DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 si ale art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004

Decizie neconstitutionalitate din 05-12-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 si ale art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004


Publicata in Monitorul Oficial nr. 61/2013 - M. Of. 61 / 29 ianuarie 2013

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 si ale art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata din oficiu de Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr.1.076/59/2011 si care constituie obiectul Dosarului nr.677D/2012 al Curtii Constitutionale.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 septembrie 2012, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, ale carui concluzii au fost consemnate in incheierea din acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 18 octombrie 2012. Ulterior, avand in vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecata, Curtea, in temeiul art.58 alin.(1) si (3) din Legea nr.47/1992, a dispus amanarea pronuntarii pentru datele de 13, 22 si 27 noiembrie 2012, respectiv pentru data de 5 decembrie 2012, cand a pronuntat prezenta decizie.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 8 martie 2012, pronuntata in Dosarul nr.1.076/59/2011, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 si ale art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, exceptie ridicata din oficiu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire a unei decizii civile prin care a fost respins, fara a se evoca fondul, recursul formulat intr-o cauza privind restituirea taxei pe poluare.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal argumenteaza, mai intai, teza admisibilitatii exceptiei, in conditiile in care, in prezent, dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004 sunt abrogate.

In acest sens, se arata ca aceste dispozitii produc efecte juridice in calea de atac pendinte, avand in vedere ca revizuentul le-a invocat cand erau in vigoare, fiind incidente, asadar, considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.766 din 15 iunie 2011. Mai mult, de vreme ce a fost invocata insasi neconstitutionalitatea actului normativ abrogator, rezulta ca se pune in discutie daca aceste norme pot fi sau nu considerate ca fiind *in vigoare*, astfel cum impune art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992. Totodata, este necesar a se determina, pentru solutionarea acestei cauze, daca art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004 permite revizuirea unei hotarari date de instantele de recurs prin care nu se evoca fondul, pentru motivul incalcarii dreptului Uniunii Europene. Este important a se stabili si daca motivele de revizuire suplimentare, depuse de revizuent ulterior abrogarii art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004 si intemeiate pe aceste text, pot fi luate in considerare, in conditiile in care revizuentul a formulat o prima cerere de revizuire inainte ca decizia vizata sa fie redactata, cu rezerva completarii ulterioare a motivelor pe care isi intemeiaza actiunea.

Cat priveste argumentele ce sustin teza neconstitutionalitatii fostului art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004, instanta judecatoreasca apreciaza ca acestea sunt aceleasi, mutatis mutandis, cu cele cuprinse in Decizia nr.233 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.322 pct.9 din Codul de procedura civila, prin care Curtea Constitutionala a statuat ca aceste din urma prevederi sunt neconstitutionale *in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.* In caz contrar, a aratat Curtea Constitutionala, justitiabilul s-ar vedea lipsit de protectia conferita dreptului de acces la justitie prin normele Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ceea ce ar fi in dezacord cu obligatiile asumate de Romania in calitate de stat membru al acestei conventii.

Prin urmare, pentru respectarea art.11 alin.(2) si a art.148 alin.(2) si (4) din Constitutie, dar si a jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, instanta judecatoreasca apreciaza ca se impune ca Parlamentul sa legifereze mecanisme corespunzatoare care sa asigure infaptuirea justitiei cu respectarea legislatiei Uniunii Europene (autorul exceptiei invoca in acest sens Hotararea din 7 iulie 2011, pronuntata in Cauza C-263/10, Nisipeanu impotriva Directia Generala a Finantelor Publice Gorj si altii, paragraful 32, Hotararea din 2 februarie 1988, pronuntata in Cauza 24/86, Blaizot impotriva Université de Liège si altii, punctul 27, Hotararea din 10 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza C-402/03, Skov/Eg impotriva Bilka Lavprisvarehus A/S si Bilka Lavprisvarehus A/S impotriva Jette Mikkelsen and Michael Due Nielsen, punctul 50, precum si Hotararea din 18 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza C 313/05, Brzezi?ski impotriva Dyrektor Izby Celnej w Warszawie, punctul 55). Aceasta obligatie ar pastra un caracter pur declarativ in masura in care nu s-ar permite revizuirea unor hotarari irevocabile date de instanta de recurs, prin care s-a incalcat dreptul Uniunii Europene, pentru unicul motiv ca prin aceasta nu se evoca fondul cauzei.

Cu atat mai mult, inlaturarea prin Legea nr.299/2011 a unui mijloc procedural care permitea redeschiderea unor procese solutionate irevocabil, dar in cursul carora s-a incalcat dreptul Uniunii Europene, mijloc care asigura aplicarea unitara a legislatiei Uniunii, astfel cum trebuia aceasta interpretata inca de la intrarea sa in vigoare, pare a fi de natura sa incalce obligatia asumata de statul roman prin aderarea la Uniune, Obligatie inscrisa in art.10 alin.(2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si garantata prin art.148 alin.(4) din Constitutie. Or, aceasta garantie este instituita atat in sarcina puterii legislative, cat si a celei judecatoresti, astfel incat adoptarea Legii nr.299/2011 ar trebui privita ca o limitare nepermisa a mijloacelor procedurale care asigura aplicarea unitara a dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

In concluzie, instanta judecatoreasca opineaza ca dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti irevocabile prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. De asemenea, instanta considera ca Legea nr.299/2011, prin care a fost abrogat art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004, este neconstitutionala.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Guvernul, prin punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Sustine, in acest sens, ca o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila se bucura de autoritate de lucru judecat, asa incat un litigiu astfel solutionat nu mai poate, de principiu, sa formeze obiectul unui nou proces, cu acelasi obiect, aceeasi cauza si intre aceleasi parti. Legea permite, cu titlu de exceptie, inlaturarea unor hotarari judecatoresti care nu reflecta adevarul, prin promovarea cailor extraordinare de atac. Literatura de specialitate a subliniat ca problema esentiala in reglementarea corecta a cailor de atac extraordinare consta in gasirea unor *ipoteze de mijloc* care sa impace ambele cerinte, pe de o parte, principiul autoritatii de lucru judecat si, pe de alta parte, necesitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti legale si temeinice, tinand seama de faptul ca *excesele autoritatii de lucru judecat sunt tot atat de periculoase ca si conceptia reformarii acestora cu prea multa larghete.* Asadar, este necesara identificarea unor ipoteze mediane care sa asigure respectarea dreptului la un proces echitabil si a principiului securitatii raporturilor juridice.

In materia procedurii civile, in general, revizuirea este o cale extraordinara de atac care se justifica, de regula, prin aceea ca instanta a savarsit involuntar o eroare in legatura cu starea de fapt stabilita prin hotararea atacata. Or, din modul de redactare al alin.(2) al art.21 din Legea nr.554/2004, rezulta ca acest motiv de revizuire nu privea o astfel de eroare involuntara, ci o rejudecare a fondului cauzei pentru *erori voluntare* comise de instanta, respectiv incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, ceea ce transforma calea de atac a revizuirii dintr-una extraordinara intr-una ordinara, sub forma *apelului deghizat*, fiind periclitat atat dreptul la un proces echitabil, cat si principiul securitatii raporturilor juridice.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In urma declararii ca neconstitutionale a prevederilor art.21 alin.(2) teza a doua din Legea nr.554/2004, Parlamentul avea obligatia, potrivit art.147 alin.(1) din Constitutie, de a pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. In exercitarea functiei sale legislative, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, Parlamentul poate decide sa nu mai reexamineze legea sau dispozitiile din continutul ei declarate ca neconstitutionale si sa le scoata din circuitul legislativ. Ca atare, Parlamentul a adoptat Legea nr.299/2011 prin care au fost abrogate prevederile art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004. Or, potrivit art.126 alin.(2) si art.129 din Constitutie, instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului.


CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie:
  • Legea nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.916 din 22 decembrie 2011;
  • art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.154 din 7 decembrie 2004, text abrogat, in prezent, prin articolul unic al Legii nr.299/2011. Textul de lege vizat de instanta judecatoreasca avea urmatorul continut: *(2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin.(2), coroborat cu art.20 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata. (...)*

    Motivele de revizuire, la care textul de lege examinat face referire, sunt cele prevazute de art.322 din Codul de procedura civila, dupa cum urmeaza:
    *Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
    1. daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
    2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
    3. daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
    4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta in acea cauza. In cazul in care, in ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii; [n a.: in conformitate cu Decizia Curtii Constitutionale din 66 din 31 ianuarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.142 din 25 februarie 2008.]
    5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;
    6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere;
    7. daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate. Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. In cazul cand una dintre instante este Inalta Curte de Casape si Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta;
    8. daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa;
    9. daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate; [n.a.: prin Decizia nr.233 din 15 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.340 din 17 mai 2011, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea acestor dispozitii in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.]
    10. daca, dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.*

    Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei sunt cele ale art.21 alin.(2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art.148 alin.(2) referitor la principiul prioritatii de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si a celorlalte reglementari europene cu caracter obligatoriu, fata de dispozitiile contrare din legile interne si ale art.148 alin.(4), privind atributia Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului si autoritatii judecatoresti de garantare a aducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alin.(2). Totodata, sunt invocate dispozitiile art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art.10 din Versiunea consolidata a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr.321E din 29 decembrie 2006 [preluat, pe fond, de art.4 alin.(3) din Versiunea consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr.83 din 30 martie 2010],

    Examinand criticile de neconstitutionalitate formulate de instanta de judecata, Curtea Constitutionala constata ca acestea sunt intemeiate, urmand ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie admisa pentru cele ce se vor arata in continuare:

    I. Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor Legii nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004:
    Curtea retine ca prevederile art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004 aveau, anterior abrogarii prin articolul unic al Legii nr.299/2011, urmatoarea redactare:
    *(2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin.(2), coroborat cu art.20 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata. Cererea de revizuire se introduce in termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrata de art.17 alin.(3), la cererea temeinic motivata a partii interesate, in termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea de revizuire se solutioneaza de urgenta si cu precadere, intr-un termen maxim de 60 de zile de la inregistrare.*

    Dispozitiile alin.(2) teza intai al art.21 din Legea nr.554/2004 instituiau un nou motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, vizand hotararile ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene.

    Teza a doua a alin.(2) al art.21 a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr.1.609 din 9 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.70 din 27 ianuarie 2011, Curtea retinand ca acest text legal, prin modalitatea defectuoasa si imprecisa de redactare, genera confuzii de natura a afecta dreptul de acces liber la justitie si dreptul la exercitarea cailor legale de atac. Mai exact, regulile de natura procedurala specifice cererii de revizuire intemeiate pe dispozitiile art.21 alin.(2) teza a doua impiedicau, prin lipsa de coerenta si precizie, exercitarea in concret a dreptului de acces la aceasta cale extraordinara de atac.

    Totodata, prin decizia mentionata, a fost respinsa, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.21 alin.(2) teza intai si a treia din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

    Intregul alineat (2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 - deci inclusiv teza intai si teza a treia - a fost abrogat prin Legea nr.299/2011.

    Urmarind procesul legislativ desfasurat in cele doua Camere ale Parlamentului asupra actului normativ criticat - Legea nr.299/2011 -, Curtea constata ca propunerea legislativa privind modificarea art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004 a fost initiata de un grup de 18 deputati care au invocat, in expunerea de motive ce o insoteste, necesitatea punerii de acord a acestor prevederi cu Decizia Curtii Constitutionale nr.1.609 din 9 decembrie 2010, in conformitate cu art.147 alin.(1) din Constitutie.

    In forma sa initiala, propunerea legislativa cuprindea un articol unic, cu urmatorul continut: *Alineatul (2) al articolului 21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    «(2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, printr-o hotarare ramasa definitiva si irevocabila, reglementat de art.148 alin.(2), coroborat cu art.20 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata. Hotararea se comunica partii interesate in termen de 30 de zile de la pronuntare.

    Cererea de revizuire se introduce in termen de 15 zile de la comunicare si se solutioneaza de urgenta si cu precadere, intr-un termen de maximum 60 de zile de la inregistrare.»*

    Propunerea legislativa, insotita de avizul Consiliului Legislativ si raportul favorabil al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor, a fost inscrisa pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, iar dupa depasirea termenului de 45 de zile, aceasta a fost considerata ca adoptata tacit, potrivit art.75 alin.(2) teza a treia din Constitutie. Senatul, in calitate de Camera decizionala, a adoptat *Legea pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004*, devenita, dupa promulgare si publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, conform art.77 si 78 din Constitutie, Legea nr.299/2011.

    In temeiul art.142 din Constitutie, potrivit caruia Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei, aceasta urmeaza, fata de imprejurarile invederate, sa analizeze daca a fost respectat, in activitatea de legiferare, principiul bicameralismului, consacrat de art.61 alin.(2) din Constitutie.

    Instanta de contencios constitutional a stabilit, in mod constant, in jurisprudenta sa, spre exemplu prin Decizia nr.710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.358 din 28 mai 2009, ca principiul bicameralismului este respectat atunci cand ambele Camere ale Parlamentului au dezbatut si s-au exprimat cu privire la acelasi continut si la aceeasi forma ale initiativei legislative si ca legea trebuie sa fie rezultanta manifestarii de vointa concordante a ambelor Camere ale Parlamentului. Daca forma finala a legii, in redactarea adoptata de Camera decizionala, se indeparteaza in mod substantial de forma adoptata de Camera de reflectie, aceasta echivaleaza practic cu excluderea primei Camere de la procesul de legiferare si inseamna incalcarea principiului bicameralismului.

    Or, in situatia examinata, Camera decizionala a adoptat propunerea legislativa intr-o redactare fundamental diferita - chiar cu sens opus - fata de continutul initial al propunerii, iar solutia legislativa adoptata - si anume abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea nr.554/2004 - nu a facut obiectul dezbaterii in plenul Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata. Astfel, rezultatul final al propunerii legislative depuse la Camera Deputatilor nu a mai fost modificarea, in acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr.1.609 din 9 decembrie 2010, a dispozitiilor declarate neconstitutionale - asa cum a fost in intentia initiatorilor propunerii legislative -, ci eliminarea intregului alineat (2) in care erau inserate normele neconstitutionale - teza a doua -, cu consecinta inlaturarii in totalitate a motivului de revizuire suplimentar instituit prin alin.(2) teza intai al art.21 din Legea nr.554/2004.

    Mai mult, Curtea observa ca procedand astfel, Senatul, in calitate de Camera decizionala, sa indepartat de sensul prevederilor art.147 alin.(1) din Constitutie - avute in vedere la initierea propunerii legislative -, deturnand obligatia legiuitorului de punere de acord a textului neconstitutional cu normele fundamentale, deci de legiferare, in cazul de fata, in sens pozitiv, intr-una de legiferare negativa, adica de abrogare a textelor constatate neconstitutionale. Curtea conchide ca, din perspectiva respectarii procedurii de adoptare, ce se constituie in aspecte de constitutionalitate extrinseca, Legea nr.299/2011 contravine exigentelor impuse de principiul bicameralismului, reglementat de art.61 alin.(2) din Constitutie.

    Totodata, sub aspectul criticilor de neconstitutionalitate intrinseci, Curtea considera ca in cazul de fata se impune constatarea incalcarii art.148 alin.(2) si (4) din Constitutie.

    Astfel, inlaturarea prin Legea nr.299/2011 a unui mijloc procedural care permitea redeschiderea unor procese solutionate irevocabil, dar in cursul carora s-a incalcat dreptul Uniunii Europene, mijloc care asigura aplicarea unitara a legislatiei europene, astfel cum trebuia aceasta interpretata inca de la intrarea sa in vigoare, este de natura sa incalce obligatia asumata de statul roman prin Actul de aderare, obligatie inscrisa in art.4 alin.(3) din Tratatul privind Uniunea Europeana si garantata prin art.148 alin.(4) din Constitutie. Or, aceasta garantie este instituita atat in sarcina puterii legislative, cat si a celei judecatoresti, astfel ca adoptarea Legii nr.299/2011 nu poate fi privita decat ca o limitare nepermisa a mijloacelor procedurale care asigura aplicarea unitara a dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Prin eliminarea din cuprinsul Legii nr.554/2004 a motivului suplimentar de revizuire reprezentand incalcarea, de catre instanta, a principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene fata de legile interne, reglementat de art.148 alin.(2), are loc chiar nesocotirea acestor norme fundamentale, precum si ale art.148 alin.(4) din Legea fundamentala, care impun autoritatilor statului, deci inclusiv autoritatii judecatoresti, sarcina garantarii aducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din principiul prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene.

    Contrar sustinerilor prezentate in punctul de vedere al Guvernului, Curtea Constitutionala considera ca reglementarea unui mijloc procedural care sa permita reformarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de o instanta judecatoreasca, cu incalcarea dreptului Uniunii Europene, astfel cum a constatat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, nu este de natura sa incalce nici dreptul la un proces echitabil si nici principiul securitatii raporturilor juridice. O hotarare judecatoreasca, desi definitiva si irevocabila, nu poate fi considerata legala atat timp cat se intemeiaza pe un act normativ contrar prevederilor dreptului Uniunii Europene, acestea din urma beneficiind, in virtutea art.148 alin.(2) din Constitutie, de aplicare prioritara fata de dispozitiile contrare din legile interne. Curtea a retinut in jurisprudenta sa ca principiul stabilitatii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitati (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.404 din 10 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.347 din 6 mai 2008). Asadar, in aceasta situatie, posibilitatea revizuirii unei hotarari judecatoresti pronuntate cu incalcarea dreptului Uniunii Europene constituie singura modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit caruia fraus omnia corrumpit. Nu in ultimul rand, dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumtia de conformitate a actelor normative interpretate si aplicate de instanta judecatoreasca in actul de infaptuire a justitiei cu legislatia prioritara a Uniunii Europene.

    Indiferent de optiunea legiuitorului pentru reglementarea unei anumite cai de atac ce urmareste reformarea unei hotarari judecatoresti irevocabile pronuntate cu incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, indiferent de denumirea acesteia, obiectivul esential al unui astfel de mijloc procedural consta in pronuntarea unei hotarari legale si temeinice care sa reflecte adevarul, prin revenirea la starea de legalitate conforma cu acest principiu, in conditiile in care, in situatia examinata, instantei judecatoresti nu i se poate imputa savarsirea vreunei erori voluntare cu privire la starea de fapt si nici cu privire la starea de drept.

    Curtea recunoaste necesitatea urmaririi si mentinerii unui echilibru intre respectarea dreptului la un proces echitabil si a principiului securitatii raporturilor juridice, insa abrogarea motivului de revizuire a hotararilor judecatoresti irevocabile pronuntate cu incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene nu reprezinta nicidecum o solutie de mediere, ci, dimpotriva, prin vidul legislativ creat, incalca o obligatie a statului roman.

    In conditiile constatarii, de catre Curtea Constitutionala, a neconstitutionalitatii Legii nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, pentru motivele expuse mai sus, este necesara o analiza asupra efectului juridic al dispozitiilor ce au constituit obiectul abrogarii dispuse prin legea constatata ca fiind neconstitutionala.

    Cu privire la constatarea neconstitutionalitatii unor norme abrogatoare, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de pilda prin Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei. Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, Decizia nr.62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.104 din 12 februarie 2007, Decizia nr.783 din 12 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.404 din 15 iunie 2009, sau Decizia nr.124 din 9 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.272 din 27 aprilie 2010, sau Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, retinand, de principiu, ca, *in cazul constatarii neconstitutionalitatii unor dispozitii de abrogare, acestea isi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art.147 alin.(1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte*, deoarece *acesta este un efect specific al pierderii legitimitatii constitutionale (...), sanctiune diferita si mult mai grava decat o simpla abrogare a unui text normativ.*

    In continuare, Curtea retine ca nicio alta autoritate publica, fie ea si instanta judecatoreasca, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta Curtii Constitutionale, aceasta fiind obligata sa le aplice in mod corespunzator, respectarea deciziilor Curtii Constitutionale fiind o componenta esentiala a statului de drept.

    Aplicand cele retinute de Curtea Constitutionala, rezulta ca dispozitiile art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004 vor continua sa produca efecte juridice dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, cu exceptia prevederilor cuprinse in teza a doua a textului, declarate ca neconstitutionale prin Decizia nr.1.609 din 9 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.70 din 27 ianuarie 2011. Efectele juridice ale acestor din urma norme au incetat in virtutea dispozitiilor art.147 alin.(1) din Constitutie.

    Cat priveste dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai si a treia, acestea urmeaza a continua sa produca efecte juridice.

    Este adevarat ca in perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a legii de abrogare - Legea nr.299/2011 -, respectiv 25 decembrie 2011, si publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentei decizii de constatare a neconstitutionalitatii normei abrogatoare, dispozitiile art.21 alin.(2) din Legea nr.554/2004 erau abrogate si nu au produs efecte juridice, insa, dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, acestea reintra in fondul activ al legislatiei.

    II. Avand in vedere considerentele de mai sus, Curtea urmeaza sa examineze dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 in raport cu criticile de neconstitutionalitate formulate de instanta de judecata pe calea exceptiei de neconstitutionalitate.

    In opinia instantei de judecata, prevederile art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti irevocabile prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Textul legal criticat introduce in planul legii contenciosului administrativ un nou motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de art.322 din Codul de procedura civila. Intrucat partea introductiva a art.322 din Codul de procedura civila contine norme comune tuturor cazurilor de revizuire enumerate in continuarea textului, instanta judecatoreasca, prin exceptia ridicata, tinde spre a se stabili daca se mentine conditia evocarii fondului pentru revizuirea hotararilor irevocabile pronuntate cu incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, asa cum dispune art.322 partea introductiva din Codul de procedura civila. Apreciaza, in consecinta, ca in speta de fata sunt aplicabile, mutatis mutandis, motivele retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr.233 din 15 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.340 din 17 mai 2011, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.322 pct.9 din Codul de procedura civila. Cu acel prilej, Curtea Constitutionala a constatat ca aceste din urma dispozitii sunt neconstitutionale *in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.*

    Curtea constata ca fiind intemeiate criticile de neconstitutionalitate formulate din oficiu de instanta judecatoreasca, pentru urmatoarele argumente:
    Prin Decizia nr.233 din 15 februarie 2011, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art.322 pct.9 din Codul de procedura civila, care prevad ca motiv de revizuire pronuntarea de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului a unei hotarari prin care aceasta a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate. In masura in care pentru promovarea unei cereri de revizuire intemeiate pe acest motiv se impune conditia evocarii fondului hotararii, Curtea a constatat ca aceste dispozitii incalca prevederile art.1 alin.(3) si (5), art.11 alin.(1) si (2), art.20 alin.(1), precum si ale art.21 din Constitutia Romaniei.
    Aceleasi concluzii sunt valabile, mutatis mutandis, si in prezenta cauza, in conditiile in care dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004 reglementeaza motivul de revizuire constand in pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, revizuentul fiind obligat, potrivit cu art.322 din Codul de procedura civila, partea introductiva, ca, la invocarea acestui motiv de revizuire, sa evoce fondul hotararii atacate. Potrivit acestei interpretari sistematice a dispozitiilor art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004 si a dispozitiilor art.322, partea introductiva, din Codul de procedura civila, rezulta, per a contrario, ca hotararile ramase definitive si irevocabile, in care nu se evoca fondul, dar care au fost pronuntate prin incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, nu pot constitui de plano obiectul cererii de revizuire intemeiate pe acest motiv, cererea de revizuire fiind respinsa ca inadmisibila.

    Principiul aplicarii cu prioritate a dreptului Uniunii Europene este consacrat de art.148 alin.(2) din Constitutie, iar garantarea aducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii la Uniunea Europeana si din aplicarea acestui principiu revine, in ordine, potrivit alin.(4) al aceluiasi articol, Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului si autoritatii judecatoresti.

    In acelasi sens, art.4 alin.(3) din Tratatul privind Uniunea Europeana, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr.83 din 30 martie 2010, reglementeaza principiul cooperarii loiale dintre Uniune si statele membre si prevede, totodata, obligatia pozitiva a statelor membre de a adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor Uniunii. Acelasi text consacra si obligatia negativa a statelor membre de a se abtine de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii.

    Cat priveste competenta de asigurare a interpretarii dreptului Uniunii in scopul aplicarii unitare la nivelul tuturor statelor membre, aceasta apartine Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care, in calitate de autoritate de jurisdictie a Uniunii, in temeiul art.19 alin.(3) lit.b) din Tratat, hotaraste cu titlu preliminar, la solicitarea instantelor judecatoresti nationale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de institutii.

    Efectele juridice ale hotararii preliminare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene au fost conturate pe cale jurisprudentiala. Astfel, Curtea de la Luxemburg a statuat ca o asemenea hotarare, purtand asupra interpretarii sau a validitatii unui act al Uniunii Europene, este obligatorie pentru organul de jurisdictie care a formulat actiunea in pronuntarea unei hotarari preliminare, iar interpretarea, facand corp comun cu dispozitiile europene pe care le interpreteaza, este investita cu autoritate si fata de celelalte instante judecatoresti nationale, care nu pot da o interpretare proprie acelor dispozitii. Totodata, efectul hotararilor preliminare este unul direct, in sensul ca resortisantii statelor membre au dreptul sa invoce in mod direct normele europene in fata instantelor nationale si europene si retroactiv, in sensul ca interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene in cadrul unei trimiteri preliminare lamureste si precizeaza semnificatia si campul de aplicare al acesteia, de la intrarea sa in vigoare (in acest sens, a se vedea pct.1 al dispozitivului Hotararii din 5 februarie 1963 pronuntate in Cauza 26/62, Van Gend en Loos impotriva Nederlandse Administratie der Belastingen, preluat in cuprinsul Hotararii din 27 martie 1963 pronuntata in cauzele reunite 28, 29 si 30/62, Da Costa si altii impotriva Nederlandse Belastingadministratie sau Hotararea din 24 iunie 1969 pronuntata in Cauza 29/68, Milch-, Fett- und Eierkontor GmbH impotriva Hauptzollamt Saarbrucken, punctul 3).

    In concluzie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, avand competenta de interpretare a dreptului Uniunii Europene (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr.383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.281 din 21 aprilie 2011), hotararile sale preliminare sunt obligatorii erga omnes, la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitarii la un moment ulterior, de catre instantele judecatoresti nationale, a unor lamuriri suplimentare asupra respectivei interpretari a Curtii.

    In prezenta cauza, exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata din oficiu intr-un litigiu avand ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire a unei decizii civile prin care a fost respins, fara a se evoca fondul, recursul formulat intr-o cauza privind restituirea taxei pe poluare. Astfel, revizuentul a atacat decizia prin care recursul sau a fost respins ca urmare a admiterii unei exceptii de inadmisibilitate, motivata de introducerea tardiva a plangerii prealabile referitoare la cererea de restituire a taxei de poluare.

    Or, in aceasta materie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat, la 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011, hotararile preliminare din Cauza C-402/09 Ioan Tatu impotriva Statului roman, respectiv cauza C-263/10, Iulian Nisipeanu impotriva Directiei Generale a Finantelor Publice Gorj si altii. Prin aceste hotarari, Curtea de la Luxemburg a stabilit, in esenta, ca art.110 din Tratatul pentru functionarea Uniunii Europene trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acel stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.

    De altfel, ulterior pronuntarii de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene a celor doua hotarari, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1 din 3 ianuarie 2012, prin care a admis recursurile in interesul legii si a decis admisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile.

    Asadar, Curtea constata ca dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004, sub aspectul reglementarii motivului de revizuire referitor la incalcarea dreptului Uniunii Europene printr-o hotarare irevocabila, reflecta tocmai materializarea obligatiei asumate de autoritatile statului roman, inclusiv cea judecatoreasca, de a garanta aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din aplicarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene. Lipsa unui asemenea motiv de revizuire ar echivala cu negarea fortei juridice pe care o au hotararile Curtii de Justitie a Uniunii Europene asupra instantelor judecatoresti din statele membre, ar priva justitiabilul de efectele obligatorii ale acestor hotarari si ar insemna nesocotirea principiului aplicarii cu prioritate a dreptului unional.

    In virtutea calitatii de stat membru al Uniunii Europene, statul roman are obligatia de a pune la dispozitia instantelor judecatoresti si, implicit, a justitiabililor, un instrument juridic eficient care sa asigure aplicarea normelor Uniunii Europene, acestea avand caracter prioritar fata de dispozitiile contrare din legile interne.

    Curtea constata ca, in redactarea sa actuala, art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004, interpretat prin coroborare cu partea introductiva a art.322 din Codul de procedura civila, contravine principiilor de drept enuntate prin impunerea conditiei evocarii fondului hotararii pentru a beneficia de motivul de revizuire constand in pronuntarea hotararilor irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene. Reglementarea conditiei evocarii fondului, ca o conditie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotarari judecatoresti, obstructioneaza accesul liber la justitie, garantat de art.21 din Constitutie, in sensul privarii justitiabilului de la beneficiul principiului aplicarii cu prioritate a prevederilor dreptului unional. Curtea, avand in vedere concluzia potrivit careia dispozitiile de lege criticate contravin art.21 si art.148 alin.(2) si (4) din Constitutie, constata, in continuare, ca sunt incalcate si prevederile art.1 alin.(3) si (5) din Legea fundamentala, care consacra valorile supreme ale statului roman, respectiv principiul obligatiei respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

    Curtea subliniaza ca dispozitiile art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 reprezinta, in esenta, o solutie legislativa necesara si adecvata, un remediu national in sensul unui recurs efectiv, insa nu in actuala redactare, deoarece pot fi interpretate, prin coroborare cu art.322 partea introductiva din Codul de procedura civila, in sensul ca sunt excluse de la posibilitatea revizuirii hotararile irevocabile pronuntate de instantele de recurs, cu incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, in care nu se evoca fondul cauzei. Or, legislatia nationala trebuie sa puna la dispozitia justitiabilului un instrument eficient pentru protejarea drepturilor sale ce decurg din dreptul Uniunii Europene, fara a impune conditii cu caracter dirimant, ce obstructioneaza realizarea acestui deziderat.

    Nu in ultimul rand, in contextul reexaminarii de catre autoritatea legiuitoare a dispozitiilor art.21 alin.(2) teza intai din Legea nr.554/2004, in conformitate cu prevederile art.147 alin.(1) din Constitutie, Curtea considera ca este oportun sa reaminteasca argumentele cuprinse in Decizia nr.1.609 din 9 decembrie 2010 referitoare la anumite carente in redactarea acestor norme legale.

    Curtea Constitutionala a subliniat constant in jurisprudenta sa ca forta obligatorie care insoteste actele jurisdictionale ale Curtii - deci si deciziile - se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina aceasta (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.584 din 17 august 2010, Decizia nr.727 din 9 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.477 din 12 iulie 2012).
    DECIZIE


    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:


    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr.1.076/59/2011 si constata ca:
  • Legea nr.299/2011 pentru abrogarea alin.(2) al art.21 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, in ansamblul sau, este neconstitutionala;
  • prevederile art.21 alin.(2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca nu pot face obiectul revizuirii hotararile definitive si irevocabile pronuntate de instantele de recurs, cu incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, atunci cand nu evoca fondul cauzei.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2012






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    35 useri online

    Useri autentificati: