DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr.227/2002, precum si, in special, ale art.I pct.5 [referitor la art.4 alin.(1)], pct.6 [referitor la art.5 alin.(1) si (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d)], pct.14 [referitor la art.131 si 134], pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din lege

Decizie neconstitutionalitate din 11-01-2012
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr.227/2002, precum si, in special, ale art.I pct.5 [referitor la art.4 alin.(1)], pct.6 [referitor la art.5 alin.(1) si (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d)], pct.14 [referitor la art.131 si 134], pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din lege


Publicata in Monitorul Oficial nr. 53/2012 - M. Of. 53 / 23 ianuarie 2012

In temeiul prevederilor art.146 lit.a) din Constitutie si ale art.15 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 25 noiembrie 2011, un grup de 70 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si 54 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.51/5.667 din 25 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr.1.413A/2011.

Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Campeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciuca, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Paul Victor Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Florentin Gust Balosin, Titi Holban, Pavel Horj, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Ludovic Orban, Viorel Palasca, Ionel Palar, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Calin Potor, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Adriana Diana Tusa, Radu Bogdan Timpau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Mihai Alexandru Voicu, Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Banicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Dumitru Boabes, Doina Burcau, Ion Calin, Dumitru Chirita, Ioan Cindrea, Gheorghe Ciocan, Eugeniu Radu Coclici, Dorel Covaci, Victor Cristea, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi, Sonia-Maria Draghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Marian Ghiveciu, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Iulian Iancu, Florin Iordache, Cornel Etu, Florina Ruxandra Jipa, Silvestru-Mircea Lup, Costica Macaleti, Iulian Claudiu Manda, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu, Ion Mocioalca, Carmen Ileana Moldovan, Emil Radu Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Nastase, Marian Neacsu, Catalin-Ioan Nechifor, Dan Nica, Nicolae-Ciprian Nica, Laurentiu Nistor, Constantin Nita, Iuliu Nosa, Tudor Pantiru, Florin-Costin Paslaru, Petre Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Florian Popa, Vasile Popeanga, Dan-Mircea Popescu, Neculai Ratoi, Cristian Rizea, Sorin Ioan Roman, Lucretia Rosea, Victor Socaciu, Ioan Stan, Ion Stan, Nicolae Stan, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Viorel Stefan, Florin-Cristian Tataru, Horia Teodorescu, Mihai Tudose, Aurelia Vasile, Gabriel Petru Vlase, Aurel Vladoiu, Madalin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea.

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate au fost aduse argumente care privesc atat neconstitutionalitatea extrinseca, cat si cea intrinseca a Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, dupa cum urmeaza:

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseci, autorii obiectiei apreciaza ca dispozitiile legale criticate incalca art.61 alin.(2) din Constitutie, intrucat Camera decizionala, respectiv Camera Deputatilor a adus modificari fundamentale formei legii adoptate de catre Camera de reflectie, respectiv Senatul. In aceste conditii se considera ca, din punct de vedere al procedurii de legiferare, a fost incalcat principiul bicameralismului astfel cum acesta a fost conturat in jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Se mai apreciaza ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.155/2001, modificata si completata prin legea criticata, incalca art.115 alin.(4) din Constitutie, intrucat nu are la baza o lege de abilitare, iar gestionarea cainilor fara stapan nu reprezinta o situatie extraordinara.

II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseci, se arata ca legea criticata este contrara normelor de tehnica legislativa, intrucat reglementeaza situatia cainilor identificati/cu stapan/detinator si a cainilor abandonati, in conditiile in care Legea nr.205/2004 privind protectia animalelor cuprinde reglementari in acest sens, aceasta, spre exemplu, incriminand abandonul cainilor.

Se sustine ca dispozitiile *art.4, 5 si 7 din lege*, prevazand eutanasierea cainilor fara stapan, incalca Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor, *proclamata in mod solemn la Paris in 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO*, Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie, precum si art.13 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Se arata ca legea criticata nu face referire la *legislatia de protectie a animalelor*, nu include niciun principiu de protectie si asigurare a drepturilor animalelor, iar prevederile de protectie a drepturilor acestora cuprinse in legea criticata sunt minime. Eutanasierea cainilor fara stapan contravine demnitatii umane, intrucat *eutanasierea este o masura violenta, traumatizanta, care impiedica libera dezvoltare a personalitatii umane*. O asemenea masura este lipsita de proportionalitate in raport cu situatia care a determinat-o, deoarece se inlatura dreptul la viata al acestora; eutanasierea ar trebui privita ca o masura exceptionala in cadrul unor programe de control al bolilor, iar regula ar trebui sa fie reprezentata de reducerea reproductiei neplanificate a cainilor, prin sterilizarea acestora.

Eutanasierea este deci individuala, si nu colectiva, iar comunitatile nu pot decide in niciun caz eutanasierea cainilor - mai ales ca acestea vor fi tentate sa opteze ab initio pentru aceasta masura. Se sustine ca aplicarea masurii eutanasierii nu poate depinde de puterea de decizie a comunitatilor locale, intrucat in Romania legea trebuie sa se aplice in mod unitar, la nivel national. Ca neajuns al acestei masuri este dat exemplul cainilor fara stapan care migreaza din unitatea administrativ - teritoriala in care s-a decis aplicarea masurii eutanasierii in unitatile invecinate in care nu se aplica o asemenea masura.

De asemenea, eutanasierea in masa a cainilor fara stapan va periclita insasi existenta rasei comune si va produce dezechilibre previzibile, ceea ce incalca dreptul populatiei la un mediu sanatos si echilibrat ecologic.

Este criticata eliminarea din propunerea legislativa initiala a reglementarilor referitoare la standardele pe care trebuie sa le indeplineasca adaposturile publice pentru cainii fara stapan, precum si nereglementarea clara si explicita a obligatiilor autoritatilor publice a standardelor si conditiilor de ingrijire din adaposturile publice.

Se mai arata ca aplicarea masurii eutanasierii de catre medicul veterinar contravine art.50 din Codul deontologic medical-veterinar, care prevede ca medicul veterinar trebuie sa se abtina de la practicarea eutanasierii animalelor, cu exceptia cazurilor cand acesta pune capat suferintelor unui pacient incurabil. De asemenea, se sustine ca incalcarea acestei obligatii duce la suspendarea exercitarii profesiunii de medic veterinar.

Se arata ca *art.5 alin.(1) din lege* prevede un termen extrem de scurt pentru eutanasierea cainilor cu potential agresiv, termen care nu asigura exercitarea dreptului de petitionare, a accesului liber la justitie sau a dreptului de proprietate privata. Se arata ca un proprietar al unui asemenea caine pierdut nu are timp suficient pentru a-l recupera in conditiile existentei termenului extrem de scurt in care acesta urmeaza sa fie eutanasiat.

Se apreciaza ca dispozitiile *art.8 alin.(3) din lege* prevad limitari injuste ale dreptului de proprietate privata al adoptatorului a mai mult de doi caini, intrucat acesta trebuie sa indeplineasca unele conditii, precum dovada spatiului de locuit, acordul asociatiei de proprietari sau plata unor taxe, care ingradesc in mod nejustificat dreptul sau de proprietate, apreciat de autorii obiectiei ca fiind unul absolut. In acest fel se aduce atingere si vietii private a cetateanului. Se mai considera ca pentru a fi incurajata adoptia nu ar trebui platite niciun fel de taxe. Mai mult, in optica autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, *proprietarii cainilor fara stapan sunt discriminati in raport cu proprietarii altor specii de animale fara stapan*, intrucat aceste din urma animale nu pot fi eutanasiate.

Se apreciaza ca *art.131 din lege* incalca art.44 din Constitutie, intrucat nu poate fi interzisa cresterea/ingrijirea sau tinerea cainilor in spatiile adiacente locurilor publice.

Autorii arata ca *art.134 din lege* este neconstitutional, intrucat prevede sterilizarea cainilor de rasa comuna cu sau fara stapan, ceea ce in privinta proprietarului unui caine de rasa comuna echivaleaza cu incalcarea dreptului sau de proprietate. De asemenea, sanctionarea contraventionala a persoanei care nu indeplineste aceasta obligatie a sa, prevazuta de *art.14 alin.(1) lit.b) din lege*, incalca dreptul sau de proprietate privata.

In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere. Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.1.830/12 decembrie 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Se sustine, in privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, ca legea criticata respecta cerintele constitutionale ale principiului bicameralismului, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. Totodata, se apreciaza ca art.115 alin.(4) din Constitutie, invocat in speta, nu are incidenta in cauza, intrucat obiectul controlului de constitutionalitate il constituie o lege de modificare, si nu cea de aprobare a unei ordonante de urgenta.

Pe fondul exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca masura eutanasierii cainilor fara stapan trebuie prevazuta in textul legii, avand in vedere ca numarul acestor animale este in continua crestere, iar celelalte masuri, precum sterilizarea sau pastrarea lor in adaposturi special construite nu au avut niciun rezultat. Se mai arata ca masurile prevazute in legea criticata constituie solutii juste pentru rezolvarea problemelor create de cainii fara stapan. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.51/5.772 din 30 noiembrie 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, se sustine ca dezbaterea realizata de Camera decizionala s-a referit la continutul si forma legii adoptate in Senat, Camera de reflectie, si s-a raportat la materia avuta in vedere de catre initiator. Se apreciaza ca in Camera decizionala au fost aduse anumite imbunatatiri legii criticate, iar forma adoptata nu este in contradictie cu initiativa legislativa adoptata de Senat. Referitor la invocarea art.115 alin.(4) din Constitutie, se arata ca acest text constitutional nu are incidenta in cauza, intrucat obiectul controlului de constitutionalitate il constituie o lege, si nu o ordonanta simpla sau de urgenta.

In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseci, se sustine ca textele legale criticate prevad ca regula adapostirea, adoptarea si sterilizarea, cu eliberarea in spatiul public a cainilor fara stapan, iar eutanasierea este doar o masura de exceptie. Se sustine ca dispozitiile art.1 alin.(1) si (5), precum si ale art.35 si art.53 din Constitutie nu au incidenta in cauza, intrucat, pe de o parte, incalcarea legii este analizata de instantele judecatoresti, iar caracterul just sau injust al unei masuri nu echivaleaza cu neconstitutionalitatea sa si, pe de alta parte, incalcarea art.35 nu este motivata, in timp ce art.53 se refera la cetateni, si nu la animale.

Se mai arata ca invocarea art.26, art.44 si art.136 alin.(5) din Constitutie nu este relevanta, intrucat legea se refera la cainii fara stapan, nu la cei care au stapan.

In final, se apreciaza ca termenul de 3 zile prevazut de art.I pct.6 din lege se aplica numai dupa ce a expirat termenul de 30 de zile prevazut de art.I pct.5 din lege, ceea ce inseamna ca proprietarului unui caine pierdut are suficient timp sa il recupereze. Mai mult, legea prevede si o masura de garantare a posibilitatii recuperarii cainilor de catre stapanii lor, si anume inregistrarea acestora in Registrele de evidenta a cainilor cu stapan, ceea ce permite identificarea si recuperarea cainelui pierdut de catre stapanul acestuia. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.5/6.894/E.B. din 7 decembrie 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea privind neconstitutionalitatea este neintemeiata.

In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseci, se apreciaza ca atat forma actului normativ adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata, cat si cea adoptata de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, mentin acelasi obiect si scop al actului normativ in cauza, respectiv vizeaza masuri pentru gestionarea situatiei cainilor fara stapan. Prin urmare, nu se poate sustine incalcarea principiului bicameralismului.

Se considera ca art.115 alin.(4) din Constitutie nu este incident in cauza, raportarea la aceasta dispozitie constitutionala, in cadrul controlului a priori de constitutionalitate, putandu-se face numai cu ocazia contestarii legii de aprobare a unei ordonante de urgenta.

In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseci, se arata ca legea criticata nu cuprinde reglementari lipsite de claritate sau precizie si reprezinta o masura concreta si efectiva de aplicare a obligatiei statului de a adopta masuri pentru asigurarea unui mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic, in consecinta, nu se poate retine incalcarea art.1 alin.(5) si art.35 alin.(1) din Constitutie.

Se apreciaza ca prevederile art.11 si 12 din Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie prevad si permit in terminis sacrificarea acestora. Referitor la pretinsa incalcare a dispozitiilor art.13 din Tratatul de functionare a Uniunii Europene, se sustine ca nu este de competenta Curtii Constitutionale verificarea conformitatii legislatiei nationale cu actele Uniunii Europene.

In fine, se considera ca celelalte dispozitii constitutionale invocate in sprijinul obiectiei de neconstitutionalitate fie nu au incidenta in cauza, fie nu pot fi retinute in exercitarea controlului de constitutionalitate, intrucat nu se realizeaza o motivare din care sa rezulte pretinsa neconstitutionalitate a legii criticate.


CURTEA,


examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, inscrisurile depuse la dosar, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dovezile depuse, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, precum si ale art.1, art.10, 15 si 18 din Legea nr.47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din adresa de comunicare a sesizarii de catre Secretarul general al Camerei Deputatilor, il constituie dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan. In realitate, se constata ca, potrivit sesizarii de neconstitutionalitate, constituie obiect al controlului de constitutionalitate dispozitiile art.I pct.5 [referitor la art.4 alin.(1)], pct.6 [referitor la art.5 alin.(1) si (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d)], pct.14 [referitor la art.131 si 134], pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, precum si a legii in ansamblul sau. Textele legale criticate in mod punctual au urmatorul cuprins:
  • Art.I pct.5 referitor la art.4 alin.(1): *Cainii fara stapan sunt adapostiti in adaposturile serviciilor pentru gestionarea cainilor fara stapan, unde vor fi cazati o perioada de 30 de zile, cu exceptia celor care sunt revendicati. Populatia trebuie informata in mod regulat despre existenta adapostului, programul de vizitare si posibilitatea adoptiei.*;
  • Art.I pct.6 referitor la art.5 alin.(1) si (2):
    *(1) Dupa examinarea de catre medicul veterinar de libera practica, organizat in conditiile legii, cainii fara stapan care sunt bolnavi grav, incurabili, irecuperabili, cainii agresivi, astfel cum sunt definiti la art.2 alin.(1) lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi, aprobata cu modificari prin Legea nr.60/2003, cainii periculosi, cainii de lupta si atac, astfel cum sunt definiti la art.1 lit.a) si b) din aceeasi ordonanta de urgenta, lasati in libertate, abandonati sau carora nu le poate fi identificat apartinatorul, se eutanasiaza in termen de 3 zile lucratoare, cu respectarea prevederilor legislatiei sanitar-veterinare in vigoare.
    (2) Eutanasia este un act medical de sacrificare prin procedee rapide si nedureroase a cainilor prevazuti la alin.(1) ori care nu au fost revendicati sau adoptati in conditiile si in termenele stabilite prin prezenta ordonanta de urgenta.*
  • Art.I pct.8: *(1) In situatia in care, dupa expirarea termenului de cazare prevazut la art.4, cainii nu au fost revendicati sau adoptati conform prevederilor anexelor nr.4 si 5, acestia pot fi pastrati in adaposturi, returnati in teritoriu, eutanasiati sau o combinatie a acestora, conform hotararii consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa consultarea populatiei din raza unitatii administrativ-teritoriale respective.
    (2) In perioada de cazare a cainilor in adaposturi se rezolva cu prioritate cererile de revendicare a acestora.
    (3) Cainii nerevendicati in termen de 7 zile pot fi adoptati de persoane fizice si persoane juridice, precum si de catre centrele de adoptie special amenajate si organizate in acest scop, apartinand organizatiilor si fundatiilor pentru protectia animalelor, cu respectarea prevederilor art.8 alin.(3).
    (4) Cainii cu varsta de pana la 5 luni vor ramane in adaposturi pana la revendicare/adoptie, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 12 luni.*
  • Art.I pct.9 referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d): *(3) Adoptia cainilor din adaposturi se face cu respectarea cumulativa a urmatoarelor conditii:
    a) prezentarea de catre adoptator a dovezii spatiului din care sa rezulte conditiile corespunzatoare de crestere si adapostire a cainilor;
    b) prezentarea de catre adoptator a dovezii resurselor materiale pentru cresterea si intretinerea cainilor;
    c) prezentarea de catre adoptator a acordului asociatiilor de proprietari sau, dupa caz, a vecinilor, in cazul adoptarii a mai mult de 2 caini;
    d) achitarea taxei prevazute la alin.(2) [..]*
  • Art.I pct.14 referitor la art.131: *Sunt interzise cresterea si adapostirea cainilor pe domeniul public, in locuri publice sau in spatiile adiacente acestora, in afara proprietatii stapanului sau a detinatorului acestuia.*
  • Art.I pct.14 referitor la art.134: *Este obligatorie sterilizarea cainilor cu sau fara stapan apartinand rasei comune, metisii acestora, exceptie facand exemplarele cu regim special prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonantei de urgenta.*;
  • Art.I pct.15 referitor la art.14 alin.(1) lit.b): (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza dupa cum urmeaza: [...]
    b) nerespectarea dispozitiilor prevazute la art.1, 3, art.4 alin.(1)-(3), art.6 alin.(1), art.7 alin.(2) si (3), art.8 alin.(1) si (4), art.133, 134, 136, 137 si 138, precum si a conditiilor prevazute in declaratia-angajament, cu exceptia abandonului, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei [...]*.

    Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art.1 alin (1), (3) si (5) privind caracterul unitar al statului, demnitatea umana si, respectiv, principiul respectarii Constitutiei si a suprematiei sale, ale art.11 alin.(1) privind dreptul international si dreptul intern, ale art.15 alin.(1) privind universalitatea drepturilor si libertatilor, precum si a obligatiilor prevazute prin lege, ale art.16 alin.(1) privind egalitatea in drepturi, ale art.21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art.26 privind viata intima, familiala si privata, ale art.35 alin.(1) privind dreptul la mediu sanatos, ale art.44 privind dreptul de proprietate privata, ale art.51 privind dreptul de petitionare, ale art.53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art.61 alin.(2) privind rolul si structura Parlamentului, ale art.115 alin.(4) privind delegarea legislativa, ale art.136 alin.(5) privind inviolabilitatea proprietatii private, ale art.148 alin.(2) privind aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul Uniunii Europene.

    Totodata, sunt considerate ca fiind incalcate si prevederile art.13 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C nr.83 din 30 martie 2010, dispozitii care fac referire la faptul ca Uniunea si statele membre trebuie sa tina seama de *cerintele bunastarii animalelor ca fiinte sensibile* la elaborarea si punerea in aplicare a politicii Uniunii in domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pietei interne, cercetarii si dezvoltarii tehnologice si al spatiului; ale Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003, ratificata de Romania, prin Legea nr.60/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.400 din 5 mai 2004, precum si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Animalelor, adoptata de Societatea Internationala pentru Drepturile Animalelor & Societatile Nationale Afiliate la Londra in septembrie 1977 si prezentata in mod public la Paris in anul 1978.

    Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza a se pronunta, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie in critici de neconstitutionalitate extrinseca, iar, pe de alta parte, asupra criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a legii supuse controlului.

    Totusi, inainte de a proceda la analiza obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza sa constate ca sesizarea formulata indeplineste conditiile prevazute de art.146 lit.a) din Constitutie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, intrucat aceasta, astfel cum rezulta din listele anexate sesizarii de neconstitutionalitate, a fost semnata de un numar de 126 de deputati (71 din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat si 55 din Grupul parlamentar al Partidului National Liberal).

    I. In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseca, Curtea retine urmatoarele:

    Prin Decizia nr.710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.358 din 28 mai 2009, Decizia nr.413 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr.1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.905 din 20 decembrie 2011, Curtea a stabilit doua criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului.

    Aceste criterii esentiale cumulative sunt:
    a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;
    b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferite, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.

    Din analiza comparata a documentelor privind initierea si desfasurarea procesului legislativ in cauza, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca prima Camera sesizata, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, Curtea constata ca modificarile operate de catre Camera Deputatilor fata de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natura a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma legii adoptata de Senat si nicio configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege in forma adoptata de Senat. Astfel, legea adoptata a pastrat obiectul de reglementare al propunerii legislative initiale, acestuia aducandu-i unele corective minore sub aspectul organizarii si functionarii serviciilor specializate pentru gestionarea cainilor fara stapan si sub cel al modului de limitare a fenomenului cainilor fara stapan.

    Curtea observa ca acceptarea tezei autorilor obiectiei de neconstitutionalitate ar echivala cu deturnarea rolului de Camera de reflectie a primei Camere sesizate, respectiv a Senatului, in sensul ca aceasta ar fi Camera care ar fixa in mod definitiv continutul proiectului sau propunerii legislative (si, practic, continutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecinta faptul ca cea de-a doua Camera, Camera decizionala, nu va avea posibilitatea sa modifice ori sa completeze legea adoptata de Camera de reflectie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge. Este de netagaduit ca principiul bicameralismului presupune atat conlucrarea celor doua Camere in procesul de elaborare a legilor, cat si obligatia acestora de a-si exprima prin vot pozitia cu privire la adoptarea legilor; prin urmare, lipsirea Camerei decizionale de competenta sa de a modifica sau completa legea astfel cum a fost adoptata de Camera de reflectie, deci de a contribui la procesul de elaborare a legilor, ar echivala cu limitarea rolului sau constitutional si cu acordarea unui rol preponderent Camerei de reflectie in raport cu cea decizionala in procesul de elaborare a legilor. Intr-o atare situatie, Camera de reflectie ar elimina posibilitatea Camerei decizionale de a conlucra la elaborarea actelor normative, aceasta din urma putandu-si doar exprima prin vot pozitia cu privire la propunerea sau proiectul de lege deja adoptat de Camera de reflectie, ceea ce este de neconceput.

    In consecinta, Curtea retine ca art.75 alin.(3) din Constitutie, atunci cand foloseste sintagma *decide definitiv* cu privire la Camera decizionala, nu exclude, ci, dimpotriva, presupune ca proiectul sau propunerea legislativa adoptata de Camera de reflectie sa fie dezbatut in Camera decizionala, unde sa i se si poata aduce modificari si completari. In acest caz, Camera decizionala nu poate modifica substantial obiectul de reglementare a initiativei legislative, deci nu-i poate deturna de la finalitatea sa.

    In ceea ce priveste invocarea art.115 alin.(4) din Constitutie, Curtea observa ca acest text constitutional nu are incidenta in speta, intrucat, in cauza de fata, obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile unei legi de modificare si completare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.794 din 13 decembrie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.227/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.289 din 29 aprilie 2002. Prin urmare, nu este supus controlului de constitutionalitate actul de baza, cel care este modificat si completat, ci numai actul modificator. In cadrul controlului a priori de constitutionalitate, doar in cazul legilor de aprobare a ordonantelor se poate contesta atat extrinsec, cat si intrinsec solutia cuprinsa in ordonanta astfel aprobata, intrucat *ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, in conformitate cu prevederile art.115 alin.(7) din Constitutie, inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern* (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.95 din 8 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.177 din 23 februarie 2006).

    Curtea constata ca, in cadrul atributiei Curtii Constitutionale prevazute la art.146 lit.a) teza intai din Constitutie, numai pe calea controlului de constitutionalitate a legii de aprobare a ordonantei guvernamentale se pot aduce in discutie critici de neconstitutionalitate extrinseca ce vizeaza modul de adoptare a ordonantei, deci numai cu ocazia convertirii acesteia sub aspect formal in lege; acest lucru inseamna ca, in cadrul controlului de constitutionalitate a priori a legii care modifica sau completeaza o ordonanta, nu se pot formula critici de neconstitutionalitate extrinseca ce vizeaza modul de adoptare a ordonantei.

    De asemenea, Curtea retine ca adoptarea ordonantelor de urgenta nu este conditionata de existenta unei legi de abilitare, cerinta prevazuta de Constitutie numai in privinta ordonantelor simple; astfel, legiuitorul delegat este competent sa adopte ordonante de urgenta cu intrunirea conditiilor prevazute de art.115 alin.(4) din Constitutie (a se vedea, in acest sens, spre exemplu, Decizia nr.1.317 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.786 din 24 noiembrie 2010).

    II. In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea observa urmatoarele:

    1. Este neintemeiata sustinerea potrivit careia prin adoptarea prezentei legi s-ar ajunge la existenta unui paralelism legislativ, in sensul ca au fost adoptate mai multe acte normative pentru reglementarea aspectelor referitoare la populatia canina, respectiv Legea nr.205/2004 privind protectia animalelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.531 din 14 iunie 2004, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.155/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.227/2002, astfel cum este modificata si completata prin legea criticata in cauza de fata.

    In realitate, se constata ca, potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.205/2004, *gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala*, ceea ce inseamna ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.155/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.227/2002, astfel cum este modificata si completata prin legea criticata in cauza de fata, este o reglementare speciala fata de cea generala, comuna in materie, reprezentata de Legea nr.205/2004. Aceasta din urma isi va gasi aplicarea numai in masura in care legea speciala nu contine dispozitii specifice derogatorii. Curtea mai retine ca si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.311 din 10 mai 2002, reglementeaza, de asemenea, masuri cu privire la populatia canina, fiind o lege speciala in privinta regimului de detinere a acestora in raport cu cel aplicabil celorlalte animale (a se vedea, in acest sens, art.3 si urmatoarele din Legea nr.205/2004). Avand in vedere obiectul de reglementare al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.55/2002, legiuitorul, prin legea criticata, trebuia sa puna de acord si dispozitiile art.11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.55/2002, constatate ca fiind neconstitutionale prin Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.584 din 17 august 2010, cu dispozitiile Constitutiei.

    2. In privinta eutanasierii cainilor agresivi si periculosi fara stapan in conditiile art.I pct.6 din legea criticata, Curtea constata ca o asemenea masura este necesara, intrucat acestia se afla intr-o situatie de fapt diferita fata de celelalte rase de caini, fapt ce a si determinat adoptarea, de altfel, a unei reglementari speciale in privinta regimului lor de detinere, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi.

    Sustinerea autorilor obiectiei de neconstitutionalitate potrivit careia termenul de 3 zile lucratoare in care cainii agresivi si periculosi fara stapan se eutanasiaza ar fi prea scurt, intrucat stapanul cainelui pierdut nu ar avea suficient timp sa il gaseasca, este neintemeiata. Potrivit art.4 alin.(1) lit.a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.55/2002, fiecare caine periculos are un numar de identificare, aplicat prin tatuare sau microcip, si este inregistrat la Asociatia Chinologica Romana ori politie, iar cel agresiv este inregistrat la Asociatia Chinologica Romana. Mai mult, art.I pct.14 din legea criticata referitor la art.135 prevede infiintarea Registrului de evidenta a cainilor cu stapan, gestionat de catre Colegiul Medicilor Veterinari. In acest registru vor fi inregistrati toti cainii cu stapan, vor fi implantate microcipuri de identificare a cainilor, astfel incat in cazul pierderii cainelui agresiv stapanul acestuia poate fi usor identificat.

    3. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate ce vizeaza indrituirea autoritatilor publice de a lua masuri de eutanasiere a cainilor fara stapan, Curtea observa ca textul art.I pct.8 din lege nu indeplineste cerintele de previzibilitate impuse de art.1 alin.(5) din Constitutie. Curtea retine ca textul art.I pct.8 din lege stabileste solutiile preconizate cu privire la obligatia autoritatilor publice de a gestiona problema cainilor fara stapan fara a tine seama de o ordine in care trebuie aplicate, astfel incat autoritatile publice chemate sa aplice legea criticata vor fi puse in situatia de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea. Or, solutiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si obiective de aplicare. Astfel, raportat la legea criticata, Curtea observa ca legiuitorul trebuie sa stabileasca o ordine de prioritate cu privire la aceste solutii, iar solutia eutanasierii cainilor fara stapan sa fie aplicata doar in ultima instanta, respectiv numai atunci cand toate celelalte solutii au fost aplicate corespunzator de catre autoritatile locale, dar nu si-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen (cu privire la importanta prevederii ordinii de aplicare a unor masuri legislative, a se vedea Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.482 din 7 iulie 2011).

    Curtea retine ca adoptarea masurilor concrete care sa tina sub control fenomenul cainilor fara stapan tine de marja de apreciere a statului, astfel incat legiuitorul este cel chemat sa stabileasca conditiile normative concrete in care fenomenul cainilor fara stapan trebuie gestionat.

    In acest sens legiuitorul este obligat, ca si cerinta constitutionala, sa implice si sa responsabilizeze autoritatile publice locale, inclusiv prin sanctiuni de natura contraventionala sau penala, pentru a se evita recurgerea la masura eutanasierii. Totodata, Curtea mai observa ca, prin Hotararea din 26 iulie 2011, pronuntata in Cauza Georgel si Georgeta Stoicescu impotriva Romaniei, paragraful 58, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca gestionarea acestei problematici - a cainilor fara stapan - nu tine numai de autoritatile publice centrale sau locale, ci si de societatea civila, ceea ce in sistemul normativ intern echivaleaza cu obligarea asociatiilor ce au ca obiect de activitate protectia animalelor sa contribuie in mod efectiv, inclusiv material, si nu numai declarativ, la aplicarea solutiilor prin care se urmareste gestionarea acestui fenomen.

    Astfel, se evita masura eutanasierii cainilor fara stapan.

    Curtea constata ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate sa fie dificil sa se redacteze legi de o precizie totala si o anumita suplete poate chiar sa se dovedeasca de dorit, suplete care nu afecteaza insa previzibilitatea legii (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr.903 din 6 iulie 2010 si Decizia Curtii Constitutionale nr.743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.579 din 16 august 2011, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se retin, spre exemplu, Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29, Hotararea din 25 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Wingrove impotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei paragraful 55, Hotararea din 9 noiembrie 2006, pronuntata in Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue impotriva Belgiei, paragraful 59). Or, textul art.I pct.8 din lege, asa cum s-a aratat, este neclar si imprecis, astfel incat Curtea constata ca, in mod evident, legea criticata este lipsita de previzibilitate, ceea ce este contrar dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie.

    De asemenea, Curtea observa ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate legiuitorul a adus atingere in final demnitatii umane, valoare suprema prevazuta la art.1 alin.(3) din Constitutie. Demnitatea umana, sub aspect constitutional, presupune doua dimensiuni inerente, respectiv relatiile dintre oameni, ceea ce vizeaza dreptul si obligatia oamenilor de a le fi respectate si, in mod corelativ, de a respecta drepturile si libertatile fundamentale ale semenilor lor (a se vedea, in acest sens, si Decizia nr.62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.104 din 12 februarie 2007), precum si relatia omului cu mediul inconjurator, inclusiv cu lumea animala, ceea ce implica, in privinta animalelor, responsabilitatea morala a omului de a ingriji aceste fiinte intr-un mod de natura a ilustra nivelul de civilizatie atins.

    Asadar, Curtea nu constata neconstitutionalitatea vreuneia dintre solutiile prevazute prin legea criticata in privinta gestionarii fenomenului cainilor fara stapan, ci sanctioneaza doar lipsa de previzibilitate a legii determinata de inexistenta unei ordini de aplicare a acestora - ordine care, in mod esential, ar trebui Sa consacre solutia eutanasierii numai in ultima instanta - si a unor proceduri clare si precise de care autoritatile publice sa fie tinute in aplicarea solutiilor preconizate.

    In privinta sustinerii autorilor obiectiei de neconstitutionalitate potrivit careia *proprietarii cainilor fara stapan sunt discriminati in raport cu proprietarii altor specii de animale fara stapan**, intrucat aceste din urma animale nu pot fi eutanasiate, Curtea constata ca aceasta este lipsita de sens, intrucat, din moment ce animalele sunt fara stapani, acestea nu au nici *proprietari*.

    4. Referitor la conditiile pe care adoptatorul trebuie sa le intruneasca in vederea adoptiei unui caine fara stapan [art.I pct.9 din legea criticata referitor la art.8 alin.(3)], se constata ca legiuitorul este singurul competent sa stabileasca astfel de conditii in virtutea art.61 alin.(1) din Constitutie. Autorii obiectiei criticii faptul ca in cazul persoanelor care adopta mai mult de 2 caini trebuie sa existe acordul asociatiilor de proprietari sau al vecinilor, dupa caz, fara a lua in considerare disconfortul ori amenintarea pe care le-ar putea produce o populatie canina numeroasa la adresa dreptului la viata privata a vecinilor persoanei care adopta caini. Or, dreptul legal al unei persoane de a adopta caini nu poate aduce atingere dreptului constitutional la viata privata al celorlalte persoane. De asemenea, cu privire la obligatia de a face dovada spatiului de locuit si de a plati o taxa expres reglementata, se constata ca aceste masuri, pe de o parte, asigura autoritatea statala ca acesti caini adoptati nu vor fi din nou returnati de catre adoptator pe domeniul public, iar, pe de alta parte, cointereseaza adoptatorul la asigurarea sanatatii cainelui prin plata taxelor reprezentand cheltuielile medicale si de intretinere ale acestuia pe care autoritatea de stat le-a efectuat. Prin urmare, nu se poate sustine ca aceste conditii stabilite prin legea criticata incalca viata familiala sau privata a adoptatorului; statul recunoaste dreptul legal al persoanei de a adopta caini, dar cu respectarea unor standarde legale care sa nu stanjeneasca ceilalti cetateni sau chiar sa zadarniceasca politica statului in privinta gestionarii cainilor fara stapan.

    5. Cu referire la interdictia de a creste si adaposti caini in spatiile adiacente domeniului sau locurilor publice in conditiile art.l pct.14 din legea criticata referitor la art.131, Curtea observa ca o atare reglementare vizeaza situatia condominiumurilor reglementate de art.2 lit.i) din Legea locuintei nr.114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.393 din 31 decembrie 1997. Terenul adiacent constructiei nu poate constitui loc de crestere si adapostire al cainilor, intrucat nu este un loc propice acestei activitati, afectand dreptul la viata de familie si privata a tertelor persoane. Astfel cum s-a aratat mai sus, un drept legal nu poate aduce atingere unui drept constitutional garantat.

    6. In privinta art.I pct.14 din legea criticata referitor la art.134 Curtea constata ca acest text de lege vizeaza numai ipoteza cainilor fara stapan si a celor cu stapan care nu sunt permanent sub supravegherea acestuia si care astfel se gasesc pe domeniul public, in locuri publice sau in spatiile adiacente acestora. In consecinta, nu se poate sustine ca prevederile art.I pct.14 [referitor la art.135] si pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din legea criticata ar aduce atingere dreptului de proprietate al stapanului cainelui.

    7. De asemenea, Curtea observa ca prevederile Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie la art.12 reglementeaza reducerea numarului de animale fara stapan, prevazand, in mod expres, ca *atunci cand o parte estimeaza ca numarul de animale fara stapan constituie pentru ea o problema, ea trebuie sa ia masurile legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau temeri evitabile.
    a) Astfel de masuri trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
    (i) in cazul in care astfel de animale trebuie sa fie capturate, aceasta trebuie sa se faca astfel incat sa produca minimum de suferinte fizice si psihice animalelor, in functie de natura animalului;
    (ii) in cazul in care animalele capturate sunt adapostite sau sacrificate, aceasta trebuie sa se faca in conformitate cu principiile prezentei conventii*.

    Totodata, Curtea constata ca nu sunt incidente in cauza prevederile art.13 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, intrucat acestea vizeaza un alt obiect de reglementare, si anume ca la elaborarea si punerea in aplicare a politicii Uniunii in domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pietei interne, cercetarii si dezvoltarii tehnologice si al spatiului sa se tina seama de *cerintele bunastarii animalelor ca fiinte sensibile*.

    Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor, adoptata de Societatea Internationala pentru Drepturile Animalelor & Societatile Nationale Afiliate la Londra in septembrie 1977 si prezentata la Paris in anul 1978, nu are incidenta in cadrul controlului de constitutionalitate, nefiind un tratat international in sensul art.11 din Constitutie.

    Totodata, Curtea retine ca si legislatiile altor state acorda o mare atentie populatiei canine, solutiile de eliminare acestora fiind individuale, si nu colective [a se vedea Dogs Act (1905) sau Environmental Protection Act (1990) din Regatul Unit sau legea portugheza din 1995 de protectie a animalelor].

    8. Curtea constata ca nu exista nicio neconcordanta intre legea criticata si Codul de deontologie medicala veterinara, adoptat de Colegiului Medicilor Veterinari, si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.147 din 1 martie 2011, intrucat codul se aplica in conditiile legii. Modificarea legii are drept efect modificarea implicita a codului mentionat.

    In fine, in ceea ce priveste eliminarea in Camera decizionala a unor prevederi cuprinse in propunerea legislativa initiala, Curtea observa ca instanta constitutionala nu poate sa analizeze decat legea astfel cum a fost adoptata, neputand aprecia cu privire la dispozitiile care nu se regasesc in textul legii. In acelasi sens, Curtea, prin Decizia nr.42 din 8 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.175 din 23 iulie 1993, a aratat ca *nu este competenta sa verifice constitutionalitatea textelor din proiectele de legi, propunerile legislative si amendamentele prezentate Parlamentului, dar neadoptate de acesta*.
    DECIZIE




    Pentru considerentele aratate, in temeiul art.146 lit.a) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) si al art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi in privinta art.I pct.8 din lege,


    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:


    Admite, in parte, obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca dispozitiile art.I pct.8 din Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr.227/2002, sunt neconstitutionale.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    117 useri online

    Useri autentificati: