DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.30 alin.(1) si (2), art.31, art.32 alin.(1), art.38 alin.(1), art.121 alin.(1) si ale art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea nr. 28 din 24 octombrie 2005

Decizie neconstitutionalitate din 14-11-2005
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.30 alin.(1) si (2), art.31, art.32 alin.(1), art.38 alin.(1), art.121 alin.(1) si ale art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea nr. 28 din 24 octombrie 2005


Publicata in Monitorul Oficial nr. 1022/2005 - M. Of. nr. 1022 / 17 nov. 2005

Cu adresa nr.3.170 din 26 octombrie 2005 secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de 53 de senatori, in temeiul dispozitiilor art.146 lit.c) din Constitutie, privind neconstitutionalitatea unor prevederi din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului nr.28 din 24 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005.

Autorii sesizarii sunt urmatorii senatori: Ion Iliescu, Mircea Dan Geoana, Nicolae Vacaroiu, Ion Solcanu, Otilian Neagoe, Radu Cristian Georgescu, Viorel Arcas, Alexandru Athanasiu, Ioan Chelaru, Octav Cozmanca, Ovidiu Teodor Cretu, Corina Cretu, Petre Daea, Cristian Diaconescu, Vasile Dincu, Teodor Filipescu, Ion Florescu, Vasile Ion, Antonie Iorgovan, George-Cristian Maior, Radu Catalin Mardare, Petru Serban Mihailescu, Ion Moraru, Serban Nicolae, Traian Novolan, Sorin Mircea Oprescu, Adrian Paunescu, Mihail Popescu, Dan Mircea Popescu, Ion Radoi, Aristide Roibu, Ilie Sarbu, Doina Silistru, Aurel Gabriel Simionescu, Viorel Stefan, Sever Ster, Doru loan Taracila, Emil Razvan Theodorescu, Angel Tilvar, Ion Toma, Silvia Adriana Ticau, Vasile loan Danut Ungureanu, Ion Vargau, Gheorghe Funar, Valentin Dinescu, Nicolae Iorga, Verginia Vedinas, Gheorghe Viorel Dumitrescu, Mihai Ungheanu, Petru Stan, Viorica-Pompilia-Georgeta Moisuc, Liviu Doru Bindea, Aurel Ardelean.

Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.6.487 din 26 octombrie 2005, formand obiectul Dosarului nr.799C/2005.

Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.30 alin.(1) si (2), art.31, art.32 alin.(1), art.38 alin.(1), art.121 alin.(1) si ale art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea nr.28 din 24 octombrie 2005, care au urmatorul cuprins:

- Art.4 alin.(5) - *Pana la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii juramantului sau legate de constituirea noului Senat.*;

- Art.12 alin.(1) - *Senatul hotaraste prin vot asupra listei cuprinzand numele si prenumele senatorilor propusi pentru validarea alegerii, ordonati pe circumscriptii electorale.*;

- Art.30 alin.(1) - *Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusa la cererea a minimum o treime din numarul total al senatorilor, in cel putin una dintre urmatoarele imprejurari:

a) incalca prevederile Constitutiei;

b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului sedintelor comune.

(2) Revocarea din functia de presedinte al Senatului poate fi propusa si de jumatate plus unu din numarul total al senatorilor.*;

- Art.31 alin.(1) - *Presedintele Senatului caruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce sedinta Biroului permanent sau pe cea de plen in care se discuta revocarea sa.

(2) La conducerea sedintelor prevazute la alin.(1), presedintele Senatului va fi inlocuit de unul dintre vicepresedinti, desemnat de Biroul permanent.*;

- Art.38 alin.(1) - *Biroul permanent lucreaza in prezenta majoritatii membrilor sai si adopta hotararile cu votul deschis al majoritatii membrilor prezenti. Hotararile importante se publica pe site-ul Senatului.*;

- Art.121 alin.(1) - *Senatul adopta legi, hotarari, motiuni si alte acte cu caracter politic, in prezenta majoritatii senatorilor.*;

- Art.170 alin.(2) - *Autoritatile publice sesizate au obligatia sa informeze Senatul, in scris, in termen de cel mult 30 de zile, despre solutia adoptata.*

Motivele sesizarii de neconstitutionalitate:

1. Art.4 alin.(5) este contrar principiilor constitutionale care stau la baza constituirii Parlamentului si, in primul rand, principiului suveranitatii, consacrat in art.2 din Constitutia Romaniei, precum si dispozitiilor cuprinse in art.36, privind dreptul la vot, art.37, privind dreptul de a fi ales, si in art.69, privind mandatul reprezentativ, din Legea fundamentala. In aplicarea principiilor consacrate de aceste texte constitutionale nu este permis sa se restranga dreptul senatorilor alesi de cetateni de a discuta aspecte politice importante si de a-si exprima opinii in legatura cu acestea in sedinta de constituire a Senatului, fiind firesc ca in aceasta sedinta senatorii sa faca declaratii politice sau sa retina atentia asupra unor probleme esentiale din judetele in care au fost alesi. De vreme ce textul atacat, din Regulamentul Senatului restrictioneaza dezbaterile parlamentare, pare a consacra un mandat imperativ.

2. Art.12 alin.(1), prin formularea *Senatul hotaraste prin vot asupra listei*, contravine dispozitiilor art.2 din Constitutie, care prevad ca suveranitatea nationala apartine poporului si se exercita prin organe reprezentative *constituite prin alegeri libere, periodice si corecte*, dispozitiilor art.36 si 37, potrivit carora dreptul de a alege si dreptul de a fi ales apartin cetatenilor, precum si dispozitiilor art.70 alin.(1) din Constitutie, care prevad ca deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerelor din care fac parte, sub conditia validarii alegerilor si a depunerii juramantului.

Fata de textele constitutionale invocate, apare logic ca votul sa nu fie exprimat asupra listei, ci asupra fiecarui senator in parte, pentru ca nu s-a ales o lista, ci un numar de senatori.

3. Dispozitiile art.30, referitoare la revocarea din functie a presedintelui Senatului, sunt neconstitutionale pentru motive decurgand din corelarea dispozitiilor art.64 din Constitutie cu articolele consacrate drepturilor politice si suveranitatii nationale si pentru considerente desprinse din interpretarea sistematica a textelor Constitutiei, referitoare la masura revocarii. Astfel:

a) Solutia revocarii presedintelui Senatului, prevazuta de textul criticat, este contrara principiului consacrat de art.64 alin.(5), prin raportare la art.2, art.36 si 37 din Constitutie. Prin art.30 din Regulament s-a instituit o cale de revocare a presedintelui Senatului, urmare a *jocurilor politice* facute dupa constituirea Senatului, incalcandu-se principiul constitutional al configuratiei politice a fiecarei Camere a Parlamentului. Dispozitiile art.64 alin.(2) teza a IV-a din Constitutie, pe care se intemeiaza prevederea din Regulament, se refera la revocarea celorlalti membri ai birourilor permanente, inainte de expirarea mandatului, iar nu la revocarea presedintelui Senatului. In caz contrar, textul ar fi trebuit redactat in consonanta cu solutiile de la teza a doua si a treia ale art.64 alin.(2) din Constitutie. Astfel, la teza a doua se reglementeaza expres alegerea presedintelui Senatului, cu precizarea ca aceasta operatie se face pe durata mandatului Senatului, iar la teza a treia se reglementeaza alegerea celorlalti membri ai birourilor permanente, adica a vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor, operatie care se face numai pe durata unei sesiuni.

De vreme ce, prin dispozitiile ultimei teze a alin.(2) al art.64, legiuitorul constituant reglementeaza generic posibilitatea revocarii membrilor birourilor permanente, fara sa se refere expres si la presedintii Camerelor - in conditiile in care in tezele a doua si a treia ale aceluiasi articol, in care se reglementeaza alegerea birourilor permanente, se face distinctie intre presedintii Camerelor si ceilalti membri ai birourilor permanente -, rezulta neindoielnic ca ideea de revocare exprimata in text ii priveste numai pe ceilalti membri ai birourilor permanente. Daca prin modul de redactare a art.64 alin.(2) din Constitutie s-ar fi urmarit si reglementarea posibilitatii de revocare a presedintilor Camerelor, atunci textul ar fi avut un cuprins de genul: *Presedintele si ceilalti membri ai biroului permanent pot fi revocati ... *. Or, Constitutia a reglementat generic revocarea membrilor birourilor permanente, iar nu si revocarea presedintelui Senatului, care este un subiect de drept constitutional distinct.

b) in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca solutiile din Regulamentul Camerelor, de revocare a presedintelui, ca de altfel a oricarui membru, la diverse initiative parlamentare, sunt neconstitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 46/1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului, Curtea Constitutionala a statuat ca *Posibilitatea oricarui grup parlamentar de a face aceasta cerere, si nu doar a celui al carui reprezentant este membrul, este contrara dispozitiilor art.61 alin.(5) din Constitutie [devenit art.64 alin.(5) din Constitutia republicata, ca urmare a revizuirii], conform caruia Biroul permanent se alcatuieste potrivit configuratiei politice a Senatului, intrucat revocarea reprezinta o modalitate simetrica cu desemnarea membrului pentru a fi ales in Biroul permanent. Deci, atat desemnarea, cat si revocarea sunt supuse imperativelor art.61 alin.(5) din Constitutie [devenit art.64 alin.(5) din Constitutia republicata, ca urmare a revizuirii]*.

Autorii sesizarii arata ca sintagma utilizata de art.64 din Constitutie, si anume *configuratia politica a fiecarei Camere*, vizeaza numai ipoteza pe care o are in vedere art.63 alin.(3), adica a convocarii Parlamentului nou ales de catre Presedintele Romaniei in cel mult 20 de zile de la alegeri, iar nu si situatiile ce s-ar crea in timpul legislaturii prin desfacerea unor aliante politice si constituirea altora.

c) Pe de alta parte, notiunea de configuratie politica utilizata in art.64 alin.(5) din Constitutie nu poate fi inteleasa decat prin raportare la data alegerilor, cand, prin exercitarea drepturilor fundamentale prevazute de art.36 si 37 din Constitutie, se exprima vointa cetatenilor, se concretizeaza exercitarea suveranitatii nationale. Aceasta vointa a cetatenilor contureaza configuratia politica a Camerelor, si nu acorduri ulterioare intervenite in exercitarea mandatelor parlamentarilor alesi. Pe cale de consecinta, revocarea presedintelui Senatului, ca si a presedintelui Camerei Deputatilor, inainte de expirarea mandatului Senatului, respectiv al Camerei Deputatilor, nu poate fi reglementata prin regulamentele acestora, decat la initiativa exclusiva a grupului parlamentar care a sustinut candidatura si numai pentru abateri grave in exercitarea functiei. Schimbarea ulterioara a configuratiei politice nu poate constitui un temei constitutional al revocarii presedintelui unei Camere parlamentare, deoarece o asemenea configuratie politica nu rezulta din alegeri in conditiile art.64 alin.(5), in consonanta cu art.63 alin.(3) si cu art.36 si 37 din Constitutie, raportate la art.2 si 8 din Legea fundamentala, ci constituie o majoritate parlamentara creata in afara criteriilor politice rezultate din vot.

d) Partidele politice prezente in campania electorala isi exercita rolul prevazut de art.8 din Constitutie, prezentand liste proprii sau liste comune cu alte partide, in cazul in care fac parte din aliante electorale sau aliante politice. Voturile exprimate in alegeri, pe baza ofertelor electorale, se contabilizeaza in numarul de mandate care, la randul lor, dau configuratia politica a Senatului. Aceasta realitate juridica are semnificatia unui fapt juridic care da nastere la mandate de reprezentare, pe de o parte, si la dreptul unor partide, aliante electorale sau, dupa caz, aliante politice de a sustine un candidat pentru functia de presedinte al Senatului, respectiv unul sau mai multi candidati pentru celelalte functii din Biroul permanent, pe de alta parte. A nesocoti aceste exigente ale Constitutiei echivaleaza cu a nesocoti principiile cardinale ale democratiei constitutionale.

e) Finalizarea procesului electoral conduce la constituirea Camerelor Parlamentului, la organizarea lor interna, alegerea presedintilor fiind un element esential. Legiuitorul constituant a stabilit pentru presedintii Camerelor Parlamentului un mandat identic cu mandatul Camerelor, pentru a asigura stabilitatea si continuitatea in exercitarea functiei de presedinte si pentru asigurarea functionarii institutiei.

In consecinta, reglementarea prin Regulament a motivelor pentru revocarea Presedintelui Senatului nu poate fi realizata in afara unor solutii constitutionale, cum ar fi aplicarea prin analogie a dispozitiilor art.95 privind suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei.

f) Din coroborarea art.85 alin.(2) si (3) cu art.106, art.107 alin.(2) si art.140 alin.(6) din Constitutie rezulta ca notiunea de revocare are mai multe acceptiuni, iar sensul concret trebuie stabilit in functie de situatiile la care se refera. Astfel, revocarea membrilor Guvernului poate consta fie in *operatiunea tehnica de schimbare a unui membru al Guvernului* sau ca urmare a jocurilor politice, fie poate avea semnificatia unei demiteri, a unei destituiri, tocmai pentru a scoate in evidenta *ideea de tragere la raspundere*.

In cazul membrilor Curtii de Conturi, care sunt numiti pentru un mandat de 9 ani, revocarea are semnificatia unei sanctiuni, deoarece se poate observa ca inainte de dispozitiile alin.(6) al art.140 din Constitutie, referitor la revocarea membrilor Curtii de Conturi, dispozitiile alin.(4) precizeaza ca acestia sunt independenti in exercitarea mandatului si inamovibili pe toata durata exercitarii acestuia. Asadar, solutia revocarii nu poate fi conceputa decat ca o masura *de tragere la raspundere*.

In aceeasi ordine de idei se impune sa fie privita, sub aspectul naturii juridice, si revocarea membrilor birourilor permanente ale Camerelor Parlamentului, reglementata de art.64 alin.(2) teza finala din Constitutie, cu precizarea insa ca este legata de comportamentul politic al acestora.

Rezulta, asadar, ca revocarea membrilor biroului permanent al unei Camere, intre care si presedintele Camerei respective, inainte de indeplinirea mandatului nu poate avea loc decat cu titlu de sanctiune, iar procedura nu poate fi declansata fara acordul grupului parlamentar care i-a propus.

4. Art.31 alin.(1) este neconstitutional pentru aceleasi argumente de principiu dezvoltate in privinta art.30 din Regulament si pentru ca incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat in art.23 alin.(11) din Constitutie. De vreme ce in Constitutie se reglementeaza prezumtia de nevinovatie in cazul raspunderii penale, este de la sine inteles ca prezumtia de nevinovatie opereaza cu atat mai mult in cazul raspunderii disciplinare, fiind vorba de raspunderea administrativ-disciplinara sau, altfel spus, de raspunderea politica.

5. Art.38 alin.(1) incalca principiul democratiei constitutionale, prevazut de art.1 alin.(3) din Legea fundamentala, care presupune, in mod logic, adoptarea de hotarari cu votul majoritatii membrilor autoritatii respective, in acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin deciziile nr.4/1994 si nr.46/1994.

6. Art.121 alin.(1) este neconstitutional deoarece, asa cum a retinut si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 46/1994, nu se pot reglementa prin regulamentele Camerelor acte cu caracter politic. Formularea *si alte acte cu caracter politic* este contrara Constitutiei pentru ca art.67 din Constitutie admite numai legi, hotarari si motiuni ca acte juridice ale Camerelor Parlamentului.

7. Art.170 alin.(2) este neconstitutional pentru ca reglementeza aspecte care exced sfera Regulmentului, stabilind obligatii ce incumba altor autoritati publice care nu se afla in raporturi constitutionale cu Senatul.

In conformitate cu dispozitiile art.27 alin.(2) si (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost trimisa presedintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.

Presedintele Senatului a comunicat Curtii Constitutionale, cu Adresa nr.I/593 din 3 noiembrie 2005, ca Biroul permanent al Senatului nu a reusit sa formuleze un punct de vedere unitar cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Senatului, raportate la prevederile Constitutiei Romaniei, si dispozitiile Legii nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

Potrivit art.1 alin.(3) din Constitutie, Romania este stat de drept, realitate politica si juridica ce implica suprematia Constitutiei - principiu consacrat prin alin.(5) al aceluiasi articol - si ierarhia actelor juridice cu caracter normativ, care trebuie sa se subordoneze Legii fundamentale, adica sa fie conforme cu prevederile ei.

Regulamentele Camerelor Parlamentului, adoptate in baza art.64 alin.(1) din Constitutie, reglementeaza autonomia parlamentara in ceea ce priveste organizarea si functionarea lor. Acte normative cu forta juridica inferioara Constitutiei, regulamentele Camerelor Parlamentului nu pot contraveni normelor si principiilor constitutionale si nici limitelor de reglementare stabilite prin Constitutie. Astfel, prevederile regulamentelor Camerelor Parlamentului sunt constitutionale in masura in care respecta principiile constitutionale, isi insusesc cu fidelitate normele de organizare si functionare stabilite expres in Constitutie si, asa cum Curtea Constitutionala a statuat prin deciziile nr.45/1994 si nr.46/1994, privesc numai organizarea interna si functionarea acestora.

1. In lumina acestor principii Curtea constata ca prevederile art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.31, art.38 alin.(1) si ale art.121 alin.(1) din Regulamentul Senatului, criticate prin sesizarea grupului de senatori, sunt constitutionale.

1.1. In ceea ce priveste art.4 alin.(5) din Regulamentul Senatului, in conformitate cu care pana la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii juramantului sau legate de constituirea noului Senat, Curtea constata ca nu se poate retine incalcarea vreunuia dintre textele constitutionale mentionate in sesizare.

Art.4. alin.(5) din Regulamentul Senatului cuprinde dispozitii de procedura parlamentara, pe care Senatul este liber sa le adopte, in conformitate cu prevederile art.64 alin.(1) din Constitutia Romaniei.

Nu se pot primi sustinerile din sesizare privind incalcarea principiului suveranitatii nationale, a dreptului de vot si a dreptului de a fi ales, in conditiile in care textul criticat reglementeaza chiar dezbaterile prin care se valideaza mandatele senatorilor alesi, desavarsindu-se astfel procesul constitutional de exercitare a dreptului de vot si de a fi ales, iar pe de alta parte, se stabilesc procedurile de constituire a noului Senat, prin care, potrivit art.2 alin.(1) si art.61 alin.(1) din Constitutie, poporul roman isi exercita suveranitatea.

Prevederea din Regulamentul Senatului are drept scop sa impiedice prelungirea nejustificata a intervalului de timp dintre convocarea de catre Presedintele Romaniei si constituirea legala si functionala a Senatului prin orice fel de alte dezbateri decat acelea strict necesare pentru intrarea in functiune a Senatului nou ales.

Nu pot fi primite nici sustinerile privind instituirea unui mandat imperativ, dat fiind ca din textul atacat nu rezulta vreo limitare a libertatii senatorilor de a se exprima cu privire la temele de dezbatere enumerate in textul atacat.

1.2. Nu se pot admite nici sustinerile privind neconstitutionalitatea art.12 alin.(1), in conformitate cu care *Senatul hotaraste prin vot asupra listei cuprinzand numele si prenumele senatorilor propusi pentru validarea alegerii, ordonati pe cricumscriptii electorale*, textul nefiind contrar dispozitiilor constitutionale privind suveranitatea nationala, dreptul de vot si de a fi ales sau celor privind mandatul deputatilor si al senatorilor, invocate in motivarea sesizarii.

Constitutia instituie, prin art.70 alin.(1), conditia validarii mandatelor, fara sa prevada insa si regulile de desfasurare a acesteia. Optiunea Senatului de a reglementa validarea mandatelor prin vot asupra listei cuprinzand numele si prenumele senatorilor propusi pentru validarea alegerii si prin vot uninominal propunerile de invalidare [art.12 alin.(2) din Regulamentul Senatului] nu este limitata nici de textul constitutional mentionat si nici de vreo alta dispozitie a Legii fundamentale. Astfel, in virtutea autonomiei sale de reglementare, consacrata prin art.64 alin.(1), Senatul are libertatea deplina de a reglementa in acest domeniu.

1.3. Nu se poate retine incalcarea Constitutiei nici in cazul art.31 din Regulamentul Senatului, in conformitate cu care presedintele Senatului caruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce sedinta Biroului permanent sau pe cea de plen in care se discuta revocarea sa.

Si in acest caz este vorba de o dispozitie de procedura neprevazuta si neinterzisa de Constitutie.

Argumentul adus in motivarea sesizarii, in sensul ca se incalca prezumtia de nevinovatie consacrata prin art.23 din Constitutie, nu poate fi primit, deoarece masura prevazuta de art.31 din Regulamentul Senatului nu este o sanctiune juridica. Este evident ca presedintele unei adunari, impartial prin statutul sau, nu se afla la adapost de orice suspiciune privind impartialitatea sa in situatia in care ar prezida propria revocare din functie.

1.4. Nu poate fi primita nici critica formulata pentru declararea neconstitutionalitatii art.38 alin.(1) din Regulamentul Senatului, in conformitate cu care Biroul permanent lucreaza in prezenta majoritatii membrilor sai si adopta hotararile cu votul deschis al majoritatii membrilor prezenti, fiind si in acest caz vorba de o dispozitie procedurala, la libera optiune a Senatului.

Referirea, in motivele sesizarii, la jurisprudenta Curtii Constitutionale nu este relevanta, dat fiind ca Decizia nr. 46/1994 a Curtii nu rezolva problema pusa in discutie in acest caz, ci invedereaza confuzia facuta prin art.110 din Regulamentul Senatului, in vigoare la acea data, intre cvorumul care asigura prezenta minima a senatorilor la lucrarile Senatului si majoritatea necesara pentru adoptarea unei masuri sau a unui act.

1.5. In sfarsit, sunt neintemeiate sustinerile privind neconstitutionalitatea art.121 alin.(1) din Regulamentul Senatului, in conformitate cu care Senatul adopta legi, hotarari, motiuni si alte acte cu caracter politic, in prezenta majoritatii senatorilor. In opinia autorilor sesizarii, este neconstitutionala sintagma *si alte acte cu caracter politic*.

In motivarea sesizarii privind neconstitutionalitatea acestui text din Regulamentul Senatului sunt invocate dispozitiile art.67 din Constitutie, in conformitate cu care Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni.

Art.67 din Constitutie invocat in sustinerea sesizarii este intitulat Actele juridice si cvorumul legal, de unde rezulta ca limitarea constitutionala priveste numai actele cu caracter juridic ale Parlamentului, care nu pot imbraca decat forma legilor, a hotararilor sau a motiunilor. Constitutia nu interzice insa Parlamentului sa adopte si acte cu caracter exclusiv politic, cum sunt declaratiile, apelurile, mesajele, rezolutiile, motiunile cu caracter exclusiv politic. Parlamentul poate adopta orice fel de asemenea acte, ca expresie a libertatii politice ce implica si pe cea a formelor sale de exprimare.

2. Curtea constata ca sunt contrare Constitutiei dispozitiile art.30 alin.(1) si (2), art.32 alin.(1) si ale art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, in sensul celor ce se vor arata in continuare:

2.1. Art.30 alin.(1) si (2) din Regulamentul Senatului au urmatorul cuprins:

*(1) Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusa la cererea a minimum o treime din numarul total al senatorilor, in cel putin una dintre urmatoarele imprejurari:

a) incalca prevederile Constitutiei;

b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului sedintelor comune.

(2) Revocarea din functia de presedinte al Senatului poate fi propusa si de jumatate plus unu din numarul total al senatorilor.*

In aprecierea constitutionalitatii acestui text al Regulamentului Senatului se impune a fi analizate urmatoarele elemente: a) principiile constitutionale pe care se intemeiaza activitatea Parlamentului, in general, si compunerea organelor sale de lucru, in special; b) statutul juridic al Biroului permanent al Senatului si al membrilor acestui organ; c) conditiile de revocare a membrilor Biroului permanent al Senatului.

a) Un prim principiu ce se impune a fi analizat este cel al autonomiei parlamentare, consacrat in art.64 din Constitutia Romaniei. In virtutea acestui principiu, Parlamentul are libertatea de a-si stabili singur, prin regulamentele celor doua Camere, regulile de organizare si functionare. Ca orice principiu si norma juridica, principiul autonomiei parlamentare se realizeaza insa numai cu respectarea Constitutiei si a legilor, asa cum, in mod imperativ, se dispune prin art.1 alin.(5) din Legea fundamentala. Astfel, autonomia parlamentara nu legitimeaza instituirea, prin regulamentele Parlamentului, a unor reguli care incalca normele si principiile Constitutiei.

Alt principiu de analizat este cel al deciziei majoritare, care rezulta din caracterul pluralist si democratic al statului roman, consacrat prin art.1 alin.(3) din Constitutie, si din natura electiva si reprezentativa a mandatului de parlamentar, consacrata in art.2 si 62 din Constitutie.

Pe baza acestui principiu, atat in organizarea, cat si in activitatea Parlamentului functioneaza regula ca majoritatea decide, iar minoritatea se exprima.

Constitutia nu defineste insa nici notiunea de majoritate si nici pe cea de minoritate, notiunea de majoritate putand insemna fie majoritatea rezultata din alegeri pe baza unui program politic, fie majoritatea conjuncturala necesara adoptarii unor acte juridice, iar notiunea de minoritate avand intelesul de opozitie sau de minoritate de voturi, insuficienta adoptarii ori respingerii de acte juridice.

In ceea ce priveste alegerea presedintilor Camerelor, birourilor permanente si a comisiilor parlamentare, Constitutia instituie principiul configuratiei politice, prin care se intelege compunerea politica a fiecarei Camere, rezultata din alegeri.

b) Biroul permanent al Senatului este un organ de lucru al acestei Camere a Parlamentului, ales pentru indeplinirea unui mandat constand in realizarea atributiilor ce ii revin potrivit regulamentului.

Organizarea si functionarea birourilor permanente ale Camerelor sunt stabilite prin regulamentele acestora. Constitutia enunta, in art.64 alin.(2) si alin.(5), modul de alcatuire a birourilor permanente ale Camerelor si durata mandatului membrilor lor in termenii urmatori:

*(2) Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.

(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.*

Din aceste prevederi constitutionale rezulta ca presedintele Senatului este membru al Biroului permanent al Senatului si ca la alcatuirea Biroului permanent, adica la alegerea membrilor sai, inclusiv a presedintelui Senatului, precum si la revocarea acestora inainte de expirarea mandatului se tine seama de criteriul configuratiei politice a acestei Camere.

Din textele constitutionale rezulta ca presedintele Senatului are un statut juridic distinct de statutul celorlalti membri ai Biroului permanent.

Presedintele Senatului este membru de drept al Biroului permanent al Senatului, ceea ce rezulta in mod limpede din textul Constitutiei, iar una dintre consecinte este alegerea lui inainte de constituirea Biroului permanent prin alegerea celorlalti membri.

Spre deosebire de ceilalti membri ai Biroului permanent, care sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni, presedintele Senatului este ales la inceputul legislaturii, pe durata mandatului acestei Camere.

Presedintele Senatului, in exercitarea functiei, este neutru din punct de vedere politic, intrucat nu reprezinta pozitia politica si interesele unui partid politic, ci reprezinta Senatul in integralitatea sa. Potrivit art.39 alin.(1) din Regulamentul Senatului, presedintele Senatului are, intre alte atributii ce decurg din calitatea sa de membru al Biroului permanent, urmatoarele: convoaca Senatul in sesiuni ordinare si extraordinare; conduce lucrarile Senatului si asigura respectarea programului orar si a ordinii de zi; acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, stabileste ordinea votarii, explica semnificatia votului si anunta rezultatul votului; asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor si respectarea Constitutiei si a Regulamentului Senatului; reprezinta Senatul in relatiile cu Presedintele Romaniei, Camera Deputatilor, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, precum si cu alte autoritati si institutii interne ori internationale.

Deosebit de aceste atributii, presedintele Senatului indeplineste unele competente de ordin constitutional si legal, dintre care, in solutionarea prezentei cauze, Curtea le mentioneaza pe urmatoarele: in conformitate cu art.89 alin.(1) din Constitutie, presedintele Senatului, impreuna cu presedintele Camerei Deputatilor si liderii grupurilor parlamentare, este consultat de Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului; potrivit art.98 alin.(1) din Constitutie, asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei; potrivit art.146 lit.a), b), c) si e) din Constitutie sesizeaza Curtea Constitutionala in vederea exercitarii controlului constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, al tratatelor sau altor acorduri internationale si al Regulamentului Senatului, precum si pentru solutionarea unor conflicte juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

Statutul presedintelui Senatului, distinct de statutul celorlalti membri ai Biroului permanent, implica un plus de exigenta in reglementarea revocarii acestuia inainte de expirarea mandatului. Curtea Constitutionala retine in acest sens ca orice reglementare care ar face posibila revocarea presedintelui Senatului ori de cate ori s-ar realiza majoritatea de voturi suficienta adoptarii unei asemenea masuri, ar fi de natura sa creeze o instabilitate institutionala perpetua, contrara vointei electoratului care a definit configuratia politica a Camerelor Parlamentului pentru intregul ciclu electoral si interesele cetatenilor pe care Parlamentul ii reprezinta.

c) Statuand, prin dispozitiile art.64 alin.(2) teza a patra, posibilitatea revocarii membrilor birourilor permanente inainte de expirarea mandatului, Constitutia lasa Parlamentului libertatea de a reglementa conditiile si procedurile in care poate avea loc revocarea, cu respectarea celorlalte principii constitutionale si legale.

Avand in vedere ca textul constitutional nu stabileste alte distinctii decat cele cuprinse in art.64, revocarea unui membru al Biroului permanent inainte de expirarea mandatului se poate hotari fie ca sanctiune juridica pentru incalcari grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovatia acestuia in exercitarea atributiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.

Revocarea membrilor Biroului permanent, inclusiv a presedintelui Senatului pentru incalcarea Constitutiei si a regulamentelor Parlamentului, se sprijina, in sens substantial, pe dispozitiile art.64 alin.(2) teza ultima din Constitutie, coroborate cu celelalte norme si principii care, stabilind obligativitatea respectarii ordinii normative, instituie si raspunderea juridica pentru incalcarea Constitutiei si a regulamentelor parlamentare.

Luand in considerare normele si principiile constitutionale care fundamenteaza tragerea la raspundere juridica, Curtea Constitutionala retine ca si in cazul revocarii unui membru al Biroului permanent al Senatului, cu titlu de sanctiune juridica, pentru incalcarea Constitutiei sau a regulamentelor parlamentare, este obligatorie respectarea normelor si principiilor inerente raspunderii juridice, prin instituirea cadrului procedural corespunzator de cercetare a faptelor imputate si a vinovatiei membrului Biroului permanent a carui revocare se propune si asigurarea exercitarii dreptului acestuia de a dovedi netemeinicia acuzatiilor care i se aduc, adica de a se apara.

De asemenea, Curtea Constitutionala retine ca reglementarea revocarii presedintelui Senatului nu poate contraveni principiului configuratiei politice, care, potrivit art.64 alin.(5) din Constitutie, sta la baza alcatuirii Biroului permanent. Din textul constitutional mentionat rezulta, fara echivoc, ca prin configuratia politica a fiecarei Camere se intelege compunerea acesteia rezultata din alegeri, pe baza proportiei pe care grupurile parlamentare o detin in totalul membrilor Camerei respective. In virtutea configuratiei politice izvorate din vointa corpului electoral se desemneaza si presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor. Votul acordat presedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decat in cazul in care grupul care l-a propus cere revocarea politica a acestuia sau, in cazul unei revocari ca sanctiune, cand acest grup sau o alta componenta a Camerei solicita inlocuirea din functie a presedintelui pentru savarsirea unor fapte care atrag raspunderea sa juridica. Aceasta inlocuire se poate face numai cu o persoana din acelasi grup parlamentar, care nu-si poate pierde dreptul la functia de presedinte, dobandit in virtutea rezultatelor obtinute in alegeri, respectandu-se principiul configuratiei politice. In acelasi sens, Curtea Constitutionala retine ca revocarea din functie inainte de expirarea mandatului produce intotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu si asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat in Biroul permanent si, in consecinta, de a propune alegerea unui alt senator in locul devenit vacant. Neobservarea principiului mentionat si instituirea posibilitatii alegerii unui nou presedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinta ca sanctiunea aplicata presedintelui Senatului, revocat din functie, sa se extinda asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constitutia Romaniei nu permite aplicarea unei asemenea sanctiuni cu caracter colectiv.

2.2. Tinand seama de considerentele expuse mai sus, Curtea Constitutionala constata ca art.30 alin.(1) din Regulamentul Senatului care prevede revocarea din functie a presedintelui Senatului, pentru incalcarea Constitutiei sau a regulamentelor parlamentare, este neconstitutional, intrucat contravine dispozitiilor constitutionale privind dreptul fundamental la aparare si principiul configuratiei politice in alcatuirea Biroului permanent.

Astfel, contrar prevederilor constitutionale evocate, art.30 alin.(1) din Regulamentul Senatului nu asigura cercetarea faptelor imputate membrului Biroului permanent a carui revocare se propune si nici posibilitatea acestuia de a se apara de acuzatiile care i se aduc.

In aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca textul din regulament atacat nu defineste notiunile de incalcare in mod grav si incalcare in mod repetat a Regulamentului Senatului sau a Regulamentului sedintelor comune, ceea ce face imposibila exercitarea dreptului la aparare de catre membrul Biroului permanent a carui revocare se propune si creeaza posibilitatea aplicarii abuzive a acestui text.

2.3. Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca dispozitiile art.30 alin.(2) din Regulamentul Senatului, in conformitate cu care revocarea din functia de presedinte al Senatului poate fi propusa si de jumatate plus unu din numarul total al senatorilor, sunt neconstitutionale pentru ca, in pofida prevederilor art.64 alin.(5) din Constitutie care instituie criteriul configuratiei politice la alcatuirea Biroului permanent, cu consecinta aplicarii aceluiasi criteriu la revocarea membrilor acestui organ, s-a conditionat revocarea de criteriul majoritatii, in intelesul cantitativ, de majoritate a senatorilor indrituita sa faca propunerea de revocare.

Instituirea unui asemenea criteriu, care exclude configuratia politica a Parlamentului, stabilita prin vointa cetatenilor cu ocazia alegerilor pentru organul reprezentativ suprem si ii substituie o majoritate conjuncturala, rezultata din dinamica compunerii si recompunerii fortelor politice in Parlament in functie de factori neavuti in vedere de electorat, incalca litera si spiritul Constitutiei si deschide calea instabilitatii activitatii parlamentare.

In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale stabilita prin deciziile nr.46/1994 si nr.62/2005, citate mai sus. Astfel, prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.131 din 27 mai 1994), Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:

*Potrivit art.22 din regulament, cererea pentru revocarea unui membru al Biroului permanent poate fi facuta de un grup parlamentar. Posibilitatea oricarui grup parlamentar de a face aceasta cerere, si nu doar a celui al carui reprezentant este membrul, este contrara art.61 alin.(5) din Constitutie, conform caruia Biroul permanent se alcatuieste potrivit configuratiei politice a Senatului, intrucat revocarea reprezinta o modalitate simetrica cu desemnarea membrului pentru a fi ales in Biroul permanent. Deci, atat desemnarea cat si revocarea sunt supuse imperativelor art.61 alin.(5) din Constitutie.*

In acelasi sens, prin Decizia nr. 62 din 1 februarie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor art.25 din Regulamentul Camerei Deputatilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.153 din 21 februarie 2005), Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:

*Analizand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art.25 din Regulamentul Camerei Deputatilor, cererea pentru revocarea unui membru al Biroului permanent poate fi facuta de grupul parlamentar care l-a propus sau de cel putin o treime din numarul deputatilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare.

Dispozitiile art.25 din Regulamentul Camerei Deputatilor reprezinta o modalitate inexacta de transpunere pe plan regulamentar a prevederilor constitutionale ale art.64 alin.(2) potrivit carora membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului. Aceste dispozitii constitutionale se cer a fi coroborate cu prevederile art.64 alin.(5) din Constitutie, care stabilesc ca birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere. Ca atare, nici revocarea unui membru al Biroului permanent nu poate afecta aceasta configuratie politica. Pentru aceste motive, propunerea de revocare, care poate duce la incetarea mandatului unui membru al Biroului permanent, nu poate apartine decat grupului care l-a propus. Curtea constata ca posibilitatea recunoscuta oricarui grup parlamentar de a face o astfel de cerere contravine imperativelor si exigentelor prevederilor constitutionale ale art.64 alin.(2) coroborate cu cele ale alin.(5) al aceluiasi articol, care stabilesc ca «birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere».*

Curtea Constitutionala constata ca nu exista temeiuri care sa justifice revenirea asupra acestei jurisprudente.

2.4. Curtea Constitutionala constata ca sunt contrare Constitutiei si dispozitiile art.32 alin.(1) din Regulamentul Senatului, care sunt indisolubil legate de prevederile art.30 din Regulament si au urmatorul cuprins:

*Propunerea de revocare se prezinta in plenul Senatului. Daca propunerea de revocare este aprobata prin votul secret al majoritatii senatorilor, functia de presedinte devine vacanta si, imediat se organizeaza alegeri, in conformitate cu prevederile art.24.*

Aceste prevederi incalca dispozitiile art.64 alin.(5) din Constitutie, intrucat nu fac trimitere si la art.23 alin.(3) din Regulament, in conformitate cu care, *Apartenenta politica a membrilor Biroului permanent, in care se include si presedintele Senatului, trebuie sa reflecte configuratia politica rezultata din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art.16 alin.(3) teza a doua din Constitutia Romaniei, republicata*. Asa cum s-a aratat mai sus si cum, de altfel, rezulta din textul citat al art.23 alin.(3) din Regulament, configuratia politica rezultata din alegeri constituie principiul esential al alcatuirii Biroului permanent, fara distinctie daca aceasta alcatuire se produce la inceputul legislaturii sau in conditiile rezultate dupa revocarea din functie a presedintelui Senatului inainte de expirarea mandatului.

2.5. Dispozitiile art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, in conformitate cu care *Autoritatile publice sesizate au obligatia sa informeze Senatul, in scris, in termen de cel mult 30 de zile, despre solutia adoptata*, sunt contrare prevederilor art.64 alin.(1) din Constitutie care, consacrand principiul autonomiei parlamentare, stabileste ca regulamentele Parlamentului au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea fiecarei camere.

In ierarhia actelor juridice normative, regulamentele Parlamentului sunt acte normative cu aplicare limitata, subordonate Constitutiei si legilor, obligatorii fiecare numai pentru sfera de activitate a Camerei care Ie-a adoptat.

In consecinta, prin regulamentele Camerelor nu se pot reglementa obligatii pentru alte subiecte de drept, acestea urmand sa fie reglementate prin lege.

In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale care, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Camerei Deputatilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.131 din 27 mai 1994), a constatat, intre altele, ca:

*Prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sunt constitutionale in masura in care privesc numai organizarea interna si functionarea Camerei Deputatilor.

..........................................................................................................................................

Din moment ce Regulamentul Camerei Deputatilor este o hotarare care reglementeaza organizarea interna si proprie a Camerei, prevederile sale nu pot stabili drepturi si obligatii decat pentru deputati, precum si pentru autoritatile, demnitarii si functionarii publici, in functie de raporturile constitutionale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Deputatilor nu se pot stabili drepturi si mai ales obligatii in sarcina unor subiecte de drept din afara Camerei Deputatilor, subiecte de drept care nu se incadreaza in cele circumstantiate mai inainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, in acceptiunea de acte juridice ale Parlamentului.*

Curtea Constitutionala isi mentine aceasta jurisprudenta, neexistand motive sa revina asupra ei.
DECIZIE


Avand in vedere aceste considerente, cu unanimitate de voturi in privinta art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.31, art.38 alin.(1) si art.121 alin.(1) si cu majoritate de voturi in privinta dispozitiilor art.30 alin.(1) si (2), art.32 alin.(1) si art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea nr.28 din 24 octombrie 2005,


Curtea Constitutionala
In numele legii

DECIDE



I. Constata ca prevederile art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.31, art.38 alin.(1) si art.121 alin.(1) din Regulamentul Senatului sunt constitutionale.

II. Constata ca sunt neconstitutionale urmatoarele prevederi din Regulamentul Senatului:

1. Art.30 alin.(1) din Regulamentul Senatului contravine art.24 si art.64 alin.(5) din Constitutia Romaniei, intrucat incalca dreptul la aparare si instituie posibilitatea ca in locul presedintelui Senatului, ales la propunerea unui grup parlamentar si revocat cu titlu de sanctiune juridica, sa fie ales un nou presedinte al Senatului din alt grup parlamentar decat cel care l-a propus, prin incalcarea principiului configuratiei politice;

2. Art.30 alin.(2) din Regulamentul Senatului contravine art.64 alin.(5) din Constitutia Romaniei deoarece, cu ignorarea principiului configuratiei politice, instituie revocarea presedintelui Senatului prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decat grupul parlamentar care a propus alegerea lui;

3. Art.32 alin.(1) din Regulamentul Senatului este contrar art.64 alin.(5) din Constitutie, deoarece omite sa faca trimitere la dispozitiile art.23 alin.(3) din Regulament, in virtutea carora apartenenta politica a membrilor Biroului permanent, in care se include si presedintele Senatului, trebuie sa reflecte configuratia politica rezultata din alegeri;

4. Art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului contravine dispozitiilor art.64 alin.(1) din Constitutia Romaniei, intrucat stabileste obligatii pentru alte subiecte de drept decat cele la care se refera organizarea si functionarea acestei Camere a Parlamentului.

Definitiva si obligatorie.

Decizia se comunica presedintelui Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2005 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stanoiu, judecatori.

OPINIE SEPARATA

Prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, Curtea Constitutionala a constatat, cu unanimitate de voturi, ca dispozitiile art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.31, art.38 alin.(1) si art.121 alin.(1) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea acestei Camere a Parlamentului nr.28 din 24 octombrie 2005, sunt constitutionale.

Prin aceeasi decizie Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a decis ca dispozitiile art.30 alin.(1), ale art.30 alin.(2), ale art.32 alin.(1) si ale art.170 alin.(2) din acelasi regulament sunt neconstitutionale.

Cu privire la aceasta a doua solutie adoptata de Curtea Constitutionala, nu impartasim parerea majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, pentru urmatoarele considerente:

Dispozitiile art.30 alin.(1), ale art.30 alin.(2) si ale art.32 alin.(1) din Regulamentul Senatului reglementeaza posibilitatea revocarii din functie a presedintelui Senatului, in cazul incalcarii prevederilor Constitutiei, in cel al incalcarii grave sau in mod repetat a prevederilor Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului sedintelor comune, la propunerea unei treimi din numarul total al senatorilor, precum si posibilitatea revocarii din functia de presedinte al Senatului, la propunerea a jumatate plus unu din numarul total al senatorilor.

Consideram ca aceste prevederi cuprinse in Regulamentul Senatului nu incalca prevederile Constitutiei, ci, dimpotriva, sunt conforme cu dispozitiile de principiu ale art.64 din Constitutie privind organizarea interna a Camerelor Parlamentului.

Textul art.64 din Constitutie consacra principiul autonomiei regulamentare a fiecarei Camere, prevazand ca *organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu*.

De asemenea, la alin.(2) al art.64 se prevede: *Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.*

Este de observat ca dispozitiile constitutionale nu stabilesc motivele si conditiile in care membrii birourilor permanente, inclusiv presedintii acestora, care sunt presedintii Camerelor respective, pot fi revocati. In aceste conditii este evident credem, asa cum subliniam si in opinia separata la Decizia Curtii Constitutionale nr.62 din 1 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.153 din 21 februarie 2005, ca intentia legiuitorului constituant a fost aceea de a lasa la latitudinea fiecarei Camere reglementarea motivelor si a conditiilor in care se poate proceda la revocarea membrilor birourilor permanente in care sunt inclusi si presedintii Camerelor, ceea ce, dupa parerea noastra, Senatul a si facut prin Regulamentul aprobat prin Hotararea nr.28 din 24 octombrie 2005.

Nu impartasim parerea ca dispozitiile art.30 alin.(1) si (2), precum si ale art.32 alin.(1) ar contraveni prevederilor art.64 alin.(5) din Constitutie, care stabilesc ca *Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere*, intrucat textul constitutional citat nu se refera la revocare, ci la alcatuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare. Prin urmare, in cazul in care intervine revocarea, obligatia constitutionala devine operanta la desemnarea celor care vor lua locul celor revocati, prilej cu care, intr-adevar, trebuie sa se respecte in compunerea birourilor situatia reprezentarii in Parlament a partidelor politice, astfel cum aceasta a rezultat din alegeri. Or, aceasta cerinta credem ca este respectata, art.32 alin.(3) din Regulament prevazand ca dupa alegerea unui nou presedinte al Senatului se renegociaza, daca este cazul, de indata repartizarea celorlalte functii din Biroul permanent, procedandu-se potrivit dispozitiilor Regulamentului, astfel incat noul birou permanent sa reflecte configuratia politica rezultata din alegeri.

In consecinta, nu credem ca se poate considera ca respectarea configuratiei politice a Camerelor poate constitui un impediment in calea revocarii presedintelui Senatului, intemeiata pe motivele de revocare inscrise la art.30 alin.(1) lit.a) si b) din Regulament, care au la baza incalcarea Constitutiei sau a Regulamentului Senatului. De altfel, aceste motive, *mutatis mutandis*, sunt asemanatoare celor care, potrivit art.95 din Constitutie, pot duce la suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei.

Nu suntem de acord nici cu sustinerea ca propunerea de revocare a presedintelui Senatului ar trebui sa provina numai de la grupul parlamentar care l-a propus, intrucat in acest fel s-ar putea ajunge, practic, la situatia ca, din ratiuni care tin de interesul partidului politic al carui membru este persoana respectiva, chiar daca presedintele Senatului incalca Constitutia sau Regulamentul Senatului, sa nu poata fi revocat, ceea ce apreciem ca nu este de admis.

In ceea ce priveste situatia reglementata de art.30 alin.(2) din Regulamentul Senatului, care se refera la posibilitatea revocarii din functia de presedinte al Senatului si la propunerea a jumatate plus unu din numarul senatorilor, fara sa se indice in mod explicit motivul pentru care s-ar putea invoca revocarea, desi credem ca sunt justificate unele rezerve cu privire la aceasta prevedere, care nu are la baza ideea de culpa in exercitarea functiei de presedinte, consideram ca nici acest text regulamentar nu incalca Constitutia, avand in vedere autonomia regulamentara a Camerelor si inexistenta unui text constitutional care sa limiteze motivele de revocare a presedintilor Camerelor sau a celorlati membri ai birourilor permanente ale acestora ori, cel putin, sa precizeze natura acestor motive.

Rezervele care se pot formula in legatura cu textul art.30 alin.(2) din Regulament au la baza faptul ca acesta pare a presupune fie posibilitatea unei majoritati parlamentare variabile pe durata unei legislaturi, fie posibilitatea ca majoritatea, in mod arbitrar, abuziv, sa revoce presedintele ales al Senatului, ceea ce ar putea determina o anumita instabilitate in conducerea Camerei, care nu ar fi de dorit in lipsa unor motive intemeiate care sa determine revocarea.

Consideram, de asemenea, ca textele regulamentare privind revocarea presedintelui Senatului, constatate ca fiind neconstitutionale, nu incalca dreptul fundamental la aparare prevazut de art.24 din Constitutie, care, dupa cum este cunoscut, se refera la sfera activitatii judiciare, iar nu a celei parlamentare, politice.

Dispozitiile in cauza se refera la revocarea, in cadrul parlamentar, a unei persoane alese, stabilind ca propunerea de revocare facuta in scris, sub semnatura initiatorilor, o singura data intr-o sesiune, se analizeaza in prima sedinta a Biroului permanent sub aspectul indeplinirii conditiilor prevazute la alin.(1) si (2) ale art.30, birou care decide prin vot introducerea ei in proiectul ordinii de zi a urmatoarei sedinte de plen. De asemenea, potrivit art.32 alin.(1) din Regulament, propunerea de revocare se prezinta in plenul Senatului, care se pronunta prin vot secret. Credem ca aceasta procedura, care respecta democratia parlamentara, este de natura sa garanteze ca masura revocarii nu poate fi luata cu usurinta, in mod abuziv.

In ceea ce priveste dispozitiile art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, care prevede ca autoritatile publice sesizate au obligatia sa informeze Senatul in scris, in termen de cel mult 30 de zile, despre solutia adoptata, nu impartasim solutia data de Curte, in sensul ca acest text ar fi neconstitutional, intrucat stabileste obligatii pentru alte subiecte de drept decat cele la care se refera organizarea si functionarea Senatului. Textul respectiv, de fapt, nu face decat sa reproduca obligatii care sunt cuprinse in Constitutie si in lege.

In acest sens, consideram esential faptul ca textul art.170 alin.(2) face parte din sectiunea a 5-a *Petitii* a Regulamentului Senatului si se refera la petitiile primite de Senat, care sunt de competenta altor autoritati publice. Or, obligatia autoritatilor publice de a raspunde la petitii in termenele stabilite potrivit legii este de natura constitutionala, fiind inscrisa in alin.(4) al art.51 din Constitutie privind dreptul de petitionare. In ceea ce priveste fixarea termenului de 30 de zile din cuprinsul textului regulamentar, mentionam ca acesta este identic cu cel prevazut de art.8 al Ordonantei Guvernului nr.27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.233/2002.

Judecator, Constantin Doldur

OPINIE SEPARATA

Adoptarea si sustinerea prezentei opinii separate au fost determinate de dezacordul nostru partial fata de solutia adoptata prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, respectiv de parerea noastra divergenta fata de cea a majoritatii membrilor Curtii Constitutionale in privinta constitutionalitatii prevederilor art.30 alin.(1) si (2), art.32 alin.(1) si ale art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului.

Suntem intru totul de acord ca nici autonomia regulamentara a Camerelor Parlamentului, consacrata in art.64 alin.(1) teza intai din Constitutie, nu poate fi absolutizata, intrucat suprematia Constitutiei reprezinta un principiu general a carui respectare este obligatorie, inclusiv pentru autoritatea legiuitoare, care nu poate adopta legi, hotarari si orice alte acte juridice contrare dispozitiilor sau principiilor Constitutiei. Asadar, si reglementarile cuprinse in regulamentele Camerelor Parlamentului trebuie sa fie in concordanta cu prevederile constitutionale. Dincolo de aceste obligatii, in problemele legate de organizarea si functionarea Camerelor, in privinta carora Constitutia nu dispune, Camerele au libertatea sa decida in mod autonom, autonomie care se exercita prin vointa majoritatii membrilor Camerelor, manifestata prin vot.

Majoritatea parlamentara sau majoritatea politica in cadrul uneia ori alteia dintre Camerele Parlamentului nu este o categorie ce poate fi definita in termeni general valabili si, cu atat mai mult, nu este data pentru intreaga durata a unei legislaturi. Existenta unei majoritati nu se poate retine concret doar din natura voturilor exprimate in legatura cu reglementarea ori rezolvarea unor probleme. Practic, majoritatea este, in general, conjuncturala. Vointa unei asemenea majoritati se manifesta si prin sustinerea ori revocarea sustinerii unor parlamentari alesi in organele de lucru ale Camerelor Parlamentului.

Rar se intampla ca majoritatea parlamentara sa se formeze direct si imediat in urma alegerilor generale. Aceasta ar presupune ca un partid politic, o coalitie ori o alianta sa obtina un numar de mandate care ii asigura majoritatea locurilor in Camera. In alte, si cele mai frecvente situatii, majoritatea in fiecare Camera se formeaza in urma negocierilor dintre diferitele forte politice, majoritate care ulterior se poate schimba, la modul general sau doar in legatura cu reglementarea ori solutionarea unor probleme concrete. Importanta este insa functionarea principiului potrivit caruia majoritatea decide, iar minoritatea se exprima, drepturi care trebuie asigurate neconditionat. Constitutia dispune la art.64 alin.(2) teza intai ca *fiecare Camera isi alege un birou permanent*. Deci, alcatuirea Biroului permanent prin alegere este obligatorie, iar prin rezultatele alegerii se manifesta vointa majoritatii existente la acel moment si in acel scop.

Constitutia nu stabileste numarul membrilor Biroului permanent si nici functiile in cadrul biroului, acestea urmand a fi stabilite prin Regulamentul Camerei, conform vointei majoritatii. Din art.64 alin.(2) teza a doua si a treia din Constitutie rezulta ca din Biroul permanent fac parte presedintele Camerei, ales pe durata mandatului Camerei, si alti membri alesi la inceputul fiecarei sesiuni.

Teza a patra din alin.(2) al aceluiasi articol prevede posibilitatea revocarii oricarui membru al Biroului permanent inainte de expirarea mandatului, fara a stabili motivele, conditiile si procedura revocarii, lasand reglementarea acestor chestiuni in competenta exclusiva a Camerei. In acest sens a inteles Regulamentul Senatului sa reglementeze in art.30 si urmatoarele.

Prevederile Regulamentului, avand in vedere posibilitatea constitutionala de a revoca orice membru al Biroului permanent inainte de expirarea mandatului, urmareste crerea conditiilor pentru ca majoritatea membrilor Camerei sa se exprime in acest sens. Majoritatea poate fi aceeasi care l-a sustinut pe presedinte la alegerea sa, care poate sa il sustina si ulterior ori sa nu il mai sustina in totalitate, dar poate fi si o majoritate nou-formata ori modificata datorita schimbarii optiunilor unui numar de parlamentari. Pentru a cunoaste vointa majoritatii sunt necesare declansarea si desfasurarea procedurii de vot. Primul moment al declansarii procedurii il reprezinta propunerea formulata de parlamentari care, dupa parerea noastra, nu ar trebui conditionata de cerinte exagerat de restrictive. Observam ca art.30 din Regulament nu reglementeaza propriu-zis revocarea presedintelui Senatului, ci propunerea formulata in acest sens, in privinta careia, pentru a preveni folosirea ei abuziva, s-au stabilit exigente deosebite: propunerea poate fi facuta, intr-un caz, de jumatate plus unu din numarul total al senatorilor sau, in celalalt caz, de minimum o treime din numarul total al senatorilor.

Motivele propunerii de revocare sunt prevazute in alin.(1) si (2) ale art.30 din Regulament, care constau, in primul caz, in incalcarea prevederilor Constitutiei ori incalcarea in mod grav sau repetat a prevederilor Regulamentului, iar in cel de al doilea caz, in vointa a mai mult de jumatate din numarul total al senatorilor de a nu il mai sustine pe presedintele in functie. Incalcarea Constitutiei ori a Regulamentului se realizeaza prin fapte, actiuni sau inactiuni, care nu pot fi dinainte prevazute si nu pot fi exhaustiv stabilite. Existenta unor fapte de incalcare a prevederilor Constitutiei sau ale Regulamentului va fi aratata in cuprinsul propunerii de revocare, care trebuie facuta in scris, iar acestea vor fi dezbatute in plenul Senatului, urmand ca majoritatea senatorilor sa hotarasca daca exista sau nu incalcarile aratate in propunere si daca ele justifica sau nu revocarea. Manifestarea vointei majoritatii senatorilor de a propune revocarea presedintelui nu poate fi ingradita, urmand a se vedea dupa dezbateri si vot daca aceeasi majoritate care a initiat procedura ori o alta majoritate vrea sau nu vrea revocarea.

Suntem de parere ca nu are nici un temei constitutional conditionarea declansarii procedurii de revocare a presedintelui Senatului, prin inscrierea pe ordinea de zi a sedintei Senatului a propunerii de revocare, de vointa grupului parlamentar sau a grupurilor parlamentare care l-au propus initial pe senatorul respectiv pentru a fi ales ca presedinte. Nu vedem un asemenea temei nici in obligatia incontestabila si fireasca a Camerelor Parlamentului de a respecta, prin componenta organelor lor de lucru, configuratia politica a Camerelor, prevazuta la art.64 alin.(5) din Constitutie.

Textul constitutional invocat impune alcatuirea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere. Retinem insa ca revocarea presedintelui sau a unui alt membru al Biroului permanent nu constituie o operatiune de alcatuire. Alcatuirea biroului cuprinde operatiunile de propunere a conditiilor si alegerea membrilor. Este adevarat ca revocarea determina vacanta unei functii, care trebuie completata prin alegeri, deci printr-o operatiune de alcatuire partiala. Incepand din acest moment Camera, indiferent daca a prevazut sau nu in regulament proceduri concrete, are obligatia de a asigura respectarea configuratiei politice a Camerei prin compunerea in ansamblu a Biroului permanent. Omisiunea reglementarii complete a acestei proceduri nu constituie o problema ce poate fi rezolvata de Curtea Constitutionala in cadrul controlului de constitutionalitate exercitat.

In legatura cu alegerea si revocarea presedintelui uneia dintre Camere, respectarea prevederilor art.64 alin.(5) din Constitutie prezinta particularitati importante. Biroul permanent se alcatuieste in doua faze: intai se alege presedintele Camerei, iar apoi ceilalti membri ai Biroului permanent. In functia de presedinte fiind aleasa o singura persoana, aceasta nu are cum sa reflecte configuratia politica a Camerei respective. A transpune norma constitutionala si la desfasurarea acestei prime faze ar insemna ca presedintele va trebui in mod obligatoriu sa reprezinte majoritatea politica rezultata din alegeri ori formata ulterior prin negocieri, sens in care numai aceasta majoritate ar putea desemna un singur candidat. In asemenea conditii nu s-ar mai putea vorbi de alegeri, or Constitutia prevede alegerea Biroului permanent.

Constitutia nu stabileste cine poate face propuneri si cine poate fi propus pentru a fi ales ca presedinte al Camerei. Astfel, Regulamentul prevede ca fiecare grup parlamentar poate propune un singur candidat, care poate face parte din acel grup ori poate fi o personalitate din alt grup parlamentar sau chiar independent. De asemenea, mai multe grupuri parlamentare pot propune un candidat comun. Apartenenta la o anumita formatiune politica, dintre cele care au intrat in Camera, a celui care poate fi propus si ales in functia de presedinte al Camerei nu este data de rezultatele alegerilor generale, ci de vointa majoritatii membrilor Camerei respective. Va fi ales presedinte candidatul care obtine votul majoritatii membrilor Camerei. Abia dupa alegerea presedintelui, cunoscand grupul sau gruparile politice pe care le reprezinta, se pot face calcule si algoritmi in vederea repartizarii pe grupuri parlamentare a locurilor din Biroul permanent, propunerile de candidati si alegerile putandu-se face numai cu respectarea repartizarii locurilor, pentru ca Biroul permanent, in totalitatea sa, sa aiba o componenta corespunzatoare configuratiei politice a Camerei.

Indreptatirea doar a anumitor grupuri parlamentare pentru a propune revocarea presedintelui Camerei sau a unui alt membru al Biroului permanent, pe langa faptul ca este contrara spiritului Constitutiei si principiilor democratiei parlamentare, potrivit carora trebuie asigurata posibilitatea majoritatii de a decide, prezinta si numeroase alte impedimente de ordin practic, legate de organizarea si buna functionare a Camerelor Parlamentului. Este suficient, credem, ca pentru demonstrarea partiala a posibilitatii ivirii unor asemenea dificultati sa formulam cateva intrebari: ce se intampla daca pe parcursul timpului grupul parlamentar care l-a propus pe presedinte dispare, se dizolva indiferent din ce motive?; ce se intampla in situatia in care presedintele a fost candidatul comun al mai multor grupuri parlamentare, iar, cand apar motive temeinice pentru revocarea sa, unul din grupurile parlamentare refuza asocierea la propunerea de revocare? Este nefiresc ca, datorita inexistentei propunerii, procedura sa nu poata fi declansata, iar majoritatea sa nu isi poata exprima vointa.

Apreciem ca prevederile art.30 din Regulamentul Senatului nu pot fi considerate ca fiind neconstitutionale nici pentru nerespectarea principiului simetriei faptelor juridice, pe baza caruia s-ar ajunge la concluzia ca numai cel care a facut propunerea pentru alegere poate propune revocarea. Singurul element comun al celor doua fapte juridice este votul, vointa majoritatii membrilor Camerei de a alege pe un anumit candidat, respectiv de a revoca din functie o persoana. Acest element este prevazut in conditii identice pentru ambele faze, dar pentru manifestarea lui este indispensabila propunerea pentru declansarea procedurii.

Statutul diferit al presedintelui Camerei fata de ceilalti membri ai Biroului permanent nu justifica ideea imposibilitatii revocarii sale. Nici statutul presedintelui nu este de neutralitate, el prin opiniile si voturile exprimate fiind in continuare legat de formatiunea politica de care apartine. Doar in cazurile cand se exprima ca reprezentant si in numele Camerei trebuie sa respecte parerea majoritatii membrilor Camerei.

Invocarea neprecizarii in Regulament in ce consta incalcarea prevederilor regulamentului, a neinstituirii unui cadru corespunzator pentru cercetarea faptelor imputate presedintelui, a nestabilirii detaliate a procedurii de urmat inseamna critica textelor din Regulament nu pentru ceea ce contin, ci pentru ceea ce lipseste din ele. O asemenea critica nu poate justifica declararea ca fiind neconstitutionale a textelor existente, completarea acestora intrand in competenta exclusiva a Camerei care a adoptat Regulamentul.

Consideram ca nici dispozitiile art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului nu sunt neconstitutionale si nu sunt contrare principiului potrivit caruia regulamentele Camerelor Parlamentului, fiind acte normative cu forta juridica inferioara legilor, nu pot prevedea obligatii pentru alte subiecte de drept, cum ar fi alte autoritati publice. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, in regulamentele Parlamentului pot fi prevazute drepturi si obligatii pentru autoritati, demnitari si functionari publici, in masura in care acestia au raporturi constitutionale cu Camerele Parlamentului. Textul regulamentar mentionat face parte din reglementarile referitoare la solutionarea petitiilor adresate Senatului. In acest context este firesc si constitutional ca in Regulament sa se prevada obligatia autoritatii publice, careia Senatul i-a trimis spre solutionare o petitie, sa comunice intr-un termen limitat modul de solutionare.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
47 useri online

Useri autentificati: