DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei

Decizie neconstitutionalitate din 17-06-2011
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei


Publicata in Monitorul Oficial nr. 440/2011 - M. Of. 440 / 23 iunie 2011

In temeiul art. 146 lit. a) teza finala din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

Prin Adresa nr. 1.172 din 9 iunie 2011, Presedintele Romaniei a inaintat Curtii Constitutionale proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, initiat la propunerea Guvernului.

Proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei are urmatoarea redactare:


*Art. I
Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifica si se completeaza astfel:

1. Articolul 6 se completeaza cu un nou alineat, (3), astfel:
  • Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu urmatorul cuprins:
    *(3) Autoritatile publice vor consulta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale in legatura cu deciziile privind pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si religioase.*

    2. Alineatul (3) al articolului 23 se modifica astfel:
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Retinerea nu poate depasi 48 de ore.*

    3. Alineatul (2) al articolului 37 se modifica astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Parlamentul Romaniei sau in organele administratiei publice locale si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei.*

    4. Alineatul (3) al articolului 40 se modifica astfel:
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, Avocatul Poporului si adjunctii acestuia, magistratii, cadrele militare in activitate, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.*

    5. Alineatul (8) al articolului 44 se modifica astfel:
  • Alineatul (8) va avea urmatorul cuprins:
    *(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata.*

    6. Alineatul (3) al articolului 52 se modifica astfel:
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite.*

    7. Alineatul (1) al articolului 58 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Avocatul Poporului este numit de catre Parlament, pe o durata de 5 ani, pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate, conform legii de organizare si functionare a institutiei.*

    8. Articolul 60 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 60
    Avocatul Poporului prezinta Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestuia. Rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.*

    9. Alineatul (2) al articolului 61 se modifica astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Parlamentul este alcatuit dintr-o singura Camera.*

    10. Articolul 62 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
  • Denumirea articolului va fi: *Alegerea Parlamentului *.
  • Cuprinsul articolului va fi:
    *ARTICOLUL 62
    (1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.
    (2) Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de parlamentar, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie.
    (3) Numarul parlamentarilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii, si nu poate depasi 300 de persoane.*

    11. Alineatele (1), (2) si (4) ale articolului 63 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora.*
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Alegerile pentru Parlament se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea acestuia.*
  • Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
    *(4) Mandatul Parlamentului se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.*

    12. Articolul 64 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 64
    (1) Organizarea si functionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat cu votul majoritatii membrilor sai. Resursele financiare ale Parlamentului sunt prevazute in bugetul propriu, aprobat de acesta si care face parte integranta din bugetul de stat.
    (2) Parlamentul isi alege un birou permanent. Presedintele Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului.
    Ceilalti membri ai biroului permanent sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Presedintele Parlamentului si ceilalti membri ai biroului permanent pot fi revocati inainte de expirarea mandatului, in conditiile prevazute de regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului.
    (3) Parlamentarii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului de organizare si functionare al Parlamentului.
    (4) Parlamentul isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.
    (5) Biroul permanent si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a Parlamentului.*

    13. Articolul 65 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
  • Denumirea articolului va fi: *Sedintele Parlamentului *.
  • Cuprinsul articolului va fi:
    *ARTICOLUL 65
    (1) Parlamentul lucreaza in sedinte. Sedintele Parlamentului sunt publice.
    (2) Parlamentul poate hotari ca anumite sedinte sa fie secrete.*

    14. Articolul 66 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 66
    (1) Parlamentul se intruneste in doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie.
    (2) Parlamentul se intruneste si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al Parlamentului ori a cel putin o treime din numarul parlamentarilor.
    (3) Convocarea Parlamentului se face de presedintele acestuia.*

    15. Articolul 67 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 67
    Parlamentul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor.*

    16. Articolul 68 se abroga.

    17. La titlul III capitolul I, titlul sectiunii a 2-a se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *SECTIUNEA 2 - Statutul parlamentarilor*

    18. Alineatul (1) al articolului 69 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) In exercitarea mandatului, parlamentarii sunt in serviciul poporului.*

    19. Articolul 70 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
  • Denumirea articolului va fi: *Mandatul parlamentarilor*.
  • Cuprinsul articolului va fi:
    *ARTICOLUL 70
    (1) Parlamentarii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Parlamentului, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica.
    (2) Calitatea de parlamentar inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.*

    20. Alineatele (1) si (2) ale articolului 71 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: *(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, membru al Parlamentului si membru al Parlamentului European.*
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins: *(2) Calitatea de parlamentar este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.*

    21. Articolul 72 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 72
    (1) Parlamentarii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.
    (2) Urmarirea si trimiterea in judecata penala a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.*

    22. Alineatul (3) al articolului 73 se modifica si se completeaza astfel:
  • Litera c) va avea urmatorul cuprins:
    *c) statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;*.
  • Dupa litera s) se introduce o noua litera, s^1), cu urmatorul cuprins:
    *s^1) raspunderea judecatorilor si procurorilor;*.

    23. Alineatele (1), (3), (4) si (5) ale articolului 74 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, parlamentarilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.*
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea proiectului de lege catre Parlament.*
  • Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
    *(4) Parlamentarii si cetatenii care exercita dreptul la initiativa legislativa pot prezenta propuneri legislative numai in forma ceruta pentru proiectele de legi.*
  • Alineatul (5) se abroga.

    24. Articolul 75 se abroga.

    25. Articolul 76 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 76
    (1) Propunerile legislative si proiectele de legi vor fi dezbatute si votate in plen in doua lecturi succesive, la cel putin 30 de zile distanta. In cadrul primei lecturi, dezbaterile si votul se vor face pe articole. In cadrul celei de-a doua lecturi, dezbaterile si votul se vor face pe articole, urmate de votul final pe intreaga lege. In mod exceptional, Parlamentul poate aproba, cu majoritatea voturilor membrilor prezenti, reducerea termenului de 30 de zile si adoptarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative in procedura de urgenta.
    (2) Legile organice si hotararea privind regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului se adopta cu votul majoritatii membrilor sai.
    (3) Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti la sedinta Parlamentului.
    (4) La cererea Guvernului sau din propria initiativa, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative in procedura de urgenta prevazuta la alineatul (1).
    Aceasta procedura se reglementeaza prin regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului.*

    26. Alineatul (2) al articolului 77 se modifica astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. Prevederile articolului 76 alineatul (4) se aplica in mod corespunzator.*

    27. Alineatul (2) al articolului 82 se modifica astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Parlamentului urmatorul juramant: «Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!».*

    28. Articolul 85 se completeaza cu un nou alineat, (2^1), astfel:
  • Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (2^1), cu urmatorul cuprins:
    *(2^1) Propunerea primului-ministru de revocare si de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai dupa consultarea prealabila a Presedintelui.*

    29. Alineatul (1) al articolului 87 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, securitatea nationala si, la cererea primului-ministru, in alte situatii.*

    30. Alineatul (1) al articolului 89 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Dupa consultarea presedintelui Parlamentului si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate dizolva Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura.*

    31. Articolul 90 se completeaza cu trei noi alineate, (2), (3) si (4), astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Problemele care se supun referendumului si data desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei, prin decret.*
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra initierii referendumului de catre Presedintele Romaniei se exprima, printr-o hotarare adoptata de Parlament, cu votul majoritatii membrilor prezenti, in termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.*
  • Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
    *(4) Daca hotararea Parlamentului nu este adoptata in termenul prevazut la alineatul (3), procedura de consultare a Parlamentului se considera indeplinita, iar Presedintele Romaniei poate emite decretul privind organizarea referendumului.*

    32. Articolul 92 se completeaza cu doua noi alineate, (3^1) si (5), astfel:
  • Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, (3^1), cu urmatorul cuprins:
    *(3^1) Declararea starii de razboi, precum si suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare se fac de catre Parlament, cu votul majoritatii membrilor acestuia.*
  • Dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, (5), cu urmatorul cuprins:
    *(5) Presedintele Romaniei propune Parlamentului numirea directorilor serviciilor de informatii, iar Parlamentul exercita controlul asupra activitatii acestor servicii.*

    33.Litera a) a articolului 94 se modifica astfel:
  • Litera a) va avea urmatorul cuprins:
    *a) confera si retrage decoratii si titluri de onoare;*.

    34. Articolul 95 se modifica si se completeaza astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de catre Parlament, cu votul majoritatii membrilor sai, dupa obtinerea avizului obligatoriu al Curtii Constitutionale cu privire la gravitatea faptelor si incalcarea Constitutiei.*
  • Dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, (1^1) si
    (1^2), astfel:
  • alineatul (1^1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1^1) Continuarea procedurii de suspendare este conditionata de avizul favorabil al Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.*;
  • alineatul (1^2) va avea urmatorul cuprins:
    *(1^2) In cazul unui aviz negativ din partea Curtii Constitutionale, procedura de suspendare va inceta.*
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul parlamentarilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui.*

    35. Alineatele (1) si (2) ale articolului 96 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Parlamentul, cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor sai, poate hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare.*
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea parlamentarilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui Romaniei pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.*

    36. Alineatul (2) al articolului 97 se modifica astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) In termen de 60 de zile de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte.*

    37. Articolul 98 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 98
    (1) Daca functia de Presedinte devine vacanta ori daca Presedintele este suspendat din functie sau daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul se asigura de catre presedintele Parlamentului.
    (2) Atributiile prevazute la articolul 85 alineatul (1), articolele 88—90 si articolul 103 din Constitutie nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei prezidentiale, cu exceptia suspendarii de drept a Presedintelui Romaniei, prevazuta la articolul 96 alineatul (3).*

    38. Alineatele (2) si (3) ale articolului 103 se modifica astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei propunerilor pentru membrii Guvernului. Parlamentul se va pronunta prin vot asupra formarii noului Guvern in termen de 10 zile de la data solicitarii votului de incredere. In caz contrar, dupa trecerea celor 10 zile, candidatul propus, impreuna cu programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii Guvernului, va fi considerat respins de catre Parlament, iar Presedintele Romaniei va desemna un alt candidat pentru functia de prim-ministru.*
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii Guvernului se dezbat de catre Parlament, care acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii parlamentarilor.*

    39. Alineatul (1) al articolului 105 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de parlamentar. De asemenea, ea este incompatibila cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial.*

    40. Alineatele (1) si (4) ale articolului 107 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Parlamentului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.*
  • Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
    *(4) Daca unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106 sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al Guvernului ca ministru interimar, pana la numirea unui nou ministru. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca ministrul isi reia activitatea in Guvern. Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.*

    41. Articolul 109 se modifica si se completeaza astfel:
  • Alineatul (2) se abroga.
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Reglementarea raspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organica. Urmarirea si trimiterea in judecata penala a membrilor Guvernului se realizeaza numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie*.
  • Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu urmatorul cuprins:
    *(4) Daca s-a inceput urmarirea penala a unui membru al Guvernului, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestuia din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie.*

    42. Alineatul (1) al articolului 111 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Parlament sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie.*

    43. Articolul 112 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 112
    (1) Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de parlamentari, in conditiile prevazute de regulamentul de organizare si functionare al Parlamentului.
    (2) Parlamentul poate adopta o motiune simpla prin care sasi exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari.*

    44. Articolul 113 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 113
    (1) Parlamentul poate retrage increderea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii membrilor sai.
    (2) Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al parlamentarilor si se comunica Guvernului la data depunerii.
    (3) Motiunea de cenzura se dezbate dupa 3 zile de la data cand a fost prezentata in Parlament.
    (4) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, parlamentarii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea potrivit articolului 114.*

    45. Articolul 114 se modifica si se completeaza astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Parlamentului, o singura data intr-o sesiune, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.*
  • Dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, (1^1), cu urmatorul cuprins:
    *(1^1) Limitarea angajarii raspunderii prevazuta la alineatul (1) nu se aplica in cazul proiectului bugetului de stat si celui al asigurarilor sociale de stat*.
  • Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
    *(4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile si votul se vor face de catre Parlament, intr-o singura lectura, pe articolele sesizate, urmate de votul final pe intreaga lege.*

    46. Alineatul (5) al articolului 115 se modifica astfel:
  • Alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:
    *(5) Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere la Parlament si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Parlamentul, daca nu se afla in sesiune, se convoaca in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere. Ordonanta de urgenta cuprinzand norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1).*

    47. Articolul 119 se completeaza cu doua noi alineate, (2) si (3), astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) In conditiile legii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii transmite Parlamentului, in vederea aprobarii, strategia de securitate nationala.*
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Consiliul Suprem de Aparare a Tarii transmite Parlamentului rapoartele asupra activitatii desfasurate, in vederea examinarii acestora.*

    48. Articolul 124 se modifica si se completeaza astfel:
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale.*
  • Dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu urmatorul cuprins:
    *(4) Raspunderea judecatorilor si procurorilor se reglementeaza prin lege organica.*

    49. Alineatul (6) al articolului 126 se modifica astfel:
  • Alineatul (6) va avea urmatorul cuprins:
    *(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, a actelor de comandament cu caracter militar, precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ.
    Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.*

    50. Alineatele (2), (3), (4), (5) si (6) ale articolului 133 se modifica astfel:
  • Litera a) a alineatului (2) va avea urmatorul cuprins:
    *a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Parlament; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este compusa din 5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;*.
  • Litera b) a alineatului (2) va avea urmatorul cuprins:
    *b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala: 3 numiti de Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei;*.
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre membrii prevazuti la alineatul (2) literele a) si b), pentru un mandat de un an, ce poate fi innoit o singura data. Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.*
  • Alineatul (4) va avea urmatorul cuprins:
    *(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani si nu poate fi prelungit sau innoit.*
  • Alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:
    *(5) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi luate prin vot secret si se motiveaza.*
    Alineatul (6) se abroga.

    51. Articolul 138 se modifica si se completeaza astfel:
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii Europene, dupa informarea prealabila a Parlamentului asupra continutului acestora.*
  • Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (2^1), cu urmatorul cuprins:
    *(2^1) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat, proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat.*

    52. Dupa articolul 138 se introduce un nou articol, 138^1, cu urmatorul cuprins:
  • Denumirea articolului va fi: *Politica financiara*.
  • Cuprinsul articolului va fi:
    *ARTICOLUL 138^1
    (1) Statul trebuie sa evite deficitul bugetar excesiv. Deficitul bugetar nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar datoria publica nu poate depasi 60% din produsul intern brut.
    (2) Imprumuturile externe pot fi contractate numai in domeniul investitiilor.
    (3) In cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor situatii exceptionale cu impact negativ semnificativ asupra finantelor publice, valorile maxime prevazute la alineatul (1) pot fi depasite, cu acordul majoritatii membrilor Parlamentului, numai daca depasirea poate fi compensata in maximum 3 ani.
    (4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), pentru prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav, cu acordul majoritatii membrilor Parlamentului, pot fi contractate si alte imprumuturi externe.*

    53. Alineatul (3) al articolului 140 se modifica astfel:
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza despre cele constatate.*

    54. Alineatul (3) al articolului 142 se modifica astfel:
  • Alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
    *(3) Sase judecatori sunt numiti de Parlament si trei de Presedintele Romaniei.*

    55. Literele a), b), c), e) si h) ale articolului 146 se modifica astfel:
  • Litera a) va avea urmatorul cuprins:
    *a) se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel putin 40 de parlamentari; precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;*.
  • Litera b) va avea urmatorul cuprins:
    *b) se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea presedintelui Parlamentului sau a unui numar de cel putin 40 de parlamentari;*.
  • Litera c) va avea urmatorul cuprins:
    *c) se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentului Parlamentului, la sesizarea presedintelui Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 40 de parlamentari;*.
  • Litera e) va avea urmatorul cuprins:
    *e) solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a presedintelui Parlamentului, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;*.
  • Litera h) va avea urmatorul cuprins:
    *h) da aviz obligatoriu pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;*.

    56. Alineatele (1) si (2) ale articolului 147 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din Regulamentul Parlamentului, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.*
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale. Prevederile articolului 76 alineatul (4) se aplica in mod corespunzator.*

    57. Articolul 148 se modifica si se completeaza astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Romania este stat membru al Uniunii Europene si exercita in comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii.*
  • Dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, (1^1), cu urmatorul cuprins:
    *(1^1) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se face prin lege adoptata de Parlament, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.*
  • Alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:
    *(2) Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire, precum si celelalte acte juridice ale Uniunii Europene cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.*
  • Dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, (2^1), cu urmatorul cuprins;
    *(2^1) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la Uniunea Europeana se face prin lege adoptata de Parlament, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.*
  • Alineatul (3) se abroga.
  • Alineatul (5) se abroga.

    58. Articolul 149 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
  • Denumirea articolului va fi: *Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord*.
  • Cuprinsul articolului va fi:
    *ARTICOLUL 149
    Romania este parte la Tratatul Atlanticului de Nord.
    Obligatiile care decurg din aceasta calitate a Romaniei vor fi aduse la indeplinire de catre Parlament, Presedintele Romaniei si Guvern.*

    59. Alineatul (1) al articolului 150 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul parlamentarilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.*

    60. Alineatele (1) si (2) ale articolului 151 se modifica astfel:
  • Alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
    *(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Parlament, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor sai.*
  • Alineatul (2) se abroga.

    61. Articolului 155 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    *ARTICOLUL 155
    (1) Prezenta lege de revizuire a Constitutiei intra in vigoare dupa aprobarea ei prin referendum.
    (2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente la data intrarii in vigoare a legii de revizuire, raman in functiune pana la constituirea celor noi.
    (3) Pana la intrunirea legala a noului Parlament ales conform prezentei legi de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative in curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de revizuire.
    (4) Dupa intrunirea legala a noului Parlament ales conform legii de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de catre prima Camera sesizata, potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de revizuire, se dezbat si se adopta de catre Parlament, intr-o singura lectura, pe articole, urmate de votul final pe intreaga lege.*

    Art. II
    Revizuirea adoptata prin prezenta lege se supune aprobarii prin referendum, organizat potrivit dispozitiilor art. 151 alin. (3) din Constitutia Romaniei.*
    La dosarul cauzei, Consiliul Superior al Magistraturii a depus un document prin care isi exprima opinia cu privire la propunerile de revizuire referitoare la textele constitutionale care vizeaza autoritatea judecatoreasca.
    De asemenea, Asociatia Magistratilor din Romania a transmis Curtii Constitutionale un punct de vedere vizand *neconformitatea proiectului de revizuire a Constitutiei cu limitele de revizuire a Legii fundamentale, stabilite prin art. 152 din Constitutie*.
    Luand in dezbatere acest proiect de lege, la termenele din 16 iunie 2011 si, respectiv, 17 iunie 2011,


    CURTEA,


    examinand proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, raportul intocmit de judecatorii-raportori, dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

    Competenta Curtii Constitutionale de a solutiona prezenta cauza este prevazuta de dispozitiile art. 146 lit. a) teza finala din Constitutie, potrivit carora Curtea Constitutionala *se pronunta [...], din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei*.

    In exercitarea acestei competente, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra indeplinirii conditiilor constitutionale de forma si de fond privind revizuirea Constitutiei, prevazute de titlul VII — art. 150—152 ale Legii fundamentale — *Revizuirea Constitutiei*, conditii care se refera la initiativa revizuirii si limitele revizuirii. Totodata, Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la respectarea prevederilor tratatelor internationale in materia drepturilor omului, la care Romania este parte, iar, in exercitarea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, sa examineze modificarile propuse din perspectiva principiilor care fundamenteaza si definesc statul roman, prevazute de art. 1 din Constitutie.

    A. Indeplinirea conditiilor pentru exercitarea dreptului de initiativa in materia revizuirii Constitutiei

    Curtea retine ca dreptul Presedintelui Romaniei de a initia revizuirea Legii fundamentale este prevazut de art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia *Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului [...]*.
    In cauza, Guvernul a adoptat, sub forma unui proiect de lege, propunerea de revizuire a Constitutiei in sedinta din 21 aprilie 2010 si a transmis-o Presedintelui Romaniei, cu Adresa nr. 5/EB/38 din 21 aprilie 2010.

    In exercitarea dreptului sau constitutional, prevazut de art. 150 alin. (1) din Legea fundamentala, Presedintele Romaniei a decis initierea procedurii de revizuire a Constitutiei si, inainte de sesizarea Parlamentului, a transmis Curtii Constitutionale proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei, insotit de urmatoarele documente: expunere de motive, avizul Consiliului Legislativ transmis Presedintelui Romaniei cu Adresa nr. 256 din 9 iunie 2011, Adresa Guvernului Romaniei nr. 5/EB/38 din 21 aprilie 2010 de inaintare a propunerii de revizuire a Constitutiei catre Presedintele Romaniei, Adresa ministrului justitiei nr. 41.947 din 21 aprilie 2010 prin care a transmis primului-ministru proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, impreuna cu expunerea de motive.

    Examinand aceste documente, Curtea constata ca proiectul legii de revizuire inaintat de Presedintele Romaniei Curtii Constitutionale pentru a se pronunta, in temeiul art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, contine o serie de modificari si completari ale proiectului legii de revizuire inaintat Presedintelui Romaniei de catre Guvern. Astfel fiind, Curtea urmeaza sa decida daca interventia Presedintelui, in sensul modificarii si completarii proiectului legii de revizuire a Constitutiei propus de Guvern, constituie o incalcare a normelor constitutionale incidente in materia initiativei revizuirii, norme care circumscriu limitele acesteia.

    Curtea retine ca dispozitiile art. 150 din Constitutie, care reglementeaza titularii dreptului de initiere a revizuirii Constitutiei (Presedintele Romaniei, deputati si senatori, respectiv cetateni), instituie si o serie de conditii cu privire la exercitarea acestui drept. In cazul Presedintelui Romaniei, dispozitiile mentionate conditioneaza exercitarea dreptului in cauza doar de formularea unei propuneri in acest sens din partea Guvernului. Stabilind ca revizuirea *poate fi initiata de Presedintele Romaniei*, textul constitutional nu distinge referitor la competentele Presedintelui Romaniei in calitate de titular al dreptului de initiativa a revizuirii Constitutiei si nici nu instituie vreo obligatie sau interdictie in ceea ce il priveste. Prin urmare, Presedintele Romaniei, primind propunerea Guvernului de revizuire a Constitutiei, are deplina libertate de a decide sa initieze revizuirea Constitutiei sau sa nu o initieze, iar, in cazul in care decide initierea acesteia, sa isi insuseasca intocmai, numai in parte sau sa completeze propunerea Guvernului. O alta interpretare a textului constitutional, in sensul atribuirii unui rol pur formal Presedintelui Romaniei in cadrul acestei proceduri, respectiv acela de a transmite Parlamentului un proiect de lege privind revizuirea Constitutiei astfel cum a fost propus de Guvern, ar fi de natura sa goleasca de continut dreptul sau de initiativa. Or, acest drept i-a fost conferit de legiuitorul constituant tocmai in considerarea rolului si a pozitiei pe care Presedintele Romaniei o ocupa in cadrul sistemului politic al societatii, care ii permite sa cunoasca evolutia acesteia si perspectivele sale de dezvoltare si sa valorifice aceste constatari, inclusiv pe calea initierii unui proces de modificare a Legii fundamentale a statului, atunci cand, prin propunerea Guvernului in acest sens, se realizeaza un acord al celor 2 reprezentanti ai puterii executive cu privire la initierea unui astfel de proces.

    Fata de cele retinute, Curtea constata ca exercitarea dreptului de initiativa legislativa a revizuirii Constitutiei s-a facut cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

    De asemenea, au fost respectate dispozitiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, proiectul legii de revizuire depus la Curtea Constitutionala fiind insotit de avizul Consiliului Legislativ.

    B. Indeplinirea conditiilor privind limitele revizuirii Constitutiei

    Curtea constata ca, in ceea ce priveste limitele revizuirii, art. 152 din Constitutie stabileste:
    *(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii.
    (2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.
    (3) Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi.*

    Textul citat prevede conditii de fond ale initiativei de revizuire [alineatele (1) si (2) ale art. 152] si conditii de forma a acesteia [alin. (3) al art. 152].

    Sub aspectul conditiilor de forma, privitoare la normalitatea imprejurarilor revizuirii Constitutiei, textul art. 152 alin. (3) din Legea fundamentala, care interzice revizuirea Constitutiei pe durata starii de asediu sau a starii de razboi, se coroboreaza cu cel al art. 63 alin. (4) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia revizuirea Constitutiei nu se poate realiza in perioada in care mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament.

    Curtea constata ca in cauza nu subzista niciuna dintre situatiile la care fac referire textele constitutionale mentionate, fiind intrunite conditiile de forma ale initiativei de revizuire.

    Pronuntarea cu privire la constitutionalitatea de fond a initiativei de revizuire impune examinarea modificarilor propuse prin raportare la dispozitiile art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie, pentru a determina daca fac obiectul revizuirii caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala, precum si daca modificarile propuse au ca efect suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora. In acest cadru, Curtea urmeaza sa analizeze si modul de respectare a prevederilor tratatelor internationale in materia drepturilor omului, la care Romania este parte, precum si a principiilor care definesc si fundamenteaza statul roman.

    Curtea, examinand din acest punct de vedere proiectul legii de revizuire a Constitutiei, observa mai intai ca prin noua reglementare propusa se urmareste atingerea urmatoarelor finalitati, exprimate in cuprinsul expunerii de motive care insoteste acest proiect:
  • trecerea la un Parlament unicameral, propunere justificata prin optiunea exprimata in acest sens de majoritatea cetatenilor care au participat la referendumul national organizat de Presedintele Romaniei la data de 22 noiembrie 2009;
  • necesitatea unor adaptari si ajustari ale Constitutiei la realitatile societatii actuale, cei 20 de ani de aplicare dovedind nu numai viabilitatea, ci si o serie de deficiente in aplicarea unor dispozitii constitutionale la realitatile vietii sociale, economice si politice romanesti;
  • clarificarea institutionala si reglementarea unor solutii de natura sa determine cooperarea autoritatilor publice si eliminarea blocajelor ce ar putea sa apara in raporturile dintre ele, tinand seama, indeosebi, de jurisprudenta Curtii Constitutionale exprimata in ultimii ani ca urmare a conflictelor juridice de natura constitutionala pe care le-a solutionat. In realizarea acestor deziderate, proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei cuprinde urmatoarele propuneri:

    I. In cadrul titlului I — Principii generale se propune o singura modificare, prin adaugarea unui al treilea alineat la art. 6, articol care reglementeaza dreptul la identitate al minoritatilor nationale.

    Textul introdus, care prevede obligatia autoritatilor publice de a consulta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale in legatura cu deciziile privind pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si religioase, da expresie obligatiei statului de recunoastere si garantare pentru aceasta categorie de persoane a dreptului la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor, prevazuta de alin. (1) al aceluiasi articol, constituind una dintre modalitatile de garantare a dreptului la care textul constitutional face referire.

    Aceasta modificare nu pune in discutie niciuna dintre limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea retine, insa, ca reglementarea modalitatilor in care statul garanteaza dreptul la identitate al minoritatilor nationale nu este de domeniul Constitutiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu constitutional a uneia dintre aceste garantii negasindu-si justificarea. In situatia in care se va mentine aceasta reglementare, pentru ca deciziile organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale privitoare la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si religioase sa nu contravina principiilor de egalitate si nediscriminare fata de ceilalti cetateni romani, ar trebui sa se prevada si obligatia acestor organizatii de a consulta in scris autoritatile publice in legatura cu deciziile pe care urmeaza sa le adopte.

    II. In cadrul titlului II — Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale sunt propuse modificari determinate de corelarea necesara cu propunerea de modificare a structurii Parlamentului, in sensul inlocuirii referirilor la cele doua Camere ale acestuia [este vorba despre alin. (2) al art. 37 si de art. 60], corelari care se justifica in conditiile trecerii la un Parlament unicameral.

    De asemenea, sunt propuse modificari de continut in privinta art. 23 — Libertatea individuala, art. 40 — Dreptul de asociere, art. 44 — Dreptul de proprietate privata, art. 52 — Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica si art. 58 — Numirea si rolul [Avocatului Poporului].

    1. Art. 23 — Libertatea individuala
    Este propusa modificarea alin. (3) al art. 23 — Libertatea individuala, in sensul maririi duratei maxime a retinerii de la cel mult 24 ore la cel mult 48 de ore.

    Curtea constata ca retinerea unei persoane constituie o ingerinta majora in ceea ce priveste libertatea persoanei, astfel incat reglementarea duratei maxime pe care aceasta o poate avea, printr-o norma de rang constitutional, constituie o reala garantie a libertatii individuale.

    Cat priveste durata retinerii, aceasta constituie o chestiune de politica penala a statului, care trebuie sa asigure un just echilibru intre imperativul realizarii intereselor generale ale societatii si al apararii ordinii de drept, constand in identificarea si aducerea in fata autoritatilor judiciare competente a persoanelor cu privire la care exista motive temeinice de a banui ca au savarsit o infractiune ori de a crede in necesitatea de a le impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa se sustraga dupa savarsirea acesteia, pe de o parte, si interesul comun al apararii drepturilor individului, pe de alta parte, fara a atinge substanta dreptului la libertate a unei persoane.

    Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste sub acest aspect, in art. 5 alin. (1), regula potrivit careia orice privare de libertate trebuie sa se faca *potrivit cailor legale*, adica sa fie reglementata in dreptul intern.

    Acest principiu se regaseste si in art. 9 pct. (1) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. In art. 5 alin. (3) din Conventie, precum si in art. 9 pct. (3) din acelasi Pact, este instituita regula potrivit careia orice persoana arestata sau detinuta trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Aceasta se coreleaza cu cea din art. 6 paragraful 1 din aceeasi Conventie [preluata si in art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei], potrivit careia orice persoana are dreptul ca un proces in care a fost formulata o acuzatie impotriva sa sa se desfasoare intr-un termen rezonabil.

    Totodata, intr-o jurisprudenta constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca pentru ca o masura sa poata fi considerata ca prevazuta de lege, in sensul Conventiei, legea trebuie sa fie accesibila si previzibila. Astfel, in cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvιnyi contra Ungariei, 1999, Rotaru impotriva Romaniei, 2000, Damman impotriva Elvetiei, 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca *nu poate fi considerata «lege» decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite individului sa-si regleze conduita*.

    Noua redactare a textului constitutional, reglementand durata maxima a retinerii, printr-o norma clara, nesusceptibila de interpretare, iar termenul prevazut in acest sens fiind unul de natura sa permita o ingerinta minima in ceea ce priveste libertatea persoanei, respecta exigentele mentionate si nu poate fi interpretat ca avand ca efect suprimarea garantiilor unui drept fundamental, in sensul art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    Modificarea propusa raspunde obligatiei statului de a asigura un just echilibru intre interesul apararii drepturilor fundamentale ale individului si interesul apararii ordinii de drept, tinand seama de problemele pe care le-a ridicat in practica durata actuala a termenului de retinere, cat priveste activitatea organelor de urmarire penala, cu consecinte directe asupra modului in care este asigurata realizarea intereselor generale ale societatii si apararea ordinii de drept. Retinerea cu o durata maxima de 48 de ore se justifica pentru efectivitatea masurii si eficienta acesteia.

    2. Art. 40 — Dreptul de asociere
    Modificarea textului, care vizeaza consacrarea interdictiei de a face parte din partide politice si pentru adjunctii Avocatului Poporului, inlocuirea sintagmei *avocatii poporului* cu *Avocatul Poporului* si a sintagmei *membrii activi ai armatei* cu aceea de *cadre militare in activitate* nu pune in discutie limite ale revizuirii Constitutiei.

    Extinderea interdictiei prevazute de text si la adjunctii Avocatului Poporului este justificata de statutul si activitatea pe care acestia o desfasoara, potrivit legii. Ratiunile pentru care subzista aceasta interdictie pentru persoanele care ocupa functia de Avocat al Poporului sunt comune si pentru cele care ocupa functia de adjuncti ai acestuia, cu atat mai mult cu cat persoanele avand aceasta calitate pot fi si inlocuitori ai Avocatului Poporului.

    Cat priveste reformularea unor sintagme, aceasta aduce un plus de precizie si unitate terminologica Legii fundamentale.

    Astfel, actuala formulare in ceea ce priveste sintagma *avocati ai poporului* este inadecvata, intrucat nu pot exista mai multe persoane care sa ocupe in acelasi timp functia de Avocat al Poporului. In ceea ce priveste inlocuirea sintagmei de *membrii activi ai armatei* cu aceea de *cadre militare in activitate*, se constata ca realizeaza o corelare terminologica a dispozitiilor art. 40 din Constitutie — Dreptul de asociere, cu cele ale art. 118 — Fortele armatei, care se refera la statutul *cadrelor militare*.

    3. Art. 44 — Dreptul de proprietate privata
    Este propusa modificarea alin. (8) al art. 44, text care in prezent are urmatoarea redactare: *Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma*. Propunerea de modificare vizeaza eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8), potrivit careia *Caracterul licit al dobandirii se prezuma.*

    Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra unor initiative de revizuire a aceluiasi text constitutional, initiative care au vizat, in esenta, aceeasi finalitate: eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii.

    Astfel, prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, Curtea s-a pronuntat asupra unei initiative de revizuire a Constitutiei prin care se propunea inlocuirea textului care reglementa aceasta prezumtie cu urmatorul text: *Averea a carei dobandire licita nu poate fi dovedita se confisca*. Cu acel prilej Curtea a retinut ca prezumtia dobandirii licite a averii constituie una dintre garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate, in concordanta cu prevederile alin. (1) al art. 41 din Constitutie [in prezent art. 44 alin. (1)], conform carora dreptul de proprietate este garantat. Aceasta prezumtie se intemeiaza si pe principiul general potrivit caruia orice act sau fapt juridic este licit pana la dovada contrarie, impunand, in ce priveste averea unei persoane, ca dobandirea ilicita a acesteia sa fie dovedita.

    Retinand ca prin propunerea de revizuire se urmareste rasturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, in sensul ca averea unei persoane este prezumata ca fiind dobandita ilicit, pana la dovada contrarie facuta de titularul ei, precum si faptul ca securitatea juridica a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcatuiesc averea unei persoane este indisolubil legata de prezumtia dobandirii licite a averii, iar inlaturarea acestei prezumtii are semnificatia suprimarii unei garantii constitutionale a dreptului de proprietate, Curtea a constatat neconstitutionalitatea acestei propuneri.

    De asemenea, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 13 mai 2003, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii propunerii legislative de modificare a aceluiasi text, modificare ce viza circumstantierea prezumtiei dobandirii licite a averii. Textul propus stabilea ca prezumtia nu se aplica *pentru bunurile dobandite ca urmare a valorificarii veniturilor realizate din infractiuni*. Curtea a retinut ca acest mod de redactare este criticabil si poate conduce la confuzii, aratand ca din modul de redactare a alin. (7^1), propus a fi introdus, rezulta ca se urmareste rasturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, prevazandu-se caracterul ilicit al averii dobandite prin valorificarea veniturilor rezultate din infractiuni. Ca urmare, referindu-se si la Decizia sa nr. 85 din 3 septembrie 1996, Curtea a stabilit ca si in acest caz se vizeaza suprimarea unei garantii constitutionale a dreptului de proprietate, ceea ce este contrar dispozitiilor art. 148 alin (2) din Constitutie [actualul art. 152 alin. (2)]. Cu acelasi prilej Curtea, referindu-se la modul de redactare a normei examinate a retinut ca *daca textul urmareste sa permita confiscarea averii dobandite in mod licit, dar care s-a cladit pe o suma de bani provenita din infractiuni, redactarea sa este necorespunzatoare*.

    Prin prezentul proiect de lege se propune eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii. Ca si in precedentele enuntate, Curtea retine ca aceasta prezumtie constituie o garantie a dreptului de proprietate al persoanei. In absenta unei astfel de prezumtii, detinatorul unui bun ar fi supus unei insecuritati continue intrucat, ori de cate ori s-ar invoca dobandirea ilicita a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmatia, ci detinatorului bunului. Tocmai de aceea, in cadrul lucrarilor Adunarii Constituante, in sedinta din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispozitiei privind prezumtia dobandirii licite a averii, neintrunind decat votul a 14 parlamentari, astfel cum rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.

    Facand aplicarea dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora nicio revizuire nu poate fi facuta daca are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora, Curtea constata ca eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit careia *Caracterul licit al dobandirii se prezuma* este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    Curtea subliniaza in acest context cele retinute in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, mentionata, sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008, in sensul ca reglementarea acestei prezumtii nu impiedica cercetarea caracterului ilicit al dobandirii averii, sarcina probei revenind insa celui care invoca acest caracter. In masura in care partea interesata dovedeste dobandirea unor bunuri, a unei parti sau a intregii averi a unei persoane in mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobandite ilegal se poate dispune confiscarea, in conditiile legii.

    Curtea subliniaza totodata ca reglementarea acestei prezumtii nu impiedica legiuitorul primar sau delegat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie — Integrarea in Uniunea Europeana, sa adopte reglementari care sa permita deplina respectare a legislatiei Uniunii in domeniul luptei impotriva criminalitatii. De altfel, acest obiectiv a fost avut in vedere si de initiatorul propunerii de revizuire, in mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 68 din 15 martie 2005, care obliga la luarea masurilor necesare pentru a duce la indeplinire cele stabilite in cuprinsul acesteia, in special a unei reduceri a sarcinii probei in ceea ce priveste sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune care are legatura cu criminalitatea organizata.

    4. Art. 52 — Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
    Este propusa modificarea alin. (3) al art. 52 — Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, text care, in actuala redactare, stabileste ca *Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.* In forma propusa, teza a doua a alin. (3) al art. 52 are urmatoarea redactare: *Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite.* In economia proiectului de revizuire a Constitutiei, acest text se coreleaza cu modificarile propuse in ceea ce priveste art. 73 — Categorii de legi si art. 124 — Infaptuirea justitiei. Astfel, la alin. (3) al art. 73 se propune introducere literei s^1, potrivit careia *Prin lege organica se reglementeaza [...] s1) raspunderea judecatorilor si procurorilor*, iar la art. 124 se propune introducerea alin. (4), potrivit caruia *Raspunderea judecatorilor si procurorilor se reglementeaza prin lege organica.*

    Se constata ca modificarea propusa, eliminand sintagmele *rea-credinta* si, respectiv *grava neglijenta*, care circumstantiaza raspunderea magistratilor, pune in acord cele doua teze ale aceluiasi alineat al art. 52, referitoare la raspunderea statului si, respectiv, raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite, urmand ca, in ambele cazuri, conditiile raspunderii sa fie stabilite prin lege. Modificarea realizeaza, practic, o distinctie intre un principiu de rang constitutional — raspunderea patrimoniala a statului si a magistratilor pentru erorile judiciare, si norme de rang infraconstitutional — conditiile angajarii acestei raspunderi. Nu sunt puse in discutie limite ale revizuirii Constitutiei, intrucat principiul constitutional al independentei justitiei nu poate fi interpretat ca exonerand pe cei care o infaptuiesc de raspundere pentru erorile judiciare pe care le savarsesc, avand in vedere consecintele acestor erori atat pentru justitiabili, cat si pentru statul roman. In plus, raspunderea magistratilor urmeaza a se stabili, potrivit modificarilor corelative propuse, prin lege organica, adica prin norme considerate drept prelungiri ale dispozitiilor constitutionale ca pozitie si forta in ierarhia actelor juridice, ceea ce constituie, in sine, o garantie a respectarii principiilor constitutionale care guverneaza infaptuirea justitiei.

    Aceasta garantie ar trebui insa reglementata chiar de textul care instituie raspunderea magistratilor. Ca urmare, art. 52 alin. (3) teza a doua din Constitutie care, in redactarea propusa, face referire, numai cat priveste raspunderea statului, la *conditiile legii*, ar trebui reformulat, dupa cum urmeaza: *In conditiile legii organice, raspunderea statului nu inlatura raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite.*

    5. Art. 58 — Numirea si rolul [Avocatului Poporului]
    Completarile aduse textului actual prin precizarea expresa a autoritatii care realizeaza numirea Avocatului Poporului, respectiv prin trimiterea la legea de organizare si functionare a institutiei, nu pun in discutie limite ale revizuirii Constitutiei.


    III. Titlul III — Autoritatile publice
    a) Cap. I — Parlamentul


    1. Art. 61 — Rolul si structura [Parlamentului]
    Examinand continutul proiectul legii de revizuire, precum si expunerea de motive care il insoteste, se observa ca cea mai ampla modificare propusa priveste trecerea la un Parlament unicameral si stabilirea unui numar de maximum 300 de parlamentari, cu recorelarea in mod corespunzator a textelor constitutionale care fac referire la Parlament, deputati, senatori si procedura legislativa.

    Curtea constata mai intai ca modificarea propusa in acest sens este in concordanta cu rezultatul referendumului national din 22 noiembrie 2009, initiat de Presedintele Romaniei si confirmat de Curtea Constitutionala prin Hotararea nr. 37 din 26 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 923 din 30 decembrie 2009, prin care Curtea a retinut ca, *dintre voturile valabil exprimate, 72,31% au fost pentru raspunsul «DA» la intrebarea «Sunteti de acord cu trecerea la un Parlament unicameral in Romania?», iar 83,31% dintre voturile valabil exprimate au fost pentru raspunsul «DA» la intrebarea «Sunteti de acord cu reducerea numarului de parlamentari la maximum 300 de persoane?» Prin urmare, majoritatea participantilor la vot a ales la ambele intrebari raspunsul afirmativ.*

    Aceasta modificare nu pune in discutie niciuna dintre limitele revizuirii prevazute de art. 152 din Constitutie, ci reprezinta exclusiv o optiune politica asupra careia se vor pronunta participantii la procedura de revizuire a Constitutiei.

    Nu trebuie ignorate totusi, in exprimarea acestei optiuni, traditia statului roman si avantajele pe care le ofera o structura bicamerala a Parlamentului in raport cu cea unicamerala.

    Curtea retine in acest sens ca, in mod traditional, Parlamentul Romaniei a avut o structura bicamerala. Aceasta structura a forului legiuitor, consacrata in anul 1864, prin *Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris* al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat sa existe sub imperiul Constitutiilor din 1866, 1923 si 1938, fiind intrerupta doar in perioada regimului comunist, cand reprezentanta nationala era unicamerala — Marea Adunare Nationala. Dupa revolutia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act in baza caruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusa formula bicameralismului. Constitutia din 1991 a preluat, cu unele modificari, aceasta structura a Parlamentului, mentinuta cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003.

    Modificarea textelor incidente in materie, realizata cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism functional.

    Avantajele pe care structura bicamerala a forului legiuitor le prezinta sunt evidente. Astfel, se evita concentrarea puterii in Parlament, intrucat Camerele acestuia se vor impiedica reciproc sa devina suport al unui regim autoritar. Totodata, se asigura dezbateri si un cadru de analiza succesiva a legilor de catre doua corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce ofera o mai mare garantie a calitatii actului legislativ. Adoptarea legilor in cadrul unui Parlament unicameral se face dupa mai multe *lecturi* succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune si in prezentul proiect de revizuire a Constitutiei. Fiind realizate insa de acelasi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificiala, sau pot fi suprimate din ratiuni de urgenta.

    Bicameralismul determina ca a doua lectura a legii sa se faca, intotdeauna, de o alta adunare, ceea ce este de natura sa determine o perceptie critica accentuata. Se ofera astfel oportunitatea unei mai bune cooperari critice, a dezbaterii comune si colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formarii vointei statului parlamentar. In plus, bicameralismul minimizeaza riscul dominatiei majoritatii, favorizand dialogul intre majoritatile din cele doua Camere, precum si intre grupurile parlamentare. Cooperarea si supervizarea legislativa sunt extinse in acest mod, demonstrandu-se astfel ca sistemul bicameral este o forma importanta a separatiei puterilor, care nu functioneaza doar intre puterile legislativa, executiva si judecatoreasca, ci si in interiorul celei legislative.

    Atat traditia care, fiind legata de fiinta statului roman, il defineste si il reprezinta, cat si avantajele enuntate constituie puternice motive de reflectie cu prilejul optiunii pentru una dintre cele doua formule: unicameralism sau bicameralism.

    2. Examinand celelalte dispozitii ale proiectului legii de revizuire, Curtea constata ca recorelarea, din perspectiva acestei propuneri, a textelor constitutionale, a determinat modificarea urmatoarelor articole din Constitutie: art. 37 alin. (2) — Dreptul de a fi ales, art. 60 — Raportul in fata Parlamentului, art. 61 alin. (2) — Rolul si structura Parlamentului; art. 62 — Alegerea Camerelor, devenit Alegerea Parlamentului, art. 63 alin. (1), (2) si (4) — Durata mandatului, art. 64 — Organizarea interna, art. 65 — Sedintele Camerelor, devenit Sedintele Parlamentului, art. 66 — Sesiuni, art. 67 — Actele juridice si cvorumul legal, art. 68 — Caracterul public al sedintelor (abrogat), Titlul III, Capitolul I, titlul Sectiunii a doua — Statutul deputatilor si senatorilor, devenit Statutul parlamentarilor, art. 69 alin. (1) — Mandatul reprezentativ, art. 70 — Mandatul deputatilor si senatorilor, devenit Mandatul parlamentarilor, art. 71 alin. (1) si (2) — Incompatibilitati, art. 72 — Imunitatea parlamentara, art. 73 alin. (3) lit. c) — Categorii de legi, art. 74 alin. (1), (3), (4) si (5) — Initiativa legislativa, art. 75 — Sesizarea Camerelor — abrogat; art. 76 — Adoptarea legilor si hotararilor, art. 77 alin. (2) — Promulgarea legii, art. 82 alin. (2) — Validarea mandatului si depunerea juramantului, art. 89 alin. (1) — Dizolvarea Parlamentului, art. 95 — Suspendarea din functie, art. 96 alin. (1) si (2) — Punerea sub acuzare, art. 98 — Interimatul functiei, art. 103 alin. (2) si (3) — Investitura, art. 105 alin. (1) — Incompatibilitati, art. 107 alin. (1) — Primul-ministru, art. 111 alin. (1) — Informarea Parlamentului, art. 112 — Intrebari, interpelari si motiuni simple, art. 113 — Motiunea de cenzura, art. 114 — Angajarea raspunderii Guvernului, art. 115 alin. (5) — Delegarea legislativa, art. 133 alin. (2) — Rolul si structura [Consiliului Superior al Magistraturii], art. 140 alin. (3) — Curtea de Conturi, art. 142 alin. (3) — Structura [Curtii Constitutionale], art. 146 lit. a), b), c) si e) — Atributii [ale Curtii Constitutionale], art. 148 — Integrarea in Uniunea Europeana, art. 150 alin. (1) — Initiativa revizuirii, art. 151 alin. (1) si (2) — Procedura de revizuire.

    Distinct de modificarile constand in inlocuirea denumirilor de deputati si senatori, respectiv a referirilor la cele doua Camere ale forului legislativ, consecinta directa, de ordin formal, a reglementarii structurii unicamerale a Parlamentului, in cadrul capitolului I — Parlamentul, cuprins in titlul III — Autoritatile publice, se mai constata existenta unor propuneri de modificare de ordin substantial, respectiv a unor reformulari a normelor constitutionale, examinate in cele ce urmeaza.

    3. Art. 64 — Organizarea interna
    Propunerile de modificare vizeaza, in esenta, adaptarea organizarii interne a Parlamentului la structura unicamerala si nu pun in discutie limite ale revizuirii Constitutiei.

    Pentru a conferi insa mai multa claritate alin. (1) al art. 64, care, referindu-se la regulamentul Parlamentului, utilizeaza sintagma *adoptat cu votul majoritatii membrilor sai*, si in corelare cu art. 76 alin. (1) din Constitutie, se recomanda inlocuirea acesteia cu sintagma *adoptat prin hotarare cu votul majoritatii membrilor sai*.

    De asemenea, pentru a se da deplina expresie principiului autonomiei parlamentare, in sensul de a se stabili dreptul parlamentarilor de a decide, prin regulament propriu, asupra intelesului notiunii de *configuratie politica*, alineatul (5) al art. 64, care, in redactarea propusa, prevede ca *Biroul permanent si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a Parlamentului*, ar trebui completat cu sintagma *stabilita conform Regulamentului de organizare si functionare a Parlamentului*.

    4. Art. 65 — Sedintele Parlamentului
    In redactarea propusa, textul constitutional este adaptat specificului structurii unicamerale a Parlamentului. Referirea, in cuprinsul acestuia, la caracterul sedintelor, determina, in mod corespunzator, propunerea de abrogare a actualului art. 68 — Caracterul public al sedintelor.

    5. Art. 71 — Incompatibilitati Potrivit proiectului legii de revizuire, alin. (1) al art. 71 din Constitutie reglementeaza un nou caz de incompatibilitate, acela dintre calitatea de membru al Parlamentului si membru al Parlamentului European, propunere justificata si care nu pune in discutie limitele revizuirii Constitutiei. Pentru a da expresie principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat si a asigura deplina efectivitate a textului constitutional in sensul asigurarii independentei membrilor Parlamentului si a protejarii legislativului impotriva influentelor executivului, alin. (2) al art. 72 ar trebui modificat, in sensul eliminarii exceptiei pe care o instituie in prezent si care permite cumulul calitatii de parlamentar si de membru al Guvernului. Mentinerea acestei dispozitii ar determina lipsa de eficienta a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 109 alin. (1), potrivit carora *Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate*.

    6. Art. 72 — Imunitatea parlamentara

    Initial, Adunarea Constituanta a dat urmatoarea redactare imunitatii parlamentare:
    *(1) Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie.
    (2) In caz de infractiune flagranta, deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul justitiei va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.*

    In redactarea actuala, art. 72 din Constitutie, care reglementeaza institutia imunitatii parlamentare, are urmatorul cuprins *(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.
    (2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    (3) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.*

    In redactarea proiectului legii de revizuire a Constitutiei, alineatul (1) al art. 72 se pastreaza, singura diferenta fiind inlocuirea denumirilor de *deputati* si *senatori* cu aceea de *parlamentari*, alineatul (3) al aceluiasi articol este eliminat, iar alineatul 2 are urmatoarea redactare: *Urmarirea si trimiterea in judecata penala a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.*

    Din analiza comparativa a textelor mentionate rezulta ca modificarea propusa vizeaza eliminarea inviolabilitatii parlamentare, ca forma a imunitatii parlamentare.

    Examinand aceasta propunere, in raport cu dispozitiile art. 152 din Constitutie, Curtea constata, mai intai, ca actuala reglementare a imunitatii parlamentare, sub cele doua forme ale sale, respectiv lipsa raspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului [alin. (1) al art. 72] si inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) si (3) ale art. 72], continua traditia statului roman ale carei baze au fost puse inca din anul 1864. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris prevedea in acest sens, in art. VII, ca membrii Adunarii Ponderatrice, ca de altfel si membrii Adunarii Elective, se bucura de *neviolabilitate*, ei neputand fi arestati sau judecati pe timpul sesiunii parlamentare, cu exceptia flagrantului, si numai dupa ce Adunarea a autorizat urmarirea. Institutia imunitatii parlamentare a fost preluata si intarita de constitutiile urmatoare, cu exceptia celor din perioada dictaturii comuniste. Constitutia Romaniei din 1991 a consacrat din nou institutia imunitatii parlamentare, abolita practic in perioada 1948—1989, aceasta capatand o reglementare de principiu in acord cu constitutiile statelor europene, influentate indeosebi de modelul francez, care reglementeaza distinct lipsa raspunderii juridice si inviolabilitatea. Astfel, institutia imunitatii parlamentare este reglementata atat sub forma imunitatii pentru opinii, fiind general admis faptul ca niciun parlamentar nu poate sa fie urmarit, civil sau penal, pentru declaratiile facute si voturile exprimate in exercitiul mandatului, cat si a imunitatii materiale, denumita si imunitate relativa, neprofesionala sau inviolabilitate, fiind admis, de regula, ca un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmarit in materie penala, fara autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constitutiile Belgiei (art. 58 si art. 59), Finlandei (art. 30), Frantei (art. 26), Greciei (art. 60—62), Italiei (art. 68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 157), Spaniei (art. 71) ]. Mai mult, in unele cazuri, chiar daca parlamentarul a fost surprins in flagrant, el nu poate fi arestat decat daca infractiunea este pasibila cu o pedeapsa cu inchisoarea de cel putin 5 ani [constitutiile Croatiei (art. 75), Macedoniei (art. 64), Sloveniei (art. 83) ].

    Reglementarea constitutionala a imunitatii parlamentare este justificata de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca garantie a infaptuirii prerogativelor constitutionale si, totodata, o conditie a functionarii statului de drept. In activitatea sa, parlamentarul trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul in mod eficient. Institutia imunitatii parlamentare, sub cele doua forme ale sale, protejeaza parlamentarul fata de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite impotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurata independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor care-i revin potrivit Constitutiei si legilor.

    Astfel fiind, eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garantii care priveste atat mandatul Camerelor, cat si al fiecarui parlamentar in parte, cu consecinte grave asupra indeplinirii de catre Parlament a rolului sau constitutional. In ceea ce priveste persoana care ocupa demnitatea publica de parlamentar, eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentare are ca efect suprimarea garantiilor unor drepturi si libertati fundamentale, respectiv libertatea individuala si libertatea de exprimare.

    Pentru aceste considerente, si vazand ca prin proiectul legii de revizuire a Constitutiei este eliminata inviolabilitatea parlamentarului, adica acea imunitate de procedura care protejeaza parlamentarul impotriva urmaririlor penale abuzive sau vexatorii, institutia imunitatii parlamentare fiind astfel golita de continut, Curtea constata ca modificarea propusa sub acest aspect este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    7. Art. 73 — Categorii de legi
    Alineatul (3) al art. 73 stabileste domeniile care, in considerarea importantei acestora, se reglementeaza prin lege organica. Prin proiectul legii de revizuire se propune adaugarea unui nou domeniu de reglementare prin lege organica, si anume cel al raspunderii judecatorilor si a procurorilor, alineatul (3) al art. 73 fiind completat in acest sens cu litera s^1). Curtea constata ca reglementarea propusa instituie o garantie a respectarii principiilor constitutionale care guverneaza infaptuirea justitiei, aspect retinut, de altfel, cu prilejul examinarii constitutionalitatii propunerii de modificare a art. 52 alin. (3) din Constitutie. Avand in vedere insa natura domeniului in cauza, Curtea recomanda ca acesta sa fie introdus, in structura alineatului (3) al art. 73, imediat dupa litera l), care se refera la *organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi*, constituindu-se astfel litera l^1).

    8. Art. 76 — Adoptarea legilor si a hotararilor
    Adaptarea procedurii de adoptare a legilor si hotararilor la specificul Parlamentului unicameral a determinat propunerea de modificare, in consecinta, a modului de reglementare a acestei proceduri. Curtea constata in aceasta privinta ca, in redactarea art. 76 alin. (1) teza intai, text care se refera la dezbaterea si votarea in plen a propunerilor legislative si a propunerilor de legi in doua lecturi succesive, se propune, referitor la a cea de-a doua lectura, ca realizarea acesteia sa se faca *la cel putin 30 de zile distanta*. Utilizarea in acest context a notiunii de *distanta* este improprie, recomandandu-se inlocuirea sintagmei propuse cu sintagma *dupa cel putin 30 de zile*.

    b) Cap. II — Presedintele Romaniei
    Din prevederile constitutionale cuprinse in Titlul III, Capitolul II din Constitutie rezulta ca seful statului are atributii importante in procesul de constituire a Guvernului si a altor autoritati publice, in procesul legislativ, in domeniul politicii externe, in domeniul apararii nationale, in garantarea independentei justitiei.

    Totodata, potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, are rolul de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice si exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

    In considerarea acestor atributii si obligatii constitutionale, urmeaza a fi analizate modificarile propuse cu privire la institutia prezidentiala:


    1. Referitor la completarea art. 85 cu un nou alineat (2^1), potrivit caruia *Propunerea primului-ministru de revocare si de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai dupa consultarea prealabila a Presedintelui*, Curtea retine ca:
    Articolul 85 din Constitutia Romaniei prevede 3 cazuri in care Presedintele Romaniei numeste Guvernul [alin. (1)] sau numai pe unii membri ai Guvernului [alin. (2) si (3)]. In cazul prevazut la alin. (1) numirea are loc pe baza votului de incredere acordat de Parlament in conformitate cu prevederile art. 103 din Legea fundamentala, iar in cazul prevazut la alin. (3), pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea primului-ministru. Actul juridic in baza caruia Presedintele Romaniei face numirile este hotararea Parlamentului, adoptata in conditiile art. 85 alin. (1), ale art. 103 alin. (3) din Constitutie si ale dispozitiilor corespunzatoare ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerelor Parlamentului.

    Reglementarea consacrata in art. 85 alin. (2) al aceluiasi articol prevede ca *Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului*.

    Interpretarea literala a textului impune concluzia ca, in acest caz, Presedintele nu executa o hotarare a Parlamentului, ci se afla in situatia de a decide el insusi numirea unor ministri, la propunerea primului-ministru. Actul de decizie in aceasta faza fiind prin definitie un act de vointa, este evident ca Presedintele are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i cere sa faca o alta propunere.

    Prin Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Presedintele Romaniei si Guvernul Romaniei, formulata de primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, Curtea Constitutionala a constatat ca *solutia prevazuta la art. 85 alin. (2) din Constitutie reprezinta o aplicatie a conceptiei legiuitorului constituant care a stat la baza principiului echilibrului puterilor in stat, consacrat in art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, principiu aplicat, in egala masura, in modul de atribuire si de exercitare a competentelor tuturor autoritatilor publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeasi putere, dintre cele 3 prevazute de textul mentionat. Pe baza acestui principiu, pentru evitarea blocajelor institutionale si pentru buna lor functionare, autoritatile publice au obligatia sa colaboreze.* De asemenea, Curtea Constitutionala a constatat ca *raporturile dintre Presedintele Romaniei si primul-ministru nu pot fi pur formale. De aceea, verificarea indeplinirii conditiilor de numire in cazurile prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie intra in competenta Presedintelui Romaniei la exercitarea, pentru prima data, de catre primul-ministru, a dreptului de a propune. Limitarea la o singura respingere a propunerii se justifica prin faptul ca, in continuare, raspunderea pentru o alta nominalizare revine, in exclusivitate, primului-ministru*.

    In consecinta, Curtea Constitutionala, apreciind ca una dintre conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman, definite in textul citat, o constituie buna functionare a autoritatilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fara blocaje institutionale, a constatat ca, in aplicarea art. 85 alin. (2) din Constitutie, *Presedintele Romaniei, neavand drept de veto, poate sa ceara primului-ministru o singura data, motivat, sa faca o noua propunere de numire a altei persoane in functia de ministru. Motivele cererii Presedintelui Romaniei nu pot fi cenzurate de primul-ministru, care nu are decat dreptul de a propune Presedintelui numirea unui ministru, iar nu si competenta decizionala. Ca si in cazul exercitarii celorlalte atributii prevazute in Constitutie, Presedintele ramane raspunzator politic, in fata electoratului, pentru modul in care a motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru, dupa cum primul-ministru si Guvernul raman raspunzatori politic in fata Parlamentului.*

    Luand in considerare argumentele retinute de Curtea Constitutionala cu prilejul pronuntarii deciziei mai sus mentionate, completarea textului constitutional in sensul consultarii Presedintelui de catre primul-ministru inaintea propunerii de revocare sau de numire a unor membri ai Guvernului constituie consacrarea in norma constitutionala a solutiei pronuntate de Curtea Constitutionala.

    2. Referitor la modificarea art. 87 alin. (1):
    *(1) Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, securitatea nationala si, la cererea primului-ministru, in alte situatii.*

    Propunerea de revizuire vizeaza inlocuirea sintagmelor *apararea tarii* si *asigurarea ordinii publice* cu sintagma *securitatea nationala*. Pentru o transpunere mai fidela a atributiilor Presedintelui care justifica prezenta sa la sedintele Guvernului, respectiv cele care asigura rolul sau de garant al independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii (art. 80 alin. 1), precum si calitatea sa de comandant al fortelor armate si de presedinte al Consiliului Superior de Aparare a Tarii (art. 92 alin. 1), Curtea recomanda pastrarea sintagmelor din redactarea actuala a Constitutiei si adaugarea sintagmei *securitate nationala*.

    <3. Referitor la completarea art. 90 cu trei noi alineate, (2), (3) si (4):
    *(2) Problemele care se supun referendumului si data desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei, prin decret.
    (3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra initierii referendumului de catre Presedintele Romaniei se exprima, printr-o hotarare adoptata de Parlament, cu votul majoritatii membrilor prezenti, in termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.
    (4) Daca hotararea Parlamentului nu este adoptata in termenul prevazut la alineatul (3), procedura de consultare a Parlamentului se considera indeplinita, iar Presedintele Romaniei poate emite decretul privind organizarea referendumului.*

    Potrivit dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000: *(1) Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa isi exprime vointa prin referendum cu privire la probleme de interes national.
    (2) Problemele care se supun referendumului si data desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei, prin decret.
    (3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului initiat de Presedintele Romaniei urmeaza sa fie exprimat, printr-o hotarare adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, in termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.
    (4) Daca Parlamentul nu isi transmite punctul de vedere in termenul stabilit la alin. (3), Presedintele Romaniei emite decretul privind organizarea referendumului dupa expirarea acestui termen, procedura constitutionala de consultare a Parlamentului considerandu-se indeplinita.*

    Prin urmare, modificarea propusa constitutionalizeaza norma cuprinsa in legea organica, reglementand la rang de Constitutie procedura de initiere de catre Presedinte a referendumului cu privire la probleme de interes national. Cu privire la aceasta completare, Curtea formuleaza rezerve sub aspectul oportunitatii unui asemenea demers.

    Distinct de modificarea propusa, Curtea apreciaza necesara completarea dispozitiilor art. 90 alin. (1) in sensul exceptarii de la referendumul cerut de Presedinte a problemelor de interes national care, aprobate prin exprimarea vointei poporului, ar impune revizuirea Constitutiei. Prin eliminarea acestei posibilitati s-ar evita o dubla consultare a poporului pentru una si aceeasi problema: organizarea unui prim referendum prin care acesta si-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumita problema de interes national a carei rezolvare necesita revizuirea Legii fundamentale, declansarea procedurii de revizuire in sensul celor statuate in urma consultarii populare si, in fine, organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de revizuire.

    4. Referitor la completarea art. 92 cu doua noi alineate, (3^1) si (5):
    *(3^1) Declararea starii de razboi, precum si suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare se fac de catre Parlament, cu votul majoritatii membrilor acestuia.
    (5) Presedintele Romaniei propune Parlamentului numirea directorilor serviciilor de informatii, iar Parlamentul exercita controlul asupra activitatii acestor servicii.*

    Cele doua alineate nu prezinta niciun element de noutate, ele reiau solutiile constitutionale cuprinse in actualul art. 65, propus spre abrogare, care consacra Sedintele Camerelor, si care prevede la alin. (2): *Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru:
    d) declararea starii de razboi;
    e) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare;
    [...]
    h) numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii.*

    Cu privire la dispozitiile art. 92 alin. (3^1), pentru acuratetea redactarii, in sensul precizarii actului prin care Parlamentul isi exercita atributiile stabilite prin Constitutie, Curtea propune completarea textului in sensul *Declararea starii de razboi, precum si suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare se fac de catre Parlament, prin hotarare adoptata cu votul majoritatii membrilor acestuia*.

    5. Referitor la completarea art. 94 lit. a):
    *a) confera si retrage decoratii si titluri de onoare;*.
    Textul constitutional in noua redactare consacra dreptul Presedintelui de a retrage decoratiile si titlurile de onoare conferite in prealabil anumitor persoane. Cu privire la acest aspect, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 88 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009, si a retinut urmatoarele:
    *In ceea ce priveste critica potrivit careia Presedintele Romaniei nu are competenta de a retrage decoratii

    Articolul 94 din Legea fundamentala, sub titlul marginal «Alte atributii», prevede la lit. a) ca Presedintele Romaniei «confera decoratii si titluri de onoare». Atributia de conferire de decoratii si titluri de onoare este exercitata de Presedintele Romaniei in considerarea calitatii de reprezentant al statului roman, conform art. 80 alin. (1) din Constitutie. Aceasta atributie de ordin constitutional si-a gasit dezvoltarea si concretizarea in reglementarile cuprinse in Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al Romaniei si in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 11/1998 privind reinstituirea Ordinului national Steaua Romaniei. Chiar daca Constitutia nu a prevazut, in mod expres, alaturi de atributia Presedintelui Romaniei de conferire a unei decoratii, si pe aceea de retragere, Curtea Constitutionala constata ca prima o implica si pe cea de-a doua, ca retragerea unei decoratii decurge din atributia constitutionala de a conferi.

    Altfel, a nega posibilitatea Presedintelui Romaniei de a retrage o decoratie inseamna a restrange una dintre atributiile ce ii revin in calitatea sa de reprezentant al statului roman.*

    Prin urmare, textul propus prin legea de revizuire nu face decat sa consacre expres ceea ce Curtea Constitutionala a statuat prin decizia prin care a interpretat dispozitiile art. 94 din Constitutie.

    6. Referitor la modificarea si completarea art. 95:*(1) In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de catre Parlament, cu votul majoritatii membrilor sai, dupa obtinerea avizului obligatoriu al Curtii Constitutionale cu privire la gravitatea faptelor si incalcarea Constitutiei.
    (1^1) Continuarea procedurii de suspendare este conditionata de avizul favorabil al Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.
    (1^2) In cazul unui aviz negativ din partea Curtii Constitutionale, procedura de suspendare va inceta.
    (2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul parlamentarilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui.*

    Coroborat, se modifica si dispozitiile art. 146 lit. h), Curtea Constitutionala *da aviz obligatoriu pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei*.

    Potrivit actualei reglementari — art. 95 alin. (1) teza intai din Constitutie, *In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale*. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. h), Curtea Constitutionala da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei.
    vDin analiza comparata a celor doua texte rezulta ca modificarea are ca obiect caracterul avizului solicitat Curtii Constitutionale in cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui.

    Astfel, actuala reglementare consacra caracterul consultativ al actului Curtii, Parlamentul fiind unica autoritate competenta sa decida, pe baza datelor si a informatiilor care ii sunt prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existentei si gravitatii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, in concordanta cu dispozitiile art. 95 din Constitutie.

    Propunerea cuprinsa in proiectul de revizuire a Constitutiei confera caracter obligatoriu avizului Curtii si prevede efectele juridice ale unui asemenea act. Astfel, continuarea procedurii de suspendare este conditionata de avizul favorabil al Curtii Constitutionale, in cazul unui aviz negativ, procedura de suspendare incetand. Analizand modificarile propuse, reglementate in doua alineate distincte (11) si (12), Curtea constata ca dispozitiile sunt redundante, consacrand in ambele alineate acelasi efect: continuarea procedurii de suspendare numai in cazul avizului favorabil, respectiv incetarea acesteia in cazul avizului negativ. Consacrarea expresa a celor doua tipuri de avize se poate intemeia pe imprejurarea ca numai avizul negativ are un efect imediat, fiind de natura sa impiedice continuarea procedurii de suspendare a Presedintelui in fata Parlamentului. In situatia in care avizul Curtii Constitutionale este unul favorabil, este de neconceput maniera in care acest act ar obliga in vreun fel Parlamentul in luarea unei decizii prin votul majoritatii membrilor sai. Mai mult, intr-o atare situatie, avizul Curtii Constitutionale ar conduce direct la organizarea referendumului, rolul Parlamentului limitandu-se doar la initierea procedurii de suspendare.

    Date fiind aceste consideratii, propunem eliminarea sintagmei *obligatoriu* din cuprinsul prevederilor constitutionale, reglementarea expresa a efectului extinctiv al avizului negativ al Curtii Constitutionale cu privire la procedura de suspendare a Presedintelui fiind suficienta.

    In alta ordine de idei, modificarea operata atribuie efecte determinante avizului Curtii Constitutionale, sporind rolul acestei institutii in cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui. In exercitarea competentei atribuite de Constitutie, respectiv analizarea savarsirii unor fapte grave prin care Presedintele incalca prevederile Constitutiei si pronuntarea unei solutii cu privire la aceste aspecte, Curtea Constitutionala isi asuma rolul de garant al suprematiei Constitutiei. In virtutea acestei calitati, Curtea este unica autoritate care se poate pronunta asupra faptelor de incalcare a ordinii juridice constitutionale la care se refera art. 95 alin. (1) din Legea fundamentala, precum actele de decizie sau sustragerea de la indeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Presedintele Romaniei ar impiedica functionarea autoritatilor publice, ar suprima sau ar restrange drepturile si libertatile cetatenilor, ar tulbura ordinea constitutionala ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale sau alte fapte de aceeasi natura care ar avea sau ar putea avea efecte similare.

    7. Referitor la modificarea art. 97 alin. (2):
    *(2) In termen de 60 de zile de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte.*

    Modificarea propusa opereaza asupra termenului in care Guvernul va organiza alegeri pentru functia de Presedinte in caz de vacanta a functiei, termen care se reduce de la 3 luni la 60 de zile. Noul text este menit sa asigure stabilitatea sistemului politic si a institutiilor democratice, precum si existenta unor autoritati statale functionale intr-un termen cat mai scurt.

    8. Referitor la modificarea art. 98 alin. (2):
    *(2) Atributiile prevazute la articolul 85 alineatul (1), articolele 88—90 si articolul 103 din Constitutie nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei prezidentiale.*

    Completarea propusa opereaza o restrangere a atributiilor Presedintelui interimar in ceea ce priveste desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru si implicit pentru formarea Guvernului. Aceasta restrangere creeaza premisele unui blocaj institutional in cazul in care primul-ministru s-ar afla in una dintre situatiile prevazute de art. 106 din Constitutie, situatii in care Guvernul este demis, sau in cazul demiterii Guvernului, daca o motiune de cenzura a fost votata in conditiile art. 113 din Constitutie, motiv pentru care Curtea nu recomanda adoptarea modificarii propuse.

    c) Cap. III — Guvernul

    1. Referitor la completarea art. 103 alin. (2):
    *(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei propunerilor pentru membrii Guvernului. Parlamentul se va pronunta prin vot asupra formarii noului Guvern in termen de 10 zile de la data solicitarii votului de incredere. In caz contrar, dupa trecerea celor 10 zile, candidatul propus, impreuna cu programul de guvernare si lista propunerilor pentru membrii Guvernului, va fi considerat respins de catre Parlament, iar Presedintele Romaniei va desemna un alt candidat pentru functia de prim-ministru.*

    Dispozitiile art. 103 alin. (2) trebuie coroborate cu cele ale art. 89 alin. (1) care au suferit si ele o modificare sub aspectul termenului reglementat care a fost scurtat de la 60 de zile la 45 de zile: *Dupa consultarea presedintelui Parlamentului si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate dizolva Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura.*

    Propunerea de modificare este in spiritul dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, ce consacra separatia puterilor in stat si obligatia autoritatilor publice de a-si indeplini loial si cu bunacredinta competentele constitutionale. De altfel, Curtea Constitutionala a subliniat in repetate randuri importanta, pentru buna functionare a statului de drept, a colaborarii dintre puterile statului, care ar trebui sa se manifeste in spiritul normelor de loialitate constitutionala, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat (de exemplu, prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2011).

    2. Referitor la modificarea art. 105 alin. (1), Curtea constata ca argumentele care au fundamentat recomandarea de eliminare a exceptiei pe care o instituie in prezent art. 71 alin. (2) teza finala din Constitutie, text care permite cumulul calitatii de parlamentar cu cea de membru al Guvernului, sunt aplicabile mutatis mutandis si cu privire la propunerea de modificare a art. 105.

    3. Referitor la modificarea art. 107 alin. (4):
    *(4) Daca unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106 sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru, va desemna un alt membru al Guvernului ca ministru interimar, pana la numirea unui nou ministru. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca ministrul isi reia activitatea in Guvern.

    Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.*

    Propunerea de modificare preia solutia actuala prevazuta de art. 107 alin. (4), prevazand expres procedura de desemnare a unui ministru interimar similara desemnarii primului-ministru interimar. Cu toate acestea, in redactarea propusa, norma este susceptibila a fi interpretata in sensul ca inclusiv primul-ministru poate fi desemnat ca ministru interimar atunci cand unul dintre ceilalti membri ai Guvernului se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 106 sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile. O asemenea interpretare intra in conflict cu dispozitiile art. 107 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora *primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin*.

    Curtea recomanda o circumscriere mai precisa a notiunii *un alt membru al Guvernului* pe care primul-ministru sa-l propuna spre desemnare Presedintelui Romaniei. Curtea apreciaza ca aceasta notiune nu trebuie sa il includa pe primul-ministru, al carui rol este acela de a asigura conducerea si coordonarea activitatii Guvernului, iar nu si de a indeplini atributiile unui ministru, fie si interimar, pentru o perioada determinata de 45 de zile.

    4. Referitor la modificarea art. 109:
    *(3) Reglementarea raspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organica. Urmarirea si trimiterea in judecata penala a membrilor Guvernului se realizeaza numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.*

    Actuala reglementare prevede *(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    (3) Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala.*

    Cu privire la raspunderea penala a membrilor Guvernului, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 851 din 15 decembrie 2007, a constatat ca dispozitiile art. 109 alin. (2) din Constitutie *instituie neconditionat dreptul Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.

    In consecinta, atat cele doua Camere ale Parlamentului, cat si Presedintele Romaniei au libertatea de a stabili, fara alta reglementare exterioara, aplicand direct Constitutia, modul de exercitare a acestui drept.

    Autoritatilor prevazute la art. 109 alin. (2) nu li se poate impune, fara sa se incalce principiul separatiei puterilor in stat, prevazut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, obligatia de a efectua cercetari proprii sau de a incredinta unor structuri extrajudiciare verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate de Ministerul Public, de alte organe ale statului sau de cetateni. Asemenea cercetari au caracterul de acte de urmarire penala sau de acte premergatoare urmaririi penale si sunt cu totul straine statutului juridic constitutional, rolului si functiilor autoritatilor publice mentionate.

    Cerand urmarirea penala a unor membri ai Guvernului sau refuzand sa dea curs unei sesizari in acest sens, Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei isi asuma raspunderea politica pentru temeinicia deciziei lor.*

    Pe de alta parte, consacrarea constitutionala a dreptului Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garantie constitutionala de ordin procedural, menita sa ocroteasca interesul public, si anume realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constitutie instituie o masura de protectie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, avand deci caracterul obiectiv al unei garantii constitutionale a libertatii individuale a persoanei care ocupa functia de demnitate publica si a dreptului sau la aparare. Or, prin abrogarea dispozitiilor mentionate, garantia constitutionala este suprimata, imprejurare ce este de natura a incalca prevederile art. 152 alin. (1) din Constitutie.

    d) Cap. IV — Raporturile Parlamentului cu Guvernul Referitor la modificarea art. 114:
    *(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Parlamentului, o singura data pe sesiune, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.*
    (1^1) Limitarea angajarii raspunderii prevazuta la alineatul (1) nu se aplica in cazul proiectului bugetului de stat si celui al asigurarilor sociale de stat.
    (4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterile si votul se vor face de catre Parlament, intr-o singura lectura, pe articolele sesizate, urmate de votul final pe intreaga lege.*

    In privinta angajarii raspunderii Guvernului, Constitutia Romaniei din 1991 s-a inspirat dupa modelul Constitutiei franceze de la 1958, care prevedea la art. 49 paragraful 3 ca primul-ministru putea sa angajeze raspunderea Guvernului in fata Adunarii Nationale pentru adoptarea unui text; acesta era considerat adoptat daca nu a fost votata o motiune de cenzura.

    Dispozitia constitutionala a permis ca Guvernul sa isi angajeze raspunderea in fata Adunarii Nationale de foarte multe ori; in acest sens, este graitor faptul ca in cea de IX-a legislatura (o legislatura vizeaza o perioada de 4 ani), aceasta procedura a fost folosita de 39 de ori.

    Legiuitorul constituant francez a modificat procedura angajarii raspunderii Guvernului prevazuta de art. 49 din Constitutia franceza de la 1958 prin Legea constitutionala nr. 2008—724 din 23 iulie 2008 privind modernizarea institutiilor celei de-a V-a Republici, limitand folosirea procedurii angajarii raspunderii la un anumit numar de ori pe sesiune. Actualul text al art. 49 paragraful 3 din Constitutie prevede: *Dupa deliberarea din cadrul Consiliului de ministri, Primul-ministru poate sa angajeze raspunderea Guvernului in fata Adunarii Nationale pentru votarea unui proiect de lege privind finantele publice sau finantarea sistemului de securitate sociala. In acest caz, proiectul este considerat adoptat, cu exceptia cazului in care o motiune de cenzura, depusa in urmatoarele douazeci si patru de ore, este votata in conditiile prevazute de alineatul anterior.

    In plus, Primul-ministru poate recurge la aceasta procedura pentru inca un proiect sau inca o propunere de lege din acea sesiune.*

    Astfel, in urma revizuirii constitutionale din 23 iulie 2008, care a intrat in vigoare la data de 1 martie 2009, legiuitorul constituant francez a precizat in terminis ca Guvernul poate sa isi asume raspunderea pe legea bugetului de stat si pe cea a bugetului asigurarilor sociale. In schimb, Guvernul poate sa isi asume intr-o sesiune o singura data raspunderea pe un alt proiect de lege.

    In ceea ce priveste Constitutia Romaniei, Curtea constata urmatoarele:

    Dispozitiile cuprinse in art. 114 reprezinta corespondentul art. 49 paragraful 3 din Constitutia franceza in formularea anterioara revizuirii constitutionale ce a avut loc in anul 2008.

    Interpretand dispozitiile textului constitutional, Curtea, prin jurisprudenta sa, a impus anumite conditii in care Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Parlamentului. Astfel, Guvernul are indrituirea constitutionala de a-si angaja raspunderea in urmatoarele conditii, respectiv:
  • existenta unei urgente in adoptarea masurilor continute in legea asupra careia Guvernul si-a angajat raspunderea;
  • necesitatea ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu maxima celeritate;
  • importanta domeniului reglementat;
  • aplicarea imediata a legii in cauza.

    Prin urmare, Guvernul nu este limitat in a folosi procedura angajarii raspunderii la un anumit numar de ori pe sesiune, premisa folosirii acestei proceduri avand in vedere existenta unei urgente in adoptarea masurii legislative, indiferent de criteriul cantitativ. Insa, angajarea repetata a raspunderii Guvernului si limitarea accentuata a atributiei principale a Parlamentului de a legifera sunt argumente suficiente in sensul reglementarii mai stricte a acestei institutii. Prin limitarea cantitativa a posibilitatii Guvernului de a folosi aceasta procedura in cursul unei sesiuni parlamentare sunt eliminate premisele exercitarii abuzive din partea Guvernului a dreptului constitutional de a-si angaja raspunderea in fata Parlamentului, iar, in ceea ce priveste autoritatea legiuitoare, aceasta isi poate exercita competenta in plenitudinea sa, asa cum este conferita de art. 61 alin. (1) din Constitutie.

    Distinct de modificarea propusa, Curtea recomanda completarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, in sensul limitarii obiectului asupra caruia Guvernul isi poate angaja raspunderea la un program, o declaratie de politica generala sau la un singur proiect de lege care sa reglementeze unitar relatii sociale care privesc un singur domeniu. Lipsa unei atare conditionari cu privire sfera de reglementare a proiectului de lege ar conduce la eludarea prevederilor constitutionale propuse spre modificare, si anume posibilitatea angajarii raspunderii o singura data pe sesiune, intrucat dau posibilitatea Guvernului de a-si asuma raspunderea prin intermediul unui proiect de lege, care in mod formal indeplineste conditiile constitutionale, dar care, printr-o structura complexa si un continut eterogen, ar ingloba reglementari din domenii sociale foarte diferite.

    Argumentul pe care se intemeiaza propunerea Curtii Constitutionale il constituie insasi jurisprudenta sa, de exemplu in cazul Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, proiect asupra caruia Guvernul si-a angajat raspunderea si asupra caruia Curtea Constitutionala a efectuat controlul de constitutionalitate a priori prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005. Cu acel prilej, criticile formulate se intemeiau pe dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, care desi reglementeaza posibilitatea angajarii raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, *in cazul de fata, Guvernul si-a angajat raspunderea asupra unui pachet de proiecte de lege, cum, de altfel, in mod constant si-a anuntat intentia si scopul urmarit, intrucat in realitate, fiecare dintre cele 17 titluri ale legii are semnificatia unui proiect de lege de sine statator, ceea ce excede textului constitutional.

    Legea astfel adoptata cuprinde modificari si completari de esenta la 9 legi organice privind regimul proprietatii, la 3 legi organice privind organizarea judiciara, statutul magistratilor si Consiliul Superior al Magistraturii, la doua coduri (penal si fiscal), precum si doua legi noi privind renta viagera si procedura speciala de judecare a unor procese.

    Formularea si structurarea legii in 17 titluri nu acopera incalcarea dispozitiei imperative a art. 114 alin. (1) din Constitutie, asa cum acest text trebuie interpretat prin raportare la art. 61, privind monopolul legislativ al Parlamentului, cat si la art. 102 alin. (1) referitor la rolul Guvernului.* Or, analizand criticile astfel formulate, Curtea a statuat ca *nicio dispozitie a Legii fundamentale nu interzice ca printr-o lege sa fie reglementate mai multe domenii ale relatiilor sociale.

    Astfel, Guvernul poate opta ca intr-un proiect de lege, pe care il supune Parlamentului spre adoptare, fie pe calea procedurii obisnuite de legiferare, fie prin angajarea raspunderii in fata Parlamentului sa propuna reglementarea mai multor domenii prin modificari, completari sau abrogari a mai multor acte normative in vigoare*.

    Asa fiind, pentru ca propunerea de modificare sa produca efectul preconizat de initiator se impune completarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, in sensul celor mentionate de Curte.

    de alta parte, Curtea observa ca propunerea de modificare privind limitarea cantitativa a folosirii procedurii angajarii raspunderii Guvernului la o singura data pe sesiune nu priveste *proiectul bugetului de stat sau al asigurarilor sociale de stat* [art. 114 alin. (1^1) din Constitutie]; aceasta sintagma este usor confuza, intrucat este susceptibila a fi interpretata fie ca orice proiect care vizeaza acest domeniu poate fi supus procedurii angajarii raspunderii Guvernului, fie ca numai proiectul legii bugetului de stat sau al asigurarilor sociale de stat. Prin urmare, norma constitutionala trebuie reformulata in scopul precizarii mai clare a obiectului proiectelor de lege cu privire la care Guvernul isi poate angaja raspunderea.

    e) Cap. V — Administratia publica


    Sectiunea 1 — Administratia publica centrala de specialitate


    Referitor la completarea art. 119 cu doua noi alineate, (2) si (3):
    *(2) In conditiile legii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii transmite Parlamentului, in vederea aprobarii, strategia de securitate nationala.
    (3) Consiliul Suprem de Aparare a Tarii transmite Parlamentului rapoartele asupra activitatii desfasurate, in vederea examinarii acestora.*

    Securitatea nationala se realizeaza in cadrul ordinii democratice prin exercitarea deplina a drepturilor si libertatilor cetatenesti, asumarea constienta a responsabilitatilor, perfectionarea capacitatii de decizie si de actiune a statului, precum si afirmarea Romaniei ca membru activ al comunitatii internationale. Ca instrument national ce da forta si valoare concreta acestor exigente, strategia de securitate nationala reprezinta un factor integrator de sinteza, ce se concretizeaza printr-un ansamblu de decizii, planuri, masuri si actiuni menite sa previna si sa contracareze eficient riscurile si amenintarile ce pun in pericol valorile si interesele nationale, precum si valorile care dau identitate si unitate constructiei europene. Data fiind importanta unui asemenea document-program, se impune cu necesitate adoptarea sa in cadrul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si aprobarea sa de catre Parlament.

    Prin urmare, legea de revizuire a Constitutiei atribuie Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, in virtutea competentelor sale de organizare si coordonare unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si securitatea nationala, sub toate aspectele sale: securitatea interna, securitatea energetica, securitatea alimentara, securitatea transporturilor si a infrastructurii, securitatea sanatatii publice, securitatea financiara, securitatea informatica etc., o noua obligatie constitutionala, si anume aceea de a elabora strategia de securitate nationala pe care o supune aprobarii Parlamentului.

    Alineatul (3) nu prezinta niciun element de noutate, ci reia solutia constitutionala cuprinsa in actualul art. 65, propus spre abrogare, care consacra Sedintele Camerelor si care prevede la alin. (2) *Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru:
    g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii*.


    f) Cap. V — Autoritatea judecatoreasca
    Sectiunea 1 — Instantele judecatoresti
    1. Referitor la modificarea si completarea art. 124:

    *(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale.
    (4) Raspunderea judecatorilor si procurorilor se reglementeaza prin lege organica.*

    Propunerea de completare a alineatului (3) vizeaza inlocuirea formularii sintetice si cuprinzatoare pe care o contine in prezent Constitutia la o formulare enumerativa, care cuprinde, pe langa lege, Constitutia si deciziile Curtii Constitutionale.

    Modificarea reprezinta o aplicare a dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora *In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie*, coroborate cu cele ale art. 142 alin. (1), conform carora *Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei*. In exercitarea acestui rol constitutional, Curtea se pronunta asupra constitutionalitatii legilor inainte de promulgarea acestora, precum si asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial sau ridicate direct de Avocatul Poporului. Potrivit art. 147 alin. (4), *Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor*. Mai mult, Curtea Constitutionala a retinut, prin Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008, ca *decizia de constatare a neconstitutionalitatii face parte din ordinea juridica normativa, prin efectul acesteia prevederea neconstitutionala incetandu-si aplicarea pentru viitor*. De asemenea, Curtea a constatat ca, in acord cu jurisprudenta sa, spre exemplu Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta.

    Astfel, Curtea a retinut ca atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept. In consecinta, Parlamentul, Guvernul, instantele judecatoresti, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza, in aplicarea legii criticate, sa respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala in considerentele si dispozitivul deciziei. (De exemplu, prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010.)

    In considerarea acestor ratiuni, Curtea apreciaza ca propunerea de completare a dispozitiilor art. 124 alin. (3) este redundanta, obligatia judecatorilor de a se supune Constitutiei si de a respecta deciziile Curtii Constitutionale fiind deja consacrata prin norme constitutionale.

    Mai mult, sintagma constitutionala in vigoare in prezent, *judecatorii sunt independenti si se supun numai legii*, reprezinta garantia constitutionala a *nesupunerii* judecatorului unei alte puteri, unor alte persoane sau interese, dinauntrul sau din afara sistemului judiciar, si a *supunerii* sale doar legii, astfel incat orice structura de subordonare sau de comanda asupra acestuia este exclusa si nu ii poate afecta independenta.

    Notiunea de *lege* este folosita in sensul sau larg, care include si Constitutia, ca Lege fundamentala, dar si toate celelalte acte normative, cu forta juridica echivalenta legii sau inferioara acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie sa se fundamenteze actul de justitie.

    In ceea ce priveste propunerea de completare a art. 124 cu un nou alineat (4), Curtea observa ca aceasta este de prisos, intrucat reglementarea raspunderii judecatorilor si procurorilor, prin lege organica, a fost deja consacrata prin propunerea de introducere a unei noi litere s^1) la art. 73 alin. (3).

    2. Referitor la completarea art. 126 alin. (6):
    *(6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, a actelor de comandament cu caracter militar, precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ.

    Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.*

    In urma revizuirii Constitutiei din anul 2003, la articolul 126 a fost introdus un nou alineat, alin. (6), care stabileste ca instantele judecatoresti, pe calea contenciosului administrativ, exercita controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, control care este garantat si de la care fac exceptie in mod absolut numai doua categorii de acte — cele de comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul — care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio forma controlului judecatoresc.

    Din punct de vedere constitutional, art. 126 alin. (6) este singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc, norma fiind de stricta interpretare, intrucat constituie o derogare de la principiul liberului acces la justitie.

    Propunerea de completare a alineatului (6) vizeaza o noua exceptie de la controlul judecatoresc si anume actele administrative care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului.

    Cu privire la politica fiscala si bugetara a Guvernului, retinem ca, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (1) din Constitutie, *Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege*. De asemenea, potrivit art. 139 alin. (1), *Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege*.

    In ceea ce priveste conceputul de *lege*, prin Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a retinut ca acesta *are mai multe intelesuri in functie de distinctia ce opereaza intre criteriul formal sau organic si cel material.

    Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeaza ca fiind un act al autoritatii legiuitoare, ea identificandu-se prin organul chemat sa o adopte si prin procedura ce trebuie respectata in acest scop. Aceasta concluzie rezulta din coroborarea dispozitiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicata, conform carora «Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii» cu prevederile art. 76, 77 si 78, potrivit carora legea adoptata de Parlament este supusa promulgarii de catre Presedintele Romaniei si intra in vigoare la trei zile dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, daca in continutul sau nu este prevazuta o alta data ulterioara.

    Criteriul material are in vedere continutul reglementarii, definindu-se in considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relatiilor sociale reglementate.

    In ceea ce priveste ordonantele Guvernului, Curtea retine ca, elaborand astfel de acte normative, organul administrativ exercita o competenta prin atribuire care, prin natura ei, intra in sfera de competenta legislativa a Parlamentului. Prin urmare, ordonanta nu reprezinta o lege in sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectand sub acest aspect criteriul material.

    In consecinta, intrucat un act juridic normativ, in general, se defineste atat prin forma, cat si prin continut, legea, in sens larg, deci cuprinzand si actele asimilate, este rezultatul combinarii criteriului formal cu cel material*.

    Date fiind argumentele expuse in prealabil, actul administrativ care priveste politicile fiscale si bugetare ale Guvernului il poate constitui in exclusivitate o ordonanta a Guvernului. O interpretare contrara este de natura a incalca prevederile art. 137 alin. (1) si art. 139 alin. (1) din Constitutie.

    Pe de alta parte, necircumscrierea notiunii de *act administrativ* prin norma constitutionala, coroborata cu sintagma *in conditiile legii contenciosului administrativ* este susceptibila de interpretarea conform careia aceasta lege poate stabili care acte pot face obiectul controlului judecatoresc, respectiv care acte administrative pot fi exceptate de la acest control. Or, o atare interpretare, care ar conferi legiuitorului ordinar ca, prin intermediul unei legi infraconstitutionale, sa adauge la Constitutie noi cazuri de acte administrative exceptate de la controlul judecatoresc, contravine principiului constitutional consacrat de art. 1 alin. (5) referitor la suprematia Constitutiei, precum si principiului prevazut de art. 21 privind accesul liber la justitie si, implicit, art. 152 alin. (2) care stabileste interdictia revizuirii prevederilor constitutionale care ar avea ca efect suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

    Pe de alta parte, intrucat norma propusa prin legea de revizuire stabileste doar domeniul de reglementare — politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, competenta de a reglementa sfera actelor administrative supuse controlului judecatoresc apartine in exclusivitate legiuitorului, primar sau delegat. Or, in cazul acestuia din urma — Guvernul, exista posibilitatea unei suprapuneri de calitati: aceea de legiuitor care stabileste actele administrative excluse de la controlul judecatoresc si aceea de emitent al respectivelor acte, ceea ce contravine principiului separatiei puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie.

    Mai mult, nici sub aspectul previzibilitatii, norma infraconstitutionala care ar reglementa sfera actelor administrative exceptate de la controlul judiciar nu corespunde exigentelor constitutionale si conventionale, intrucat lasa la latitudinea legiuitorului ordinar modificarea acestei sfere, imprejurare care poate genera discriminari intre cetateni.

    Sectiunea a 3-a — Consiliul Superior al Magistraturii
    3. Referitor la modificarea art. 133 alin. (2), (3), (4), (5) si (6):
    *(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri, din care:
    a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Parlament; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este compusa din 5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;
    b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala: 3 numiti de Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei;
    (3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre membrii prevazuti la alineatul (2) literele a) si b), pentru un mandat de un an, ce poate fi innoit o singura data. Mandatul acestuia nu poate fi prelungit.
    (4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani si nu poate fi prelungit sau innoit.
    (5) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi luate prin vot secret si se motiveaza.*

    Modificarea esentiala priveste alin. (2) referitor la structura Consiliului Superior al Magistraturii, in sensul ca, desi se pastreaza numarul total de 19 membri, se mareste (de la 2 la 6) numarul membrilor reprezentati ai societatii civile si se micsoreaza proportional (de la 14 la 10), numarul membrilor care au calitatea de judecatori si procurori. Sporirea numarului de membri reprezentanti ai societatii civile este coroborata cu propunerea de numire a celor 6, dupa cum urmeaza: 3 de catre Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei.

    Curtea observa ca si in alte state europene, structura organului reprezentativ al autoritatii judiciare, cu competente in numirea, transferul, promovarea si sanctionarea magistratilor, este diferita, putand include un numar variabil de membri care nu sunt magistrati.
    vAstfel, in Portugalia, potrivit art. 218 din Constitutie, Consiliul Judecatoresc Suprem este format din: 2 membri numiti de Presedintele tarii, 7 membri alesi de Parlament si 7 judecatori alesi de catre adunarile generale ale magistratilor, pe baza principiului reprezentarii proportionale.

    In Spania, Consiliul General al Puterii Judiciare este condus de Presedintele Curtii Supreme si este compus din 20 de membri numiti de Regele Spaniei, dintre care: 12 membri judecatori sau alti magistrati, 4 membri propusi de Congresul Deputatilor si 4 membri propusi de Senat. Cei 8 membri numiti de Parlament trebuie sa fie avocati sau alti juristi cu inalta competenta profesionala si sa aiba peste 15 ani de experienta profesionala.

    In Italia, potrivit dispozitiilor art. 104 din Constitutie, doua treimi dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi dintre magistrati, iar o treime dintre acestia sunt alesi de Parlament, in sedinta comuna, dintre profesorii universitari de drept si avocatii cu peste 15 ani vechime.

    Analizand propunerea de modificare, Curtea retine ca, potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie si dispozitiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii este un organism independent, cu activitate permanenta, cu atributii referitoare la cariera judecatorilor si procurorilor. Totodata, acest Consiliu reprezinta garantul independentei justitiei, iar membrii sai raspund in fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului.

    Curtea observa ca legiuitorul constituant originar a optat pentru includerea in componenta Consiliului Superior al Magistraturii si a unor membri care nu sunt magistrati de profesie, dar care reprezinta societatea civila, sunt specialisti in domeniul dreptului si se bucura de inalta reputatie profesionala si morala.

    Curtea constata ca indeplinirea rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independentei justitiei, precum si a principalelor atributii care privesc cariera si raspunderea disciplinara a magistratilor, presupune ca judecatorii si procurorii sa aiba o pondere corespunzatoare imperativului constitutional, consacrat de art. 133 alin. (1).

    Asa fiind, in virtutea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenta acestui organism trebuie sa reflecte specificitatea acestei activitati, calitatea de magistrati a membrilor — asa cum o impune insasi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc in mod direct implicatiile activitatii desfasurate de aceasta categorie profesionala, fiind definitorie pentru hotararile pe care le adopta Consiliul.

    Pe de alta parte, numirea celor 6 reprezentanti ai societatii civile de catre Parlament, autoritatea legiuitoare, respectiv de catre Presedintele Romaniei, reprezentant al autoritatii executive, constituie o interferenta a celorlalte puteri constitutionale in activitatea autoritatii judecatoresti, punand sub semnul intrebarii rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei. Astfel, majorarea numarului membrilor reprezentantilor societatii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, si schimbarea proportiei de reprezentare in Consiliu, are consecinte negative asupra activitatii sistemului judiciar. Mai mult, se ajunge la situatia in care acesti membri dobandesc un rol important in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, ceea ce reprezinta o ingerinta a politicului in justitie, imprejurare ce este de natura a anihila garantia constitutionala referitoare la independenta justitiei.

    Totodata, textul propus modifica si alin. (3) al art. 133, prevazand ca presedintele Consiliului Superior al Magistraturii poate fi ales atat dintre membrii — judecatori sau procurori, cat si dintre membrii — reprezentanti ai societatii civile. Pentru argumentele expuse anterior, Curtea retine ca si aceasta modificare este de natura a aduce atingere garantiei constitutionale care consacra independenta justitiei.

    O alta modificare a alin. (3) al art. 133 consta in acordarea posibilitatii ca mandatul presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii sa poata fi innoit o singura data, dar sa nu poata fi prelungit. Curtea observa ca modificarea este justificata de faptul ca mandatul presedintelui Consiliului este unul foarte scurt, de doar un an, fiind necesara acordarea posibilitatii innoirii acestuia, dar in mod limitat, la o singura data.

    La alin. (4) al art. 133, initiatorul propune introducerea interdictiei ca mandatul membrilor sa poata fi prelungit sau innoit. Curtea observa ca durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, iar interdictia ca acesta sa fie prelungit sau innoit este prevazuta in art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Prin urmare, modificarea propusa nu face decat sa constitutionalizeze norma cuprinsa in legea organica.

    Referitor la alin. (5) se propune modificarea acestuia, in sensul ca hotararile Consiliului nu pot fi luate prin vot secret si se motiveaza. Aceasta modificare reprezinta o garantare a drepturilor fundamentale de acces liber la justitie si de aparare, intrucat Consiliul Superior al Magistraturii are atributii in ceea ce priveste numirea in functie si eliberarea din functie a judecatorilor si a procurorilor, numirea judecatorilor stagiari si procurorilor stagiari, promovarea judecatorilor si a procurorilor, eliberarea din functie a judecatorilor stagiari si a procurorilor stagiari. Prin votul deschis si obligatia de motivare a hotararii, norma asigura transparenta activitatii Consiliului, constituind o garantie a respectarii drepturilor constitutionale mentionate, impotriva abuzurilor si arbitrarului. Mai mult, in virtutea calitatii sale de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al

    Magistraturii trebuie sa se supuna exigentelor constitutionale in ceea ce priveste actele sale decizionale, asupra carora pot plana suspiciuni in conditiile in care acestea nu contin argumentele pe care se fundamenteaza hotararea adoptata.

    Distinct de analiza propunerii de revizuire ce are ca obiect dispozitiile art. 133 din Constitutie, Curtea repune in discutie ceea ce a constatat prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003. Astfel, cu privire la dispozitiile alineatului 7 al art. 133 care consacra ca *Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor prevazute la articolul 134 alineatul (2)*, Curtea a statuat ca *aceasta dispozitie se afla intr-un raport antinomic cu prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora «Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime». Mai mult, intr-un stat de drept neasigurarea accesului liber la instantele judecatoresti este inacceptabila. Ca atare, interzicerea recursului la justitie, cu privire la astfel de hotarari, este contrara principiului stabilit de art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in virtutea caruia orice persoana are dreptul la un proces echitabil, un asemenea proces fiind exclus in afara unei instante care sa garanteze efectiv independenta judecatorului.

    Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, in sectii si in plen, in domeniul jurisdictiei disciplinare a judecatorilor si procurorilor, fara votul ministrului justitiei si al procurorului general, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. Aceasta dispozitie constitutionala nu poate interzice accesul liber la justitie al persoanei judecate de aceasta «instanta» extrajudiciara, fara incalcarea prevederilor art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale*.

    Prin urmare, Curtea apreciaza ca fiind oportuna reanalizarea caracterului definitiv si irevocabil al hotararilor Consiliului Superior al Magistraturii consacrat de art. 133 alin. (7) din Constitutie.

    IV. Titlul IV — Economia si finantele publice

    1. Referitor la modificarea si completarea art. 138:
    *(2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii Europene, dupa informarea prealabila a Parlamentului asupra continutului acestora.
    (2^1) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat, proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat.*

    Propunerea de modificare a textului constitutional cuprins in alineatul (2) al art. 138 vizeaza obligatia Guvernului de a transmite institutiilor Uniunii Europene proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, dupa informarea prealabila a Parlamentului. Oportunitatea constitutionalizarii unei atare obligatii, care se limiteaza la transmiterea acestor proiecte catre institutiile Uniunii Europene, comporta anumite critici. Astfel, in masura in care Romania este stat membru al Uniunii Europene si in aceasta calitate exercita in comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii, consacrarea acestei obligatii la nivel constitutional apare ca fiind redundanta si excesiva.

    Alineatul (2^1) nu prezinta niciun element de noutate, ci reia solutia constitutionala cuprinsa in actualul art. 138 alin. (2), referitoare la supunerea spre aprobare Parlamentului, separat, a celor doua proiecte al bugetului de stat, respectiv al bugetului asigurarilor sociale de stat.

    2. Referitor la introducerea art. 138^1, cu denumirea marginala *Politica financiara*:
    (1) Statul trebuie sa evite deficitul public excesiv. Deficitul bugetar nu poate fi mai mare de 3% din produsul intern brut, iar datoria publica nu poate depasi 60% din produsul intern brut.
    (2) Imprumuturile externe pot fi contractate numai in domeniul investitiilor.
    (3) In cazul producerii unei catastrofe naturale sau ivirii unor situatii exceptionale cu impact negativ semnificativ asupra finantelor publice, valorile maxime prevazute la alineatul (1) pot fi depasite, cu acordul majoritatii membrilor Parlamentului, numai daca depasirea poate fi compensata in maximum 3 ani.
    (4) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), pentru prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui dezastru deosebit de grav, cu acordul majoritatii membrilor Parlamentului, pot fi contractate si alte imprumuturi externe.*

    Potrivit Pactului de Stabilitate si Crestere (PSC), acord intre statele membre ale Uniunii Europene avand scopul de a coordona politicile fiscale nationale in cadrul Uniunii Economice Monetare pentru asigurarea unui climat de stabilitate si de prudenta bugetara, procedura privind deficitul excesiv reprezinta principalul instrument de constrangere a statelor membre de a respecta criteriile de convergenta stabilite prin Tratatul de la Maastricht privind evitarea deficitelor publice excesive. In cazul in care un stat are un deficit bugetar mai mare de 3% din produsul intern brut sau o datorie publica mai mare de 60%, Comisia Europeana poate recomanda Consiliului sa ia o serie de masuri impotriva statului ce incalca termenii pactului.

    Incepand cu 1 decembrie 2009, data intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, dispozitiile art. 104 din Tratatul de la Maastricht au fost preluate in art. 126 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010. Potrivit acestor dispozitii, *(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a nivelului datoriei publice in statele membre. Comisia examineaza in special daca disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua criterii:
    (a) daca raportul dintre deficitul public planificat sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului in care:
  • raportul s-a diminuat in mod semnificativ si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta; sau
  • depasirea valorii de referinta este exceptionala si temporara si respectivul raport se mentine aproape de valoarea de referinta;
    (b) daca raportul dintre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului in care acest raport se diminueaza suficient si se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator.

    Valorile de referinta sunt precizate in Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive, care este anexat la tratate*.

    Sub acest aspect, art. 1 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabila deficitelor excesive stabileste ca *Valorile de referinta mentionate la articolul 126 alineatul (2) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene sunt urmatoarele:
  • 3% pentru raportul dintre deficitul public prevazut sau realizat si produsul intern brut la preturile pietei;
  • 60% pentru raportul dintre datoria publica si produsul intern brut la preturile pietei*.

    De asemenea, potrivit Declaratiei cu privire la articolul 126 din tratat, *consolidarea potentialului de crestere si garantarea unor situatii bugetare sanatoase formeaza cei doi piloni pe care se sprijina politica economica si bugetara a Uniunii si a statelor membre. Pactul de stabilitate si de crestere este un instrument important pentru realizarea acestor obiective. [...] Conferinta [...] confirma faptul ca un sistem intemeiat pe norme este cel mai bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor si egalitatea de tratament pentru toate statele membre. [...]

    Uniunea urmareste o crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor. In consecinta, politicile economice si bugetare trebuie sa stabileasca prioritati adecvate in domeniul reformelor economice, al inovatiilor, al competitivitatii si al consolidarii investitiilor private si al consumului pe parcursul perioadelor in care cresterea economica este redusa*.

    Legea de revizuire consacra, la nivel de norma juridica de rang constitutional, principiul echilibrului bugetar: reglementarea unui deficit bugetar maxim de 3% din produsul intern brut si a unei datorii publice care nu poate depasi 60% din produsul intern brut. Propunerea se fundamenteaza pe necesitatea convertirii intr-un criteriu de constitutionalitate a exigentei economice privind disciplina si rigoarea bugetara si nu incalca limitele de revizuire a Constitutiei, prevazute de art. 152 alin. (1).

    V. Titlul V — Curtea Constitutionala

    1. Referitor la modificarea art. 142 alin. (3)
    *(3) Sase judecatori sunt numiti de Parlament si trei de Presedintele Romaniei.*

    Modificarea reflecta schimbarea structurii Parlamentului de la sistemul bicameral la sistemul unicameral, astfel ca numirea judecatorilor Curtii Constitutionale urmeaza a se adapta noii reglementari.

    2. Referitor la modificarea literelor a), b), c), e) si h) ale articolului 146

    Modificarile operate vizeaza schimbarea structurii Parlamentului si privesc subiectele de sesizare a Curtii Constitutionale, care urmeaza a fi presedintele Parlamentului si 40 de parlamentari.

    Cu privire la modificarea lit. h), aceasta a fost examinata in prealabil in cadrul analizei modificarilor aduse prin legea de revizuire a dispozitiilor constitutionale referitoare la suspendarea Presedintelui.

    Independent de analiza propunerii de revizuire ce are ca obiect dispozitiile art. 146 din Constitutie, Curtea considera oportuna completarea dispozitiilor literei a) in sensul *a) se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel putin 40 de parlamentari, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei si a legilor de revizuire a Constitutiei, inainte de aprobarea lor prin referendum;* si a literei c) in sensul care urmeaza *c) se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentului si a hotararilor cu caracter normativ ale Parlamentului, la sesizarea presedintelui Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 40 de parlamentari;*.

    Propunerea vizeaza constitutionalizarea normelor cuprinse in Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, reglementand la rang de Constitutie atributiile Curtii reglementate in cuprinsul art. 23 alin. (1) si al art. 27 alin. (1) din legea sa organica. Cu privire la completarea literei a), Curtea apreciaza ca este necesar ca legea de revizuire adoptata de Parlament, inainte de a fi supusa referendumului in conditiile art. 151 alin. (3) din Legea fundamentala, sa fie examinata de Curtea Constitutionala pentru a constata, pe de o parte, daca a fost respectata decizia Curtii privind proiectul de lege sau propunerea de revizuire a Constitutiei si, pe de alta parte, daca modificarile si completarile aduse proiectului sau propunerii de revizuire in procedura de dezbatere si adoptare parlamentara respecta principiile si dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire.

    De asemenea, in ceea ce priveste dispozitiile art. 146 lit. e), Curtea apreciaza necesara reevaluarea acestei atributii in sensul circumscrierii notiunii de *conflict juridic de natura constitutionala* numai cu privire la conflictele dintre autoritatile publice care *presupun acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor*. O atare conceptie este in acord cu cele stabilite prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, sau prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, conform carora *conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale*.

    Potrivit textului in vigoare in prezent, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze in fond orice conflicte juridice de natura constitutionala nascute intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele pozitive sau negative de competenta de natura constitutionala dintre autoritatile publice, cum ar fi fost firesc. Pentru a se evita antrenarea Curtii in solutionarea unor conflicte care au ca sursa dispute politice sau alta sorginte decat cea juridica, Curtea considera ca se impune modificarea textului constitutional in sensul circumscrierii atributiei Curtii numai cu privire la solutionarea conflictelor de autoritate, respectiv de conflictele pozitive sau negative de competenta.

    Curtea recomanda abrogarea literei l), potrivit careia *indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii*. Propunerea este justificata de imprejurarea ca, in virtutea acestei dispozitii, Curtea, alaturi de atributiile *de rang constitutional* prevazute la art. 146 lit. a)—k), poate dobandi si alte atributii instituite de legiuitorul ordinar prin legea ei de organizare si functionare, atributii *de rang* legal.

    Asa fiind, in temeiul textului constitutional propus spre abrogare — art. 146 lit. l), atributiile Curtii Constitutionale pot fi multiplicate ori de cate ori interese ale fortelor politice impun modificarea sau completarea legii de organizare a Curtii. Curtea apreciaza ca, prin eliminarea dispozitiei constitutionale, este garantata independenta instantei constitutionale si se pastreaza vointa puterii constitutionale originare cu privire la atributiile Curtii limitativ prevazute numai in cuprinsul Constitutiei.

    Distinct de cele mentionate mai sus, Curtea propune introducerea unei noi atributii a Curtii Constitutionale, respectiv aceea de a se pronunta, din oficiu, asupra constitutionalitatii deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care solutioneaza recursurile in interesul legii. Propunerea formulata porneste de la imprejurarea ca, pe de o parte, dezlegarea data problemelor de drept deduse judecatii este obligatorie pentru instantele judecatoresti, iar, pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

    Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, s-a statuat *In exercitarea atributiei prevazute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei. Inalta Curte de Casatie si Justitie nu are competenta constitutionala sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora*.

    Curtea Constitutionala apreciaza ca solutiile pronuntate in recursul in interesul legii, obligatorii pentru instantele de judecata, adoptate in vederea asigurarii, interpretarii si aplicarii unitare a legii, trebuie sa respecte exigentele constitutionale, sens in care se impune controlul de constitutionalitate al acestora.

    VI. Titlul VI — Integrarea euroatlantica

    1. Referitor la modificarea art. 148

    *(1) Romania este stat membru al Uniunii Europene si exercita in comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii.
    (1^1) Ratificarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se face prin lege adoptata de Parlament, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.
    (2) Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive sau de revizuire, precum si celelalte reglementari ale Uniunii cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
    (2^1) Ratificarea tratatului privind aderarea unui stat la Uniunea Europeana se face prin lege adoptata de Parlament, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai.*

    Propunerea de revizuire nu face decat sa consacre formal statutul de stat membru al Uniunii Europene, actualizand prevederile constitutionale adoptate in perioada de preaderare.

    Noul text reia solutia constitutionala referitoare la ratificarea, de aceasta data a actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si a tratatelor privind aderarea unor state la Uniunea Europeana, prin legi adoptate de Parlament, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai. De asemenea, legea de revizuire reia solutia care consacra prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive, precum si a celorlalte acte juridice cu caracter obligatoriu fata de dispozitiile contrare din legile interne. De altfel, Curtea retine ca, in urma aderarii la Uniunea Europeana, statele membre trebuie sa respecte un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare, si anume efectul direct al normelor adoptate de institutiile Uniunii.

    In plus, in cuprinsul noului articol nu se mai regaseste obligatia Guvernului de a transmite Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

    Curtea observa ca, in domeniile care impun aplicarea principiului subsidiaritatii, dispozitiile art. 4 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C83 din 30 martie 2010, prevad expres obligatia institutiilor Uniunii Europene de a transmite parlamentelor nationale proiectele legislative, astfel, *Comisia transmite parlamentelor nationale proiectele sale legislative si proiectele sale modificate, in acelasi timp in care le transmite organului legislativ al Uniunii. Parlamentul European transmite parlamentelor nationale proiectele sale de acte legislative, precum si proiectele sale modificate.

    Consiliul transmite parlamentelor nationale proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justitie, Banca Centrala Europeana sau Banca Europeana de
    Investitii, precum si proiectele modificate*.

    2. Referitor la modificarea art. 149 cu denumirea marginala *Participarea la Tratatul Atlanticului de Nord* *Romania este parte la Tratatul Atlanticului de Nord. Obligatiile care decurg din aceasta calitate a Romaniei vor fi aduse la indeplinire de catre Parlament, Presedintele Romaniei si Guvern.*

    Propunerea de revizuire consacra formal statutul de parte la Tratatul Atlanticului de Nord, mentionand expres autoritatile care au obligatia de a indeplini sarcinile care decurg din aceasta calitate.

    VII. Titlul VIII — Dispozitii finale si tranzitorii

    1. Curtea recomanda abrogarea dispozitiilor art. 154 alin. (2) din Constitutie, care prevad obligatia Consiliului Legislativ ca, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a legii sale de organizare, sa examineze conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si sa faca Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului, propuneri corespunzatoare, intrucat dispozitiile constitutionale si-au epuizat efectele juridice, la momentul prezent, fiind caduce.

    2. Referitor la modificarea art. 155
    *(1) Prezenta lege de revizuire a Constitutiei intra in vigoare dupa aprobarea ei prin referendum.
    (2) Institutiile prevazute de Constitutie, existente la data intrarii in vigoare a legii de revizuire, raman in functiune pana la constituirea celor noi.
    (3) Pana la intrunirea legala a noului Parlament ales conform prezentei legi de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative in curs de legiferare se dezbat si se adopta potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de revizuire.
    (4) Dupa intrunirea legala a noului Parlament ales conform legii de revizuire, proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de catre prima Camera sesizata, potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrarii in vigoare a legii de revizuire, se dezbat si se adopta de catre Parlament, intr-o singura lectura, pe articole, urmate de votul final pe intreaga lege.*

    Legea de revizuire prevede dispozitii tranzitorii menite sa asigure continuitatea procesului legislativ si a activitatii Parlamentului.

    Includerea unor dispozitii privitoare la intrarea in vigoare a legii de revizuire dupa aprobarea ei prin referendum potrivit art. 155 alin. (1), precum si includerea unor dispozitii privitoare la supunerea legii de revizuire unui referendum, potrivit art. II *Revizuirea adoptata prin prezenta lege se supune aprobarii prin referendum organizat potrivit dispozitiilor art. 151 alin. (3) din Constitutia Romaniei* al proiectului de lege, sunt imprecise.

    Astfel, Curtea considera ca dispozitiile art. II din legea de revizuire ar trebui reformulate in sensul urmator: *Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Hotararii Curtii Constitutionale pentru confirmarea rezultatului referendumului national privind legea de revizuire.*



    DECIZIE


    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) teza finala, al art. 150 alin. (1) si al art. 152 din Constitutie, precum si al art. 19—21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,


    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:


    1. Cu majoritate de voturi, constata ca proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei a fost initiat cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.

    2. Cu majoritate de voturi, constata ca eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit careia *Caracterul licit al dobandirii se prezuma* este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    3. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarea alin. (2) si eliminarea alin. (3) ale art. 72 din Constitutie sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    4. Cu majoritate de voturi, constata ca abrogarea alin. (2) si modificarea alin. (3) ale art. 109 din Constitutie sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    5. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarea alin. (6) al art. 126 din Constitutie, in sensul introducerii sintagmei *precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare ale Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ* este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea liberului acces la justitie, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.

    6. Cu majoritate de voturi, constata ca modificarile alin. (2) lit. a) si b) si alin. (3) ale art. 133 sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect incalcarea independentei justitiei, in contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie.

    7. Supune atentiei Presedintelui Romaniei observatiile din considerentele prezentei decizii privitoare la urmatoarele dispozitii din proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei: art. 6 alin. (3), art. 52 alin. (3), art. 64 alin. (1) si alin. (5), art. 71 alin. (2), art. 73 alin. (3) lit. s^1, art. 76 alin. (1), art. 87 alin. (1), art. 90, art. 92 alin. (3^1), art. 95, art. 98 alin. (2), art. 105 alin. (1), art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (1), art. 124 alin. (3) si (4), art. 133 alin. (5), art. 146 lit. a), c), e) si l), art. 154 alin. (2), art. 155 alin. (1) si art. II.

    8. Cu unanimitate de voturi, constata ca celelalte prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei nu contravin dispozitiilor constitutionale.



    Definitiva si general obligatorie.


    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


    OPINIE SEPARATA


    In dezacord cu opinia Curtii Constitutionale exprimata prin decizia de mai sus, consideram ca propunerea de modificare vizand eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constitutie potrivit careia *caracterul licit al dobandirii se prezuma* nu reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate sau a garantiilor acestuia.

    Mentionam ca in niciunul dintre statele Uniunii Europene nu se regaseste prezumtia caracterului dobandirii licite a averii, a se vedea, de exemplu, constitutiile Frantei, Germaniei, Italiei, Portugaliei, Spaniei si Ciprului.

    Apreciem ca aceasta prezumtie trebuie inlaturata, deoarece nu aduce atingere securitatii juridice a dreptului de proprietate, acesta fiind in continuare garantat si ocrotit prin Legea fundamentala, de vreme ce opereaza interdictia confiscarii averii dobandite licit.

    De asemenea, principiul securitatii juridice nu se refera la protectia bunurilor sau a persoanelor potrivit unei conceptii traditionale asupra securitatii, ci se refera la protectia drepturilor fundamentale prin stabilitate legislativa.

    Este stiut ca principiul securitatii juridice isi are originea in dreptul german, care a consacrat protectia cetatenilor impotriva efectelor secundare ale legii, in special a incoerentelor legislative care pot decurge din schimbari repetate ale acesteia.

    In acest sens Consiliul Constitutional din Franta a aratat ca securitatea juridica are ca elemente accesibilitatea si caracterul inteligibil al legii (Franηois Luchaire — Cahiers du Conseil Constitutionnel nr. 11). Curtea de Justitie a Uniunii Europene a preluat acelasi sens al conceptului de securitate juridica in Cauza Bosch, solutionata prin Decizia din 6 aprilie 1962.

    Totodata, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in acelasi sens prin hotararile din 26 aprilie 1979 si 22 septembrie 1994, pronuntate in cauzele Sunday Times impotriva Marii Britanii si Hentrich impotriva Frantei.

    Prin urmare, sensul principiului securitatii juridice retinut in Decizia Curtii Constitutionale nr. 85 din 3 septembrie 1996, precum si prin prezenta decizie nu corespunde modului in care acesta a fost inteles la nivel european.

    Prezumtia caracterului licit al dobandirii averii contravine tratatelor internationale pe care Romania le-a ratificat, respectiv Conventia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor avand legatura cu infractiunea si Conventia ONU din 12 decembrie 2000 impotriva criminalitatii organizate transnationale. Astfel, in conformitate cu art. 12 din Conventia ONU, statele parti pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infractiuni sa demonstreze originea licita a unor produse presupuse ca avand legatura cu infractiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscari, in masura in care aceasta solicitare este conforma cu principiile dreptului lor intern si cu natura procedurii judiciare.

    Masurile cuprinse in conventiile mentionate au fost luate pentru combaterea criminalitatii organizate transfrontaliere, pentru prevenirea si combaterea urmatoarelor infractiuni: spalarea banilor, traficul de persoane, exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila, traficul ilicit de droguri si terorismul, precum si pentru identificarea, urmarirea, inghetarea, sechestrarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor.

    Propunerea de revizuire a avut in vedere prevenirea si combaterea acestor infractiuni prin inlaturarea prezumtiei dobandirii licite a averilor rezultate in urma comiterii infractiunilor mentionate si este in conformitate cu Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, decizie care produce efecte obligatorii.

    Astfel, potrivit acesteia, statele membre sunt obligate sa nu formuleze si nici sa nu mentina rezerve in ce priveste dispozitiile Conventiei Consiliului Europei privind confiscarea. Se arata, de asemenea, ca instrumentele care exista in acest domeniu nu au contribuit in mod suficient la asigurarea unei cooperari transfrontaliere eficace in materie de confiscare. Scopul acestei decizii-cadru este acela de a garanta ca toate statele membre dispun de norme eficiente in materie de confiscare a produselor avand legatura cu infractiunea, inter alia, in ceea ce priveste sarcina probei privind sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune avand legatura cu criminalitatea organizata.

    Propunerea de revizuire a art. 44 alin. (8) teza a doua din Constitutie nu numai ca nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate, ci a fost facuta pentru respectarea tratatelor internationale anterior mentionate si a dreptului comunitar, in sensul art. 148 alin. (4) din Legea fundamentala.

    In concluzie, apreciem ca respingerea de catre Curtea Constitutionala a propunerii de modificare vizand eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constitutie poate atrage raspunderea statului roman pentru nerespectarea obligatiilor pe care acesta si le-a asumat prin tratatele la care este parte.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    114 useri online

    Useri autentificati: