DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 1008 din 7 iulie 2009 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii

Decizie neconstitutionalitate din 07-07-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 1008 din 7 iulie 2009 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii


Publicata in Monitorul Oficial nr. 507/2009 - M. Of. nr. 507 / 23 iulie 2009

Cu Adresa nr.51/2.681 din 12 mai 2009, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, formulata de un numar de 63 de deputati, apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, si anume: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Mihai Banu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Emil Bostan, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Cristian-Ion Burlacu, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Horia Cristian, Cristina Elena Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-?tefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan Mihai Marian, Dan Ilie Morega, Dan-?tefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Bogdan Olteanu, Ludovic Orban, Viorel Palasca, Ionel Palar, Dan Pasat, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Neculai Rebenciuc, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Gigel-Sorinel ?tirbu, Ion Tabugan, Gheorghe-Mirel Talos, Ioan Timis, Diana Adriana Tusa, Claudiu Taga, Radu Bogdan Timpau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga si Mihai Alexandru Voicu.

Sesizarea a fost formulata in temeiul art.146 lit.a) din Constitutie si al art.11 alin.(1) lit.A. a) si art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.J59 din 12 mai 2009 si constituie obiectul Dosarului nr.2.059A/2009.

Autorii sesizarii precizeaza, mai intai, faptul ca proiectul de lege criticat, avand un caracter organic, a fost adoptat de Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, in data de 24 februarie 2009, apoi de Senat, in calitate de Camera decizionala, in data de 4 mai 2009. Legea supusa controlului de constitutionalitate inainte de promulgare aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, textul legal modificat avand urmatoarea redactare: - *Art.5 alin.(2): *Presedintele Senatului si Primul-ministru al Guvernului Romaniei indeplinesc functiile de vicepresedinti ai Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.*

Dispozitiile constitutionale invocate de autorii obiectiei sunt cele ale art.1 alin.(4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor, art.71 alin.(2) privind incompatibilitatea calitatii de deputat sau de senator cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, si ale art.115 alin.(4) si (6) referitoare la conditiile in care Guvernul poate adopta ordonante de urgenta, si anume: situatia extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata, obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul ordonantei, respectiv domeniile in care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta. In acest sens sunt prezentate urmatoarele argumente pentru sustinerea neconstitutionalitatii Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii:

A. Incalcarea art.1 alin.(4) din Constitutie:
Autorii sesizarii sustin ca, din analiza si coroborarea prevederilor art.119, art.65 alin.(2) lit.g) si ale art.111 alin.(1) din Legea fundamentala, precum si ale art.1 din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008, rezulta fara echivoc natura juridica a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (C.S.A.T.): autoritate a administratiei publice centrale, autonoma fata de Guvern, prezidata de Presedintele Romaniei si supusa controlului Parlamentului. In acest context, se afirma ca extinderea componentei C.S.A.T., autoritate apartinand puterii executive, prin includerea presedintelui Senatului alaturi de reprezentanti ai institutiilor si structurilor din sfera puterii executive responsabile in domeniul apararii si securitatii nationale, nu are niciun temei constitutional si incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat.

Astfel, potrivit art.65 alin.(2) lit.g) si art.111 alin.(1) din Constitutie, C.S.A.T. se afla sub control parlamentar, astfel ca presedintele Senatului, avand si calitatea de vicepresedinte al acestei autoritati, devine judecator in propria cauza, contrar principiului general de drept Nemo esse judex in sua causa potest, precum si principiilor statului de drept si separatiei puterilor. Presedintele Senatului se afla, concomitent, atat in conducerea unui organ decizional (C.S.A.T. - autoritate colegiala exercitand puterea executiva, care emite hotarari obligatorii pentru institutiile vizate), fiind *coautor* al unor decizii administrative ce privesc aprobarea bugetelor, a planurilor de achizitii militare etc., cat si in conducerea organului de control (Parlamentul - organul reprezentativ suprem, exercitand puterea legislativa), in fata caruia C.S.A.T. are obligatia sa prezinte anual rapoarte sau ori de cat ori se considera necesar.

Totodata, se arata ca Senatul Romaniei nu are, la nivel constitutional, nicio atributie expresa, de sine statatoare, in domeniul apararii si securitatii nationale, toate atributiile din aceasta sfera revenind celor doua Camere reunite, adica Parlamentului ca organ reprezentativ suprem, astfel cum prevede art.65 alin.(2) din Constitutie.

Expunerea de motive ce justifica emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 nu prezinta un argument propriu-zis pentru aceasta modificare, neexistand nicio conexiune logica intre premisa si concluzie: *neincluderea in conducerea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a conducerii Parlamentului Romaniei poate conduce la deficiente in activitatea acestui organism, deoarece C.S.A.T. este autoritatea administrativa investita, potrivit Constitutiei, cu organizarea si coordonarea unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si siguranta nationala.* Argumentele invocate pentru emiterea ordonantei *decreteaza, practic, un viciu de reglementare actuala, care impune o interventie legislativa de urgenta* si se rezuma la sustinerea potrivit careia prezenta reprezentantului forului legislativ in sistemul decizional al C.S.A.T. este necesara pentru a sublinia importanta acestui for, avand in vedere rolul presedintelui Senatului in sistemul constitutional actual, acesta ocupand a doua functie publica in stat.

In viziunea autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, aceasta sustinere *afirma expressis verbis incalcarea principiului puterilor in stat si se fundamenteaza pe o analiza lipsita de profunzime a rolului presedintelui Senatului in sistemul constitutional actual*.

Astfel, chiar daca, potrivit art.98 alin.(1) din Constitutie, interimatul functiei de Presedinte al Romaniei este asigurat, in aceasta ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor, textul mentionat are caracter de exceptie, iar principiul strictei interpretari a exceptiilor nu permite extinderea atributelor ce revin presedintelui Senatului in afara normei constitutionale. In plus, autorii obiectiei, indicand opinii doctrinare, sustin ca, pe perioada interimatului, functiile de Presedinte al Romaniei si de presedinte al Senatului, respectiv al Camerei Deputatilor, nu pot fi cumulate, astfel ca este necesar sa intervina, pentru acest interval de timp, suspendarea din functia de presedinte al uneia dintre Camerele Parlamentului, dupa caz. Totodata, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului se bucura de legitimitate egala, fiind alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, singurul criteriu care ar putea justifica ordinea prevazuta de art.98 din Constitutie fiind, potrivit doctrinei, acela al varstei cerute de lege pentru a putea candida la cele doua functii (apropiata pentru senator si presedinte al tarii) sau nivelul de reprezentativitate. In concluzie, art.98 din Legea fundamentala nu consacra o importanta distincta presedintelui Senatului fata de presedintele Camerei Deputatilor, care sa justifice competente sporite doar pentru primul, si nici nu atribuie acestuia prerogative in domeniul puterii executive, asa cum prevede Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008.

B. Incalcarea art.71 alin.(2) din Constitutie:
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008 contravine statutului parlamentarului, consacrat de art.71 alin.(2) din Legea fundamentala si de art.177 alin.(2) din Regulamentul Senatului, deoarece atribuie presedintelui Senatului functia de vicepresedinte al C.S.A.T, functie publica de autoritate din sfera puterii executive, incompatibila cu statutul sau de senator.

C. Incalcarea art.115 alin.(4) si (6) din Constitutie:
Autorii obiectiei de neconstitutionalitate sustin ca procedura de adoptare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 nu respecta niciuna dintre conditiile prevazute de art.115 alin.(4) si (6) din Legea fundamentala. Astfel, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale (Decizia nr.255/2005), pentru emiterea ordonantei de urgenta este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public. In plus, este necesara descrierea concreta a imprejurarilor ce constituie situatia extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata (Decizia nr.258/2006). Or, in cazul de fata, situatia extraordinara si urgenta sunt doar proclamate, fara a fi in realitate motivate si fara a fi precizat vreun element cuantificabil prin care sa se demonstreze felul in care activitatea C.S.A.T. ar fi perturbata in absenta modificarii reglementate pe calea ordonantei de urgenta. Expunerea de motive a legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 si nota de fundamentare ce insoteste aceasta ordonanta se limiteaza doar la a afirma *inexplicabila lipsa de reprezentare la nivelul C.S.A.T. a conducerii Parlamentului*, si aceasta doar in considerarea faptului ca presedintele Senatului Romaniei indeplineste a doua functie de demnitate publica in stat. In opinia Guvernului, aceasta omisiune legislativa se constituie intr-o *situatie extraordinara*, de natura sa ameninte buna functionare a acestei autoritati. Nu exista, asadar, o *corelare logica intre premisa (lipsa de reprezentare a Parlamentului) si concluzie (perturbarea activitatii C.S.A.T., deoarece este o autoritate administrativa investita cu anumite competente)* si *nu se precizeaza de ce o asemenea reglementare nu poate fi amanata, din moment ce Consiliul a functionat fara probleme in absenta reprezentantilor Parlamentului in perioada 2002- 2008*.

In ceea ce priveste detalierea concreta a circumstantelor ce constituie situatia extraordinara, singurele detalii furnizate de legiuitorul delegat sunt cele referitoare la importanta institutiei C.S.A.T., care trebuie corelata cu importanta functiei de presedinte al Senatului, ceea ce nu poate satisface cerintele art.115 alin.(4) din Constitutie.

Totodata, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008, prin obiectul sau de reglementare, intervine in organizarea si functionarea unei institutii fundamentale a statului - Consiliul Suprem de Aparare a Tarii - astfel ca nesocoteste si prevederile art.115 alin.(6) din Constitutie, potrivit carora *ordonantele de urgenta (...) nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului*.

In conformitate cu dispozitiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.

Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.I 397 din 26 mai 2009, punctul sau de vedere, in care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii ar trebui respinsa ca neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:

Examinarea temeiniciei obiectiei de neconstitutionalitate impune o analiza profunda a naturii juridice a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, dincolo de statutul conferit de art.119 din Constitutie, care, aparent, plaseaza acest organism in sfera executivului, ca autoritate apartinand administratiei publice centrale de specialitate. Rolul, atributiile concrete ale acestui organism si modul sau de functionare, reglementate prin Legea nr.415/2002, nu ii confera insa, in realitate, calitatea de autoritate executiva autentica, deoarece nu intra in structurile guvernamentale si nu este subordonat Guvernului, facand parte din acea ramura a executivului care este subordonata Presedintelui. Natura juridica complexa a Consiliului este completata si de caracterul sau mai degraba consultativ pentru Presedintele Romaniei si, intr-o masura, pentru Parlament si pentru Guvern, avand in vedere natura sa colegiala (autoritate condusa de Presedintele tarii, avand ca membri de drept reprezentanti ai puterii executive, directorii Serviciului Roman de Informatii si Serviciului de informatii Externe si consilierul prezidential pentru securitate nationala), precum si rolul sau de organizare si coordonare unitara a problemelor care privesc apararea tarii si siguranta nationala.

In acest context, este firesc ca presedintele Senatului sa participe efectiv la conducerea organismului care desfasoara una dintre cele mai importante activitati ale statului. Totodata, reprezentarea parlamentara intr-o asemenea structura nu este un caz particular in Romania, fiind intalnita si in alte tari, precum Portugalia. Optiunea includerii in C.S.A.T. numai a presedintelui Senatului trebuie vazuta si ca o expresie a pozitiei speciale pe care acesta o ocupa in ansamblul demnitatilor publice, dar si ca o reflectare a rolului de Camera decizionala pe care il are Senatul in ceea ce priveste adoptarea legislatiei in domeniul apararii nationale si ratificarea tratatelor si acordurilor internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea lor. In plus, presedintele Senatului nu poate exprima decat un singur vot, atat in Parlament, cat si in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, astfel ca nu se poate pretinde existenta unui impediment sau a vreunei inadvertente intre activitatea sa din Consiliu si faptul ca Parlamentul analizeaza rapoartele acestuia.

De asemenea, se mentioneaza ca art.98 alin.(1) din Constitutie, invocat de autorii sesizarii, stabileste o ordine de prioritate obligatorie, care poate constitui un argument al solutiei adoptate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008. Pe de alta parte, neincluderea presedintelui Camerei Deputatilor este o problema de oportunitate si nu de constitutionalitate.

Asa fiind, nu se poate sustine incalcarea prevederilor art.1 alin.(4) din Constitutie referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat. Daca o asemenea optica ar fi confirmata, ar insemna ca insasi Legea fundamentala sa il fi nesocotit, prin conferirea, la art.133, a prerogativei Presedintelui tari[de a prezida sedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

In ceea ce priveste pretinsa nerespectare a dispozitiilor art.71 alin.(2) din Constitutie, sub aspectul instituirii prin actul normativ criticat a unei incompatibilitati cu statutul de senator, se arata ca, pentru argumentele deja expuse, referitoare la natura juridica a C.S.A.T., nici aceasta sustinere nu poate fi primita. Se adauga faptul ca prezenta in cadrul acestui organism a presedintelui Senatului nu constituie o activitate permanenta intr-o structura executiva, iar functia respectiva nu ii confera acestuia nicio putere decizionala proprie, organismul fiind colegial, iar hotararile fiind luate in consens.

In legatura cu invocarea art.115 alin.(4) si (6) din Legea fundamentala, se mentioneaza, cu titlu de justificare a urgentei cerute de normele constitutionale amintite, pe langa argumentele prezentate in cuprinsul ordonantei de urgenta atacate, faptul ca acest act normativ a fost emis *la inceputul actualei legislaturi, care avea de rezolvat urgent problemele organizatorice din sistemul de aparare in raport cu structurile de putere rezultate din alegeri, problemele de inzestrare ale armatei si problemele generale bugetare in structura noului buget, probleme legate de angajamentele internationale, in special cele derivand din apartenenta la NATO*. De asemenea, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008 nu a afectat regimul C.S.A.T., nu a schimbat fondul sau substanta reglementarii acestei institutii si nici nu a adus modificari prin care sa se inrautateasca reglementarea, in sensul celor statuate de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa in materie.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.5/3.596/E.B. din 25 mai 2009, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentului dosar este neintemeiata.

In ceea ce priveste pretinsa nesocotire a prevederilor art.1 alin.(4) din Constitutie, se arata, mai intai, ca, potrivit doctrinei, dar si jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, aceste norme consacra expressis verbis principiul clasic al separatiei si echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca, accentul fiind pus, in ceea ce priveste transpunerea sa practica in cadrul democratiei constitutionale, pe crearea unui mecanism de control reciproc intre puterile statului, in scopul realizarii unui echilibru de forte intre acestea. In acest context, se precizeaza ca statutul constitutional si legal al C.S.A.T. ii confera acestuia natura unui organism autonom colegial, format din membri de drept si supus controlului parlamentar, prin prezentarea de *rapoarte* in fata forului legislativ. Totodata, se precizeaza ca Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a fost adoptata anterior adoptarii Legii nr.429/2003 de revizuire a Constitutiei si, ca atare, nu cuprinde componenta externa a rolului C.S.A.T., asa cum stabileste, in prezent, art.119 din Legea fundamentala, si nici nu mai corespunde sub aspect terminologic noului cadru constitutional, C.S.A.T, este condus de Presedintele Romaniei, in virtutea acestuia de sef al statului si de garant al independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii, rol in realizarea caruia presedintele dispune de anumite mijloace si exercita anumite atributii, cum ar fi cea de comandant al fortelor armate.

In contextul celor mai sus aratate, Guvernul apreciaza ca prezenta unui reprezentant al puterii legiuitoare, respectiv Presedintele Senatului, in componenta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii nu reprezinta un caz de imixtiune a puterii legislative in sfera executivului, de natura a aduce atingere principiului separatiei puterilor in stat.

In ceea ce priveste referirile autorilor sesizarii de neconstitutionalitate la prevederile art.98 din Constitutie, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca prin actul normativ criticat nu a fost extinsa, in niciun fel, sfera de aplicare a normelor constitutionale indicate, asa cum aceleasi norme nu au constituit temei pentru emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008.

Nu poate fi vorba nici de instituirea, prin reglementarea examinata, a unui caz de incompatibilitate cu statutul de parlamentar, care sa fie contrar prevederilor art.71 alin.(2) din Constitutie sau ale art.81 alin.(2) din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Aceasta deoarece C.S.A.T. *reprezinta un exemplu tipic al organelor de coordonare*, deci un organ colegial *sui generis*, in cadrul caruia presedintele Senatului indeplineste functia neremunerata de vicepresedinte, astfel ca nu se regaseste in situatia de incompatibilitate descrisa de autorii sesizarii de neconstitutionalitate.

Fata de pretinsa incalcare a prevederilor art.115 alin.(4) din Legea fundamentala, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca, potrivit jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, situatia extraordinara este o situatie de fapt asupra careia Guvernul apreciaza ce imprejurari pot fi astfel calificate incat sa justifice interventia normativa pe calea ordonantei de urgenta. Or, in cazul de fata, situatia extraordinara a fost apreciata, la momentul emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008, ca fiind determinata de *necesitatea asigurarii unei conduceri a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii care sa reflecte importanta acestui organism in sistemul constitutional roman*, aceasta situatie justificand, in acelasi timp, si caracterul urgent al masurilor propuse. In plus, proiectele de ordonante de urgenta sunt avizate de Departamentul pentru Relatia cu Parlamentul din punctul de vedere al oportunitatii acestora, in sensul motivarii situatiei extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata, precum si al prezentarii consecintelor in cazul neadoptarii proiectului de act normativ in regim de urgenta.

Sub aspectul criticii de neconstitutionalitate formulate in raport cu prevederile art.115 alin.(6) din Constitutie, Guvernul semnaleaza ca *prin reglementarea principiului conform caruia ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale, legiuitorul constituant a urmarit regulile care sunt stabilite prin legile care au ca obiect organizarea si functionarea acestor institutii fundamentale. De vreme ce, prin exceptia instituita de art.115 alin.(6), ordonanta de urgenta nu poate viza domeniul legilor constitutionale, este de la sine inteles ca notiunea de regim al institutiilor fundamentale, in sensul de regim juridic, are in vedere regimul legal si nu pe cel constitutional*. Cat priveste institutiile fundamentale la care face referire prevederea constitutionala invocata, se apreciaza ca *trebuie avute in vedere autoritatile publice care au rolul tocmai de a asigura echilibrul in mecanismul exercitarii puterii, adica in functionarea celor trei puteri clasice*, in conformitate cu principiul prevazut de art.1 alin.(4) din Constitutie, aceste autoritati fiind, asadar, *Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi si Consiliul Economic si Social.*

Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

Potrivit art.18 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, obiectia de neconstitutionalitate a fost dezbatuta in data de 3 iunie 2009 si 17 iunie 2009, pe baza raportului prezentat de judecatorul-raportor si a celorlalte documente aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate in incheierile de la acele date, cand Curtea, pentru motivele acolo aratate, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 7 iulie 2009.


CURTEA,


examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, raportata la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.a) din Constitutie, precum si ale art.1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea i, nr.899 din 31 decembrie 2008, si cuprinde urmatoarea reglementare:

«Articol unic. - Alineatul (2) al articolului 5 din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.494 din 10 iulie 2002, cu modificarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*(2) Presedintele Senatului si primul-ministru al Guvernului Romaniei indeplinesc functiile de vicepresedinti ai Consiliului Suprem de Aparare a Tarii*.»

In redactarea anterioara, dispozitiile art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 aveau urmatorul cuprins: *(2) Primul-ministru al Guvernului Romaniei indeplineste functia de vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.*

Textele din Constitutie invocate in motivarea obiectiei formulate sunt, in ordinea indicarii lor, cele ale art.1 alin.(4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor, art.71 alin.(2) privind incompatibilitatea calitatii de deputat sau de senator cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului si ale art.115 alin.(4) si (6) referitoare la conditiile in care Guvernul poate adopta ordonante de urgenta, si anume: situatia extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata, obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul ordonantei, respectiv domeniile in care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta.

Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza a se pronunta mai intai asupra criticilor de neconstitutionalitate extrinseca formulate, urmand ca apoi sa analizeze temeinicia criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a legii supuse controlului.


I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, prin raportare la prevederile art.115 alin.(4) din Legea fundamentala:
Art.115 alin.(4) prevede ca Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.

Referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale, exemplificata prin Decizia nr.255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.511 din 16 iunie 2005, si Decizia nr.258 din 14 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.341 din 17 aprilie 2006, autorii obiectiei de neconstitutionalitate sustin ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008 a fost adoptata cu incalcarea conditiilor prevazute de art.115 alin.(4) din Legea fundamentala, situatia extraordinara si urgenta fiind doar proclamate si fara precizarea vreunui element cuantificabil prin care sa se demonstreze felul in care activitatea C.S.A.T. ar fi perturbata in absenta modificarii reglementate pe calea ordonantei de urgenta.

In raport cu obiectul criticii de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine ca, in preambulul ordonantei de urgenta aprobate prin legea criticata, existenta unei situatii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata si urgenta acesteia sunt justificate de Guvern prin *necesitatea asigurarii unei conduceri a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, care sa reflecte importanta acestui organism in sistemul constitutional roman* si ca *neincluderea in conducerea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a conducerii forului legislativ poate conduce la deficiente in activitatea acestui organism*. Aceste imprejurari sunt calificate ca fiind situatii extraordinare care, *vizand interesul public*, justifica, in acelasi timp, urgenta reglementarii lor si impunerea masurii apreciate ca necesare stoparii eventualelor *deficiente*, masura constand in includerea in conducerea C.S.A.T. a presedintelui Senatului.

Curtea constata ca aceasta motivare a situatiei extraordinare si a urgentei este insuficienta si nu corespunde exigentelor dispozitiilor art.115 alin.(4) din Constitutie si nici jurisprudentei in materie a instantei de contencios constitutional. Din cuprinsul acesteia, nu rezulta in ce mod va fi periclitata activitatea C.S.A.T.-ului prin neincluderea in conducerea acestui organism a presedintelui Senatului, in calitate de vicepresedinte, legiuitorul delegat rezumandu-se sa afirme doar ca *neincluderea in conducerea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a conducerii forului legislativ poate conduce la deficiente in activitatea acestui organism.*

Potrivit jurisprudentei Curtii, pentru emiterea unei ordonante de urgenta este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr.255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.511 din 16 iunie 2005, Curtea a observat mai intai implicatiile deosebirii terminologice dintre notiunea de caz exceptional, utilizat in conceptia art.114 alin.(4) din Constitutie anterior revizuirii, si cea de situatie extraordinara, aratand ca, «(...) desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun caruia ii dau expresie, este evidenta, acelasi legiuitor a simtit nevoia sa o puna la adapost de orice interpretare de natura sa minimalizeze o atare diferenta, prin adaugarea sintagmei *a caror reglementare nu poate fi amanata*, consacrand, astfel in terminis imperativul urgentei reglementarii. In sfarsit, din ratiuni de rigoare legislativa, a instituit exigenta motivarii urgentei in chiar cuprinsul ordonantei adoptate in afara unei legi de abilitare.» Fiind reamintita jurisprudenta constitutionala in materie pronuntata anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care s-a precizat ca de esenta cazului exceptional este caracterul sau obiectiv, in sensul ca *existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta* (Decizia nr.83/1998), Curtea, cu aceiasi prilej, a retinut ca *invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natura subiectiva, caruia i se confera o eficienta contributiva determinanta a urgentei, ceea ce, implicit, il converteste in situatie extraordinara, impune concluzia ca aceasta nu are, in mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Intrucat insa asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, in temeiul lor sau prin convertirea lor intr-o asemenea situatie, confera acesteia un caracter arbitrar, de natura sa creeze dificultati insurmontabile in legitimarea delegarii legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate - situatia extraordinara -, a carui respectare este prin definitie supusa controlului Curtii, sa fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil.*

Totodata, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr.421 din 9 mai 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.367 din 30 mai 2007, Curtea Constitutionala a statuat ca *urgenta reglementarii nu echivaleaza cu existenta situatiei extraordinare, reglementarea operativa putandu-se realiza si pe calea procedurii obisnuite de legiferare.*


II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, prin raportare la prevederile art.115 alin.(6) din Legea fundamentala:
Curtea constata, de asemenea, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.224/2008, prin obiectul sau de reglementare, intervine in organizarea si functionarea unei institutii fundamentale a statului - C.S.A.T., - si nesocoteste, astfel, prevederile art.115 alin.(6) din Constitutie, conform carora *ordonantele de urgenta (...) nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului.*

Regimul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii de institutie fundamentala a statului este dat de statutul sau constitutional, art.119 din Constitutie mentionand expres aceasta institutie si rolul sau in cadrul autoritatilor publice cuprinse la titlul III, capitolul V - Administratia publica, sectiunea 1 - Administratia publica centrala de specialitate. Totodata, organizarea si functionarea acestuia, adica regimul sau juridic, se reglementeaza, potrivit art.73 alin.(3) lit.e) din Constitutie, prin lege organica si deci nu poate fi modificat pe calea unei ordonante de urgenta. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr.544 din 28 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.43/2006 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.568 din 30 iunie 2006, si Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I si II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.73 din 6 februarie 2009.

In ceea ce priveste sensul dispozitiilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr.1.189 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.787 din 25 noiembrie 2008, ca «(...) se poate deduce ca interdictia adoptarii de ordonante de urgenta este totala si neconditionata atunci cand mentioneaza ca *nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale* si ca *nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica*. In celelalte domenii prevazute de text, ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate daca *afecteaza*, daca au consecinte negative, dar, in schimb, pot fi adoptate daca, prin reglementarile pe care le contin, au consecinte pozitive in domeniile in care intervin.»

In acest context, Curtea constata ca C.S.A.T.-ul este o autoritate a administratiei publice centrale cu caracter autonom, care, potrivit art.65 alin.(2) lit.g) si art.111 alin.(1) din Constitutie, se afla sub control parlamentar direct, astfel ca includerea presedintelui Senatului in componenta acestui organism *afecteaza* raporturile dintre cele doua autoritati fundamentale ale statului, care trebuie sa fie guvernate de principiul constitutional al separatiei si echilibrului puterilor.

Totodata, Curtea retine ca este exclusa adoptarea ordonantelor de urgenta cu privire la acele institutii fundamentale ale statului, cum este si C.S.A.T., al caror regim juridic se stabileste, potrivit dispozitiilor constitutionale, prin lege organica.

Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, de pilda Decizia nr.421/2007, mai sus mentionata, ca viciul de neconstitutionalitate a unei ordonante sau ordonante de urgenta emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de catre Parlament a ordonantei respective. In consecinta, legea care aproba o ordonanta de urgenta neconstitutionala este ea insasi neconstitutionala.

Avand in vedere cele aratate, Curtea constata ca examinarea criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a ramas fara obiect, de vreme ce procedura formala de adoptare a legii constituie un aspect prealabil in analiza constitutionalitatii reglementarilor unei legi inainte de promulgare.
DECIZIE


In temeiul dispozitiilor art.146 lit.a) si al art.147 alin.(2) si (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 si al art.18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:


Constata ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterile au avut loc la datele de 3 iunie 2009, 17 iunie 2009 si 7 iulie 2009 si la acestea au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecatori.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
28 useri online

Useri autentificati: