DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.124 din Codul penal

Decizie neconstitutionalitate din 18-12-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.124 din Codul penal


Publicata in Monitorul Oficial nr. 67/2013 - M. Of. 67 / 31 ianuarie 2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.124 din Codul penal, exceptie ridicata direct de Avocatul Poporului si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr.1.441D/2012.

La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Avocatului Poporului, care pune concluzii de admitere a exceptiei astfel formulate si de constatare a neconstitutionalitatii prevederilor art.124 din Codul penal in masura in care se aplica si cauzelor incepute sub vechea reglementare. In acest sens reia argumentele mentionate in actul de sesizare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece prescriptia este o institutie de drept penal substantial susceptibila, in acord cu art.15 alin.(2) din Constitutie, de aplicarea legii penale mai favorabile. Considera ca nu poate exista vreun magistrat care sa isi imagineze o aplicare a textului criticat in dezacord cu art.13 din Codul penal. Totodata arata ca persoanele aflate in situatii juridice identice, respectiv cele care au comis fapte la aceeasi data, vor beneficia de legea penala mai favorabila indiferent de momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele: Prin Adresa nr.10.572 din 30 octombrie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.6.077 din 30 octombrie 2012, in temeiul art.146 lit.d) din Constitutie si art.32 din Legea nr.47/1992 Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.124 din Codul penal.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Avocatul Poporului sustine ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art.16 alin.(1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si ale art.15 alin.(2) referitor la principiul aplicarii legii penale mai favorabile. Astfel, tratamentul juridic al persoanelor care se afla intr-o procedura judiciara nu este justificat de situatia diferita in care s-ar afla acestia, ci de celeritatea solutionarii cauzei. Un astfel de criteriu exterior conduitei persoanei interesate este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii al cetatenilor, conform caruia la situatii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Astfel, persoanele care au avut sansa sa se gaseasca sub imperiul art.124 anterior modificarii, cand termenul de prescriptie prevazut in art.122 era depasit cu inca jumatate, s-au aflat intr-o situatie net favorabila, dar discriminatorie fata de persoanele care au avut nesansa sa aiba termenul de prescriptie speciala pe reglementarea veche implinit dar, ca efect al prelungirii acestui termen prin Legea nr.63/2012, sa nu mai opereze pentru ca procedura judiciara la care era supus este finalizata prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ. Instituirea acestui tratament diferit in functie de momentul in care instanta de judecata a solutionat cauza nu are, in opinia Avocatului Poporului, o justificare obiectiva si rezonabila. Asa fiind, un astfel de tratament juridic afecteaza drepturile invinuitilor sau inculpatilor fata de care nu s-a pronuntat deja o hotarare judecatoreasca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.63/2012, fiind discriminati in raport cu cei pentru care s-au finalizat procedurile judiciare printr-o hotarare judecatoreasa, pana la intrarea in vigoare a legii mentionate, cu toate ca ambele categorii se afla in aceeasi situatie juridica, fiind cercetati pentru infractiuni comise in aceeasi perioada. Spre exemplu, in cazul a 2 coautori, este posibil ca unul sa fie condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pana la data publicarii Legii nr.63/2012 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sa beneficieze astfel de termenul de prescriptie special redus; celalalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printro hotarare judecatoreasca definitiva, nu va putea beneficia de acest privilegiu conferit de lege, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.

In concluzie, prin modificarea termenului de prescriptie speciala s-a creat o discriminare intre invinuitii sau inculpatii cercetati pentru aceleasi infractiuni, savarsite in aceeasi perioada, si care, desi se gasesc in situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.

In ce priveste afectarea prevederilor constitutionale ale art.15 alin.(2), Avocatul Poporului arata urmatoarele:


Avand in vedere ca dispozitiile art.124 din Codul penal sunt de imediata aplicare, este evident ca acestea sunt mai putin favorabile atat timp cat, anterior solutionarii definitive a unei cauze, termenul de prescriptie speciala era la jumatate decat cel reglementat prin Legea nr.63/2012.

In jurisprudenta Curtii Constitutionale, determinarea caracterului *mai favorabil* are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura raspunderea penala, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. (Decizia Curtii Constitutionale nr.1.483 din 8 noiembrie 2011).

Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la prescrierea raspunderii penale prin implinirea termenului de prescriptie speciala.

Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii penale mai favorabile, dar pentru care nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie. Acest fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art.15 alin.(2) din Constitutie reflectat in art.13 din Codul penal.

Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art.15 alin.(2) din Constitutie, Avocatul Poporului considera ca prescriptia speciala prevazuta de art.124 din Codul penal nu poate fi modificata (dublata) - pentru o perioada de timp -, neexistand o justificare rationala si rezonabila.

In conformitate cu art.13 alin.1 din Codul penal, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila, inclusiv legea mai favorabila in ceea ce priveste termenele de prescriptie. Unul din criteriile care se are in vedere la stabilirea in concret a legii penale aplicabile in situatia succesiunii de legi in timp este acela al termenelor de prescriptie a raspunderii penale, caz in care se va aprecia ca fiind mai blanda legea penala care are un termen de prescriptie speciala mai redus.

Asa fiind, dispozitia legala criticata este constitutionala in masura in care nu se aplica si cauzelor incepute sub vechea reglementare, in caz contrar incalcandu-se Legea fundamentala.

De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.1.483 din 8 noiembrie 2011, a decis ca o dispozitie penala este neconstitutionala in masura in care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Potrivit art.30 alin.(1) si art.33 din Legea nr.47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,


examinand actul de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10, 29 si 32 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.124 din Codul penal, cu denumirea marginala Prescriptia speciala, asa cum a fost modificat prin art.I pct.3 din Legea nr.63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al Romaniei si a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.258 din 19 aprilie 2012, care au urmatorul continut: *Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut la art.122 este depasit cu inca o data.*

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale mentionate incalca dispozitiile constitutionale ale art.15 alin.(2) referitor la principiul aplicarii legii penale mai favorabile si ale art.16 alin.(1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin sesizarea formulata, Avocatul Poporului critica noile prevederi ale art.124 din Codul penal referitor la prescriptia speciala, potrivit caruia, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie generala prevazut la art.122 din Codul penal este depasit cu inca o data, atunci este inlaturata raspunderea penala. Spre deosebire de vechea reglementare care instituia un termen mai mic, respectiv depasirea cu inca jumatate a termenelor din art.122 din Codul penal, noua norma este mai putin favorabila.

Avand in vedere noile dispozitii, se arata ca acestea afecteaza prevederile constitutionale referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, precum si cele referitoare la principiul aplicarii legii penale mai favorabile.

Potrivit art.61 din Constitutie, Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, adopta masurile de politica penala in acord cu atingerea interesului legitim urmarit. Astfel, potrivit art.10 alin.(1) lit.g) din Codul de procedura penala, printre cauzele care impiedica punerea in miscare a actiunii penale regasim interventia prescriptiei simple, guvernata de termenele prevazute la art.122 din Codul penal, ori speciale, guvernata de art.124 din Codul penal. Prescriptia raspunderii penale, in general, inseamna stingerea raspunderii penale prin trecerea unui anumit interval de timp prevazut de lege. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii si trebuie sa curga neintrerupt. In ce priveste prescriptia speciala, este de observat ca intr-o cauza penala pot interveni mai multe intreruperi ale termenului de prescriptie, fapt care determina curgerea unui nou termen, tragerea la raspundere penala prelungindu-se mult timp. Daca anterior noilor prevederi criticate termenul de prescriptie speciala era compus din termenul general prevazut la art.122 din Codul penal plus inca jumatate, in prezent legiuitorul l-a majorat cu inca o data. Prin urmare, modificarea acestui termen nu este de natura a contraveni in vreun fel dispozitiilor constitutionale invocate.

Cu privire la criticile formulate punctual, Curtea constata urmatoarele:

In acord cu dispozitiile constitutionale ale art.126 alin.(3), Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta exclusiva de a se pronunta asupra problemelor ce tin de interpretarea si aplicarea unitara a legii ori de cate ori practica judiciara impune acest lucru. Fara a nega rolul constitutional al instantei supreme, a carei competenta este circumscrisa situatiilor de practica neunitara, Curtea Constitutionala retine ca, in cazul in care un text legal poate genera interpretari diferite, este obligata sa intervina ori de cate ori acele interpretari genereaza incalcari ale prevederilor fundamentale. Constitutia reprezinta cadrul si masura in care legiuitorul si celelalte autoritati pot actiona; astfel si interpretarile care se pot aduce normei juridice trebuie sa tina cont de aceasta exigenta de ordin constitutional cuprinsa chiar in art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei si a suprematiei sale este obligatorie. Din perspectiva raportarii la prevederile Constitutiei, Curtea Constitutionala verifica constitutionalitatea textelor legale aplicabile in interpretarile ce pot fi generate de acestea. A admite o teza contrara contravine insasi ratiunii existentei Curtii Constitutionale, care si-ar nega rolul sau constitutional acceptand ca un text legal sa se aplice in limite ce ar putea intra in coliziune cu Legea fundamentala.

De altfel, prin Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.482 din 7 iulie 2011, Curtea Constitutionala a stabilit ca, *indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, atat instantele judecatoresti, cat si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare*. In interpretarea legii, instantele judecatoresti, intre care si Inalta Curte de Casatie si Justitie, trebuie sa respecte cadrul constitutional, iar sanctionarea depasirii/incalcarii acestuia revine in exclusivitate Curtii Constitutionale.

Prin urmare, analiza Curtii Constitutionale va avea ca punct de plecare cele mai sus aratate in privinta sustinerilor Avocatului Poporului, potrivit carora, noile prevederi ale art.124 din Codul penal sunt de imediata aplicare si afecteaza principiul aplicarii legii penale mai favorabile si egalitatea cetatenilor in fata legii prin aceea ca retroactiveaza, fiind aplicabile discriminator faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.

Astfel, Curtea constata ca prin efectele sale prescriptia, asa cum s-a aratat mai sus, inlatura raspunderea penala. Aceasta inseamna ca exista o asemenea raspundere, dar care, prin efectul prescriptiei, este inlaturata. In unele legislatii, efectul juridic al prescriptiei este aratat prin aceea ca *inlatura actiunea penala*. Acest punct de vedere este partial exact, deoarece prescriptia apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal. Asa fiind, prescriptia este o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Este adevarat ca, inlaturandu-se raspunderea penala, se inlatura si actiunea penala, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din inlaturarea raspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, prescriptia raspunderii penale apare ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale si, pe cale de consecinta, ca o cauza de inlaturare sau de neaplicare a pedepsei. Aceasta cauza face sa inceteze dreptul de a trage la raspundere penala si a obligatiei corespunzatoare. Prescriptia are asadar caracterul unei renuntari a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta savarsita, cu conditia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data savarsirii faptei.

Prin urmare, este de observat ca, dat fiind caracterul de norma de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispozitii tranzitorii, intrucat, in acord cu art.15 alin.(2) din Constitutie reflectat in art.13 din Codul penal, legislatia prevede solutia de urmat in cazul conflictului de legi.

Astfel, potrivit art.13 alin.1 din Codul penal, *In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.*

De asemenea, prin Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a statuat ca *determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. [...] Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii mai blande, dar pentru care nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie. Acest fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art.15 alin.(2) din Constitutie, reflectat in art.13 din Codul penal. Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art.15 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca acesta are caracter axiomatic si, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de indeplinirea unor conditii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.*

Totodata, potrivit art.15 alin.(2) din Constitutie, *Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile*. Prin urmare, Legea fundamentala a statuat ca, ori de cate ori exista norme mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivand, fie ultraactivand. Imprejurarea ca in alte legislatii europene este posibila extinderea termenului de prescriptie si aplicarea imediata a noii reglementari izvoraste din indeplinirea unor conditii cumulative referitoare la caracterul de norma procesual penala a prescriptiei si la imprescriptibilitatea infractiunilor de omor, a crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii.

Este adevarat ca art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu poate fi interpretat in sensul impiedicarii prelungirii duratei termenelor de prescriptie a raspunderii penale, sens in care, prin Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in Cauza Cöeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 149, Curtea de la Strasburg a statuat ca prelungirea termenului de prescriptie nu implica o incalcare a drepturilor garantate de art.7, intrucat aceasta dispozitie nu poate fi interpretata ca interzicand o prelungire a termenelor de prescriptie, prin aplicarea imediata a unui drept procedural in cazul in care infractiunile relevante nu au devenit obiectul unor limitari.

Dupa cum se poate observa, in legislatia supusa atentiei instantei europene termenul de prescriptie are, spre deosebire de legislatia romana, valente procedural penale si, prin urmare, era susceptibil de aplicarea imediata a legii noi.

Ca asa stau lucrurile o dovedeste aceeasi jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului - Sectia intai, care, 4 ani mai tarziu, si-a nuantat pozitia prin Hotararea din 10 noiembrie 2004, pronuntata in Cauza Achour impotriva Frantei, paragraful 35, statuand ca starea de recidiva este o componenta a sanctionarii penale a unei persoane, astfel incat regulile privind neretroactivitatea legii trebuie sa functioneze si in aceasta materie. Ulterior, la data de 29 martie 2006, Marea Camera a statuat, in aceeasi cauza, ca nu a fost afectat art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu exista nicio indoiala ca la momentul aparitiei noii legi (respectiv la 1 martie 1994) reclamantul ar fi putut sa prevada ca prin comiterea unei infractiuni inainte de 13 iulie 1996 (data la care noul termen legal de 10 ani ar fi expirat) va putea fi considerat recidivist si i se va putea mari pedeapsa pentru a doua fapta in consecinta. El a fost astfel in masura sa prevada consecintele legale ale actiunilor sale si sa isi adapteze conduita in mod corespunzator (paragraful 53).

Prin urmare, este de observat ca schimbarea solutiei Curtii Europene a Drepturilor Omului a avut in vedere o analiza la speta, fapt care este de natura a mentine caracterul de norme mai favorabile eventualelor prevederi de drept substantial (cum ar fi cele din speta referitoare la recidiva). De altfel, chiar in Cauza Cöeme si altii impotriva Belgiei, dupa ce Curtea a admis aplicarea imediata a unui drept procedural, chiar daca a fost mai sever decat legea anterioara, in paragraful 145 a subliniat ca principiile enuntate in propria jurisprudenta privind aplicarea art.7 din Conventie reprezinta regula calauzitoare potrivit careia legea penala nu trebuie sa fie pe larg interpretata in detrimentul unui acuzat, de exemplu, prin analogie. Aceeasi solutie izvoraste si din Hotararea din 25 mai 1993, pronuntata in Cauza Kokkinakis impotriva Greciei, paragraful 52, si Hotararea din 27 septembrie 1995, pronuntata in Cauza G. impotriva Frantei, paragraful 26. In sustinerea acelorasi ratiuni, Curtea Constitutionala face trimitere la recenta jurisprudenta a Curtii Europene, care, prin Hotararea din 24 ianuarie 2012, pronuntata in Cauza Mihai Toma impotriva Romaniei, publicata si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.839 din 13 decembrie 2012, a statuat in paragraful 26 ca art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cere, in virtutea unor principii bine stabilite, ca legea *sa interzica aplicarea retroactiva a legislatiei penale mai punitive in detrimentul acuzatului si sa garanteze aplicarea retroactiva a legislatiei mai favorabile* [a se vedea Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata in Cauza Scoppola impotriva Italiei (nr.2) pct.93 si 109].

Totodata, este indiscutabil recunoscut in teoria juridica ca regula generala de solutionare a conflictelor de legi in timp, in materie penala, impune aplicarea normelor mai putin severe si ca, dincolo de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care din aceasta perspectiva este mai restrictiva, Constitutia Romaniei dispune in art.20 alin.(2) ca, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte si legile interne, vor avea prioritate acestea din urma ori de cate ori contin dispozitii mai favorabile.

Prin urmare, analizand continutul art.124 din Codul penal, Curtea constata ca acesta nu dispune nimic cu privire la conflictul de legi in timp. Asa cum s-a aratat mai sus, nici nu era nevoie de o asemenea reglementare, deoarece implinirea termenului de prescriptie speciala incepe sa curga, indiferent de cate intreruperi ar interveni, de la data savarsirii faptei si se implineste, in acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevazuta de aceasta.

Prin urmare, cata vreme prescriptia speciala este o cauza care inlatura raspunderea penala, este evident ca implinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabila decat implinirea prevazuta de legea noua, deoarece aceasta din urma mareste intervalul de timp ce poate genera neaplicarea unei pedepse.

Aceleasi valente le are textul si in ceea ce priveste principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor. Astfel, este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe cale de consecinta, sa se dispuna incetarea procesului penal deoarece s-a implinit termenul vechi de prescriptie speciala. In ce priveste pe celalalt coautor, care se afla inca in faza procedurilor judiciare, nepronuntandu-se o hotarare definitiva pana la aparitia legii noi, Curtea constata ca, in masura in care nu ar fi opozabila legea penala mai favorabila, acesta ar fi discriminat fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul.

Altfel spus, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea veche are valente constitutionale in masura in care ultraactiveaza aplicandu-se faptelor comise sub imperiul sau si care, in acord cu principiul securitatii juridice, nu au fost judecate definitiv pana la aparitia legii noi.

Totodata, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea noua este constitutional in masura in care se aplica numai faptelor savarsite sub imperiul noii solutii legislative.

In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Constata ca prevederile art.124 din Codul penal, care constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 18 decembrie 2012.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
113 useri online

Useri autentificati: