DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.13 din Legea nr. 459/2006

Decizie neconstitutionalitate din 31-03-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.13 din Legea nr. 459/2006


Publicata in Monitorul Oficial nr. 256/2009 - M. Of. nr. 256 / 17 aprilie 2009

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Thyssenkrupp Bilstein Compa – S.A. Sibiu, Thyssenkrupp Bilstein Suspension Gmbh si Thyssenkrupp AG in Dosarul nr.4.858/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Sectia civila.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 26 martie 2009, in prezenta reprezentantului autorilor exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 31 martie 2009.


CURTEA,


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 22 octombrie 2008, pronuntata in Dosarul nr.4.858/306/2007, Tribunalul Sibiu - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.13 din Legea nr.459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila si a prevederilor art.373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat de art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Thyssenkrupp Bilstein Compa – S.A. Sibiu, Thyssenkrupp Bilstein Suspension Gmbh si Thyssenkrupp AG.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece, desi executarea silita reprezinta o faza a procesului civil, prin inlaturarea interventiei instantei in controlul de legalitate al inceperii procedurii executionale, i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, ce incalca principiul separatiei puterilor in stat. Prin modificarea dispozitiilor art.373^1 din Codul de procedura civila s-au eliminat dispozitiile legale care supuneau controlului de legalitate al instantelor de judecata inceperea executarii, in prezent executorul judecatoresc fiind liber sa aprecieze asupra legalitatii cererii creditorului intocmai ca o instanta de judecata, ceea ce este vadit neconstitutional. Se mai arata ca prin aprecierea gresita de catre executorul judecatoresc a indeplinirii sau nu a conditiilor necesare punerii in executare, patrimoniul creditorului/debitorului poate fi afectat in sensul micsorarii nejustificate sau a imposibilitatii de reintregire, ceea ce incalca dreptul de proprietate privata.

Tribunalul Sibiu – Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata in cauza este neintemeiata, aratand ca normele criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate.

In conformitate cu dispozitiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale ale art.1 alin.(4), art.21, art.44 si ale art.126.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


CURTEA,


examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art.373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.994 din 13 decembrie 2006, avand urmatorul cuprins: „Art.3731. - Cererea de executare silita se depune la executorul judecatoresc, daca legea nu prevede altfel.

Executorul judecatoresc este dator sa staruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu si pentru respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate.

In interesul executarii, executorul judecatoresc poate cere debitorului sa dea o declaratie scrisa cu privire la veniturile si bunurile sale si locul unde se afla acestea.

In situatia prevazuta de art.3717 alin.1, executorul judecatoresc este dator sa puna in vedere partii sa-si indeplineasca de indata obligatia de avansare a cheltuielilor de executare.*

Se sustine ca aceste dispozitii legale incalca prevederile constitutionale ale art.1 – Statul roman, ale art.21 - Accesul liber la justitie, ale art.44 - Dreptul de proprietate privata si ale art.126 – Instantele judecatoresti, cu raportare la art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum si la art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie privind dreptul de proprietate privata.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, Curtea retine urmatoarele:

Procesul civil constituie activitatea desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei in cauzele civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii. Asadar, procesul civil parcurge doua faze: judecata si executarea silita, aceasta din urma intervenind in cazul hotararilor susceptibile de a fi puse in executare cu ajutorul fortei de constrangere a statului sau a altor titluri executorii, in masura in care debitorul nu-si executa de buna voie obligatia.

Caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garantiilor ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil atat in faza judecatii, cat si a executarii silite, cea mai importanta dintre aceste garantii fiind „dreptul la un tribunal” in sensul art.21 din Constitutie si al art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adica liberul acces la o instanta independenta si impartiala, stabilita prin lege, si controlul actelor efectuate in ambele faze ale procesului de catre instantele judecatoresti.

In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a statuat in jurisprudenta sa ca „dreptul la un tribunal garantat de art.6 alin.1 din Conventie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti. Executarea unei sentinte, a oricarei instante, trebuie considerata ca facand parte integranta din «proces» in sensul art.6.” (cauzele SC Ruxandra Trading impotriva Romaniei, 2007, Hornsby impotriva Greciei, 1997).

Cu scopul declarat de a adapta procedura executarii silite la exigentele art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si pentru eliminarea deficientelor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in aceasta materie, care au determinat condamnarea statului roman intr-o serie de cauze, legiuitorul roman a procedat la adoptarea unor modificari ale normelor incidente in materia executarii silite. Curtea considera ca este pozitiv un astfel de demers, pentru asigurarea bunei desfasurari a acestei proceduri, prin scurtarea duratei sale si evitarea exercitarii unor actiuni abuzive sau nejustificate, cu conditia ca modificarile legislative realizate sa respecte exigentele statului de drept, astfel cum sunt consacrate de Legea fundamentala, si un just echilibru intre mijloacele folosite si scopul urmarit prin adoptarea unor asemenea masuri.

Astfel, in ceea ce priveste art.373^1 din Codul de procedura civila, a carui modificare este criticata in prezenta cauza, se observa ca, in redactarea anterioara interventiei legiuitorului prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, avea urmatorul cuprins: “Cererea de executare silita se depune la executorul judecatoresc, daca legea nu dispune altfel. Executorul judecatoresc va solicita incuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia ii va inainta, in copie, cererea creditorului urmaritor si titlul executoriu.

Instanta incuviinteaza executarea silita prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor. Incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa nici unei cai de atac. Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata cu recurs de catre creditor, in termen de 5 zile de la comunicare.

Dupa incuviintarea cererii, instanta va alcatui un dosar privind executarea, la care executorul judecatoresc este obligat sa depuna cate un exemplar al fiecarui act de executare, in termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.”

In aceasta redactare, textul de lege indeplinea exigentele unui proces echitabil, plasand executarea silita sub controlul instantei de judecata, inca de la debutul acestei proceduri.

Prin art.I pct.13 din Legea 459/2006 s-a dat o noua redactare art.373^1 din Codul de procedura civila, fiind eliminata obligatia executorului judecatoresc de a solicita incuviintarea executarii silite de catre instanta de executare, precum si procedura incuviintarii executarii silite, in ansamblul sau. Curtea constata ca dispozitiile art.373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, sunt neconstitutionale, pentru motivele ce urmeaza a fi expuse.

Astfel, prin inlaturarea controlului judecatoresc asupra inceperii executarii silite, s-a conferit executorului judecatoresc competenta de a decide cu privire la legalitatea si temeinicia cererii de executare silita, activitate ce constituia atributul instantei de judecata. Altfel spus, verificarile efectuate anterior modificarii art.373^1 din Codul de procedura civila de catre instanta de executare, in vederea incuviintarii executarii silite (existenta si legalitatea titlului executoriu, caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, calitatea partilor din procedura de executare silita etc.), trebuie sa fie realizate, fata de noua reglementare a acestui text de lege, de catre executorul judecatoresc, care, potrivit art.373^1 alin.2 din Codul de procedura civila, “este dator sa staruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu si pentru respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate*.

Conferirea unei asemenea competente executorilor judecatoresti, care nu fac parte din autoritatea judecatoreasca si a caror activitate, potrivit art.4 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecatoresti, se afla sub coordonarea si controlul Ministerului Justitiei, incalca atat dispozitiile constitutionale ale art.1 alin.(4), potrivit carora „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale”, cat si pe cele ale art.126 alin.(1), potrivit carora „Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”.

De asemenea, lasarea unei faze a procesului civil la aprecierea reprezentantilor unui serviciu administrativ, care nu se bucura de garantiile de independenta si impartialitate ale instantei de judecata, incalca dreptul partilor la un proces echitabil consfintit de art.21 alin.(3) din Constitutie si de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aceasta cu atat mai mult cu cat legalitatea inceperii procedurii de executare produce efecte asupra tuturor actelor de executare ulterioare si, prin urmare, asupra tuturor partilor implicate in aceasta procedura. Curtea retine, in acest sens, ca executarea silita nu trebuie privita unilateral, numai din perspectiva creditorului si a drepturilor acestuia, ci si din perspectiva debitorului, caruia deopotriva trebuie sa-i fie asigurate garantiile ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, prin inlaturarea oricaror posibilitati de abuz si a eventualelor demersuri sicanatorii. Accesul la o instanta de judecata, prin posibilitatea contestarii actelor de executare facute cu incalcarea legii, nu constituie intotdeauna un remediu suficient oferit persoanei impotriva careia s-a procedat in mod nelegal la inceperea executarii silite. Este necesara o garantie procesuala a debitorului pentru prevenirea oricarui abuz in exercitarea dreptului de catre creditorul urmaritor, iar controlul judecatoresc al inceperii executarii silite constituia o asemenea garantie, adecvata si eficienta, a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate in aceasta procedura.

Curtea mai constata ca argumentele prezentate in expunerea de motive a Legii nr.459/2006 nu sunt de natura sa demonstreze necesitatea modificarii art.373^1 din Codul de procedura civila, in sensul eliminarii incuviintarii executarii silite de catre instanta de judecata. Astfel, potrivit expunerii de motive, inlaturarea controlului judecatoresc in aceasta etapa procesuala a fost apreciata ca fiind necesara pentru asigurarea celeritatii acestei proceduri, aratandu-se ca incuviintarea executarii silite este „considerata, in practica, ca fiind una dintre procedurile care intarzie derularea executarii”. Se mentioneaza in acest context ca „statul roman a suferit mai multe condamnari la Curtea Europeana a Drepturilor Omului din cauza intarzierilor in executarea hotararilor judecatoresti”. Or, nici analiza reglementarii procedurii incuviintarii executarii silite, nici a hotararilor de condamnare a statului roman pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, nu sunt de natura sa demonstreze faptul ca aceasta ar fi constituit una dintre cauzele intarzierii excesive a executarii hotararilor judecatoresti.

Astfel, art.373^1 din Codul de procedura civila, in vechea redactare, asigura o maxima celeritate a acestei proceduri, instanta solutionand cererea de incuviintare a executarii silite prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor.

In ceea ce priveste hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in aceasta materie, se observa ca stabilesc obligatii pozitive in sarcina statului, in sensul gasirii celor mai adecvate mijloace pentru a se asigura executarea hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii, care, intr-un stat ce respecta preeminenta dreptului, nu pot ramane fara efect. Astfel, retinand ca executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp (cauzele Immobiliare Saffi impotriva Italiei, 1999, Burdov impotriva Rusiei, 2002, Sabin Popescu impotriva Romaniei, 2004), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca “este responsabilitatea fiecarui Stat contractant sa creeze un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care ii revin” (cauza Ruianu impotriva Romaniei, 2003).

Eliminarea controlului judecatoresc asupra inceperii executarii silite nu poate constitui un raspuns la cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, adica o componenta a “arsenalului juridic adecvat si suficient” la care face referire aceasta. Prin aceasta modificare a legii se incalca, asa cum s-a aratat, separatia puterilor in stat, principiile infaptuirii justitiei si, prin aceasta, normele constitutionale ale art.1 alin.(3) care consacra statul de drept, si, de asemenea, se incalca insusi spiritul jurisprudentei mentionate. Curtea observa, in acest sens, ca art.373^1 din Codul de procedura civila, in noua redactare, determina lipsa unui control real si eficient al instantei asupra executarii silite, ceea ce are ca efect prelungirea duratei executarii silite, prin litigii ulterioare nascute din contestarea actelor de executare. Pe de alta parte, se creeaza o reglementare neunitara si contradictorie a procedurii executarii silite. Astfel, in conditiile in care, urmare modificarii legislative in discutie, la instanta de executare nu se mai constituie un dosar privind executarea, Legea nr.188/2000 privind executorii judecatoresti prevede in continuare obligatia executorului judecatoresc de a comunica instantei copii de pe actele de executare silita, art.50 alin.(1) si (2) din actul normativ mentionat stabilind ca „Art.50. - (1) In indeplinirea atributiilor lor executorii judecatoresti intocmesc procese-verbale, daca prin lege nu se dispune altfel.

(2) Un exemplar al proceselor-verbale intocmite ramane la executor, iar celelalte exemplare se comunica instantei de executare si celor interesati, dupa caz.” O asemenea lipsa de corelare legislativa este de natura sa tulbure bunul mers al executarii silite, creand disfunctionalitati in derularea acesteia, asadar avand efecte contrare celor statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

In concluzie, Curtea constata ca modificarea art.373^1 din Codul de procedura civila, prin dispozitiile art.I pct.13 din Legea nr.459/2006 a determinat desfiintarea unei importante garantii a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate in procedura executarii silite, prin inlaturarea controlului instantelor judecatoresti asupra inceperii acestei proceduri, fiind incalcate astfel dispozitiile constitutionale ale art.1 alin.(3) si (4), art.21 alin.(3) si ale art.126 alin.(1), cu raportare la art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In ceea ce priveste dispozitiile art.44 din Constitutie si cele ale art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de asemenea de autorii exceptiei in motivarea acesteia, se constata ca nu au incidenta in cauza.

Prezenta decizie nu constituie o reconsiderare a practicii Curtii Constitutionale. Aceasta, intrucat in jurisprudenta sa anterioara privind art.373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, Curtea, pronuntandu-se in limitele sesizarii, a statuat asupra altor critici de neconstitutionalitate decat cele formulate in prezenta cauza, critici care vizau, in esenta, fie posibilitatea executorului judecatoresc de a actualiza sumele de bani stabilite prin titlurile executorii (Decizia nr.1.339 din 9 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.80 din 11 februarie 2009), fie aspecte referitoare la interpretarea si aplicarea legii (Decizia nr.95 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.74 din 9 februarie 2009). In acord cu aceasta jurisprudenta, precum si cu cea privind constitutionalitatea dispozitiilor Legii nr.188/2000 privind executorii judecatoresti (de exemplu Decizia nr.631 din 26 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.518 din 1 august 2007), Curtea constata ca activitatea executorilor judecatoresti reprezinta un element al statului de drept, in masura in care prin modul de reglementare a competentei si atributiilor acestora nu se incalca Legea fundamentala.

In conformitate cu cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea retine ca este sarcina legiuitorului sa gaseasca mijloace adecvate pentru a asigura eficienta hotararilor judecatoresti, prin adoptarea unor masuri legislative in sensul reducerii duratei si a simplificarii procedurii executarii silite a acestora, cu respectarea exigentelor constitutionale ale statului de drept.
DECIZIE


Pentru motivele mai sus aratate, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE:



Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala Thyssenkrupp Bilstein Compa – S.A. Sibiu, Thyssenkrupp Bilstein Suspension Gmbh si Thyssenkrupp AG in Dosarul nr.4.858/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Sectia civila si constata ca dispozitiile art.373^1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.13 din Legea nr.459/2006, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata in sedinta publica din data de 31 martie 2009.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
41 useri online

Useri autentificati: