In temeiul art. 146 lit. a) teza finala din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta, din oficiu, asupra initiativelor de
revizuire a Constitutiei.
Prin Adresa nr. 1.172 din 9 iunie 2011, Presedintele Romaniei a inaintat Curtii Constitutionale proiectul de lege privind
revizuirea Constitutiei Romaniei, initiat la propunerea Guvernului.
Proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei are urmatoarea redactare:
*Art. I
Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se
modifica si se completeaza astfel:
1. Articolul 6 se completeaza cu un nou alineat, (3),
astfel:
Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu
urmatorul cuprins:
*(3) Autoritatile publice vor consulta organizatiile cetatenilor
apartinand minoritatilor nationale in legatura cu deciziile privind
pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice,
culturale si religioase.*
2. Alineatul (3) al articolului 23 se modifica astfel:
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Retinerea nu poate depasi 48 de ore.*
3. Alineatul (2) al articolului 37 se modifica astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor
inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in
Parlamentul Romaniei sau in organele administratiei publice
locale si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia
de Presedinte al Romaniei.*
4. Alineatul (3) al articolului 40 se modifica astfel:
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii
Constitutionale, Avocatul Poporului si adjunctii acestuia,
magistratii, cadrele militare in activitate, politistii si alte categorii
de functionari publici stabilite prin lege organica.*
5. Alineatul (8) al articolului 44 se modifica astfel:
Alineatul (8) va avea urmatorul cuprins:
*(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata.*
6. Alineatul (3) al articolului 52 se modifica astfel:
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in
conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor pentru
erorile judiciare savarsite.*
7. Alineatul (1) al articolului 58 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Avocatul Poporului este numit de catre Parlament, pe o
durata de 5 ani, pentru apararea drepturilor si libertatilor
persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt
specializati pe domenii de activitate, conform legii de organizare
si functionare a institutiei.*
8. Articolul 60 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 60
Avocatul Poporului prezinta Parlamentului rapoarte, anual
sau la cererea acestuia. Rapoartele pot contine recomandari
privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea
drepturilor si a libertatilor cetatenilor.*
9. Alineatul (2) al articolului 61 se modifica astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Parlamentul este alcatuit dintr-o singura Camera.*
10. Articolul 62 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Denumirea articolului va fi: *Alegerea Parlamentului *.
Cuprinsul articolului va fi:
*ARTICOLUL 62
(1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct,
secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale,
care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi
reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de
parlamentar, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati
nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie.
(3) Numarul parlamentarilor se stabileste prin legea
electorala, in raport cu populatia tarii, si nu poate depasi 300 de
persoane.*
11. Alineatele (1), (2) si (4) ale articolului 63 se modifica
astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care se
prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu
sau de urgenta, pana la incetarea acestora.*
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Alegerile pentru Parlament se desfasoara in cel mult
3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea acestuia.*
Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
*(4) Mandatul Parlamentului se prelungeste pana la
intrunirea legala a noului Parlament. In aceasta perioada nu
poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau
abrogate legi organice.*
12. Articolul 64 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 64
(1) Organizarea si functionarea Parlamentului se stabilesc
prin regulament propriu, adoptat cu votul majoritatii membrilor
sai. Resursele financiare ale Parlamentului sunt prevazute in
bugetul propriu, aprobat de acesta si care face parte integranta
din bugetul de stat.
(2) Parlamentul isi alege un birou permanent. Presedintele
Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului.
Ceilalti membri ai biroului permanent sunt alesi la inceputul
fiecarei sesiuni. Presedintele Parlamentului si ceilalti membri ai
biroului permanent pot fi revocati inainte de expirarea
mandatului, in conditiile prevazute de regulamentul de
organizare si functionare al Parlamentului.
(3) Parlamentarii se pot organiza in grupuri parlamentare,
potrivit regulamentului de organizare si functionare al
Parlamentului.
(4) Parlamentul isi constituie comisii permanente si poate
institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.
(5) Biroul permanent si comisiile parlamentare se alcatuiesc
potrivit configuratiei politice a Parlamentului.*
13. Articolul 65 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Denumirea articolului va fi: *Sedintele Parlamentului *.
Cuprinsul articolului va fi:
*ARTICOLUL 65
(1) Parlamentul lucreaza in sedinte. Sedintele Parlamentului
sunt publice.
(2) Parlamentul poate hotari ca anumite sedinte sa fie
secrete.*
14. Articolul 66 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 66
(1) Parlamentul se intruneste in doua sesiuni ordinare pe an.
Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi
sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si
nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie.
(2) Parlamentul se intruneste si in sesiuni extraordinare, la
cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al
Parlamentului ori a cel putin o treime din numarul
parlamentarilor.
(3) Convocarea Parlamentului se face de presedintele
acestuia.*
15. Articolul 67 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 67
Parlamentul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta
majoritatii membrilor.*
16. Articolul 68 se abroga.
17. La titlul III capitolul I, titlul sectiunii a 2-a se modifica
si va avea urmatorul cuprins:
*SECTIUNEA 2 - Statutul parlamentarilor*
18. Alineatul (1) al articolului 69 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) In exercitarea mandatului, parlamentarii sunt in serviciul
poporului.*
19. Articolul 70 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Denumirea articolului va fi: *Mandatul parlamentarilor*.
Cuprinsul articolului va fi:
*ARTICOLUL 70
(1) Parlamentarii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii
legale a Parlamentului, sub conditia validarii alegerii si a
depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege
organica.
(2) Calitatea de parlamentar inceteaza la data intrunirii legale
a Parlamentului nou-ales sau in caz de demisie, de pierdere a
drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.*
20. Alineatele (1) si (2) ale articolului 71 se modifica
astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, membru al
Parlamentului si membru al Parlamentului European.*
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Calitatea de parlamentar este incompatibila cu
exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei
de membru al Guvernului.*
21. Articolul 72 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 72
(1) Parlamentarii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea
mandatului.
(2) Urmarirea si trimiterea in judecata penala a
parlamentarilor, pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau
cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, se pot
face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti
de Casatie si Justitie.*
22. Alineatul (3) al articolului 73 se modifica si se
completeaza astfel:
Litera c) va avea urmatorul cuprins:
*c) statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizatiei si a
celorlalte drepturi ale acestora;*.
Dupa litera s) se introduce o noua litera, s^1), cu urmatorul
cuprins:
*s^1) raspunderea judecatorilor si procurorilor;*.
23. Alineatele (1), (3), (4) si (5) ale articolului 74 se
modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului,
parlamentarilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni
cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa
legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele
tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul
Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi
in sprijinul acestei initiative.*
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin
transmiterea proiectului de lege catre Parlament.*
Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
*(4) Parlamentarii si cetatenii care exercita dreptul la initiativa
legislativa pot prezenta propuneri legislative numai in forma
ceruta pentru proiectele de legi.*
Alineatul (5) se abroga.
24. Articolul 75 se abroga.
25. Articolul 76 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 76
(1) Propunerile legislative si proiectele de legi vor fi dezbatute
si votate in plen in doua lecturi succesive, la cel putin 30 de zile
distanta. In cadrul primei lecturi, dezbaterile si votul se vor face
pe articole. In cadrul celei de-a doua lecturi, dezbaterile si votul
se vor face pe articole, urmate de votul final pe intreaga lege. In
mod exceptional, Parlamentul poate aproba, cu majoritatea
voturilor membrilor prezenti, reducerea termenului de 30 de zile
si adoptarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative
in procedura de urgenta.
(2) Legile organice si hotararea privind regulamentul de
organizare si functionare al Parlamentului se adopta cu votul
majoritatii membrilor sai.
(3) Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii
membrilor prezenti la sedinta Parlamentului.
(4) La cererea Guvernului sau din propria initiativa,
Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri
legislative in procedura de urgenta prevazuta la alineatul (1).
Aceasta procedura se reglementeaza prin regulamentul de
organizare si functionare al Parlamentului.*
26. Alineatul (2) al articolului 77 se modifica astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Inainte de promulgare, Presedintele poate cere
Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. Prevederile
articolului 76 alineatul (4) se aplica in mod corespunzator.*
27. Alineatul (2) al articolului 82 se modifica astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata
Parlamentului urmatorul juramant: «Jur sa-mi daruiesc toata
puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a
poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar
democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor,
suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala
a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!».*
28. Articolul 85 se completeaza cu un nou alineat, (2^1),
astfel:
Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (2^1), cu
urmatorul cuprins:
*(2^1) Propunerea primului-ministru de revocare si de numire
a unor membri ai Guvernului se poate face numai dupa
consultarea prealabila a Presedintelui.*
29. Alineatul (1) al articolului 87 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele
Guvernului in care se dezbat probleme de interes national
privind politica externa, securitatea nationala si, la cererea
primului-ministru, in alte situatii.*
30. Alineatul (1) al articolului 89 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Dupa consultarea presedintelui Parlamentului si a
liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate
dizolva Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de
incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile de
la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua
solicitari de investitura.*
31. Articolul 90 se completeaza cu trei noi alineate, (2),
(3) si (4), astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Problemele care se supun referendumului si data
desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei,
prin decret.*
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra initierii
referendumului de catre Presedintele Romaniei se exprima,
printr-o hotarare adoptata de Parlament, cu votul majoritatii
membrilor prezenti, in termen de cel mult 30 de zile
calendaristice de la solicitarea Presedintelui.*
Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
*(4) Daca hotararea Parlamentului nu este adoptata in
termenul prevazut la alineatul (3), procedura de consultare a
Parlamentului se considera indeplinita, iar Presedintele
Romaniei poate emite decretul privind organizarea
referendumului.*
32. Articolul 92 se completeaza cu doua noi alineate, (3^1)
si (5), astfel:
Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, (3^1), cu
urmatorul cuprins:
*(3^1) Declararea starii de razboi, precum si suspendarea sau
incetarea ostilitatilor militare se fac de catre Parlament, cu votul
majoritatii membrilor acestuia.*
Dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, (5), cu
urmatorul cuprins:
*(5) Presedintele Romaniei propune Parlamentului numirea
directorilor serviciilor de informatii, iar Parlamentul exercita
controlul asupra activitatii acestor servicii.*
33.Litera a) a articolului 94 se modifica astfel:
Litera a) va avea urmatorul cuprins:
*a) confera si retrage decoratii si titluri de onoare;*.
34. Articolul 95 se modifica si se completeaza astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca
prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi
suspendat din functie de catre Parlament, cu votul majoritatii
membrilor sai, dupa obtinerea avizului obligatoriu al Curtii
Constitutionale cu privire la gravitatea faptelor si incalcarea
Constitutiei.*
Dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, (1^1) si
(1^2), astfel:
alineatul (1^1) va avea urmatorul cuprins:
*(1^1) Continuarea procedurii de suspendare este conditionata
de avizul favorabil al Curtii Constitutionale. Presedintele poate
da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.*;
alineatul (1^2) va avea urmatorul cuprins:
*(1^2) In cazul unui aviz negativ din partea Curtii
Constitutionale, procedura de suspendare va inceta.*
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de
cel putin o treime din numarul parlamentarilor si se aduce,
neintarziat, la cunostinta Presedintelui.*
35. Alineatele (1) si (2) ale articolului 96 se modifica
astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Parlamentul, cu votul a cel putin doua treimi din numarul
membrilor sai, poate hotari punerea sub acuzare a Presedintelui
Romaniei pentru inalta tradare.*
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de
majoritatea parlamentarilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta
Presedintelui Romaniei pentru a putea da explicatii cu privire la
faptele ce i se imputa.*
36. Alineatul (2) al articolului 97 se modifica astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) In termen de 60 de zile de la data la care a intervenit
vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul va
organiza alegeri pentru functia de Presedinte.*
37. Articolul 98 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*ARTICOLUL 98
(1) Daca functia de Presedinte devine vacanta ori daca
Presedintele este suspendat din functie sau daca se afla in
imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul
se asigura de catre presedintele Parlamentului.
(2) Atributiile prevazute la articolul 85 alineatul (1), articolele
88—90 si articolul 103 din Constitutie nu pot fi exercitate pe
durata interimatului functiei prezidentiale, cu exceptia
suspendarii de drept a Presedintelui Romaniei, prevazuta la
articolul 96 alineatul (3).*
38. Alineatele (2) si (3) ale articolului 103 se modifica
astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in
termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al
Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei
propunerilor pentru membrii Guvernului. Parlamentul se va
pronunta prin vot asupra formarii noului Guvern in termen de
10 zile de la data solicitarii votului de incredere. In caz contrar,
dupa trecerea celor 10 zile, candidatul propus, impreuna cu
programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii
Guvernului, va fi considerat respins de catre Parlament, iar
Presedintele Romaniei va desemna un alt candidat pentru
functia de prim-ministru.*
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Programul de guvernare si lista propunerilor pentru
membrii Guvernului se dezbat de catre Parlament, care acorda
incredere Guvernului cu votul majoritatii parlamentarilor.*
39. Alineatul (1) al articolului 105 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu
exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei
de parlamentar. De asemenea, ea este incompatibila cu
exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate
in cadrul organizatiilor cu scop comercial.*
40. Alineatele (1) si (4) ale articolului 107 se modifica
astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza
activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin.
De asemenea, prezinta Parlamentului rapoarte si declaratii cu
privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.*
Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
*(4) Daca unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se afla in
una dintre situatiile prevazute la articolul 106 sau este in
imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei,
la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al
Guvernului ca ministru interimar, pana la numirea unui nou
ministru. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii
atributiilor, inceteaza daca ministrul isi reia activitatea in Guvern.
Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.*
41. Articolul 109 se modifica si se completeaza astfel:
Alineatul (2) se abroga.
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Reglementarea raspunderii penale a membrilor
Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se
stabileste prin lege organica. Urmarirea si trimiterea in judecata
penala a membrilor Guvernului se realizeaza numai de catre
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si
Justitie*.
Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu
urmatorul cuprins:
*(4) Daca s-a inceput urmarirea penala a unui membru al
Guvernului, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea
acestuia din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al
Guvernului atrage suspendarea lui din functie.*
42. Alineatul (1) al articolului 111 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice,
in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate
sa prezinte informatiile si documentele cerute de Parlament sau
de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor
acestora. In cazul in care o initiativa legislativa implica
modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului
asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este
obligatorie.*
43. Articolul 112 se modifica si va avea urmatorul
cuprins:
*ARTICOLUL 112
(1) Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa
raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de
parlamentari, in conditiile prevazute de regulamentul de
organizare si functionare al Parlamentului.
(2) Parlamentul poate adopta o motiune simpla prin care sasi
exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau
externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul
unei interpelari.*
44. Articolul 113 se modifica si va avea urmatorul
cuprins:
*ARTICOLUL 113
(1) Parlamentul poate retrage increderea acordata
Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul
majoritatii membrilor sai.
(2) Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o
patrime din numarul total al parlamentarilor si se comunica
Guvernului la data depunerii.
(3) Motiunea de cenzura se dezbate dupa 3 zile de la data
cand a fost prezentata in Parlament.
(4) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, parlamentarii
care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o noua
motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi
angajeaza raspunderea potrivit articolului 114.*
45. Articolul 114 se modifica si se completeaza astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata
Parlamentului, o singura data intr-o sesiune, asupra unui
program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect
de lege.*
Dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, (1^1), cu
urmatorul cuprins:
*(1^1) Limitarea angajarii raspunderii prevazuta la alineatul (1)
nu se aplica in cazul proiectului bugetului de stat si celui al
asigurarilor sociale de stat*.
Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
*(4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere
reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile
si votul se vor face de catre Parlament, intr-o singura lectura,
pe articolele sesizate, urmate de votul final pe intreaga lege.*
46. Alineatul (5) al articolului 115 se modifica astfel:
Alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:
*(5) Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa
depunerea sa spre dezbatere la Parlament si dupa publicarea ei
in Monitorul Oficial al Romaniei. Parlamentul, daca nu se afla in
sesiune, se convoaca in mod obligatoriu in 5 zile de la
depunere. Ordonanta de urgenta cuprinzand norme de natura
legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76
alineatul (1).*
47. Articolul 119 se completeaza cu doua noi alineate, (2)
si (3), astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) In conditiile legii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii
transmite Parlamentului, in vederea aprobarii, strategia de
securitate nationala.*
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Consiliul Suprem de Aparare a Tarii transmite
Parlamentului rapoartele asupra activitatii desfasurate, in
vederea examinarii acestora.*
48. Articolul 124 se modifica si se completeaza astfel:
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai
Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale.*
Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu
urmatorul cuprins:
*(4) Raspunderea judecatorilor si procurorilor se
reglementeaza prin lege organica.*
49. Alineatul (6) al articolului 126 se modifica astfel:
Alineatul (6) va avea urmatorul cuprins:
*(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale
autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este
garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul, a actelor de comandament cu caracter militar,
precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale
Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ.
Instantele de contencios administrativ sunt competente sa
solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau,
dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale.*
50. Alineatele (2), (3), (4), (5) si (6) ale articolului 133 se
modifica astfel:
Litera a) a alineatului (2) va avea urmatorul cuprins:
*a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si
validati de Parlament; acestia fac parte din doua sectii, una
pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este
compusa din 5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;*.
Litera b) a alineatului (2) va avea urmatorul cuprins:
*b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se bucura de inalta
reputatie profesionala si morala: 3 numiti de Parlament si 3 de
catre Presedintele Romaniei;*.
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este
ales dintre membrii prevazuti la alineatul (2) literele a) si b),
pentru un mandat de un an, ce poate fi innoit o singura data.
Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.*
Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
*(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii este de 6 ani si nu poate fi prelungit sau innoit.*
Alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:
*(5) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi
luate prin vot secret si se motiveaza.*
Alineatul (6) se abroga.
51. Articolul 138 se modifica si se completeaza astfel:
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si
pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le transmite
institutiilor Uniunii Europene, dupa informarea prealabila a
Parlamentului asupra continutului acestora.*
Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (2^1), cu
urmatorul cuprins:
*(2^1) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat,
proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de
stat.*
52. Dupa articolul 138 se introduce un nou articol, 138^1,
cu urmatorul cuprins:
Denumirea articolului va fi: *Politica financiara*.
Cuprinsul articolului va fi:
*ARTICOLUL 138^1
(1) Statul trebuie sa evite deficitul bugetar excesiv. Deficitul
bugetar nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar
datoria publica nu poate depasi 60% din produsul intern brut.
(2) Imprumuturile externe pot fi contractate numai in
domeniul investitiilor.
(3) In cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor
situatii exceptionale cu impact negativ semnificativ asupra
finantelor publice, valorile maxime prevazute la alineatul (1) pot
fi depasite, cu acordul majoritatii membrilor Parlamentului,
numai daca depasirea poate fi compensata in maximum 3 ani.
(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), pentru
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui
dezastru deosebit de grav, cu acordul majoritatii membrilor
Parlamentului, pot fi contractate si alte imprumuturi externe.*
53. Alineatul (3) al articolului 140 se modifica astfel:
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi controleaza
modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza despre
cele constatate.*
54. Alineatul (3) al articolului 142 se modifica astfel:
Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
*(3) Sase judecatori sunt numiti de Parlament si trei de
Presedintele Romaniei.*
55. Literele a), b), c), e) si h) ale articolului 146 se
modifica astfel:
Litera a) va avea urmatorul cuprins:
*a) se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de
promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a
presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel
putin 40 de parlamentari; precum si, din oficiu, asupra
initiativelor de revizuire a Constitutiei;*.
Litera b) va avea urmatorul cuprins:
*b) se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor
acorduri internationale, la sesizarea presedintelui Parlamentului
sau a unui numar de cel putin 40 de parlamentari;*.
Litera c) va avea urmatorul cuprins:
*c) se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentului
Parlamentului, la sesizarea presedintelui Parlamentului, a unui
grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 40 de
parlamentari;*.
Litera e) va avea urmatorul cuprins:
*e) solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala
dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a
presedintelui Parlamentului, a primului-ministru sau a
presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;*.
Litera h) va avea urmatorul cuprins:
*h) da aviz obligatoriu pentru propunerea de suspendare din
functie a Presedintelui Romaniei;*.
56. Alineatele (1) si (2) ale articolului 147 se modifica
astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si
cele din Regulamentul Parlamentului, constatate ca fiind
neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de
la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest
interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord
prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe
durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind
neconstitutionale sunt suspendate de drept.*
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile,
inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa
reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord
cu decizia Curtii Constitutionale. Prevederile articolului 76
alineatul (4) se aplica in mod corespunzator.*
57. Articolul 148 se modifica si se completeaza astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Romania este stat membru al Uniunii Europene si
exercita in comun cu celelalte state membre competentele
stabilite de tratatele Uniunii.*
Dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, (1^1), cu
urmatorul cuprins:
*(1^1) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive
ale Uniunii Europene se face prin lege adoptata de Parlament,
cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.*
Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
*(2) Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana,
prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire, precum si
celelalte acte juridice ale Uniunii Europene cu caracter
obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile
interne.*
Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (2^1), cu
urmatorul cuprins;
*(2^1) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la
Uniunea Europeana se face prin lege adoptata de Parlament,
cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.*
Alineatul (3) se abroga.
Alineatul (5) se abroga.
58. Articolul 149 se modifica si va avea urmatorul
cuprins:
Denumirea articolului va fi: *Participarea la Tratatul
Atlanticului de Nord*.
Cuprinsul articolului va fi:
*ARTICOLUL 149
Romania este parte la Tratatul Atlanticului de Nord.
Obligatiile care decurg din aceasta calitate a Romaniei vor fi aduse la indeplinire de catre Parlament, Presedintele Romaniei
si Guvern.*
59. Alineatul (1) al articolului 150 se modifica astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele
Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din
numarul parlamentarilor, precum si de cel putin 500.000 de
cetateni cu drept de vot.*
60. Alineatele (1) si (2) ale articolului 151 se modifica
astfel:
Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
*(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata
de Parlament, cu o majoritate de cel putin doua treimi din
numarul membrilor sai.*
Alineatul (2) se abroga.
61. Articolului 155 se modifica si va avea urmatorul
cuprins:
*ARTICOLUL 155
(1) Prezenta lege de revizuire a Constitutiei intra in vigoare
dupa aprobarea ei prin referendum.
(2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente la data
intrarii in vigoare a legii de revizuire, raman in functiune pana la
constituirea celor noi.
(3) Pana la intrunirea legala a noului Parlament ales conform
prezentei legi de revizuire, proiectele de legi si propunerile
legislative in curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit
dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de
revizuire.
(4) Dupa intrunirea legala a noului Parlament ales conform
legii de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative
adoptate sau respinse de catre prima Camera sesizata, potrivit
dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de
revizuire, se dezbat si se adopta de catre Parlament, intr-o
singura lectura, pe articole, urmate de votul final pe intreaga
lege.*
Art. II
Revizuirea adoptata prin prezenta lege se supune
aprobarii prin referendum, organizat potrivit dispozitiilor art. 151
alin. (3) din Constitutia Romaniei.*
La dosarul cauzei, Consiliul Superior al Magistraturii a depus
un document prin care isi exprima opinia cu privire la propunerile
de revizuire referitoare la textele constitutionale care vizeaza
autoritatea judecatoreasca.
De asemenea, Asociatia Magistratilor din Romania a
transmis Curtii Constitutionale un punct de vedere vizand
*neconformitatea proiectului de revizuire a Constitutiei cu limitele
de revizuire a Legii fundamentale, stabilite prin art. 152 din
Constitutie*.
Luand in dezbatere acest proiect de lege, la termenele din
16 iunie 2011 si, respectiv, 17 iunie 2011,
CURTEA,
examinand proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei
Romaniei, raportul intocmit de judecatorii-raportori, dispozitiile
Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine
urmatoarele:
Competenta Curtii Constitutionale de a solutiona prezenta
cauza este prevazuta de dispozitiile art. 146 lit. a) teza finala din
Constitutie, potrivit carora Curtea Constitutionala *se pronunta
[...], din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei*.
In exercitarea acestei competente, Curtea Constitutionala
urmeaza sa se pronunte asupra indeplinirii conditiilor
constitutionale de forma si de fond privind revizuirea Constitutiei,
prevazute de titlul VII — art. 150—152 ale Legii fundamentale —
*Revizuirea Constitutiei*, conditii care se refera la initiativa
revizuirii si limitele revizuirii. Totodata, Curtea urmeaza sa se
pronunte cu privire la respectarea prevederilor tratatelor
internationale in materia drepturilor omului, la care Romania
este parte, iar, in exercitarea rolului sau de garant al suprematiei
Constitutiei, sa examineze modificarile propuse din perspectiva
principiilor care fundamenteaza si definesc statul roman,
prevazute de art. 1 din Constitutie.
A. Indeplinirea conditiilor pentru exercitarea dreptului de
initiativa in materia revizuirii Constitutiei
Curtea retine ca dreptul Presedintelui Romaniei de a initia
revizuirea Legii fundamentale este prevazut de art. 150 alin. (1)
din Constitutie, potrivit caruia *Revizuirea Constitutiei poate fi
initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului [...]*.
In cauza, Guvernul a adoptat, sub forma unui proiect de lege,
propunerea de revizuire a Constitutiei in sedinta din 21 aprilie
2010 si a transmis-o Presedintelui Romaniei, cu Adresa
nr. 5/EB/38 din 21 aprilie 2010.
In exercitarea dreptului sau constitutional, prevazut de
art. 150 alin. (1) din Legea fundamentala, Presedintele
Romaniei a decis initierea procedurii de revizuire a Constitutiei
si, inainte de sesizarea Parlamentului, a transmis Curtii
Constitutionale proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei,
insotit de urmatoarele documente: expunere de motive, avizul
Consiliului Legislativ transmis Presedintelui Romaniei cu Adresa
nr. 256 din 9 iunie 2011, Adresa Guvernului Romaniei
nr. 5/EB/38 din 21 aprilie 2010 de inaintare a propunerii de
revizuire a Constitutiei catre Presedintele Romaniei, Adresa
ministrului justitiei nr. 41.947 din 21 aprilie 2010 prin care a
transmis primului-ministru proiectul de lege privind revizuirea
Constitutiei Romaniei, impreuna cu expunerea de motive.
Examinand aceste documente, Curtea constata ca proiectul
legii de revizuire inaintat de Presedintele Romaniei Curtii
Constitutionale pentru a se pronunta, in temeiul art. 146 lit. a)
teza intai din Constitutie, contine o serie de modificari si
completari ale proiectului legii de revizuire inaintat Presedintelui
Romaniei de catre Guvern. Astfel fiind, Curtea urmeaza sa
decida daca interventia Presedintelui, in sensul modificarii si
completarii proiectului legii de revizuire a Constitutiei propus de
Guvern, constituie o incalcare a normelor constitutionale
incidente in materia initiativei revizuirii, norme care circumscriu
limitele acesteia.
Curtea retine ca dispozitiile art. 150 din Constitutie, care
reglementeaza titularii dreptului de initiere a revizuirii Constitutiei
(Presedintele Romaniei, deputati si senatori, respectiv cetateni),
instituie si o serie de conditii cu privire la exercitarea acestui
drept. In cazul Presedintelui Romaniei, dispozitiile mentionate
conditioneaza exercitarea dreptului in cauza doar de formularea
unei propuneri in acest sens din partea Guvernului. Stabilind ca
revizuirea *poate fi initiata de Presedintele Romaniei*, textul
constitutional nu distinge referitor la competentele Presedintelui
Romaniei in calitate de titular al dreptului de initiativa a revizuirii
Constitutiei si nici nu instituie vreo obligatie sau interdictie in
ceea ce il priveste. Prin urmare, Presedintele Romaniei, primind
propunerea Guvernului de revizuire a Constitutiei, are deplina
libertate de a decide sa initieze revizuirea Constitutiei sau sa nu
o initieze, iar, in cazul in care decide initierea acesteia, sa isi
insuseasca intocmai, numai in parte sau sa completeze
propunerea Guvernului. O alta interpretare a textului
constitutional, in sensul atribuirii unui rol pur formal Presedintelui
Romaniei in cadrul acestei proceduri, respectiv acela de a
transmite Parlamentului un proiect de lege privind revizuirea
Constitutiei astfel cum a fost propus de Guvern, ar fi de natura
sa goleasca de continut dreptul sau de initiativa. Or, acest drept
i-a fost conferit de legiuitorul constituant tocmai in considerarea
rolului si a pozitiei pe care Presedintele Romaniei o ocupa in
cadrul sistemului politic al societatii, care ii permite sa cunoasca
evolutia acesteia si perspectivele sale de dezvoltare si sa
valorifice aceste constatari, inclusiv pe calea initierii unui proces
de modificare a Legii fundamentale a statului, atunci cand, prin
propunerea Guvernului in acest sens, se realizeaza un acord al
celor 2 reprezentanti ai puterii executive cu privire la initierea
unui astfel de proces.
Fata de cele retinute, Curtea constata ca exercitarea
dreptului de initiativa legislativa a revizuirii Constitutiei s-a facut cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutia
Romaniei.
De asemenea, au fost respectate dispozitiile art. 19 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, proiectul legii de revizuire depus la Curtea
Constitutionala fiind insotit de avizul Consiliului Legislativ.
B. Indeplinirea conditiilor privind limitele revizuirii
Constitutiei
Curtea constata ca, in ceea ce priveste limitele revizuirii,
art. 152 din Constitutie stabileste:
*(1) Dispozitiile prezentei
Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si
indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant,
integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic
si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi facuta daca are
ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale
ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.
(3) Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu
sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi.*
Textul citat prevede conditii de fond ale initiativei de revizuire
[alineatele (1) si (2) ale art. 152] si conditii de forma a acesteia
[alin. (3) al art. 152].
Sub aspectul conditiilor de forma, privitoare la normalitatea
imprejurarilor revizuirii Constitutiei, textul art. 152 alin. (3) din
Legea fundamentala, care interzice revizuirea Constitutiei pe
durata starii de asediu sau a starii de razboi, se coroboreaza cu
cel al art. 63 alin. (4) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia
revizuirea Constitutiei nu se poate realiza in perioada in care
mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a
noului Parlament.
Curtea constata ca in cauza nu subzista niciuna dintre
situatiile la care fac referire textele constitutionale mentionate,
fiind intrunite conditiile de forma ale initiativei de revizuire.
Pronuntarea cu privire la constitutionalitatea de fond a
initiativei de revizuire impune examinarea modificarilor propuse
prin raportare la dispozitiile art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie,
pentru a determina daca fac obiectul revizuirii caracterul
national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma
republicana de guvernamant, integritatea teritoriului,
independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala, precum
si daca modificarile propuse au ca efect suprimarea drepturilor
si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor
acestora. In acest cadru, Curtea urmeaza sa analizeze si modul
de respectare a prevederilor tratatelor internationale in materia
drepturilor omului, la care Romania este parte, precum si a
principiilor care definesc si fundamenteaza statul roman.
Curtea, examinand din acest punct de vedere proiectul legii
de revizuire a Constitutiei, observa mai intai ca prin noua
reglementare propusa se urmareste atingerea urmatoarelor
finalitati, exprimate in cuprinsul expunerii de motive care
insoteste acest proiect:
trecerea la un Parlament unicameral, propunere justificata
prin optiunea exprimata in acest sens de majoritatea cetatenilor
care au participat la referendumul national organizat de
Presedintele Romaniei la data de 22 noiembrie 2009;
necesitatea unor adaptari si ajustari ale Constitutiei la
realitatile societatii actuale, cei 20 de ani de aplicare dovedind
nu numai viabilitatea, ci si o serie de deficiente in aplicarea unor
dispozitii constitutionale la realitatile vietii sociale, economice si
politice romanesti;
clarificarea institutionala si reglementarea unor solutii de
natura sa determine cooperarea autoritatilor publice si
eliminarea blocajelor ce ar putea sa apara in raporturile dintre
ele, tinand seama, indeosebi, de jurisprudenta Curtii
Constitutionale exprimata in ultimii ani ca urmare a conflictelor
juridice de natura constitutionala pe care le-a solutionat.
In realizarea acestor deziderate, proiectul de lege privind
revizuirea Constitutiei cuprinde urmatoarele propuneri:
I. In cadrul titlului I — Principii generale se propune o
singura modificare, prin adaugarea unui al treilea alineat la
art. 6, articol care reglementeaza dreptul la identitate al
minoritatilor nationale.
Textul introdus, care prevede obligatia autoritatilor publice de
a consulta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor
nationale in legatura cu deciziile privind pastrarea, dezvoltarea
si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si religioase, da
expresie obligatiei statului de recunoastere si garantare pentru
aceasta categorie de persoane a dreptului la pastrarea, la
dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor, prevazuta de alin. (1)
al aceluiasi articol, constituind una dintre modalitatile de
garantare a dreptului la care textul constitutional face referire.
Aceasta modificare nu pune in discutie niciuna dintre limitele
revizuirii prevazute de art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie.
Curtea retine, insa, ca reglementarea modalitatilor in care statul
garanteaza dreptul la identitate al minoritatilor nationale nu este
de domeniul Constitutiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu
constitutional a uneia dintre aceste garantii negasindu-si
justificarea. In situatia in care se va mentine aceasta
reglementare, pentru ca deciziile organizatiilor cetatenilor
apartinand minoritatilor nationale privitoare la pastrarea,
dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si
religioase sa nu contravina principiilor de egalitate si
nediscriminare fata de ceilalti cetateni romani, ar trebui sa se
prevada si obligatia acestor organizatii de a consulta in scris
autoritatile publice in legatura cu deciziile pe care urmeaza sa le
adopte.
II. In cadrul titlului II — Drepturile, libertatile si indatoririle
fundamentale sunt propuse modificari determinate de corelarea
necesara cu propunerea de modificare a structurii
Parlamentului, in sensul inlocuirii referirilor la cele doua Camere
ale acestuia [este vorba despre alin. (2) al art. 37 si de art. 60],
corelari care se justifica in conditiile trecerii la un Parlament
unicameral.
De asemenea, sunt propuse modificari de continut in privinta
art. 23 — Libertatea individuala, art. 40 — Dreptul de asociere,
art. 44 — Dreptul de proprietate privata, art. 52 — Dreptul
persoanei vatamate de o autoritate publica si art. 58 — Numirea
si rolul [Avocatului Poporului].
1. Art. 23 — Libertatea individuala
Este propusa modificarea alin. (3) al art. 23 — Libertatea
individuala, in sensul maririi duratei maxime a retinerii de la cel
mult 24 ore la cel mult 48 de ore.
Curtea constata ca retinerea unei persoane constituie o
ingerinta majora in ceea ce priveste libertatea persoanei, astfel
incat reglementarea duratei maxime pe care aceasta o poate
avea, printr-o norma de rang constitutional, constituie o reala
garantie a libertatii individuale.
Cat priveste durata retinerii, aceasta constituie o chestiune
de politica penala a statului, care trebuie sa asigure un just
echilibru intre imperativul realizarii intereselor generale ale
societatii si al apararii ordinii de drept, constand in identificarea
si aducerea in fata autoritatilor judiciare competente a
persoanelor cu privire la care exista motive temeinice de a banui
ca au savarsit o infractiune ori de a crede in necesitatea de a le
impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa se sustraga dupa
savarsirea acesteia, pe de o parte, si interesul comun al apararii
drepturilor individului, pe de alta parte, fara a atinge substanta
dreptului la libertate a unei persoane.
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale stabileste sub acest aspect, in art. 5 alin. (1),
regula potrivit careia orice privare de libertate trebuie sa se faca
*potrivit cailor legale*, adica sa fie reglementata in dreptul intern.
Acest principiu se regaseste si in art. 9 pct. (1) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. In art. 5
alin. (3) din Conventie, precum si in art. 9 pct. (3) din acelasi
Pact, este instituita regula potrivit careia orice persoana arestata
sau detinuta trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau
a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor
judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil
sau eliberata in cursul procedurii. Aceasta se coreleaza cu cea
din art. 6 paragraful 1 din aceeasi Conventie [preluata si in
art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei], potrivit careia orice
persoana are dreptul ca un proces in care a fost formulata o
acuzatie impotriva sa sa se desfasoare intr-un termen rezonabil.
Totodata, intr-o jurisprudenta constanta, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat ca pentru ca o masura sa poata fi
considerata ca prevazuta de lege, in sensul Conventiei, legea
trebuie sa fie accesibila si previzibila. Astfel, in cauze precum
Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de
Nord, 1979, Rekvényi contra Ungariei, 1999, Rotaru impotriva
Romaniei, 2000, Damman impotriva Elvetiei, 2005, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca *nu poate fi
considerata «lege» decat o norma enuntata cu suficienta
precizie, pentru a permite individului sa-si regleze conduita*.
Noua redactare a textului constitutional, reglementand durata
maxima a retinerii, printr-o norma clara, nesusceptibila de
interpretare, iar termenul prevazut in acest sens fiind unul de
natura sa permita o ingerinta minima in ceea ce priveste
libertatea persoanei, respecta exigentele mentionate si nu poate
fi interpretat ca avand ca efect suprimarea garantiilor unui drept
fundamental, in sensul art. 152 alin. (2) din Constitutie.
Modificarea propusa raspunde obligatiei statului de a asigura un
just echilibru intre interesul apararii drepturilor fundamentale ale
individului si interesul apararii ordinii de drept, tinand seama de
problemele pe care le-a ridicat in practica durata actuala a
termenului de retinere, cat priveste activitatea organelor de
urmarire penala, cu consecinte directe asupra modului in care
este asigurata realizarea intereselor generale ale societatii si
apararea ordinii de drept. Retinerea cu o durata maxima de 48
de ore se justifica pentru efectivitatea masurii si eficienta
acesteia.
2. Art. 40 — Dreptul de asociere
Modificarea textului, care vizeaza consacrarea interdictiei de
a face parte din partide politice si pentru adjunctii Avocatului
Poporului, inlocuirea sintagmei *avocatii poporului* cu *Avocatul
Poporului* si a sintagmei *membrii activi ai armatei* cu aceea
de *cadre militare in activitate* nu pune in discutie limite ale
revizuirii Constitutiei.
Extinderea interdictiei prevazute de text si la adjunctii
Avocatului Poporului este justificata de statutul si activitatea pe
care acestia o desfasoara, potrivit legii. Ratiunile pentru care
subzista aceasta interdictie pentru persoanele care ocupa
functia de Avocat al Poporului sunt comune si pentru cele care
ocupa functia de adjuncti ai acestuia, cu atat mai mult cu cat
persoanele avand aceasta calitate pot fi si inlocuitori ai
Avocatului Poporului.
Cat priveste reformularea unor sintagme, aceasta aduce un
plus de precizie si unitate terminologica Legii fundamentale.
Astfel, actuala formulare in ceea ce priveste sintagma *avocati
ai poporului* este inadecvata, intrucat nu pot exista mai multe
persoane care sa ocupe in acelasi timp functia de Avocat al
Poporului. In ceea ce priveste inlocuirea sintagmei de *membrii
activi ai armatei* cu aceea de *cadre militare in activitate*, se
constata ca realizeaza o corelare terminologica a dispozitiilor
art. 40 din Constitutie — Dreptul de asociere, cu cele ale
art. 118 — Fortele armatei, care se refera la statutul *cadrelor
militare*.
3. Art. 44 — Dreptul de proprietate privata
Este propusa modificarea alin. (8) al art. 44, text care in
prezent are urmatoarea redactare: *Averea dobandita licit nu
poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma*.
Propunerea de modificare vizeaza eliminarea tezei a doua a
art. 44 alin. (8), potrivit careia *Caracterul licit al dobandirii se
prezuma.*
Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra unor initiative
de revizuire a aceluiasi text constitutional, initiative care au vizat,
in esenta, aceeasi finalitate: eliminarea din Constitutie a
prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii.
Astfel, prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie
1996, Curtea s-a pronuntat asupra unei initiative de revizuire a
Constitutiei prin care se propunea inlocuirea textului care
reglementa aceasta prezumtie cu urmatorul text: *Averea a
carei dobandire licita nu poate fi dovedita se confisca*. Cu acel
prilej Curtea a retinut ca prezumtia dobandirii licite a averii
constituie una dintre garantiile constitutionale ale dreptului de
proprietate, in concordanta cu prevederile alin. (1) al art. 41 din
Constitutie [in prezent art. 44 alin. (1)], conform carora dreptul de
proprietate este garantat. Aceasta prezumtie se intemeiaza si
pe principiul general potrivit caruia orice act sau fapt juridic este
licit pana la dovada contrarie, impunand, in ce priveste averea
unei persoane, ca dobandirea ilicita a acesteia sa fie dovedita.
Retinand ca prin propunerea de revizuire se urmareste
rasturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, in
sensul ca averea unei persoane este prezumata ca fiind
dobandita ilicit, pana la dovada contrarie facuta de titularul ei,
precum si faptul ca securitatea juridica a dreptului de proprietate
asupra bunurilor ce alcatuiesc averea unei persoane este
indisolubil legata de prezumtia dobandirii licite a averii, iar
inlaturarea acestei prezumtii are semnificatia suprimarii unei
garantii constitutionale a dreptului de proprietate, Curtea a
constatat neconstitutionalitatea acestei propuneri.
De asemenea, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din
13 mai 2003, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra
constitutionalitatii propunerii legislative de modificare a aceluiasi
text, modificare ce viza circumstantierea prezumtiei dobandirii
licite a averii. Textul propus stabilea ca prezumtia nu se aplica
*pentru bunurile dobandite ca urmare a valorificarii veniturilor
realizate din infractiuni*. Curtea a retinut ca acest mod de
redactare este criticabil si poate conduce la confuzii, aratand ca
din modul de redactare a alin. (7^1), propus a fi introdus, rezulta
ca se urmareste rasturnarea sarcinii probei privind caracterul
licit al averii, prevazandu-se caracterul ilicit al averii dobandite
prin valorificarea veniturilor rezultate din infractiuni. Ca urmare,
referindu-se si la Decizia sa nr. 85 din 3 septembrie 1996,
Curtea a stabilit ca si in acest caz se vizeaza suprimarea unei
garantii constitutionale a dreptului de proprietate, ceea ce este
contrar dispozitiilor art. 148 alin (2) din Constitutie [actualul
art. 152 alin. (2)]. Cu acelasi prilej Curtea, referindu-se la modul
de redactare a normei examinate a retinut ca *daca textul
urmareste sa permita confiscarea averii dobandite in mod licit,
dar care s-a cladit pe o suma de bani provenita din infractiuni,
redactarea sa este necorespunzatoare*.
Prin prezentul proiect de lege se propune eliminarea din
Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii. Ca
si in precedentele enuntate, Curtea retine ca aceasta prezumtie
constituie o garantie a dreptului de proprietate al persoanei. In
absenta unei astfel de prezumtii, detinatorul unui bun ar fi supus
unei insecuritati continue intrucat, ori de cate ori s-ar invoca
dobandirea ilicita a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni
celui care face afirmatia, ci detinatorului bunului. Tocmai de
aceea, in cadrul lucrarilor Adunarii Constituante, in sedinta din
9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a
dispozitiei privind prezumtia dobandirii licite a averii, neintrunind
decat votul a 14 parlamentari, astfel cum rezulta din Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.
Facand aplicarea dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Constitutie,
potrivit carora nicio revizuire nu poate fi facuta daca are ca efect
suprimarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor sau a
garantiilor acestora, Curtea constata ca eliminarea tezei a doua
a art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit careia *Caracterul licit
al dobandirii se prezuma* este neconstitutionala, deoarece are
ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate,
incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152
alin. (2) din Constitutie.
Curtea subliniaza in acest context cele retinute in
jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din
3 septembrie 1996, mentionata, sau prin Decizia nr. 453 din
16 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008, in sensul ca reglementarea
acestei prezumtii nu impiedica cercetarea caracterului ilicit al
dobandirii averii, sarcina probei revenind insa celui care invoca
acest caracter. In masura in care partea interesata dovedeste
dobandirea unor bunuri, a unei parti sau a intregii averi a unei
persoane in mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii
dobandite ilegal se poate dispune confiscarea, in conditiile legii.
Curtea subliniaza totodata ca reglementarea acestei
prezumtii nu impiedica legiuitorul primar sau delegat ca, in
aplicarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie — Integrarea in
Uniunea Europeana, sa adopte reglementari care sa permita
deplina respectare a legislatiei Uniunii in domeniul luptei
impotriva criminalitatii. De altfel, acest obiectiv a fost avut in
vedere si de initiatorul propunerii de revizuire, in mod special cu
referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din
24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a
instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea,
publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 68 din
15 martie 2005, care obliga la luarea masurilor necesare pentru
a duce la indeplinire cele stabilite in cuprinsul acesteia, in
special a unei reduceri a sarcinii probei in ceea ce priveste sursa
bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o
infractiune care are legatura cu criminalitatea organizata.
4. Art. 52 — Dreptul persoanei vatamate de o autoritate
publica
Este propusa modificarea alin. (3) al art. 52 — Dreptul
persoanei vatamate de o autoritate publica, text care, in actuala
redactare, stabileste ca *Statul raspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului
este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea
magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau
grava neglijenta.* In forma propusa, teza a doua a alin. (3) al
art. 52 are urmatoarea redactare: *Raspunderea statului este
stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor
pentru erorile judiciare savarsite.* In economia proiectului de
revizuire a Constitutiei, acest text se coreleaza cu modificarile
propuse in ceea ce priveste art. 73 — Categorii de legi si
art. 124 — Infaptuirea justitiei. Astfel, la alin. (3) al art. 73 se
propune introducere literei s^1, potrivit careia *Prin lege organica
se reglementeaza [...] s1) raspunderea judecatorilor si
procurorilor*, iar la art. 124 se propune introducerea alin. (4),
potrivit caruia *Raspunderea judecatorilor si procurorilor se
reglementeaza prin lege organica.*
Se constata ca modificarea propusa, eliminand sintagmele
*rea-credinta* si, respectiv *grava neglijenta*, care
circumstantiaza raspunderea magistratilor, pune in acord cele
doua teze ale aceluiasi alineat al art. 52, referitoare la
raspunderea statului si, respectiv, raspunderea magistratilor
pentru erorile judiciare savarsite, urmand ca, in ambele cazuri,
conditiile raspunderii sa fie stabilite prin lege. Modificarea
realizeaza, practic, o distinctie intre un principiu de rang
constitutional — raspunderea patrimoniala a statului si a
magistratilor pentru erorile judiciare, si norme de rang
infraconstitutional — conditiile angajarii acestei raspunderi. Nu
sunt puse in discutie limite ale revizuirii Constitutiei, intrucat
principiul constitutional al independentei justitiei nu poate fi
interpretat ca exonerand pe cei care o infaptuiesc de
raspundere pentru erorile judiciare pe care le savarsesc, avand
in vedere consecintele acestor erori atat pentru justitiabili, cat si
pentru statul roman. In plus, raspunderea magistratilor urmeaza
a se stabili, potrivit modificarilor corelative propuse, prin lege
organica, adica prin norme considerate drept prelungiri ale
dispozitiilor constitutionale ca pozitie si forta in ierarhia actelor
juridice, ceea ce constituie, in sine, o garantie a respectarii
principiilor constitutionale care guverneaza infaptuirea justitiei.
Aceasta garantie ar trebui insa reglementata chiar de textul
care instituie raspunderea magistratilor. Ca urmare, art. 52
alin. (3) teza a doua din Constitutie care, in redactarea propusa,
face referire, numai cat priveste raspunderea statului, la
*conditiile legii*, ar trebui reformulat, dupa cum urmeaza: *In
conditiile legii organice, raspunderea statului nu inlatura
raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite.*
5. Art. 58 — Numirea si rolul [Avocatului Poporului]
Completarile aduse textului actual prin precizarea expresa a
autoritatii care realizeaza numirea Avocatului Poporului,
respectiv prin trimiterea la legea de organizare si functionare a
institutiei, nu pun in discutie limite ale revizuirii Constitutiei.
III. Titlul III — Autoritatile publice
a) Cap. I — Parlamentul
1. Art. 61 — Rolul si structura [Parlamentului]
Examinand continutul proiectul legii de revizuire, precum si
expunerea de motive care il insoteste, se observa ca cea mai
ampla modificare propusa priveste trecerea la un Parlament
unicameral si stabilirea unui numar de maximum 300 de
parlamentari, cu recorelarea in mod corespunzator a textelor
constitutionale care fac referire la Parlament, deputati, senatori
si procedura legislativa.
Curtea constata mai intai ca modificarea propusa in acest
sens este in concordanta cu rezultatul referendumului national
din 22 noiembrie 2009, initiat de Presedintele Romaniei si
confirmat de Curtea Constitutionala prin Hotararea nr. 37 din
26 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 923 din 30 decembrie 2009, prin care Curtea a
retinut ca, *dintre voturile valabil exprimate, 72,31% au fost
pentru raspunsul «DA» la intrebarea «Sunteti de acord cu
trecerea la un Parlament unicameral in Romania?», iar 83,31%
dintre voturile valabil exprimate au fost pentru raspunsul «DA»
la intrebarea «Sunteti de acord cu reducerea numarului de
parlamentari la maximum 300 de persoane?» Prin urmare,
majoritatea participantilor la vot a ales la ambele intrebari
raspunsul afirmativ.*
Aceasta modificare nu pune in discutie niciuna dintre limitele
revizuirii prevazute de art. 152 din Constitutie, ci reprezinta
exclusiv o optiune politica asupra careia se vor pronunta
participantii la procedura de revizuire a Constitutiei.
Nu trebuie ignorate totusi, in exprimarea acestei optiuni,
traditia statului roman si avantajele pe care le ofera o structura
bicamerala a Parlamentului in raport cu cea unicamerala.
Curtea retine in acest sens ca, in mod traditional,
Parlamentul Romaniei a avut o structura bicamerala. Aceasta
structura a forului legiuitor, consacrata in anul 1864, prin
*Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris* al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, a continuat sa existe sub imperiul
Constitutiilor din 1866, 1923 si 1938, fiind intrerupta doar in
perioada regimului comunist, cand reprezentanta nationala era
unicamerala — Marea Adunare Nationala. Dupa revolutia din
decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea
Parlamentului si a Presedintelui Romaniei, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act in
baza caruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost
reintrodusa formula bicameralismului. Constitutia din 1991 a
preluat, cu unele modificari, aceasta structura a Parlamentului,
mentinuta cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003.
Modificarea textelor incidente in materie, realizata cu prilejul
revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism
functional.
Avantajele pe care structura bicamerala a forului legiuitor le
prezinta sunt evidente. Astfel, se evita concentrarea puterii in
Parlament, intrucat Camerele acestuia se vor impiedica reciproc
sa devina suport al unui regim autoritar. Totodata, se asigura
dezbateri si un cadru de analiza succesiva a legilor de catre
doua corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce ofera o mai
mare garantie a calitatii actului legislativ. Adoptarea legilor in
cadrul unui Parlament unicameral se face dupa mai multe
*lecturi* succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune
si in prezentul proiect de revizuire a Constitutiei. Fiind realizate
insa de acelasi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate
artificiala, sau pot fi suprimate din ratiuni de urgenta.
Bicameralismul determina ca a doua lectura a legii sa se faca,
intotdeauna, de o alta adunare, ceea ce este de natura sa
determine o perceptie critica accentuata. Se ofera astfel
oportunitatea unei mai bune cooperari critice, a dezbaterii
comune si colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare
formarii vointei statului parlamentar. In plus, bicameralismul
minimizeaza riscul dominatiei majoritatii, favorizand dialogul
intre majoritatile din cele doua Camere, precum si intre grupurile
parlamentare. Cooperarea si supervizarea legislativa sunt
extinse in acest mod, demonstrandu-se astfel ca sistemul
bicameral este o forma importanta a separatiei puterilor, care nu
functioneaza doar intre puterile legislativa, executiva si
judecatoreasca, ci si in interiorul celei legislative.
Atat traditia care, fiind legata de fiinta statului roman, il
defineste si il reprezinta, cat si avantajele enuntate constituie
puternice motive de reflectie cu prilejul optiunii pentru una dintre
cele doua formule: unicameralism sau bicameralism.
2. Examinand celelalte dispozitii ale proiectului legii de
revizuire, Curtea constata ca recorelarea, din perspectiva
acestei propuneri, a textelor constitutionale, a determinat
modificarea urmatoarelor articole din Constitutie: art. 37
alin. (2) — Dreptul de a fi ales, art. 60 — Raportul in fata
Parlamentului, art. 61 alin. (2) — Rolul si structura
Parlamentului; art. 62 — Alegerea Camerelor, devenit Alegerea
Parlamentului, art. 63 alin. (1), (2) si (4) — Durata mandatului,
art. 64 — Organizarea interna, art. 65 — Sedintele Camerelor,
devenit Sedintele Parlamentului, art. 66 — Sesiuni, art. 67 —
Actele juridice si cvorumul legal, art. 68 — Caracterul public al
sedintelor (abrogat), Titlul III, Capitolul I, titlul Sectiunii a doua —
Statutul deputatilor si senatorilor, devenit Statutul
parlamentarilor, art. 69 alin. (1) — Mandatul reprezentativ,
art. 70 — Mandatul deputatilor si senatorilor, devenit Mandatul
parlamentarilor, art. 71 alin. (1) si (2) — Incompatibilitati,
art. 72 — Imunitatea parlamentara, art. 73 alin. (3) lit. c) —
Categorii de legi, art. 74 alin. (1), (3), (4) si (5) — Initiativa
legislativa, art. 75 — Sesizarea Camerelor — abrogat; art. 76 —
Adoptarea legilor si hotararilor, art. 77 alin. (2) — Promulgarea
legii, art. 82 alin. (2) — Validarea mandatului si depunerea
juramantului, art. 89 alin. (1) — Dizolvarea Parlamentului,
art. 95 — Suspendarea din functie, art. 96 alin. (1) si (2) —
Punerea sub acuzare, art. 98 — Interimatul functiei, art. 103
alin. (2) si (3) — Investitura, art. 105 alin. (1) — Incompatibilitati,
art. 107 alin. (1) — Primul-ministru, art. 111 alin. (1) —
Informarea Parlamentului, art. 112 — Intrebari, interpelari si
motiuni simple, art. 113 — Motiunea de cenzura, art. 114 —
Angajarea raspunderii Guvernului, art. 115 alin. (5) — Delegarea
legislativa, art. 133 alin. (2) — Rolul si structura [Consiliului
Superior al Magistraturii], art. 140 alin. (3) — Curtea de Conturi,
art. 142 alin. (3) — Structura [Curtii Constitutionale], art. 146
lit. a), b), c) si e) — Atributii [ale Curtii Constitutionale],
art. 148 — Integrarea in Uniunea Europeana, art. 150 alin. (1) —
Initiativa revizuirii, art. 151 alin. (1) si (2) — Procedura de
revizuire.
Distinct de modificarile constand in inlocuirea denumirilor de
deputati si senatori, respectiv a referirilor la cele doua Camere
ale forului legislativ, consecinta directa, de ordin formal, a
reglementarii structurii unicamerale a Parlamentului, in cadrul
capitolului I — Parlamentul, cuprins in titlul III — Autoritatile
publice, se mai constata existenta unor propuneri de modificare
de ordin substantial, respectiv a unor reformulari a normelor
constitutionale, examinate in cele ce urmeaza.
3. Art. 64 — Organizarea interna
Propunerile de modificare vizeaza, in esenta, adaptarea
organizarii interne a Parlamentului la structura unicamerala si
nu pun in discutie limite ale revizuirii Constitutiei.
Pentru a conferi insa mai multa claritate alin. (1) al art. 64,
care, referindu-se la regulamentul Parlamentului, utilizeaza
sintagma *adoptat cu votul majoritatii membrilor sai*, si in
corelare cu art. 76 alin. (1) din Constitutie, se recomanda
inlocuirea acesteia cu sintagma *adoptat prin hotarare cu votul
majoritatii membrilor sai*.
De asemenea, pentru a se da deplina expresie principiului
autonomiei parlamentare, in sensul de a se stabili dreptul
parlamentarilor de a decide, prin regulament propriu, asupra
intelesului notiunii de *configuratie politica*, alineatul (5) al
art. 64, care, in redactarea propusa, prevede ca *Biroul
permanent si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit
configuratiei politice a Parlamentului*, ar trebui completat cu
sintagma *stabilita conform Regulamentului de organizare si
functionare a Parlamentului*.
4. Art. 65 — Sedintele Parlamentului
In redactarea propusa, textul constitutional este adaptat
specificului structurii unicamerale a Parlamentului. Referirea, in
cuprinsul acestuia, la caracterul sedintelor, determina, in mod
corespunzator, propunerea de abrogare a actualului art. 68 —
Caracterul public al sedintelor.
5. Art. 71 — Incompatibilitati
Potrivit proiectului legii de revizuire, alin. (1) al art. 71 din
Constitutie reglementeaza un nou caz de incompatibilitate, acela
dintre calitatea de membru al Parlamentului si membru al
Parlamentului European, propunere justificata si care nu pune in
discutie limitele revizuirii Constitutiei.
Pentru a da expresie principiului separatiei si echilibrului
puterilor in stat si a asigura deplina efectivitate a textului
constitutional in sensul asigurarii independentei membrilor
Parlamentului si a protejarii legislativului impotriva influentelor
executivului, alin. (2) al art. 72 ar trebui modificat, in sensul
eliminarii exceptiei pe care o instituie in prezent si care permite
cumulul calitatii de parlamentar si de membru al Guvernului.
Mentinerea acestei dispozitii ar determina lipsa de eficienta a
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 109 alin. (1), potrivit
carora *Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului
pentru intreaga sa activitate*.
6. Art. 72 — Imunitatea parlamentara
Initial, Adunarea Constituanta a dat urmatoarea redactare
imunitatii parlamentare:
*(1) Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat,
perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori
contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte,
dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii
Supreme de Justitie.
(2) In caz de infractiune flagranta, deputatul sau senatorul
poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul justitiei va informa
neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a
perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu
exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea
acestei masuri.*
In redactarea actuala, art. 72 din Constitutie, care
reglementeaza institutia imunitatii parlamentare, are urmatorul
cuprins *(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere
juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in
exercitarea mandatului.
(2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata
penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu
opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot
fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei
din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in
judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de
judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot
fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa
neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a
perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu
exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea
acestei masuri.*
In redactarea proiectului legii de revizuire a Constitutiei,
alineatul (1) al art. 72 se pastreaza, singura diferenta fiind
inlocuirea denumirilor de *deputati* si *senatori* cu aceea de
*parlamentari*, alineatul (3) al aceluiasi articol este eliminat, iar
alineatul 2 are urmatoarea redactare: *Urmarirea si trimiterea in
judecata penala a parlamentarilor, pentru fapte care nu au
legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in
exercitarea mandatului, se pot face numai de catre Parchetul de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de
judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.*
Din analiza comparativa a textelor mentionate rezulta ca
modificarea propusa vizeaza eliminarea inviolabilitatii
parlamentare, ca forma a imunitatii parlamentare.
Examinand aceasta propunere, in raport cu dispozitiile
art. 152 din Constitutie, Curtea constata, mai intai, ca actuala
reglementare a imunitatii parlamentare, sub cele doua forme ale
sale, respectiv lipsa raspunderii juridice pentru voturile sau
pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului
[alin. (1) al art. 72] si inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) si
(3) ale art. 72], continua traditia statului roman ale carei baze au
fost puse inca din anul 1864. Statutul dezvoltator al Conventiei
de la Paris prevedea in acest sens, in art. VII, ca membrii
Adunarii Ponderatrice, ca de altfel si membrii Adunarii Elective,
se bucura de *neviolabilitate*, ei neputand fi arestati sau judecati
pe timpul sesiunii parlamentare, cu exceptia flagrantului, si
numai dupa ce Adunarea a autorizat urmarirea. Institutia
imunitatii parlamentare a fost preluata si intarita de constitutiile
urmatoare, cu exceptia celor din perioada dictaturii comuniste.
Constitutia Romaniei din 1991 a consacrat din nou institutia
imunitatii parlamentare, abolita practic in perioada 1948—1989,
aceasta capatand o reglementare de principiu in acord cu
constitutiile statelor europene, influentate indeosebi de modelul
francez, care reglementeaza distinct lipsa raspunderii juridice si
inviolabilitatea. Astfel, institutia imunitatii parlamentare este
reglementata atat sub forma imunitatii pentru opinii, fiind general
admis faptul ca niciun parlamentar nu poate sa fie urmarit, civil
sau penal, pentru declaratiile facute si voturile exprimate in
exercitiul mandatului, cat si a imunitatii materiale, denumita si
imunitate relativa, neprofesionala sau inviolabilitate, fiind admis,
de regula, ca un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau
urmarit in materie penala, fara autorizarea Camerei din care
face parte [de exemplu, constitutiile Belgiei (art. 58 si art. 59),
Finlandei (art. 30), Frantei (art. 26), Greciei (art. 60—62), Italiei
(art. 68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 157), Spaniei
(art. 71) ]. Mai mult, in unele cazuri, chiar daca parlamentarul a
fost surprins in flagrant, el nu poate fi arestat decat daca
infractiunea este pasibila cu o pedeapsa cu inchisoarea de cel
putin 5 ani [constitutiile Croatiei (art. 75), Macedoniei (art. 64),
Sloveniei (art. 83) ].
Reglementarea constitutionala a imunitatii parlamentare este
justificata de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca
garantie a infaptuirii prerogativelor constitutionale si, totodata,
o conditie a functionarii statului de drept. In activitatea sa,
parlamentarul trebuie sa se bucure de o reala libertate de
gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul
in mod eficient. Institutia imunitatii parlamentare, sub cele doua
forme ale sale, protejeaza parlamentarul fata de eventualele
presiuni sau abuzuri ce s-ar comite impotriva persoanei sale,
fiindu-i astfel asigurata independenta, libertatea si siguranta in
exercitarea drepturilor si a obligatiilor care-i revin potrivit
Constitutiei si legilor.
Astfel fiind, eliminarea oricareia dintre aceste forme ale
imunitatii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei
garantii care priveste atat mandatul Camerelor, cat si al fiecarui
parlamentar in parte, cu consecinte grave asupra indeplinirii de
catre Parlament a rolului sau constitutional. In ceea ce priveste
persoana care ocupa demnitatea publica de parlamentar,
eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii
parlamentare are ca efect suprimarea garantiilor unor drepturi si
libertati fundamentale, respectiv libertatea individuala si
libertatea de exprimare.
Pentru aceste considerente, si vazand ca prin proiectul legii
de revizuire a Constitutiei este eliminata inviolabilitatea
parlamentarului, adica acea imunitate de procedura care
protejeaza parlamentarul impotriva urmaririlor penale abuzive
sau vexatorii, institutia imunitatii parlamentare fiind astfel golita
de continut, Curtea constata ca modificarea propusa sub acest
aspect este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea
unei garantii a unui drept fundamental al persoanei care ocupa
o demnitate publica, incalcandu-se astfel limitele revizuirii
prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
7. Art. 73 — Categorii de legi
Alineatul (3) al art. 73 stabileste domeniile care, in
considerarea importantei acestora, se reglementeaza prin lege
organica. Prin proiectul legii de revizuire se propune adaugarea
unui nou domeniu de reglementare prin lege organica, si anume
cel al raspunderii judecatorilor si a procurorilor, alineatul (3) al
art. 73 fiind completat in acest sens cu litera s^1). Curtea constata
ca reglementarea propusa instituie o garantie a respectarii
principiilor constitutionale care guverneaza infaptuirea justitiei,
aspect retinut, de altfel, cu prilejul examinarii constitutionalitatii
propunerii de modificare a art. 52 alin. (3) din Constitutie. Avand
in vedere insa natura domeniului in cauza, Curtea recomanda
ca acesta sa fie introdus, in structura alineatului (3) al art. 73,
imediat dupa litera l), care se refera la *organizarea si
functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor
judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi*,
constituindu-se astfel litera l^1).
8. Art. 76 — Adoptarea legilor si a hotararilor
Adaptarea procedurii de adoptare a legilor si hotararilor la
specificul Parlamentului unicameral a determinat propunerea de
modificare, in consecinta, a modului de reglementare a acestei
proceduri. Curtea constata in aceasta privinta ca, in redactarea
art. 76 alin. (1) teza intai, text care se refera la dezbaterea si
votarea in plen a propunerilor legislative si a propunerilor de legi
in doua lecturi succesive, se propune, referitor la a cea de-a
doua lectura, ca realizarea acesteia sa se faca *la cel putin 30
de zile distanta*. Utilizarea in acest context a notiunii de
*distanta* este improprie, recomandandu-se inlocuirea
sintagmei propuse cu sintagma *dupa cel putin 30 de zile*.
b) Cap. II — Presedintele Romaniei
Din prevederile constitutionale cuprinse in Titlul III, Capitolul
II din Constitutie rezulta ca seful statului are atributii importante
in procesul de constituire a Guvernului si a altor autoritati publice, in procesul legislativ, in domeniul politicii externe, in
domeniul apararii nationale, in garantarea independentei
justitiei.
Totodata, potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele
Romaniei este garantul independentei nationale, al unitatii si al
integritatii teritoriale a tarii, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol,
are rolul de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna
functionare a autoritatilor publice si exercita functia de mediere
intre puterile statului, precum si intre stat si societate.
In considerarea acestor atributii si obligatii constitutionale,
urmeaza a fi analizate modificarile propuse cu privire la institutia
prezidentiala:
1. Referitor la completarea art. 85 cu un nou alineat (2^1),
potrivit caruia *Propunerea primului-ministru de revocare si de
numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai dupa
consultarea prealabila a Presedintelui*, Curtea retine ca:
Articolul 85 din Constitutia Romaniei prevede 3 cazuri in care
Presedintele Romaniei numeste Guvernul [alin. (1)] sau numai
pe unii membri ai Guvernului [alin. (2) si (3)]. In cazul prevazut
la alin. (1) numirea are loc pe baza votului de incredere acordat
de Parlament in conformitate cu prevederile art. 103 din Legea
fundamentala, iar in cazul prevazut la alin. (3), pe baza aprobarii
Parlamentului, acordata la propunerea primului-ministru. Actul
juridic in baza caruia Presedintele Romaniei face numirile este
hotararea Parlamentului, adoptata in conditiile art. 85 alin. (1),
ale art. 103 alin. (3) din Constitutie si ale dispozitiilor
corespunzatoare ale Regulamentului sedintelor comune ale
Camerelor Parlamentului.
Reglementarea consacrata in art. 85 alin. (2) al aceluiasi
articol prevede ca *Presedintele revoca si numeste, la
propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului*.
Interpretarea literala a textului impune concluzia ca, in acest
caz, Presedintele nu executa o hotarare a Parlamentului, ci se
afla in situatia de a decide el insusi numirea unor ministri, la
propunerea primului-ministru. Actul de decizie in aceasta faza
fiind prin definitie un act de vointa, este evident ca Presedintele
are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i
cere sa faca o alta propunere.
Prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008 asupra cererii de
solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre
Presedintele Romaniei si Guvernul Romaniei, formulata de
primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008,
Curtea Constitutionala a constatat ca *solutia prevazuta la
art. 85 alin. (2) din Constitutie reprezinta o aplicatie a conceptiei
legiuitorului constituant care a stat la baza principiului echilibrului
puterilor in stat, consacrat in art. 1 alin. (4) din Legea
fundamentala, principiu aplicat, in egala masura, in modul de
atribuire si de exercitare a competentelor tuturor autoritatilor
publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeasi putere, dintre
cele 3 prevazute de textul mentionat. Pe baza acestui principiu,
pentru evitarea blocajelor institutionale si pentru buna lor
functionare, autoritatile publice au obligatia sa colaboreze.* De
asemenea, Curtea Constitutionala a constatat ca *raporturile
dintre Presedintele Romaniei si primul-ministru nu pot fi pur
formale. De aceea, verificarea indeplinirii conditiilor de numire in
cazurile prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie intra in
competenta Presedintelui Romaniei la exercitarea, pentru prima
data, de catre primul-ministru, a dreptului de a propune.
Limitarea la o singura respingere a propunerii se justifica prin
faptul ca, in continuare, raspunderea pentru o alta nominalizare
revine, in exclusivitate, primului-ministru*.
In consecinta, Curtea Constitutionala, apreciind ca una dintre
conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman,
definite in textul citat, o constituie buna functionare a autoritatilor
publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului
puterilor, fara blocaje institutionale, a constatat ca, in aplicarea
art. 85 alin. (2) din Constitutie, *Presedintele Romaniei, neavand
drept de veto, poate sa ceara primului-ministru o singura data,
motivat, sa faca o noua propunere de numire a altei persoane in
functia de ministru. Motivele cererii Presedintelui Romaniei nu
pot fi cenzurate de primul-ministru, care nu are decat dreptul de
a propune Presedintelui numirea unui ministru, iar nu si
competenta decizionala. Ca si in cazul exercitarii celorlalte
atributii prevazute in Constitutie, Presedintele ramane
raspunzator politic, in fata electoratului, pentru modul in care a
motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru, dupa
cum primul-ministru si Guvernul raman raspunzatori politic in
fata Parlamentului.*
Luand in considerare argumentele retinute de Curtea
Constitutionala cu prilejul pronuntarii deciziei mai sus
mentionate, completarea textului constitutional in sensul
consultarii Presedintelui de catre primul-ministru inaintea
propunerii de revocare sau de numire a unor membri ai
Guvernului constituie consacrarea in norma constitutionala a
solutiei pronuntate de Curtea Constitutionala.
2. Referitor la modificarea art. 87 alin. (1):
*(1) Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele
Guvernului in care se dezbat probleme de interes national
privind politica externa, securitatea nationala si, la cererea
primului-ministru, in alte situatii.*
Propunerea de revizuire vizeaza inlocuirea sintagmelor
*apararea tarii* si *asigurarea ordinii publice* cu sintagma
*securitatea nationala*. Pentru o transpunere mai fidela a
atributiilor Presedintelui care justifica prezenta sa la sedintele
Guvernului, respectiv cele care asigura rolul sau de garant al
independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a
tarii (art. 80 alin. 1), precum si calitatea sa de comandant al
fortelor armate si de presedinte al Consiliului Superior de
Aparare a Tarii (art. 92 alin. 1), Curtea recomanda pastrarea
sintagmelor din redactarea actuala a Constitutiei si adaugarea
sintagmei *securitate nationala*.
<3. Referitor la completarea art. 90 cu trei noi alineate, (2),
(3) si (4):
*(2) Problemele care se supun referendumului si data
desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei,
prin decret.
(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra initierii
referendumului de catre Presedintele Romaniei se exprima,
printr-o hotarare adoptata de Parlament, cu votul majoritatii
membrilor prezenti, in termen de cel mult 30 de zile
calendaristice de la solicitarea Presedintelui.
(4) Daca hotararea Parlamentului nu este adoptata in
termenul prevazut la alineatul (3), procedura de consultare a
Parlamentului se considera indeplinita, iar Presedintele
Romaniei poate emite decretul privind organizarea
referendumului.*
Potrivit dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie
2000: *(1) Presedintele Romaniei, dupa consultarea
Parlamentului, poate cere poporului sa isi exprime vointa prin
referendum cu privire la probleme de interes national.
(2) Problemele care se supun referendumului si data
desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei,
prin decret.
(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra
referendumului initiat de Presedintele Romaniei urmeaza sa fie
exprimat, printr-o hotarare adoptata in sedinta comuna a celor
doua Camere, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor
prezenti, in termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la
solicitarea Presedintelui.
(4) Daca Parlamentul nu isi transmite punctul de vedere in
termenul stabilit la alin. (3), Presedintele Romaniei emite
decretul privind organizarea referendumului dupa expirarea
acestui termen, procedura constitutionala de consultare a
Parlamentului considerandu-se indeplinita.*
Prin urmare, modificarea propusa constitutionalizeaza norma
cuprinsa in legea organica, reglementand la rang de Constitutie
procedura de initiere de catre Presedinte a referendumului cu
privire la probleme de interes national. Cu privire la aceasta
completare, Curtea formuleaza rezerve sub aspectul
oportunitatii unui asemenea demers.
Distinct de modificarea propusa, Curtea apreciaza necesara
completarea dispozitiilor art. 90 alin. (1) in sensul exceptarii de
la referendumul cerut de Presedinte a problemelor de interes
national care, aprobate prin exprimarea vointei poporului, ar
impune revizuirea Constitutiei. Prin eliminarea acestei posibilitati
s-ar evita o dubla consultare a poporului pentru una si aceeasi
problema: organizarea unui prim referendum prin care acesta
si-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumita problema
de interes national a carei rezolvare necesita revizuirea Legii
fundamentale, declansarea procedurii de revizuire in sensul
celor statuate in urma consultarii populare si, in fine,
organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de
revizuire.
4. Referitor la completarea art. 92 cu doua noi alineate, (3^1) si (5):
*(3^1) Declararea starii de razboi, precum si suspendarea sau
incetarea ostilitatilor militare se fac de catre Parlament, cu votul
majoritatii membrilor acestuia.
(5) Presedintele Romaniei propune Parlamentului numirea
directorilor serviciilor de informatii, iar Parlamentul exercita
controlul asupra activitatii acestor servicii.*
Cele doua alineate nu prezinta niciun element de noutate,
ele reiau solutiile constitutionale cuprinse in actualul art. 65,
propus spre abrogare, care consacra Sedintele Camerelor, si
care prevede la alin. (2): *Camerele isi desfasoara lucrarile si in
sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul
majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru:
d) declararea starii de razboi;
e) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare;
[...]
h) numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a
directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului
asupra activitatii acestor servicii.*
Cu privire la dispozitiile art. 92 alin. (3^1), pentru acuratetea
redactarii, in sensul precizarii actului prin care Parlamentul isi
exercita atributiile stabilite prin Constitutie, Curtea propune
completarea textului in sensul *Declararea starii de razboi,
precum si suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare se fac
de catre Parlament, prin hotarare adoptata cu votul majoritatii
membrilor acestuia*.
5. Referitor la completarea art. 94 lit. a):
*a) confera si retrage decoratii si titluri de onoare;*.
Textul constitutional in noua redactare consacra dreptul
Presedintelui de a retrage decoratiile si titlurile de onoare
conferite in prealabil anumitor persoane. Cu privire la acest
aspect, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 88
din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009, si a retinut urmatoarele:
*In ceea ce priveste critica potrivit careia Presedintele
Romaniei nu are competenta de a retrage decoratii
Articolul 94 din Legea fundamentala, sub titlul marginal «Alte
atributii», prevede la lit. a) ca Presedintele Romaniei «confera
decoratii si titluri de onoare». Atributia de conferire de decoratii
si titluri de onoare este exercitata de Presedintele Romaniei in
considerarea calitatii de reprezentant al statului roman, conform
art. 80 alin. (1) din Constitutie. Aceasta atributie de ordin
constitutional si-a gasit dezvoltarea si concretizarea in
reglementarile cuprinse in Legea nr. 29/2000 privind sistemul
national de decoratii al Romaniei si in Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 11/1998 privind reinstituirea Ordinului national
Steaua Romaniei. Chiar daca Constitutia nu a prevazut, in mod
expres, alaturi de atributia Presedintelui Romaniei de conferire
a unei decoratii, si pe aceea de retragere, Curtea Constitutionala
constata ca prima o implica si pe cea de-a doua, ca retragerea
unei decoratii decurge din atributia constitutionala de a conferi.
Altfel, a nega posibilitatea Presedintelui Romaniei de a retrage
o decoratie inseamna a restrange una dintre atributiile ce ii revin
in calitatea sa de reprezentant al statului roman.*
Prin urmare, textul propus prin legea de revizuire nu face
decat sa consacre expres ceea ce Curtea Constitutionala a
statuat prin decizia prin care a interpretat dispozitiile art. 94 din
Constitutie.
6. Referitor la modificarea si completarea art. 95:*(1) In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca
prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi
suspendat din functie de catre Parlament, cu votul majoritatii
membrilor sai, dupa obtinerea avizului obligatoriu al Curtii
Constitutionale cu privire la gravitatea faptelor si incalcarea
Constitutiei.
(1^1) Continuarea procedurii de suspendare este conditionata
de avizul favorabil al Curtii Constitutionale. Presedintele poate
da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.
(1^2) In cazul unui aviz negativ din partea Curtii
Constitutionale, procedura de suspendare va inceta.
(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de
cel putin o treime din numarul parlamentarilor si se aduce,
neintarziat, la cunostinta Presedintelui.*
Coroborat, se modifica si dispozitiile art. 146 lit. h), Curtea
Constitutionala *da aviz obligatoriu pentru propunerea de
suspendare din functie a Presedintelui Romaniei*.
Potrivit actualei reglementari — art. 95 alin. (1) teza intai din
Constitutie, *In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca
prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi
suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in
sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor,
dupa consultarea Curtii Constitutionale*. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. h), Curtea Constitutionala
da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie
a Presedintelui Romaniei.
vDin analiza comparata a celor doua texte rezulta ca
modificarea are ca obiect caracterul avizului solicitat Curtii
Constitutionale in cadrul procedurii de suspendare a
Presedintelui.
Astfel, actuala reglementare consacra caracterul consultativ
al actului Curtii, Parlamentul fiind unica autoritate competenta
sa decida, pe baza datelor si a informatiilor care ii sunt
prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existentei si gravitatii
faptelor pentru care s-a propus suspendarea din functie a
Presedintelui Romaniei, in concordanta cu dispozitiile art. 95 din
Constitutie.
Propunerea cuprinsa in proiectul de revizuire a Constitutiei
confera caracter obligatoriu avizului Curtii si prevede efectele
juridice ale unui asemenea act. Astfel, continuarea procedurii de
suspendare este conditionata de avizul favorabil al Curtii
Constitutionale, in cazul unui aviz negativ, procedura de
suspendare incetand. Analizand modificarile propuse,
reglementate in doua alineate distincte (11) si (12), Curtea
constata ca dispozitiile sunt redundante, consacrand in ambele
alineate acelasi efect: continuarea procedurii de suspendare
numai in cazul avizului favorabil, respectiv incetarea acesteia
in cazul avizului negativ. Consacrarea expresa a celor doua
tipuri de avize se poate intemeia pe imprejurarea ca numai
avizul negativ are un efect imediat, fiind de natura sa impiedice
continuarea procedurii de suspendare a Presedintelui in fata
Parlamentului. In situatia in care avizul Curtii Constitutionale
este unul favorabil, este de neconceput maniera in care acest
act ar obliga in vreun fel Parlamentul in luarea unei decizii prin
votul majoritatii membrilor sai. Mai mult, intr-o atare situatie,
avizul Curtii Constitutionale ar conduce direct la organizarea
referendumului, rolul Parlamentului limitandu-se doar la initierea
procedurii de suspendare.
Date fiind aceste consideratii, propunem eliminarea
sintagmei *obligatoriu* din cuprinsul prevederilor constitutionale,
reglementarea expresa a efectului extinctiv al avizului negativ
al Curtii Constitutionale cu privire la procedura de suspendare a
Presedintelui fiind suficienta.
In alta ordine de idei, modificarea operata atribuie efecte
determinante avizului Curtii Constitutionale, sporind rolul acestei
institutii in cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui. In
exercitarea competentei atribuite de Constitutie, respectiv
analizarea savarsirii unor fapte grave prin care Presedintele
incalca prevederile Constitutiei si pronuntarea unei solutii cu
privire la aceste aspecte, Curtea Constitutionala isi asuma rolul
de garant al suprematiei Constitutiei. In virtutea acestei calitati,
Curtea este unica autoritate care se poate pronunta asupra
faptelor de incalcare a ordinii juridice constitutionale la care se
refera art. 95 alin. (1) din Legea fundamentala, precum actele de
decizie sau sustragerea de la indeplinirea unor acte de decizie
obligatorii, prin care Presedintele Romaniei ar impiedica
functionarea autoritatilor publice, ar suprima sau ar restrange
drepturile si libertatile cetatenilor, ar tulbura ordinea
constitutionala ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale
sau alte fapte de aceeasi natura care ar avea sau ar putea avea
efecte similare.
7. Referitor la modificarea art. 97 alin. (2):
*(2) In termen de 60 de zile de la data la care a intervenit
vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul va
organiza alegeri pentru functia de Presedinte.*
Modificarea propusa opereaza asupra termenului in care
Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte in caz
de vacanta a functiei, termen care se reduce de la 3 luni la 60 de
zile. Noul text este menit sa asigure stabilitatea sistemului politic
si a institutiilor democratice, precum si existenta unor autoritati
statale functionale intr-un termen cat mai scurt.
8. Referitor la modificarea art. 98 alin. (2):
*(2) Atributiile prevazute la articolul 85 alineatul (1), articolele
88—90 si articolul 103 din Constitutie nu pot fi exercitate pe
durata interimatului functiei prezidentiale.*
Completarea propusa opereaza o restrangere a atributiilor
Presedintelui interimar in ceea ce priveste desemnarea
candidatului pentru functia de prim-ministru si implicit pentru
formarea Guvernului. Aceasta restrangere creeaza premisele
unui blocaj institutional in cazul in care primul-ministru s-ar
afla in una dintre situatiile prevazute de art. 106 din Constitutie,
situatii in care Guvernul este demis, sau in cazul demiterii
Guvernului, daca o motiune de cenzura a fost votata in conditiile
art. 113 din Constitutie, motiv pentru care Curtea nu recomanda
adoptarea modificarii propuse.
c) Cap. III — Guvernul
1. Referitor la completarea art. 103 alin. (2):
*(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in
termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al
Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei
propunerilor pentru membrii Guvernului. Parlamentul se va
pronunta prin vot asupra formarii noului Guvern in termen de
10 zile de la data solicitarii votului de incredere. In caz contrar,
dupa trecerea celor 10 zile, candidatul propus, impreuna cu
programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii
Guvernului, va fi considerat respins de catre Parlament, iar
Presedintele Romaniei va desemna un alt candidat pentru
functia de prim-ministru.*
Dispozitiile art. 103 alin. (2) trebuie coroborate cu cele ale
art. 89 alin. (1) care au suferit si ele o modificare sub aspectul
termenului reglementat care a fost scurtat de la 60 de zile la
45 de zile: *Dupa consultarea presedintelui Parlamentului si a
liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate
dizolva Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de
incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile
de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua
solicitari de investitura.*
Propunerea de modificare este in spiritul dispozitiilor art. 1
alin. (4) din Constitutie, ce consacra separatia puterilor in stat si
obligatia autoritatilor publice de a-si indeplini loial si cu bunacredinta
competentele constitutionale. De altfel, Curtea
Constitutionala a subliniat in repetate randuri importanta, pentru
buna functionare a statului de drept, a colaborarii dintre puterile
statului, care ar trebui sa se manifeste in spiritul normelor de
loialitate constitutionala, comportamentul loial fiind o prelungire
a principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat (de
exemplu, prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din
12 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2011,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din
23 februarie 2011).
2. Referitor la modificarea art. 105 alin. (1), Curtea
constata ca argumentele care au fundamentat recomandarea
de eliminare a exceptiei pe care o instituie in prezent art. 71
alin. (2) teza finala din Constitutie, text care permite cumulul
calitatii de parlamentar cu cea de membru al Guvernului, sunt
aplicabile mutatis mutandis si cu privire la propunerea de
modificare a art. 105.
3. Referitor la modificarea art. 107 alin. (4):
*(4) Daca unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se afla in
una dintre situatiile prevazute la articolul 106 sau este in
imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei,
la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al
Guvernului ca ministru interimar, pana la numirea unui nou
ministru. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii
atributiilor, inceteaza daca ministrul isi reia activitatea in Guvern.
Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.*
Propunerea de modificare preia solutia actuala prevazuta de
art. 107 alin. (4), prevazand expres procedura de desemnare a
unui ministru interimar similara desemnarii primului-ministru
interimar. Cu toate acestea, in redactarea propusa, norma este
susceptibila a fi interpretata in sensul ca inclusiv primul-ministru
poate fi desemnat ca ministru interimar atunci cand unul dintre
ceilalti membri ai Guvernului se afla in una dintre situatiile
prevazute la art. 106 sau este in imposibilitate de a-si exercita
atributiile. O asemenea interpretare intra in conflict cu dispozitiile
art. 107 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora *primul-ministru
conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor
acestuia, respectand atributiile ce le revin*.
Curtea recomanda o circumscriere mai precisa a notiunii *un
alt membru al Guvernului* pe care primul-ministru sa-l propuna
spre desemnare Presedintelui Romaniei. Curtea apreciaza ca
aceasta notiune nu trebuie sa il includa pe primul-ministru, al
carui rol este acela de a asigura conducerea si coordonarea
activitatii Guvernului, iar nu si de a indeplini atributiile unui
ministru, fie si interimar, pentru o perioada determinata de 45 de
zile.
4. Referitor la modificarea art. 109:
*(3) Reglementarea raspunderii penale a membrilor
Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se
stabileste prin lege organica. Urmarirea si trimiterea in judecata
penala a membrilor Guvernului se realizeaza numai de catre
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si
Justitie.*
Actuala reglementare prevede *(2) Numai Camera
Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa
ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele
savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea
penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea
acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al
Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de
judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor
Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind
responsabilitatea ministeriala.*
Cu privire la raspunderea penala a membrilor Guvernului,
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie
2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 851
din 15 decembrie 2007, a constatat ca dispozitiile art. 109
alin. (2) din Constitutie *instituie neconditionat dreptul Camerei
Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a cere
urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele
savarsite in exercitiul functiei lor.
In consecinta, atat cele doua Camere ale Parlamentului, cat
si Presedintele Romaniei au libertatea de a stabili, fara alta
reglementare exterioara, aplicand direct Constitutia, modul de
exercitare a acestui drept.
Autoritatilor prevazute la art. 109 alin. (2) nu li se poate
impune, fara sa se incalce principiul separatiei puterilor in stat,
prevazut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, obligatia de a efectua
cercetari proprii sau de a incredinta unor structuri extrajudiciare
verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate de Ministerul
Public, de alte organe ale statului sau de cetateni. Asemenea
cercetari au caracterul de acte de urmarire penala sau de acte
premergatoare urmaririi penale si sunt cu totul straine statutului
juridic constitutional, rolului si functiilor autoritatilor publice
mentionate.
Cerand urmarirea penala a unor membri ai Guvernului sau
refuzand sa dea curs unei sesizari in acest sens, Camera
Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei isi asuma
raspunderea politica pentru temeinicia deciziei lor.*
Pe de alta parte, consacrarea constitutionala a dreptului
Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a
cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele
savarsite in exercitiul functiei lor constituie, din perspectiva
membrilor Guvernului, o garantie constitutionala de ordin
procedural, menita sa ocroteasca interesul public, si anume
realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului. Cu
alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constitutie instituie
o masura de protectie a mandatului exercitat de membrii
Guvernului, avand deci caracterul obiectiv al unei garantii
constitutionale a libertatii individuale a persoanei care ocupa
functia de demnitate publica si a dreptului sau la aparare. Or,
prin abrogarea dispozitiilor mentionate, garantia constitutionala
este suprimata, imprejurare ce este de natura a incalca
prevederile art. 152 alin. (1) din Constitutie.
d) Cap. IV — Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Referitor la modificarea art. 114:
*(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata
Parlamentului, o singura data pe sesiune, asupra unui program,
a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.*
(1^1) Limitarea angajarii raspunderii prevazuta la alineatul (1)
nu se aplica in cazul proiectului bugetului de stat si celui al
asigurarilor sociale de stat.
(4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere
reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile
si votul se vor face de catre Parlament, intr-o singura lectura,
pe articolele sesizate, urmate de votul final pe intreaga lege.*
In privinta angajarii raspunderii Guvernului, Constitutia
Romaniei din 1991 s-a inspirat dupa modelul Constitutiei
franceze de la 1958, care prevedea la art. 49 paragraful 3 ca
primul-ministru putea sa angajeze raspunderea Guvernului in
fata Adunarii Nationale pentru adoptarea unui text; acesta era
considerat adoptat daca nu a fost votata o motiune de cenzura.
Dispozitia constitutionala a permis ca Guvernul sa isi angajeze
raspunderea in fata Adunarii Nationale de foarte multe ori; in
acest sens, este graitor faptul ca in cea de IX-a legislatura (o
legislatura vizeaza o perioada de 4 ani), aceasta procedura a
fost folosita de 39 de ori.
Legiuitorul constituant francez a modificat procedura
angajarii raspunderii Guvernului prevazuta de art. 49 din
Constitutia franceza de la 1958 prin Legea constitutionala
nr. 2008—724 din 23 iulie 2008 privind modernizarea institutiilor
celei de-a V-a Republici, limitand folosirea procedurii angajarii
raspunderii la un anumit numar de ori pe sesiune. Actualul text
al art. 49 paragraful 3 din Constitutie prevede: *Dupa deliberarea
din cadrul Consiliului de ministri, Primul-ministru poate sa
angajeze raspunderea Guvernului in fata Adunarii Nationale
pentru votarea unui proiect de lege privind finantele publice sau
finantarea sistemului de securitate sociala. In acest caz,
proiectul este considerat adoptat, cu exceptia cazului in care o
motiune de cenzura, depusa in urmatoarele douazeci si patru
de ore, este votata in conditiile prevazute de alineatul anterior.
In plus, Primul-ministru poate recurge la aceasta procedura
pentru inca un proiect sau inca o propunere de lege din acea
sesiune.*
Astfel, in urma revizuirii constitutionale din 23 iulie 2008, care
a intrat in vigoare la data de 1 martie 2009, legiuitorul constituant
francez a precizat in terminis ca Guvernul poate sa isi asume
raspunderea pe legea bugetului de stat si pe cea a bugetului
asigurarilor sociale. In schimb, Guvernul poate sa isi asume
intr-o sesiune o singura data raspunderea pe un alt proiect de
lege.
In ceea ce priveste Constitutia Romaniei, Curtea constata
urmatoarele:
Dispozitiile cuprinse in art. 114 reprezinta corespondentul
art. 49 paragraful 3 din Constitutia franceza in formularea
anterioara revizuirii constitutionale ce a avut loc in anul 2008.
Interpretand dispozitiile textului constitutional, Curtea, prin
jurisprudenta sa, a impus anumite conditii in care Guvernul isi
poate angaja raspunderea in fata Parlamentului. Astfel,
Guvernul are indrituirea constitutionala de a-si angaja
raspunderea in urmatoarele conditii, respectiv:
existenta unei urgente in adoptarea masurilor continute
in legea asupra careia Guvernul si-a angajat raspunderea;
necesitatea ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu
maxima celeritate;
importanta domeniului reglementat;
aplicarea imediata a legii in cauza.
Prin urmare, Guvernul nu este limitat in a folosi procedura
angajarii raspunderii la un anumit numar de ori pe sesiune,
premisa folosirii acestei proceduri avand in vedere existenta
unei urgente in adoptarea masurii legislative, indiferent de
criteriul cantitativ. Insa, angajarea repetata a raspunderii
Guvernului si limitarea accentuata a atributiei principale a
Parlamentului de a legifera sunt argumente suficiente in sensul
reglementarii mai stricte a acestei institutii. Prin limitarea
cantitativa a posibilitatii Guvernului de a folosi aceasta
procedura in cursul unei sesiuni parlamentare sunt eliminate
premisele exercitarii abuzive din partea Guvernului a dreptului
constitutional de a-si angaja raspunderea in fata Parlamentului,
iar, in ceea ce priveste autoritatea legiuitoare, aceasta isi poate
exercita competenta in plenitudinea sa, asa cum este conferita
de art. 61 alin. (1) din Constitutie.
Distinct de modificarea propusa, Curtea recomanda
completarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, in
sensul limitarii obiectului asupra caruia Guvernul isi poate
angaja raspunderea la un program, o declaratie de politica
generala sau la un singur proiect de lege care sa reglementeze
unitar relatii sociale care privesc un singur domeniu. Lipsa
unei atare conditionari cu privire sfera de reglementare a
proiectului de lege ar conduce la eludarea prevederilor
constitutionale propuse spre modificare, si anume posibilitatea
angajarii raspunderii o singura data pe sesiune, intrucat dau
posibilitatea Guvernului de a-si asuma raspunderea prin
intermediul unui proiect de lege, care in mod formal indeplineste
conditiile constitutionale, dar care, printr-o structura complexa
si un continut eterogen, ar ingloba reglementari din domenii
sociale foarte diferite.
Argumentul pe care se intemeiaza propunerea Curtii
Constitutionale il constituie insasi jurisprudenta sa, de exemplu
in cazul Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile
proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, proiect
asupra caruia Guvernul si-a angajat raspunderea si asupra
caruia Curtea Constitutionala a efectuat controlul de
constitutionalitate a priori prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din
8 iulie 2005. Cu acel prilej, criticile formulate se intemeiau pe
dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, care desi
reglementeaza posibilitatea angajarii raspunderii Guvernului
asupra unui proiect de lege, *in cazul de fata, Guvernul si-a
angajat raspunderea asupra unui pachet de proiecte de lege,
cum, de altfel, in mod constant si-a anuntat intentia si scopul
urmarit, intrucat in realitate, fiecare dintre cele 17 titluri ale legii
are semnificatia unui proiect de lege de sine statator, ceea ce
excede textului constitutional.
Legea astfel adoptata cuprinde modificari si completari de
esenta la 9 legi organice privind regimul proprietatii, la 3 legi
organice privind organizarea judiciara, statutul magistratilor si
Consiliul Superior al Magistraturii, la doua coduri (penal si fiscal),
precum si doua legi noi privind renta viagera si procedura
speciala de judecare a unor procese.
Formularea si structurarea legii in 17 titluri nu acopera
incalcarea dispozitiei imperative a art. 114 alin. (1) din
Constitutie, asa cum acest text trebuie interpretat prin raportare
la art. 61, privind monopolul legislativ al Parlamentului, cat si la
art. 102 alin. (1) referitor la rolul Guvernului.*
Or, analizand criticile astfel formulate, Curtea a statuat ca
*nicio dispozitie a Legii fundamentale nu interzice ca printr-o
lege sa fie reglementate mai multe domenii ale relatiilor sociale.
Astfel, Guvernul poate opta ca intr-un proiect de lege, pe care il
supune Parlamentului spre adoptare, fie pe calea procedurii
obisnuite de legiferare, fie prin angajarea raspunderii in fata
Parlamentului sa propuna reglementarea mai multor domenii
prin modificari, completari sau abrogari a mai multor acte
normative in vigoare*.
Asa fiind, pentru ca propunerea de modificare sa produca
efectul preconizat de initiator se impune completarea
prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, in sensul celor
mentionate de Curte.
de alta parte, Curtea observa ca propunerea de
modificare privind limitarea cantitativa a folosirii procedurii
angajarii raspunderii Guvernului la o singura data pe sesiune nu
priveste *proiectul bugetului de stat sau al asigurarilor sociale
de stat* [art. 114 alin. (1^1) din Constitutie]; aceasta sintagma este
usor confuza, intrucat este susceptibila a fi interpretata fie ca
orice proiect care vizeaza acest domeniu poate fi supus
procedurii angajarii raspunderii Guvernului, fie ca numai
proiectul legii bugetului de stat sau al asigurarilor sociale
de stat. Prin urmare, norma constitutionala trebuie reformulata
in scopul precizarii mai clare a obiectului proiectelor de lege cu
privire la care Guvernul isi poate angaja raspunderea.
e) Cap. V — Administratia publica
Sectiunea 1 — Administratia publica centrala de specialitate
Referitor la completarea art. 119 cu doua noi alineate, (2)
si (3):
*(2) In conditiile legii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii
transmite Parlamentului, in vederea aprobarii, strategia de
securitate nationala.
(3) Consiliul Suprem de Aparare a Tarii transmite
Parlamentului rapoartele asupra activitatii desfasurate, in
vederea examinarii acestora.*
Securitatea nationala se realizeaza in cadrul ordinii
democratice prin exercitarea deplina a drepturilor si libertatilor
cetatenesti, asumarea constienta a responsabilitatilor,
perfectionarea capacitatii de decizie si de actiune a statului,
precum si afirmarea Romaniei ca membru activ al comunitatii
internationale. Ca instrument national ce da forta si valoare
concreta acestor exigente, strategia de securitate nationala
reprezinta un factor integrator de sinteza, ce se concretizeaza
printr-un ansamblu de decizii, planuri, masuri si actiuni menite sa
previna si sa contracareze eficient riscurile si amenintarile ce
pun in pericol valorile si interesele nationale, precum si valorile
care dau identitate si unitate constructiei europene. Data fiind
importanta unui asemenea document-program, se impune cu
necesitate adoptarea sa in cadrul Consiliului Suprem de Aparare
a Tarii si aprobarea sa de catre Parlament.
Prin urmare, legea de revizuire a Constitutiei atribuie
Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, in virtutea competentelor
sale de organizare si coordonare unitara a activitatilor care
privesc apararea tarii si securitatea nationala, sub toate
aspectele sale: securitatea interna, securitatea energetica,
securitatea alimentara, securitatea transporturilor si a
infrastructurii, securitatea sanatatii publice, securitatea
financiara, securitatea informatica etc., o noua obligatie
constitutionala, si anume aceea de a elabora strategia de
securitate nationala pe care o supune aprobarii Parlamentului.
Alineatul (3) nu prezinta niciun element de noutate, ci reia
solutia constitutionala cuprinsa in actualul art. 65, propus spre
abrogare, care consacra Sedintele Camerelor si care prevede la
alin. (2) *Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune,
potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor
si senatorilor, pentru:
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii*.
f) Cap. V — Autoritatea judecatoreasca
Sectiunea 1 — Instantele judecatoresti
1. Referitor la modificarea si completarea art. 124:
*(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai
Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale.
(4) Raspunderea judecatorilor si procurorilor se
reglementeaza prin lege organica.*
Propunerea de completare a alineatului (3) vizeaza
inlocuirea formularii sintetice si cuprinzatoare pe care o contine
in prezent Constitutia la o formulare enumerativa, care cuprinde,
pe langa lege, Constitutia si deciziile Curtii Constitutionale.
Modificarea reprezinta o aplicare a dispozitiilor art. 1 alin. (5) din
Constitutie, potrivit carora *In Romania, respectarea Constitutiei,
a suprematiei sale si a legilor este obligatorie*, coroborate cu
cele ale art. 142 alin. (1), conform carora *Curtea Constitutionala
este garantul suprematiei Constitutiei*. In exercitarea acestui rol
constitutional, Curtea se pronunta asupra constitutionalitatii
legilor inainte de promulgarea acestora, precum si asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele,
ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial
sau ridicate direct de Avocatul Poporului. Potrivit art. 147
alin. (4), *Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general
obligatorii si au putere numai pentru viitor*. Mai mult, Curtea
Constitutionala a retinut, prin Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 605 din
14 august 2008, ca *decizia de constatare a neconstitutionalitatii
face parte din ordinea juridica normativa, prin efectul acesteia
prevederea neconstitutionala incetandu-si aplicarea pentru
viitor*. De asemenea, Curtea a constatat ca, in acord cu
jurisprudenta sa, spre exemplu Decizia Plenului Curtii
Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale
pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, puterea
de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si
deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai
dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta.
Astfel, Curtea a retinut ca atat considerentele, cat si dispozitivul
deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi
forta tuturor subiectelor de drept. In consecinta, Parlamentul,
Guvernul, instantele judecatoresti, respectiv autoritatile si
institutiile publice urmeaza, in aplicarea legii criticate, sa
respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala in
considerentele si dispozitivul deciziei. (De exemplu, prin Decizia
nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau prin
Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010.)
In considerarea acestor ratiuni, Curtea apreciaza ca
propunerea de completare a dispozitiilor art. 124 alin. (3) este
redundanta, obligatia judecatorilor de a se supune Constitutiei si
de a respecta deciziile Curtii Constitutionale fiind deja
consacrata prin norme constitutionale.
Mai mult, sintagma constitutionala in vigoare in prezent,
*judecatorii sunt independenti si se supun numai legii*,
reprezinta garantia constitutionala a *nesupunerii* judecatorului
unei alte puteri, unor alte persoane sau interese, dinauntrul sau
din afara sistemului judiciar, si a *supunerii* sale doar legii, astfel
incat orice structura de subordonare sau de comanda asupra
acestuia este exclusa si nu ii poate afecta independenta.
Notiunea de *lege* este folosita in sensul sau larg, care include
si Constitutia, ca Lege fundamentala, dar si toate celelalte acte
normative, cu forta juridica echivalenta legii sau inferioara
acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie sa
se fundamenteze actul de justitie.
In ceea ce priveste propunerea de completare a art. 124 cu
un nou alineat (4), Curtea observa ca aceasta este de prisos,
intrucat reglementarea raspunderii judecatorilor si procurorilor,
prin lege organica, a fost deja consacrata prin propunerea de
introducere a unei noi litere s^1) la art. 73 alin. (3).
2. Referitor la completarea art. 126 alin. (6):
*(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale
autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este
garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul, a actelor de comandament cu caracter militar,
precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale
Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ.
Instantele de contencios administrativ sunt competente sa
solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau,
dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale.*
In urma revizuirii Constitutiei din anul 2003, la articolul 126 a
fost introdus un nou alineat, alin. (6), care stabileste ca
instantele judecatoresti, pe calea contenciosului administrativ,
exercita controlul judecatoresc al actelor administrative ale
autoritatilor publice, control care este garantat si de la care fac
exceptie in mod absolut numai doua categorii de acte — cele de
comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile
cu Parlamentul — care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio
forma controlului judecatoresc.
Din punct de vedere constitutional, art. 126 alin. (6) este
singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative
exceptate de la controlul judecatoresc, norma fiind de stricta
interpretare, intrucat constituie o derogare de la principiul
liberului acces la justitie.
Propunerea de completare a alineatului (6) vizeaza o noua
exceptie de la controlul judecatoresc si anume actele
administrative care privesc politicile fiscale si bugetare ale
Guvernului.
Cu privire la politica fiscala si bugetara a Guvernului, retinem
ca, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (1) din Constitutie,
*Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor
financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale
institutiilor publice sunt reglementate prin lege*. De asemenea,
potrivit art. 139 alin. (1), *Impozitele, taxele si orice alte venituri
ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat
se stabilesc numai prin lege*.
In ceea ce priveste conceputul de *lege*, prin Decizia nr. 120
din 16 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a retinut ca acesta
*are mai multe intelesuri in functie de distinctia ce opereaza intre
criteriul formal sau organic si cel material.
Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeaza ca fiind un
act al autoritatii legiuitoare, ea identificandu-se prin organul
chemat sa o adopte si prin procedura ce trebuie respectata in
acest scop. Aceasta concluzie rezulta din coroborarea
dispozitiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie,
republicata, conform carora «Parlamentul este [...] unica
autoritate legiuitoare a tarii» cu prevederile art. 76, 77 si 78,
potrivit carora legea adoptata de Parlament este supusa
promulgarii de catre Presedintele Romaniei si intra in vigoare la
trei zile dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, daca
in continutul sau nu este prevazuta o alta data ulterioara.
Criteriul material are in vedere continutul reglementarii,
definindu-se in considerarea obiectului normei, respectiv a
naturii relatiilor sociale reglementate.
In ceea ce priveste ordonantele Guvernului, Curtea retine ca,
elaborand astfel de acte normative, organul administrativ
exercita o competenta prin atribuire care, prin natura ei, intra in
sfera de competenta legislativa a Parlamentului. Prin urmare,
ordonanta nu reprezinta o lege in sens formal, ci un act
administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele
pe care le produce, respectand sub acest aspect criteriul
material.
In consecinta, intrucat un act juridic normativ, in general, se
defineste atat prin forma, cat si prin continut, legea, in sens larg,
deci cuprinzand si actele asimilate, este rezultatul combinarii
criteriului formal cu cel material*.
Date fiind argumentele expuse in prealabil, actul
administrativ care priveste politicile fiscale si bugetare ale
Guvernului il poate constitui in exclusivitate o ordonanta a
Guvernului. O interpretare contrara este de natura a incalca
prevederile art. 137 alin. (1) si art. 139 alin. (1) din Constitutie.
Pe de alta parte, necircumscrierea notiunii de *act
administrativ* prin norma constitutionala, coroborata cu
sintagma *in conditiile legii contenciosului administrativ* este
susceptibila de interpretarea conform careia aceasta lege poate
stabili care acte pot face obiectul controlului judecatoresc,
respectiv care acte administrative pot fi exceptate de la acest
control. Or, o atare interpretare, care ar conferi legiuitorului
ordinar ca, prin intermediul unei legi infraconstitutionale, sa
adauge la Constitutie noi cazuri de acte administrative exceptate
de la controlul judecatoresc, contravine principiului constitutional
consacrat de art. 1 alin. (5) referitor la suprematia Constitutiei,
precum si principiului prevazut de art. 21 privind accesul liber la
justitie si, implicit, art. 152 alin. (2) care stabileste interdictia
revizuirii prevederilor constitutionale care ar avea ca efect
suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Pe de alta parte, intrucat norma propusa prin legea de
revizuire stabileste doar domeniul de reglementare — politicile
fiscale si bugetare ale Guvernului, competenta de a reglementa
sfera actelor administrative supuse controlului judecatoresc
apartine in exclusivitate legiuitorului, primar sau delegat. Or, in
cazul acestuia din urma — Guvernul, exista posibilitatea unei
suprapuneri de calitati: aceea de legiuitor care stabileste actele
administrative excluse de la controlul judecatoresc si aceea de
emitent al respectivelor acte, ceea ce contravine principiului
separatiei puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din
Constitutie.
Mai mult, nici sub aspectul previzibilitatii, norma
infraconstitutionala care ar reglementa sfera actelor
administrative exceptate de la controlul judiciar nu corespunde
exigentelor constitutionale si conventionale, intrucat lasa la
latitudinea legiuitorului ordinar modificarea acestei sfere,
imprejurare care poate genera discriminari intre cetateni.
Sectiunea a 3-a — Consiliul Superior al Magistraturii
3. Referitor la modificarea art. 133 alin. (2), (3), (4), (5)
si (6):
*(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din
19 membri, din care:
a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si
validati de Parlament; acestia fac parte din doua sectii, una
pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este
compusa din 5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se bucura de inalta
reputatie profesionala si morala: 3 numiti de Parlament si 3 de
catre Presedintele Romaniei;
(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales
dintre membrii prevazuti la alineatul (2) literele a) si b), pentru un
mandat de un an, ce poate fi innoit o singura data. Mandatul
acestuia nu poate fi prelungit.
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii este de 6 ani si nu poate fi prelungit sau innoit.
(5) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi
luate prin vot secret si se motiveaza.*
Modificarea esentiala priveste alin. (2) referitor la structura
Consiliului Superior al Magistraturii, in sensul ca, desi se
pastreaza numarul total de 19 membri, se mareste (de la 2 la 6)
numarul membrilor reprezentati ai societatii civile si se
micsoreaza proportional (de la 14 la 10), numarul membrilor
care au calitatea de judecatori si procurori. Sporirea numarului
de membri reprezentanti ai societatii civile este coroborata cu
propunerea de numire a celor 6, dupa cum urmeaza: 3 de catre
Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei.
Curtea observa ca si in alte state europene, structura
organului reprezentativ al autoritatii judiciare, cu competente in
numirea, transferul, promovarea si sanctionarea magistratilor,
este diferita, putand include un numar variabil de membri care
nu sunt magistrati.
vAstfel, in Portugalia, potrivit art. 218 din Constitutie, Consiliul
Judecatoresc Suprem este format din: 2 membri numiti de
Presedintele tarii, 7 membri alesi de Parlament si 7 judecatori
alesi de catre adunarile generale ale magistratilor, pe baza
principiului reprezentarii proportionale.
In Spania, Consiliul General al Puterii Judiciare este condus
de Presedintele Curtii Supreme si este compus din 20 de
membri numiti de Regele Spaniei, dintre care: 12 membri
judecatori sau alti magistrati, 4 membri propusi de Congresul
Deputatilor si 4 membri propusi de Senat. Cei 8 membri numiti
de Parlament trebuie sa fie avocati sau alti juristi cu inalta
competenta profesionala si sa aiba peste 15 ani de experienta
profesionala.
In Italia, potrivit dispozitiilor art. 104 din Constitutie, doua
treimi dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt
alesi dintre magistrati, iar o treime dintre acestia sunt alesi de
Parlament, in sedinta comuna, dintre profesorii universitari de
drept si avocatii cu peste 15 ani vechime.
Analizand propunerea de modificare, Curtea retine ca,
potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie si dispozitiilor Legii
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din
13 septembrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii este un
organism independent, cu activitate permanenta, cu atributii
referitoare la cariera judecatorilor si procurorilor. Totodata, acest
Consiliu reprezinta garantul independentei justitiei, iar membrii
sai raspund in fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea
desfasurata in exercitarea mandatului.
Curtea observa ca legiuitorul constituant originar a optat
pentru includerea in componenta Consiliului Superior al
Magistraturii si a unor membri care nu sunt magistrati de
profesie, dar care reprezinta societatea civila, sunt specialisti in
domeniul dreptului si se bucura de inalta reputatie profesionala
si morala.
Curtea constata ca indeplinirea rolului constitutional al
Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al
independentei justitiei, precum si a principalelor atributii care
privesc cariera si raspunderea disciplinara a magistratilor,
presupune ca judecatorii si procurorii sa aiba o pondere
corespunzatoare imperativului constitutional, consacrat de
art. 133 alin. (1).
Asa fiind, in virtutea atributiilor Consiliului Superior al
Magistraturii, componenta acestui organism trebuie sa reflecte
specificitatea acestei activitati, calitatea de magistrati a
membrilor — asa cum o impune insasi titulatura acestui
organism suprem de reprezentare, care cunosc in mod direct
implicatiile activitatii desfasurate de aceasta categorie
profesionala, fiind definitorie pentru hotararile pe care le adopta
Consiliul.
Pe de alta parte, numirea celor 6 reprezentanti ai societatii
civile de catre Parlament, autoritatea legiuitoare, respectiv de
catre Presedintele Romaniei, reprezentant al autoritatii
executive, constituie o interferenta a celorlalte puteri
constitutionale in activitatea autoritatii judecatoresti, punand sub
semnul intrebarii rolul Consiliului Superior al Magistraturii de
garant al independentei justitiei. Astfel, majorarea numarului
membrilor reprezentantilor societatii civile, deci a persoanelor
din afara sistemului judiciar, si schimbarea proportiei de
reprezentare in Consiliu, are consecinte negative asupra
activitatii sistemului judiciar. Mai mult, se ajunge la situatia in
care acesti membri dobandesc un rol important in domeniul
raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, ceea ce
reprezinta o ingerinta a politicului in justitie, imprejurare ce este
de natura a anihila garantia constitutionala referitoare la
independenta justitiei.
Totodata, textul propus modifica si alin. (3) al art. 133,
prevazand ca presedintele Consiliului Superior al Magistraturii
poate fi ales atat dintre membrii — judecatori sau procurori, cat
si dintre membrii — reprezentanti ai societatii civile. Pentru
argumentele expuse anterior, Curtea retine ca si aceasta
modificare este de natura a aduce atingere garantiei
constitutionale care consacra independenta justitiei.
O alta modificare a alin. (3) al art. 133 consta in acordarea
posibilitatii ca mandatul presedintelui Consiliului Superior al
Magistraturii sa poata fi innoit o singura data, dar sa nu poata fi
prelungit. Curtea observa ca modificarea este justificata de
faptul ca mandatul presedintelui Consiliului este unul foarte
scurt, de doar un an, fiind necesara acordarea posibilitatii innoirii
acestuia, dar in mod limitat, la o singura data.
La alin. (4) al art. 133, initiatorul propune introducerea
interdictiei ca mandatul membrilor sa poata fi prelungit sau
innoit. Curtea observa ca durata mandatului membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, iar interdictia
ca acesta sa fie prelungit sau innoit este prevazuta in art. 51
alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii. Prin urmare, modificarea propusa nu face decat
sa constitutionalizeze norma cuprinsa in legea organica.
Referitor la alin. (5) se propune modificarea acestuia, in
sensul ca hotararile Consiliului nu pot fi luate prin vot secret si
se motiveaza. Aceasta modificare reprezinta o garantare a
drepturilor fundamentale de acces liber la justitie si de aparare,
intrucat Consiliul Superior al Magistraturii are atributii in ceea
ce priveste numirea in functie si eliberarea din functie a
judecatorilor si a procurorilor, numirea judecatorilor stagiari si
procurorilor stagiari, promovarea judecatorilor si a procurorilor,
eliberarea din functie a judecatorilor stagiari si a procurorilor
stagiari. Prin votul deschis si obligatia de motivare a hotararii,
norma asigura transparenta activitatii Consiliului, constituind o
garantie a respectarii drepturilor constitutionale mentionate,
impotriva abuzurilor si arbitrarului. Mai mult, in virtutea calitatii
sale de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al
Magistraturii trebuie sa se supuna exigentelor constitutionale in
ceea ce priveste actele sale decizionale, asupra carora pot
plana suspiciuni in conditiile in care acestea nu contin
argumentele pe care se fundamenteaza hotararea adoptata.
Distinct de analiza propunerii de revizuire ce are ca obiect
dispozitiile art. 133 din Constitutie, Curtea repune in discutie
ceea ce a constatat prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003
privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a
Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003. Astfel, cu privire la dispozitiile
alineatului 7 al art. 133 care consacra ca *Hotararile Consiliului
Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia
celor prevazute la articolul 134 alineatul (2)*, Curtea a statuat
ca *aceasta dispozitie se afla intr-un raport antinomic cu
prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora «Orice
persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a
libertatilor si a intereselor sale legitime». Mai mult, intr-un stat de
drept neasigurarea accesului liber la instantele judecatoresti
este inacceptabila. Ca atare, interzicerea recursului la justitie,
cu privire la astfel de hotarari, este contrara principiului stabilit de
art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, in virtutea caruia orice persoana are
dreptul la un proces echitabil, un asemenea proces fiind exclus
in afara unei instante care sa garanteze efectiv independenta
judecatorului.
Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de
instanta de judecata, in sectii si in plen, in domeniul jurisdictiei
disciplinare a judecatorilor si procurorilor, fara votul ministrului
justitiei si al procurorului general, potrivit procedurii stabilite prin
legea sa organica. Aceasta dispozitie constitutionala nu poate
interzice accesul liber la justitie al persoanei judecate de aceasta
«instanta» extrajudiciara, fara incalcarea prevederilor art. 6 al
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale*.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca fiind oportuna reanalizarea
caracterului definitiv si irevocabil al hotararilor Consiliului
Superior al Magistraturii consacrat de art. 133 alin. (7) din
Constitutie.
IV. Titlul IV — Economia si finantele publice
1. Referitor la modificarea si completarea art. 138:
*(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si
pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le transmite
institutiilor Uniunii Europene, dupa informarea prealabila a
Parlamentului asupra continutului acestora.
(2^1) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat,
proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de
stat.*
Propunerea de modificare a textului constitutional cuprins in
alineatul (2) al art. 138 vizeaza obligatia Guvernului de a
transmite institutiilor Uniunii Europene proiectul bugetului de stat
si pe cel al asigurarilor sociale de stat, dupa informarea
prealabila a Parlamentului. Oportunitatea constitutionalizarii unei
atare obligatii, care se limiteaza la transmiterea acestor
proiecte catre institutiile Uniunii Europene, comporta anumite
critici. Astfel, in masura in care Romania este stat membru al
Uniunii Europene si in aceasta calitate exercita in comun cu
celelalte state membre competentele stabilite de tratatele
Uniunii, consacrarea acestei obligatii la nivel constitutional apare
ca fiind redundanta si excesiva.
Alineatul (2^1) nu prezinta niciun element de noutate, ci reia
solutia constitutionala cuprinsa in actualul art. 138 alin. (2),
referitoare la supunerea spre aprobare Parlamentului, separat,
a celor doua proiecte al bugetului de stat, respectiv al bugetului
asigurarilor sociale de stat.
2. Referitor la introducerea art. 138^1, cu denumirea marginala *Politica financiara*:
(1) Statul trebuie sa evite deficitul public excesiv. Deficitul
bugetar nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar
datoria publica nu poate depasi 60% din produsul intern brut.
(2) Imprumuturile externe pot fi contractate numai in
domeniul investitiilor.
(3) In cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor
situatii exceptionale cu impact negativ semnificativ asupra
finantelor publice, valorile maxime prevazute la alineatul (1) pot
fi depasite, cu acordul majoritatii membrilor Parlamentului,
numai daca depasirea poate fi compensata in maximum 3 ani.
(4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), pentru
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui
dezastru deosebit de grav, cu acordul majoritatii membrilor
Parlamentului, pot fi contractate si alte imprumuturi externe.*
Potrivit Pactului de Stabilitate si Crestere (PSC), acord intre
statele membre ale Uniunii Europene avand scopul de a
coordona politicile fiscale nationale in cadrul Uniunii Economice
Monetare pentru asigurarea unui climat de stabilitate si de
prudenta bugetara, procedura privind deficitul excesiv reprezinta
principalul instrument de constrangere a statelor membre de a
respecta criteriile de convergenta stabilite prin Tratatul de la
Maastricht privind evitarea deficitelor publice excesive. In cazul
in care un stat are un deficit bugetar mai mare de 3% din
produsul intern brut sau o datorie publica mai mare de 60%,
Comisia Europeana poate recomanda Consiliului sa ia o serie
de masuri impotriva statului ce incalca termenii pactului.
Incepand cu 1 decembrie 2009, data intrarii in vigoare a
Tratatului de la Lisabona, dispozitiile art. 104 din Tratatul de la
Maastricht au fost preluate in art. 126 din Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene, publicat in Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010. Potrivit acestor
dispozitii, *(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia
supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a nivelului datoriei
publice in statele membre. Comisia examineaza in special daca
disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua
criterii:
(a) daca raportul dintre deficitul public planificat sau real si
produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu
exceptia cazului in care:
raportul s-a diminuat in mod semnificativ si constant si
atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta; sau
depasirea valorii de referinta este exceptionala si
temporara si respectivul raport se mentine aproape de valoarea
de referinta;
(b) daca raportul dintre datoria publica si produsul intern brut
depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului in care
acest raport se diminueaza suficient si se apropie de valoarea
de referinta intr-un ritm satisfacator.
Valorile de referinta sunt precizate in Protocolul privind
procedura aplicabila deficitelor excesive, care este anexat la
tratate*.
Sub acest aspect, art. 1 din Protocolul nr. 12 privind
procedura aplicabila deficitelor excesive stabileste ca *Valorile
de referinta mentionate la articolul 126 alineatul (2) din Tratatul
privind functionarea Uniunii Europene sunt urmatoarele:
3% pentru raportul dintre deficitul public prevazut sau
realizat si produsul intern brut la preturile pietei;
60% pentru raportul dintre datoria publica si produsul
intern brut la preturile pietei*.
De asemenea, potrivit Declaratiei cu privire la articolul 126
din tratat, *consolidarea potentialului de crestere si garantarea
unor situatii bugetare sanatoase formeaza cei doi piloni pe care
se sprijina politica economica si bugetara a Uniunii si a statelor
membre. Pactul de stabilitate si de crestere este un instrument
important pentru realizarea acestor obiective. [...] Conferinta [...]
confirma faptul ca un sistem intemeiat pe norme este cel mai
bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor si
egalitatea de tratament pentru toate statele membre. [...]
Uniunea urmareste o crestere economica echilibrata si
stabilitatea preturilor. In consecinta, politicile economice si
bugetare trebuie sa stabileasca prioritati adecvate in domeniul
reformelor economice, al inovatiilor, al competitivitatii si al
consolidarii investitiilor private si al consumului pe parcursul
perioadelor in care cresterea economica este redusa*.
Legea de revizuire consacra, la nivel de norma juridica de
rang constitutional, principiul echilibrului bugetar: reglementarea
unui deficit bugetar maxim de 3% din produsul intern brut si a
unei datorii publice care nu poate depasi 60% din produsul
intern brut. Propunerea se fundamenteaza pe necesitatea
convertirii intr-un criteriu de constitutionalitate a exigentei
economice privind disciplina si rigoarea bugetara si nu incalca
limitele de revizuire a Constitutiei, prevazute de art. 152 alin. (1).
V. Titlul V — Curtea Constitutionala
1. Referitor la modificarea art. 142 alin. (3)
*(3) Sase judecatori sunt numiti de Parlament si trei de
Presedintele Romaniei.*
Modificarea reflecta schimbarea structurii Parlamentului de la
sistemul bicameral la sistemul unicameral, astfel ca numirea
judecatorilor Curtii Constitutionale urmeaza a se adapta noii
reglementari.
2. Referitor la modificarea literelor a), b), c), e) si h) ale
articolului 146
Modificarile operate vizeaza schimbarea structurii
Parlamentului si privesc subiectele de sesizare a Curtii
Constitutionale, care urmeaza a fi presedintele Parlamentului si
40 de parlamentari.
Cu privire la modificarea lit. h), aceasta a fost examinata in
prealabil in cadrul analizei modificarilor aduse prin legea de
revizuire a dispozitiilor constitutionale referitoare la suspendarea
Presedintelui.
Independent de analiza propunerii de revizuire ce are ca
obiect dispozitiile art. 146 din Constitutie, Curtea considera
oportuna completarea dispozitiilor literei a) in sensul *a) se
pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de
promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a
presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel
putin 40 de parlamentari, precum si, din oficiu, asupra
initiativelor de revizuire a Constitutiei si a legilor de revizuire a
Constitutiei, inainte de aprobarea lor prin referendum;* si a
literei c) in sensul care urmeaza *c) se pronunta asupra
constitutionalitatii regulamentului si a hotararilor cu caracter
normativ ale Parlamentului, la sesizarea presedintelui
Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel
putin 40 de parlamentari;*.
Propunerea vizeaza constitutionalizarea normelor cuprinse
in Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, reglementand la rang de Constitutie atributiile
Curtii reglementate in cuprinsul art. 23 alin. (1) si al art. 27
alin. (1) din legea sa organica. Cu privire la completarea
literei a), Curtea apreciaza ca este necesar ca legea de revizuire
adoptata de Parlament, inainte de a fi supusa referendumului
in conditiile art. 151 alin. (3) din Legea fundamentala, sa fie
examinata de Curtea Constitutionala pentru a constata, pe de o
parte, daca a fost respectata decizia Curtii privind proiectul de
lege sau propunerea de revizuire a Constitutiei si, pe de alta
parte, daca modificarile si completarile aduse proiectului sau
propunerii de revizuire in procedura de dezbatere si adoptare
parlamentara respecta principiile si dispozitiile constitutionale
referitoare la revizuire.
De asemenea, in ceea ce priveste dispozitiile art. 146 lit. e),
Curtea apreciaza necesara reevaluarea acestei atributii in
sensul circumscrierii notiunii de *conflict juridic de natura
constitutionala* numai cu privire la conflictele dintre autoritatile
publice care *presupun acte sau actiuni concrete prin care o
autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau
competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati
publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in
declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite
acte care intra in obligatiile lor*. O atare conceptie este in acord
cu cele stabilite prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din
17 februarie 2005, sau prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din
5 martie 2008, conform carora *conflictul juridic de natura
constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate
privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din
Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de
competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje
institutionale*.
Potrivit textului in vigoare in prezent, Curtea Constitutionala
este competenta sa solutioneze in fond orice conflicte juridice de
natura constitutionala nascute intre autoritatile publice, iar nu
numai conflictele pozitive sau negative de competenta de natura
constitutionala dintre autoritatile publice, cum ar fi fost firesc.
Pentru a se evita antrenarea Curtii in solutionarea unor conflicte
care au ca sursa dispute politice sau alta sorginte decat cea
juridica, Curtea considera ca se impune modificarea textului
constitutional in sensul circumscrierii atributiei Curtii numai cu
privire la solutionarea conflictelor de autoritate, respectiv de
conflictele pozitive sau negative de competenta.
Curtea recomanda abrogarea literei l), potrivit careia
*indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a
Curtii*. Propunerea este justificata de imprejurarea ca, in
virtutea acestei dispozitii, Curtea, alaturi de atributiile *de rang
constitutional* prevazute la art. 146 lit. a)—k), poate dobandi si
alte atributii instituite de legiuitorul ordinar prin legea ei de
organizare si functionare, atributii *de rang* legal.
Asa fiind, in temeiul textului constitutional propus spre
abrogare — art. 146 lit. l), atributiile Curtii Constitutionale pot fi
multiplicate ori de cate ori interese ale fortelor politice impun
modificarea sau completarea legii de organizare a Curtii. Curtea
apreciaza ca, prin eliminarea dispozitiei constitutionale, este
garantata independenta instantei constitutionale si se pastreaza
vointa puterii constitutionale originare cu privire la atributiile
Curtii limitativ prevazute numai in cuprinsul Constitutiei.
Distinct de cele mentionate mai sus, Curtea propune
introducerea unei noi atributii a Curtii Constitutionale, respectiv
aceea de a se pronunta, din oficiu, asupra constitutionalitatii
deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin
care solutioneaza recursurile in interesul legii. Propunerea
formulata porneste de la imprejurarea ca, pe de o parte,
dezlegarea data problemelor de drept deduse judecatii este
obligatorie pentru instantele judecatoresti, iar, pe de alta parte,
potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, judecatorii
sunt independenti si se supun numai legii.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 838 din 27 mai 2009,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din
3 iulie 2009, s-a statuat *In exercitarea atributiei prevazute de
art. 126 alin. (3) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie
are obligatia de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a
legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea
principiului fundamental al separatiei puterilor, consacrat de
art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei. Inalta Curte de Casatie
si Justitie nu are competenta constitutionala sa instituie, sa
modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa
efectueze controlul de constitutionalitate al acestora*.
Curtea Constitutionala apreciaza ca solutiile pronuntate in
recursul in interesul legii, obligatorii pentru instantele de
judecata, adoptate in vederea asigurarii, interpretarii si aplicarii
unitare a legii, trebuie sa respecte exigentele constitutionale,
sens in care se impune controlul de constitutionalitate al
acestora.
VI. Titlul VI — Integrarea euroatlantica
1. Referitor la modificarea art. 148
*(1) Romania este stat membru al Uniunii Europene si
exercita in comun cu celelalte state membre competentele
stabilite de tratatele Uniunii.
(1^1) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive
ale Uniunii Europene se face prin lege adoptata de Parlament,
cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.
(2) Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana,
prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire, precum si
celelalte reglementari ale Uniunii cu caracter obligatoriu au
prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
(2^1) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la
Uniunea Europeana se face prin lege adoptata de Parlament,
cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.*
Propunerea de revizuire nu face decat sa consacre formal
statutul de stat membru al Uniunii Europene, actualizand
prevederile constitutionale adoptate in perioada de preaderare.
Noul text reia solutia constitutionala referitoare la ratificarea, de
aceasta data a actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene si a tratatelor privind aderarea unor state la
Uniunea Europeana, prin legi adoptate de Parlament, cu o
majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai. De
asemenea, legea de revizuire reia solutia care consacra
prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive,
precum si a celorlalte acte juridice cu caracter obligatoriu fata de
dispozitiile contrare din legile interne. De altfel, Curtea retine ca,
in urma aderarii la Uniunea Europeana, statele membre trebuie
sa respecte un principiu fundamental al ordinii juridice
comunitare, si anume efectul direct al normelor adoptate de
institutiile Uniunii.
In plus, in cuprinsul noului articol nu se mai regaseste
obligatia Guvernului de a transmite Parlamentului proiectele
actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse
aprobarii institutiilor Uniunii Europene.
Curtea observa ca, in domeniile care impun aplicarea
principiului subsidiaritatii, dispozitiile art. 4 din Protocolul nr. 2
privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii,
publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din
30 martie 2010, prevad expres obligatia institutiilor Uniunii
Europene de a transmite parlamentelor nationale proiectele
legislative, astfel, *Comisia transmite parlamentelor nationale
proiectele sale legislative si proiectele sale modificate, in acelasi
timp in care le transmite organului legislativ al Uniunii.
Parlamentul European transmite parlamentelor nationale
proiectele sale de acte legislative, precum si proiectele sale
modificate.
Consiliul transmite parlamentelor nationale proiectele de acte
legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de
Justitie, Banca Centrala Europeana sau Banca Europeana de
Investitii, precum si proiectele modificate*.
2. Referitor la modificarea art. 149 cu denumirea
marginala *Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord*
*Romania este parte la Tratatul Atlanticului de Nord.
Obligatiile care decurg din aceasta calitate a Romaniei vor fi
aduse la indeplinire de catre Parlament, Presedintele Romaniei
si Guvern.*
Propunerea de revizuire consacra formal statutul de parte la
Tratatul Atlanticului de Nord, mentionand expres autoritatile care
au obligatia de a indeplini sarcinile care decurg din aceasta
calitate.
VII. Titlul VIII — Dispozitii finale si tranzitorii
1. Curtea recomanda abrogarea dispozitiilor art. 154 alin. (2)
din Constitutie, care prevad obligatia Consiliului Legislativ ca, in
termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a legii sale de
organizare, sa examineze conformitatea legislatiei cu prezenta
Constitutie si sa faca Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului,
propuneri corespunzatoare, intrucat dispozitiile constitutionale
si-au epuizat efectele juridice, la momentul prezent, fiind
caduce.
2. Referitor la modificarea art. 155
*(1) Prezenta lege de revizuire a Constitutiei intra in vigoare
dupa aprobarea ei prin referendum.
(2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente la data
intrarii in vigoare a legii de revizuire, raman in functiune pana la
constituirea celor noi.
(3) Pana la intrunirea legala a noului Parlament ales conform
prezentei legi de revizuire, proiectele de legi si propunerile
legislative in curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit
dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de
revizuire.
(4) Dupa intrunirea legala a noului Parlament ales conform
legii de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative
adoptate sau respinse de catre prima Camera sesizata, potrivit
dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de
revizuire, se dezbat si se adopta de catre Parlament, intr-o
singura lectura, pe articole, urmate de votul final pe intreaga
lege.*
Legea de revizuire prevede dispozitii tranzitorii menite sa
asigure continuitatea procesului legislativ si a activitatii
Parlamentului.
Includerea unor dispozitii privitoare la intrarea in vigoare a
legii de revizuire dupa aprobarea ei prin referendum potrivit
art. 155 alin. (1), precum si includerea unor dispozitii privitoare
la supunerea legii de revizuire unui referendum, potrivit art. II
*Revizuirea adoptata prin prezenta lege se supune aprobarii prin
referendum organizat potrivit dispozitiilor art. 151 alin. (3) din
Constitutia Romaniei* al proiectului de lege, sunt imprecise.
Astfel, Curtea considera ca dispozitiile art. II din legea de
revizuire ar trebui reformulate in sensul urmator: *Legea de
revizuire a Constitutiei Romaniei intra in vigoare la data
publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Hotararii
Curtii Constitutionale pentru confirmarea rezultatului
referendumului national privind legea de revizuire.*
DECIZIE
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) teza finala, al art. 150 alin. (1) si al art. 152 din Constitutie, precum
si al art. 19—21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Cu majoritate de voturi, constata ca proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei a fost initiat cu respectarea
prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
2. Cu majoritate de voturi, constata ca eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit careia *Caracterul
licit al dobandirii se prezuma* este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate,
incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
3. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarea alin. (2) si eliminarea alin. (3) ale art. 72 din Constitutie sunt
neconstitutionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica,
incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
4. Cu majoritate de voturi, constata ca abrogarea alin. (2) si modificarea alin. (3) ale art. 109 din Constitutie sunt
neconstitutionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica,
incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
5. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarea alin. (6) al art. 126 din Constitutie, in sensul introducerii sintagmei
*precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ* este
neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea liberului acces la justitie, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de
art. 152 alin. (2) din Constitutie.
6. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarile alin. (2) lit. a) si b) si alin. (3) ale art. 133 sunt neconstitutionale, deoarece
au ca efect incalcarea independentei justitiei, in contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie.
7. Supune atentiei Presedintelui Romaniei observatiile din considerentele prezentei decizii privitoare la urmatoarele
dispozitii din proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei: art. 6 alin. (3), art. 52 alin. (3), art. 64 alin. (1) si alin. (5), art. 71
alin. (2), art. 73 alin. (3) lit. s^1, art. 76 alin. (1), art. 87 alin. (1), art. 90, art. 92 alin. (3^1), art. 95, art. 98 alin. (2), art. 105 alin. (1),
art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (1), art. 124 alin. (3) si (4), art. 133 alin. (5), art. 146 lit. a), c), e) si l), art. 154 alin. (2), art. 155 alin. (1)
si art. II.
8. Cu unanimitate de voturi, constata ca celelalte prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei nu contravin
dispozitiilor constitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
OPINIE SEPARATA
In dezacord cu opinia Curtii Constitutionale exprimata prin
decizia de mai sus, consideram ca propunerea de modificare
vizand eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din
Constitutie potrivit careia *caracterul licit al dobandirii se
prezuma* nu reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate
sau a garantiilor acestuia.
Mentionam ca in niciunul dintre statele Uniunii Europene nu
se regaseste prezumtia caracterului dobandirii licite a averii, a se
vedea, de exemplu, constitutiile Frantei, Germaniei, Italiei,
Portugaliei, Spaniei si Ciprului.
Apreciem ca aceasta prezumtie trebuie inlaturata, deoarece
nu aduce atingere securitatii juridice a dreptului de proprietate,
acesta fiind in continuare garantat si ocrotit prin Legea
fundamentala, de vreme ce opereaza interdictia confiscarii averii
dobandite licit.
De asemenea, principiul securitatii juridice nu se refera la
protectia bunurilor sau a persoanelor potrivit unei conceptii
traditionale asupra securitatii, ci se refera la protectia drepturilor
fundamentale prin stabilitate legislativa.
Este stiut ca principiul securitatii juridice isi are originea in
dreptul german, care a consacrat protectia cetatenilor impotriva
efectelor secundare ale legii, in special a incoerentelor
legislative care pot decurge din schimbari repetate ale acesteia.
In acest sens Consiliul Constitutional din Franta a aratat ca
securitatea juridica are ca elemente accesibilitatea si caracterul
inteligibil al legii (François Luchaire — Cahiers du Conseil
Constitutionnel nr. 11). Curtea de Justitie a Uniunii Europene a
preluat acelasi sens al conceptului de securitate juridica in
Cauza Bosch, solutionata prin Decizia din 6 aprilie 1962.
Totodata, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a
pronuntat in acelasi sens prin hotararile din 26 aprilie 1979 si
22 septembrie 1994, pronuntate in cauzele Sunday Times
impotriva Marii Britanii si Hentrich impotriva Frantei.
Prin urmare, sensul principiului securitatii juridice retinut in
Decizia Curtii Constitutionale nr. 85 din 3 septembrie 1996,
precum si prin prezenta decizie nu corespunde modului in care
acesta a fost inteles la nivel european.
Prezumtia caracterului licit al dobandirii averii contravine
tratatelor internationale pe care Romania le-a ratificat, respectiv
Conventia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind
spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor
avand legatura cu infractiunea si Conventia ONU din
12 decembrie 2000 impotriva criminalitatii organizate
transnationale. Astfel, in conformitate cu art. 12 din Conventia
ONU, statele parti pot analiza posibilitatea de a solicita
autorului unei infractiuni sa demonstreze originea licita a
unor produse presupuse ca avand legatura cu infractiunea
sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei
confiscari, in masura in care aceasta solicitare este conforma
cu principiile dreptului lor intern si cu natura procedurii judiciare.
Masurile cuprinse in conventiile mentionate au fost luate
pentru combaterea criminalitatii organizate transfrontaliere,
pentru prevenirea si combaterea urmatoarelor infractiuni:
spalarea banilor, traficul de persoane, exploatarea sexuala a
copiilor si pornografia infantila, traficul ilicit de droguri si
terorismul, precum si pentru identificarea, urmarirea, inghetarea,
sechestrarea si confiscarea instrumentelor si produselor
infractiunilor.
Propunerea de revizuire a avut in vedere prevenirea si
combaterea acestor infractiuni prin inlaturarea prezumtiei
dobandirii licite a averilor rezultate in urma comiterii infractiunilor
mentionate si este in conformitate cu Decizia-cadru
2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind
confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand
legatura cu infractiunea, decizie care produce efecte obligatorii.
Astfel, potrivit acesteia, statele membre sunt obligate sa nu
formuleze si nici sa nu mentina rezerve in ce priveste dispozitiile
Conventiei Consiliului Europei privind confiscarea.
Se arata, de asemenea, ca instrumentele care exista in acest
domeniu nu au contribuit in mod suficient la asigurarea unei
cooperari transfrontaliere eficace in materie de confiscare.
Scopul acestei decizii-cadru este acela de a garanta ca toate
statele membre dispun de norme eficiente in materie de
confiscare a produselor avand legatura cu infractiunea, inter
alia, in ceea ce priveste sarcina probei privind sursa
bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o
infractiune avand legatura cu criminalitatea organizata.
Propunerea de revizuire a art. 44 alin. (8) teza a doua din
Constitutie nu numai ca nu aduce nicio atingere dreptului de
proprietate, ci a fost facuta pentru respectarea tratatelor
internationale anterior mentionate si a dreptului comunitar, in
sensul art. 148 alin. (4) din Legea fundamentala.
In concluzie, apreciem ca respingerea de catre Curtea
Constitutionala a propunerii de modificare vizand eliminarea
tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constitutie poate atrage
raspunderea statului roman pentru nerespectarea obligatiilor pe
care acesta si le-a asumat prin tratatele la care este parte.
|
|
