DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 300 din 9 iulie 2003 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune

Decizie neconstitutionalitate din 09-07-2003
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 300 din 9 iulie 2003 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune


Publicata in Monitorul Oficial nr. 520/2003 - M. Of. nr. 520/ 18 iul . 2003

Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art.144 lit.a) din Constitutie, in vederea declansarii controlului de constitutionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune de catre un grup de 53 de deputati, si anume: Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Emil Boc, Anca Daniela Boagiu, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Adrian Emanuel Semcu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Vasile Predica, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica si Radu Stroe.

Sesizarea a fost transmisa prin Adresa nr.51/457 din 1 iulie 2003 a secretarului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.3.237 din 1 iulie 2003, formand obiectul Dosarului nr.311A/2003.

Sesizarea de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat la 26 iunie 2003, are urmatorul cuprins:

I. Potrivit dispozitiilor art.114 alin.(1) din Constitutie: *Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice*. (In acest caz, este vorba despre Legea nr.680/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.947 din 23 decembrie 2002).

In conformitate cu prevederile art.31 alin.(5) din Constitutie: *Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. [...] Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica*. Legea ceruta de Constitutie este tocmai Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, al carei articol 40 - neconstitutional - a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr.18/2003.

Asadar, in aplicarea prevederilor art.114 alin.(5) din Constitutie, Camerele reunite ale Parlamentului au adoptat, la data de 26 iunie 2003, Legea de aprobare a Ordonantei Guvernului nr.18/2003, cu incalcarea vadita a dispozitiilor art.114 alin.(1), coroborate cu cele ale art.31 alin.(5) din Legea suprema.

II. Cel de-al doilea motiv pentru care consideram ca Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor constitutionale, priveste nerespectarea prevederilor art.74 alin.(2) din Legea suprema, potrivit carora *Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera*.

Asa cum rezulta din stenograma dezbaterilor din Camera Deputatilor - 5 iunie 2003 -, pe care o anexam, veti remarca (pasaje subliniate) ca, de fapt, articolul unic din textul Ordonantei Guvernului nr.18/2003 - tocmai acela care prevede modificarea art.40 din Legea nr.41/1994, republicata -, a fost votat cu doar 78 de voturi din 174 de deputati prezenti, in conditiile in care erau necesare minimum 88 de voturi. In concluzie, avand in vedere cele doua motive de fond invocate mai sus, autorii prezentei sesizari solicita Curtii Constitutionale constatarea neconstitutionalitatii Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata.

In conformitate cu dispozitiile art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat, cu Adresa nr.51/405/RG din 4 iulie 2003, punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea este nefondata, cu urmatoarea motivare:

I. Prin Legea nr.680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, s-a delegat acestei autoritati puterea de reglementare prin ordonante in sapte domenii care nu constituie obiectul legilor organice, dintre care face parte si cel referitor la *masuri in domeniul disciplinei financiare-valutare a agentilor economici*, prevazut la art.1 pct.II.1 din legea mentionata, in baza carora a fost adoptata Ordonanta Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune. Ordonanta a vizat modificarea art.40 din Legea nr. 41/1994, potrivit caruia *Veniturile proprii ale societatilor provin din taxe de abonament de radio si de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum si din donatii sau sponsorizari*, in sensul achitarii unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru cel de televiziune, de catre beneficiarii acestor servicii, persoane fizice si persoane juridice, cu domiciliul ori sediul in Romania.

Modificarea adusa Legii nr.41/1994 nu priveste organizarea serviciilor publice de radio si de televiziune ori controlul parlamentar asupra activitatii acestora, ipoteze in care s-ar fi impus modificarea doar prin lege organica, ea priveste materia taxelor, care nu tine de domeniul legilor organice, expres statuate in Constitutie. In consecinta, instituirea unei taxe poate fi realizata pe calea unei ordonante emise in temeiul unei legi de abilitare, cum este si Ordonanta Guvernului nr.18/2003. In motivarea punctului sau de vedere, presedintele Camerei Deputatilor invoca Decizia nr.88 din 2 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.207 din 3 iunie 1998, prin care Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile care nu au caracter organic dintr-o lege organica pot fi modificate printr-o lege ordinara.

II. Cat priveste critica referitoare la modul de adoptare a legii, presedintele Camerei Deputatilor arata ca, potrivit stenogramei din 5 iunie 2003, in momentul in care s-a dezbatut raportul comisiei sesizate in fond cu proiectul de lege mentionat, la amendamentul comisiei cu privire la articolul unic al legii s-au inregistrat un numar de 78 de voturi pentru acest amendament, 33 de voturi impotriva si nici o abtinere. Astfel fiind, proiectul de lege a fost adoptat cu respectarea prevederilor art.74 alin.(2) din Constitutie si celor ale art.103 alin.3 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat.

Presedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr.468 din 7 iulie 2003, punctul sau de vedere, apreciind ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:

I. Domeniul pentru care s-a dat abilitarea a fost respectat de catre Guvern prin ordonanta adoptata, deoarece materia reglementata in aceasta ordonanta priveste taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru cel de televiziune, iar impozitele si taxele se stabilesc prin lege ordinara.

II. Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 a fost adoptata atat de catre Senat, cat si de catre Camera Deputatilor, cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, prezenti la sedinta, asa cum prevad dispozitiile art.74 alin.(2) din Constitutie.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, cu Adresa nr.5/6868 A.N. din 7 iulie 2003, in sensul ca sesizarea este neintemeiata.

I. Potrivit dispozitiilor art.31 alin.(5) din Constitutie sunt de domeniul legii organice doar normele care reglementeaza organizarea serviciilor publice de radio si de televiziune si controlul parlamentar asupra activitatii acestora. Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, desi este o lege organica, fiind adoptata ca atare, cuprinde si prevederi care reglementeaza aspecte ce nu sunt apartinatoare domeniului legii organice, cum sunt si cele reglementate prin art.40 al legii. In temeiul principiului simetriei juridice, o norma de natura legii ordinare, chiar fiind cuprinsa intr-o lege organica, poate fi modificata printr-o norma de aceeasi natura.

II. Cu referire la sustinerea ca legea criticata a fost adoptata cu nerespectarea dispozitiilor art.74 alin.(2) din Constitutie, se arata ca la sedinta Camerei Deputatilor din 5 iunie 2003, asa cum rezulta din stenograma, s-a supus votului amendamentul de eliminare a alin.(1) si (2) ale art.40, iar nu articolul unic din textul Ordonantei Guvernului nr.18/2003. In urma votului, rezultatele au fost: 34 de voturi pentru, 71 impotriva si nici o abtinere. Din aceasta rezulta ca din numarul de 105 deputati prezenti in sala in acel moment, au votat impotriva acestui amendament mai mult decat majoritatea deputatilor prezenti, respectandu-se astfel prevederile art.103 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat. Se precizeaza, in continuare, ca doar adoptarea legilor ordinare, in ansamblu, este conditionata, pe de o parte, de prezenta in sala a majoritatii deputatilor, asa cum prevad dispozitiile art.64 din Constitutie si art.134 alin.(1) din Hotararea nr.8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputatilor, iar pe de alta parte, de exprimarea votului favorabil de catre jumatate plus unu dintre cei prezenti. In cazul adoptarii amendamentelor, dispozitii ale aceluiasi regulament prevad ca nu se aplica regula prezentei majoritatii deputatilor si ca nu se recurge la verificarea cvorumului inainte de votare, pentru adoptarea lui fiind necesar sa voteze, in favoare, jumatate plus unu din numarul deputatilor prezenti in sala. Camera Deputatilor s-a pronuntat, prin vot, asupra proiectului de lege, in ansamblul sau, la sedinta din 17 iunie 2003, cand 194 de deputati au votat in favoarea proiectului de lege, iar 36 impotriva, fiind respectate normele procedurale referitoare la cvorumul de sedinta, prevazut de art.64 din Constitutie, si la numarul de voturi cerut pentru adoptarea unei legi ordinare, care, potrivit art.74 alin.(2) din Constitutie, este de jumatate plus unu din numarul membrilor prezenti ai fiecarei Camere.

In vederea stabilirii faptului daca au fost sau nu respectate normele constitutionale referitoare la procedura de legiferare, Curtea a examinat si stenogramele sedintelor Camerei Deputatilor si ale Senatului, in care a fost dezbatut si adoptat proiectul legii ce constituie obiectul controlului de constitutionalitate.


CURTEA,



examinand sesizarea grupului de deputati, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, stenogramele sedintelor Camerei Deputatilor si ale Senatului in care a fost dezbatut proiectul legii criticate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, retine urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art.144 lit.a) din Constitutie, precum si celor ale art.2, art.12 si art.17 din Legea nr.47/1992, sa se pronunte asupra constitutionalitatii legii criticate.

I.1. Prin sesizare se solicita, in primul rand, sa se constate ca, in aplicarea art.114 alin.(5) din Constitutie, Parlamentul a adoptat Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, cu incalcarea dispozitiilor art.114 alin.(1), coroborate cu cele ale art.31 alin.(5) din Constitutie. Astfel, desi in conformitate cu dispozitiile art.31 alin.(5) din Constitutie, organizarea serviciilor publice autonome de radio si de televiziune se reglementeaza prin lege organica, cum este Legea nr.41/1994, totusi art.40 a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr.18/2003, act normativ de nivelul legii ordinare.

Art.40 din Legea nr.41/1994, republicata, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr.18/2003, are urmatorul cuprins:

*(1) Veniturile proprii ale Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune provin din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune si pentru cel de televiziune, din sume incasate din realizarea obiectului de activitate, precum si din donatii si sponsorizari.

(2) Toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul, respectiv sediul, in Romania sunt obligate sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestora.

(3) Nivelul taxelor pe categorii de platitori, modalitatea de incasare si scutirile de plata se stabilesc prin hotarare a Guvernului*.

Dispozitiile constitutionale considerate a fi fost incalcate au urmatorul cuprins:

- Art.31 alin.(5): *Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. [...] Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica*.

- Art.114: *(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice*.

Art.40 din Legea nr.41/1994 face parte din capitolul IV - *Activitatea financiara* care cuprinde reguli de organizare in ceea ce priveste patrimoniul si resursele financiare ale serviciilor publice de radio si de televiziune, administrarea si gestionarea acestora. Avand in vedere ca dispozitiile art.31 alin.(5) din Constitutie consacra garantia constitutionala a autonomiei serviciilor publice mentionate, se impune, cu necesitate, ca organizarea lor sa fie astfel reglementata prin lege organica, incat sa le asigure autonomia functionala. Curtea, analizand continutul dispozitiilor legale incorporate la capitolul mentionat, retine ca, din cuprinsul art.39 rezulta ca sursele financiare se constituie din alocatii de la bugetul de stat, cu destinatia strict determinata de art.41, din venituri proprii si din alte surse, ceea ce confera un caracter mixt procesului de constituire a fondurilor bugetare. Potrivit dispozitiilor art.44 din aceeasi lege, controlul utilizarii fondurilor, astfel constituite, este exercitat de organele abilitate prin lege, potrivit provenientei fondurilor respective, deci veniturile proprii nu se supun acelorasi exigente de control al executiei bugetare, ca si fondurile alocate de la bugetul de stat. Art.40 reglementeaza tocmai constituirea sursei financiare a veniturilor proprii, care este sorgintea autonomiei financiare a serviciilor publice mentionate. Asadar, organizarea autonoma a serviciilor publice de radio si de televiziune este indisolubil legata de autonomia patrimoniului lor si deci de autonomia lor bugetara, iar in consecinta, materia reglementarii apartine domeniului legilor organice.

Curtea Constitutionala nu poate primi sustinerea in sensul ca reglementarea din legea criticata nu apartine domeniului rezervat legii organice, motivat prin faptul ca in temeiul art.138 alin.(1) din Constitutie, impozitele si taxele se stabilesc numai prin lege, avand acceptiunea de lege ordinara. Reglementarea taxelor prevazute la articolul mentionat nu se face potrivit art.138 alin.(1) din Legea fundamentala, intrucat aceasta prevedere se refera exclusiv la veniturile bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat, iar articolul examinat reglementeaza modul de constituire a resurselor financiare din venituri proprii ale serviciilor publice amintite, premisa a autonomiei lor functionale, reglementari care tin nemijlocit de organizarea acestor servicii publice, facand, asadar, obiectul legii organice.

In plus, Curtea retine ca neconstitutionalitatea ordonantei criticate, emisa cu incalcarea interdictiei constitutionale referitoare la domeniile rezervate legilor organice, nu poate fi acoperita prin legea de aprobare, nici chiar prin adoptarea acesteia cu votul majoritatii prevazute de dispozitiile art.74 alin.(1) din Constitutie, deoarece o lege de aprobare nu poate elimina starea de neconstitutionalitate rezultata din ordonanta prin care Guvernul a reglementat intr-o materie situata in domeniul legii organice.

2. Curtea Constitutionala constata ca emiterea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 s-a facut si cu nerespectarea conditiei prevazute de art.114 alin.(1) din Constitutie, referitoare la abilitarea Guvernului printr-o lege speciala, cu indicarea domeniilor ce pot fi reglementate. Asa fiind, Guvernul a depasit limitele abilitarii stabilite prin Legea nr.680/2002.

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate, autorii acesteia nu au criticat ordonanta si pentru motivul ca ea a fost emisa cu depasirea limitelor abilitarii, insa, avand in vedere dispozitiile art.20 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicata, potrivit carora *Dezbaterea are loc in plenul Curtii Constitutionale, [...] atat asupra prevederilor mentionate in sesizare cat si asupra celor de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate*, Curtea isi va extinde, din oficiu, controlul de neconstitutionalitate, urmand sa stabileasca daca Guvernul a fost sau nu abilitat, printr-o lege speciala, sa reglementeze domeniul ce constituie obiectul Ordonantei Guvernului nr.18/2003.

In Ordonanta Guvernului nr.18/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.61 din 1 februarie 2003 se prevede ca aceasta se emite *In temeiul art.107 din Constitutie si al art.1 pct.II.1 din Legea nr.680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante*.

Legea nr.680/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.947 din 23 decembrie 2002, prevede la art.1 pct.II.1: *Art.1. - In temeiul art.114 alin.(1) din Constitutie Guvernul este abilitat ca, de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, dar nu inainte de incheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2002 si pana la reluarea lucrarilor Parlamentului in prima sesiune ordinara a anului 2003, sa emita ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice, dupa cum urmeaza: [...]

II. Economia si finantele publice:

1. masuri in domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economici.*

Obiectul Ordonantei Guvernului nr.18/2003, definit in titlu si in articolul unic, este *modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune*, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.636 din 27 decembrie 1999. Curtea constata ca din continutul textului citat nu rezulta ca el reglementeaza *masuri in domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economici*, asa cum se prevede in legea de abilitare, ci stabileste obligatia tuturor persoanelor fizice si juridice de a plati anumite taxe. Depasirea abilitarii constituie o incalcare a prevederilor art.114 alin.(1) din Constitutie care limiteaza strict delegarea legislativa la obiectul acesteia, astfel cum este definit de legea de abilitare.

Si de aceasta data, Curtea statueaza ca starea de neconstitutionalitate a ordonantei examinate nu poate fi eliminata prin legea de aprobare, intrucat lipsa abilitarii Guvernului pentru a emite ordonante intr-un domeniu strict precizat determina neconstitutionalitatea intrinseca a ordonantei. In acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr.91 din 10 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.272 din 23 noiembrie 1995, statuand ca *Parlamentul nu este indreptatit sa confirme o norma neconstitutionala care isi pastreaza acest caracter cat timp legiuitorul n-a modificat-o*.

II. Curtea constata ca este neintemeiata critica de neconstitutionalitate prin care se sustine ca Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art.74 alin.(2) din Constitutie, potrivit carora *Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera*.

Curtea Constitutionala observa ca acest text vizeaza cvorumul de sedinta obligatoriu, cu alte cuvinte, prezenta membrilor fiecarei Camere la adoptarea legilor, hotararilor si a motiunilor. Prin adoptarea legii, in sensul constitutional al termenului, se intelege adoptarea legii in ansamblu. Norma constitutionala pretins incalcata nu reglementeaza conditiile de adoptare a amendamentelor si a articolelor legii, aceste conditii fiind stabilite prin regulamentele Parlamentului. Dispozitiile art.103 alin.3 teza a doua din Regulamentul Camerei Deputatilor prevad ca: *Textele articolelor si amendamentelor se adopta cu votul majoritatii deputatilor prezenti*.

Stenograma sedintei Camerei Deputatilor din data de 5 iunie 2003 confirma ca la acea sedinta au fost dezbatute si votate amendamentele, alineatele si articolul proiectului de lege. Intrucat la votarea fiecarui amendament sau alineat au fost mai multe voturi pentru decat impotriva, neinregistrandu-se nici o abtinere, rezulta ca ele au fost adoptate cu votul majoritatii deputatilor prezenti, iar articolul modificat prin ordonanta, care a fost amendat, a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

De altfel, chiar si in situatia in care s-ar fi constatat incalcarea vreunei prevederi din Regulamentul Camerei Deputatilor, aceasta nu ar fi constituit o problema de constitutionalitate, ci, exclusiv, de aplicare a regulamentului, care, in virtutea autonomiei regulamentare a Camerei, se poate solutiona numai prin metode si mijloace parlamentare.

Pentru valabilitatea votului final asupra unui proiect de lege, avut in vedere de art.74 alin.(2) din Constitutie, se cer doua conditii cumulative: sa fie prezenti la sedinta majoritatea membrilor fiecarei Camere si sa voteze favorabil majoritatea celor prezenti.

Cu referire la votul final asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003, Curtea constata ca acesta s-a realizat in sedinta Camerei Deputatilor din 17 iunie 2003, asa cum rezulta din stenograma sedintei, in care s-a consemnat ca s-au exprimat 194 de voturi pentru adoptarea legii si 36 de voturi impotriva. Aceste cifre atesta ca la sedinta au participat majoritatea membrilor Camerei Deputatilor, iar majoritatea celor prezenti au votat adoptarea legii.


DECIZIE


Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile art.31 alin.(5), art.114 alin.(1) si (5), art.74 alin.(2), art.138 alin.(1), art.144 lit.a) din Constitutie, precum si prevederile art.13 alin.(1) lit.A.a), art.17 si art.18 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu majoritate de voturi,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



Constata ca Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune este neconstitutionala, intrucat ordonanta aprobata prin aceasta lege a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art.114 alin.(1) din Constitutie.

Definitiva si obligatorie.

Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
104 useri online

Useri autentificati: