.(1) si art.33 din Legea nr.47/1992, actul de sesizare a fost comunicat
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand actul de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului
exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146
lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10, 29 si 32 din Legea nr.47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.124 din Codul penal, cu
denumirea marginala Prescriptia speciala, asa cum a fost modificat prin art.I pct.3 din Legea
nr.63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al Romaniei si a Legii nr.286/2009
privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.258 din 19 aprilie
2012, care au urmatorul continut: *Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar
interveni, daca termenul de prescriptie prevazut la art.122 este depasit cu inca o data.*
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale mentionate incalca
dispozitiile constitutionale ale art.15 alin.(2) referitor la principiul aplicarii legii penale mai
favorabile si ale art.16 alin.(1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin sesizarea formulata,
Avocatul Poporului critica noile prevederi ale art.124 din Codul penal referitor la prescriptia
speciala, potrivit caruia, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie generala
prevazut la art.122 din Codul penal este depasit cu inca o data, atunci este inlaturata
raspunderea penala. Spre deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic,
respectiv depasirea cu inca jumatate a termenelor din art.122 din Codul penal, noua norma
este mai putin favorabila.
Avand in vedere noile dispozitii, se arata ca acestea afecteaza prevederile constitutionale
referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, precum si cele referitoare la principiul aplicarii legii
penale mai favorabile.
Potrivit art.61 din Constitutie, Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii,
adopta masurile de politica penala in acord cu atingerea interesului legitim urmarit. Astfel, potrivit
art.10 alin.(1) lit.g) din Codul de procedura penala, printre cauzele care impiedica punerea in
miscare a actiunii penale regasim interventia prescriptiei simple, guvernata de termenele
prevazute la art.122 din Codul penal, ori speciale, guvernata de art.124 din Codul penal.
Prescriptia raspunderii penale, in general, inseamna stingerea raspunderii penale prin trecerea
unui anumit interval de timp prevazut de lege. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data
savarsirii infractiunii si trebuie sa curga neintrerupt. In ce priveste prescriptia speciala, este de
observat ca intr-o cauza penala pot interveni mai multe intreruperi ale termenului de prescriptie,
fapt care determina curgerea unui nou termen, tragerea la raspundere penala prelungindu-se
mult timp. Daca anterior noilor prevederi criticate termenul de prescriptie speciala era compus din
termenul general prevazut la art.122 din Codul penal plus inca jumatate, in prezent legiuitorul l-a
majorat cu inca o data. Prin urmare, modificarea acestui termen nu este de natura a contraveni in
vreun fel dispozitiilor constitutionale invocate.
Cu privire la criticile formulate punctual, Curtea constata urmatoarele:
In acord cu dispozitiile constitutionale ale art.126 alin.(3), Inalta Curte de Casatie si Justitie
are competenta exclusiva de a se pronunta asupra problemelor ce tin de interpretarea si
aplicarea unitara a legii ori de cate ori practica judiciara impune acest lucru. Fara a nega rolul
constitutional al instantei supreme, a carei competenta este circumscrisa situatiilor de practica
neunitara, Curtea Constitutionala retine ca, in cazul in care un text legal poate genera interpretari
diferite, este obligata sa intervina ori de cate ori acele interpretari genereaza incalcari ale
prevederilor fundamentale. Constitutia reprezinta cadrul si masura in care legiuitorul si celelalte
autoritati pot actiona; astfel si interpretarile care se pot aduce normei juridice trebuie sa tina cont
de aceasta exigenta de ordin constitutional cuprinsa chiar in art.1 alin.(5) din Legea
fundamentala, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei si a suprematiei sale este
obligatorie. Din perspectiva raportarii la prevederile Constitutiei, Curtea Constitutionala verifica
constitutionalitatea textelor legale aplicabile in interpretarile ce pot fi generate de acestea. A
admite o teza contrara contravine insasi ratiunii existentei Curtii Constitutionale, care si-ar nega
rolul sau constitutional acceptand ca un text legal sa se aplice in limite ce ar putea intra in
coliziune cu Legea fundamentala.
De altfel, prin Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.482 din 7 iulie 2011, Curtea Constitutionala a stabilit ca, *indiferent de interpretarile
ce se pot aduce unui text, atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita
interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a
textului in aceasta interpretare, atat instantele judecatoresti, cat si organele administrative trebuie
sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare*. In interpretarea legii, instantele
judecatoresti, intre care si Inalta Curte de Casatie si Justitie, trebuie sa respecte cadrul
constitutional, iar sanctionarea depasirii/incalcarii acestuia revine in exclusivitate Curtii
Constitutionale.
Prin urmare, analiza Curtii Constitutionale va avea ca punct de plecare cele mai sus aratate
in privinta sustinerilor Avocatului Poporului, potrivit carora, noile prevederi ale art.124 din Codul
penal sunt de imediata aplicare si afecteaza principiul aplicarii legii penale mai favorabile si
egalitatea cetatenilor in fata legii prin aceea ca retroactiveaza, fiind aplicabile discriminator
faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.
Astfel, Curtea constata ca prin efectele sale prescriptia, asa cum s-a aratat mai sus, inlatura
raspunderea penala. Aceasta inseamna ca exista o asemenea raspundere, dar care, prin efectul
prescriptiei, este inlaturata. In unele legislatii, efectul juridic al prescriptiei este aratat prin aceea
ca *inlatura actiunea penala*. Acest punct de vedere este partial exact, deoarece prescriptia
apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal. Asa fiind, prescriptia este
o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Este adevarat ca, inlaturandu-se raspunderea penala,
se inlatura si actiunea penala, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge
din primul efect, din inlaturarea raspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare,
prescriptia raspunderii penale apare ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale si, pe cale de
consecinta, ca o cauza de inlaturare sau de neaplicare a pedepsei. Aceasta cauza face sa
inceteze dreptul de a trage la raspundere penala si a obligatiei corespunzatoare. Prescriptia are
asadar caracterul unei renuntari a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta savarsita, cu
conditia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data savarsirii faptei.
Prin urmare, este de observat ca, dat fiind caracterul de norma de drept penal material, nu
se impune instituirea unor dispozitii tranzitorii, intrucat, in acord cu art.15 alin.(2) din Constitutie
reflectat in art.13 din Codul penal, legislatia prevede solutia de urmat in cazul conflictului de legi.
Astfel, potrivit art.13 alin.1 din Codul penal, *In cazul in care de la savarsirea infractiunii
pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea
cea mai favorabila.*
De asemenea, prin Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a statuat ca
*determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o serie de elemente, cum ar fi:
cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura
responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la
participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile
au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile
referitoare la pedeapsa. [...] Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii mai blande, dar
pentru care nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie
tranzitorie. Acest fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art.15
alin.(2) din Constitutie, reflectat in art.13 din Codul penal. Prin urmare, dat fiind rangul principiului
statuat de art.15 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca acesta are caracter axiomatic si,
consacrat ca atare, nu poate fi limitat de indeplinirea unor conditii procedurale care din motive
obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.*
Totodata, potrivit art.15 alin.(2) din Constitutie, *Legea dispune numai pentru viitor, cu
exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile*. Prin urmare, Legea fundamentala a
statuat ca, ori de cate ori exista norme mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivand,
fie ultraactivand. Imprejurarea ca in alte legislatii europene este posibila extinderea termenului de
prescriptie si aplicarea imediata a noii reglementari izvoraste din indeplinirea unor conditii
cumulative referitoare la caracterul de norma procesual penala a prescriptiei si la
imprescriptibilitatea infractiunilor de omor, a crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii.
Este adevarat ca art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale nu poate fi interpretat in sensul impiedicarii prelungirii duratei termenelor de
prescriptie a raspunderii penale, sens in care, prin Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in
Cauza Cöeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 149, Curtea de la Strasburg a statuat ca
prelungirea termenului de prescriptie nu implica o incalcare a drepturilor garantate de art.7,
intrucat aceasta dispozitie nu poate fi interpretata ca interzicand o prelungire a termenelor de
prescriptie, prin aplicarea imediata a unui drept procedural in cazul in care infractiunile relevante
nu au devenit obiectul unor limitari.
Dupa cum se poate observa, in legislatia supusa atentiei instantei europene termenul de
prescriptie are, spre deosebire de legislatia romana, valente procedural penale si, prin urmare,
era susceptibil de aplicarea imediata a legii noi.
Ca asa stau lucrurile o dovedeste aceeasi jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor
Omului - Sectia intai, care, 4 ani mai tarziu, si-a nuantat pozitia prin Hotararea din 10 noiembrie
2004, pronuntata in Cauza Achour impotriva Frantei, paragraful 35, statuand ca starea de
recidiva este o componenta a sanctionarii penale a unei persoane, astfel incat regulile privind
neretroactivitatea legii trebuie sa functioneze si in aceasta materie. Ulterior, la data de 29 martie
2006, Marea Camera a statuat, in aceeasi cauza, ca nu a fost afectat art.7 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu exista nicio indoiala ca la
momentul aparitiei noii legi (respectiv la 1 martie 1994) reclamantul ar fi putut sa prevada ca prin
comiterea unei infractiuni inainte de 13 iulie 1996 (data la care noul termen legal de 10 ani ar fi
expirat) va putea fi considerat recidivist si i se va putea mari pedeapsa pentru a doua fapta in
consecinta. El a fost astfel in masura sa prevada consecintele legale ale actiunilor sale si sa isi
adapteze conduita in mod corespunzator (paragraful 53).
Prin urmare, este de observat ca schimbarea solutiei Curtii Europene a Drepturilor Omului a
avut in vedere o analiza la speta, fapt care este de natura a mentine caracterul de norme mai
favorabile eventualelor prevederi de drept substantial (cum ar fi cele din speta referitoare la
recidiva). De altfel, chiar in Cauza Cöeme si altii impotriva Belgiei, dupa ce Curtea a admis
aplicarea imediata a unui drept procedural, chiar daca a fost mai sever decat legea anterioara, in
paragraful 145 a subliniat ca principiile enuntate in propria jurisprudenta privind aplicarea art.7 din
Conventie reprezinta regula calauzitoare potrivit careia legea penala nu trebuie sa fie pe larg
interpretata in detrimentul unui acuzat, de exemplu, prin analogie. Aceeasi solutie izvoraste si din
Hotararea din 25 mai 1993, pronuntata in Cauza Kokkinakis impotriva Greciei, paragraful 52, si
Hotararea din 27 septembrie 1995, pronuntata in Cauza G. impotriva Frantei, paragraful 26. In
sustinerea acelorasi ratiuni, Curtea Constitutionala face trimitere la recenta jurisprudenta a Curtii
Europene, care, prin Hotararea din 24 ianuarie 2012, pronuntata in Cauza Mihai Toma impotriva
Romaniei, publicata si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.839 din 13 decembrie 2012, a
statuat in paragraful 26 ca art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale cere, in virtutea unor principii bine stabilite, ca legea *sa interzica aplicarea
retroactiva a legislatiei penale mai punitive in detrimentul acuzatului si sa garanteze aplicarea
retroactiva a legislatiei mai favorabile* [a se vedea Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata
in Cauza Scoppola impotriva Italiei (nr.2) pct.93 si 109].
Totodata, este indiscutabil recunoscut in teoria juridica ca regula generala de solutionare a
conflictelor de legi in timp, in materie penala, impune aplicarea normelor mai putin severe si ca,
dincolo de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care din aceasta perspectiva este
mai restrictiva, Constitutia Romaniei dispune in art.20 alin.(2) ca, daca exista neconcordante intre
pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte si
legile interne, vor avea prioritate acestea din urma ori de cate ori contin dispozitii mai favorabile.
Prin urmare, analizand continutul art.124 din Codul penal, Curtea constata ca acesta nu
dispune nimic cu privire la conflictul de legi in timp. Asa cum s-a aratat mai sus, nici nu era
nevoie de o asemenea reglementare, deoarece implinirea termenului de prescriptie speciala
incepe sa curga, indiferent de cate intreruperi ar interveni, de la data savarsirii faptei si se
implineste, in acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevazuta de aceasta.
Prin urmare, cata vreme prescriptia speciala este o cauza care inlatura raspunderea penala, este
evident ca implinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabila decat implinirea prevazuta de
legea noua, deoarece aceasta din urma mareste intervalul de timp ce poate genera neaplicarea
unei pedepse.
Aceleasi valente le are textul si in ceea ce priveste principiul egalitatii in fata legii a
cetatenilor. Astfel, este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe
cale de consecinta, sa se dispuna incetarea procesului penal deoarece s-a implinit termenul
vechi de prescriptie speciala. In ce priveste pe celalalt coautor, care se afla inca in faza
procedurilor judiciare, nepronuntandu-se o hotarare definitiva pana la aparitia legii noi, Curtea
constata ca, in masura in care nu ar fi opozabila legea penala mai favorabila, acesta ar fi
discriminat fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul.
Altfel spus, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea veche are valente
constitutionale in masura in care ultraactiveaza aplicandu-se faptelor comise sub imperiul sau si
care, in acord cu principiul securitatii juridice, nu au fost judecate definitiv pana la aparitia legii
noi.
Totodata, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea noua este constitutional in
masura in care se aplica numai faptelor savarsite sub imperiul noii solutii legislative.
In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in
masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub
imperiul legii vechi.
DECIZIE
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie,
precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art.124 din Codul penal, care constituie obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constitutionale in masura in care
nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 decembrie 2012.
|
|
